Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Afectiuni ale esofagului

Prof : Calota Daniela Elev: Cadar Adelina

 Afectiuni ale esofagului

Esofagul este o parte a tractusului digestiv cu funcția de transport a

hranei, Esofagul este un tub, ce leagă faringele de stomac. Pereții săi musculari produc
contracții ondulatorii, care ajută la transportarea hranei. Are un diametru larg, comparativ cu
alte cordate. La unele specii poate servi drept depozit temporar de hrană. Este acoperit cu un
strat epitelial, care conține multe glande subepiteliale.

Esofagul la adulți are o lungime de în jur de 25 cm  În partea proximală (superioară) esofagul
este amplasat în spatele traheii și în fața coloanei vertebrale.
Esofagul pe traiectul său poate fi împărțit pe următoarele segmente:

1. Segmentul cervical (al gâtului) pars cervicalis segmentul dintre faringe și intrarea

în cutia toracică.
2. Segmentul pectoral, pars thoracica care se întinde până la mușchiul diafragm
3. Segmentul abdominal pars abdominalis între difragmă și cardia (intrarea în stomac)
Din punct de vedere fiziologic sunt trei porțiuni de gâtuire a esofagului:

1. gâtuirea superioară lângă trahee

2. gâtuirea la încrucișarea cu cârja aortică
3. gâtuirea diafragmatică, Hiatus oesophageus și Oesophagussphinkter
Esofagul este constituit din mai multe straturi ca:

1. stratul seros și un strat de țesut conjunctiv

2. stratul muscular (lamina muskularis mucosae), (Tela muscularis), (Tela submucosa).
3. stratul mucos (Mucosa) cu (Lamina epithelialis mucosae), (Lamina propria mucosae)

 Efectul de înghițire a bolului alimentar la nivel oral, declanșează printr-un reflex o

undă peristaltică realizată de stratul muscular din esofag care transportă bolul alimentar de
la nivelul faringelui în stomac.

 Bolile esofagului: acalzie, refluxus, esofagite (chimice, termice, mecanice, infecțioase

sau tumorale), diverticule, atrezii sau ulcere esofagiene.
 Acalazia

Acalazia este cauzata de o pierdere de celule ganglionare din plexul mienteric

esofagian ce are ca rezultat denervarea musculatorii esofagiene. Etiologia denervarii este
necunoscuta; totusi, este suspectata o cauza virala; anumite tumori pot cauza acalazie fie prin
obstructie directa, fie ca proces paraneoplazic. Boala Chagas, care cauzeaza distrugerea
ganglionilor autoimuni, poate cauza acalazia.

Simptomele acalaziei

Simptomele sunt: disfagia care se instaleaza progresiv atat la solide cat si la lichide, si
regurgitarea de alimente nedigerate.
Acalazia poate aparea la orice varsta, dar de obicei se manifesta pentru prima data intre 20 si
40 de ani. Debtul este insidios si evolutia este progresiva in mai multe luni sau ani. Disfagia
atat la solide cat si la lichide este simptomul major. Regurgitatia nocturna a alimentelor
nedigerate apare la aproximativ 33% dintre pacienti si poate provoca tuse si aspiratie
pulmonara.
Durerea toracica este mai putin frecventa, dar poate aparea la deglutitie sau in mod spontan.
Scaderea in greutate este de obicei usoara pana la moderata; cand pierderea in greutate este
accelerata, in special la pacientul in varsta la care simptomele de de disfagie s-au instalat
rapid, acalazia secundara unui neoplasm trebuie luata in consideratie.

Diagnosticul acalaziei

Diagnosticul se bazeaza pe examenul radiologic cu bariu, endoscopie si, uneori, manometrie.

Examenul radiologic cu bariu este testarea de electie, care evidentiaza absenta contractiilor
progresive in timpul deglutitiei. Esofagul este dilatat si frecvent atinge proportii enorme, dar
este ingustat si “in forma de cioc” la nivelul sfincterului esofagian inferior.
Esofagoscopia pune in evidenta dilatatia, dar nu arata o leziune obstructiva. Esofagoscopul
trece de obicei cu usurinta in stomac; dificultatea la introducerea endoscopului indica
posibilitatea neoplasmului sau a unei stenoze.

Tratamentul acalaziei
Tratamentul include dilatare, denervare chimica si miotomie chirurgicala.
Niciun tratament nu reinstaureaza peristaltismul; obiectivul tratamentului este de a reduce
presiunea (si astfel obstructia) de la nivelul sfincterului esofagian inferior. Dilatatia fortata sau
pneumatica a sfincterului cu un dilatator se impune ca prima intentie; rezultatele sunt
satisfacatoare la aproximativ 85% dintre pacienti; totusi, pot fi necesare dilatatii repetate.
De asemenea, acalazia poate fi tratata prin denervare chimica a terminatiilor colinergice in
esofagul distal prin injectaea directa a toxinei botulinice in muschiul sfincterului esofagului
inferior. Ameliorarea clinica apare la 70-80% dintre pacienti, dar poate persista doar 6 luni
pana la un an.
 Reflux gastro-esofagian

Refluxul gastro-esofagian este o afectiune medicala cauzata de incompetenta sfincterului

esofagian inferior, fapt ce duce la refluxul continutului gastric in esofag si cauzand pirozis
(durere asemanatoare unei arsuri). Refluxul prelungit poate duce la esofagita, strictura si
rareori metaplazie.

Boala de reflux gastro-esofagian (RGE) este frecventa, aparand la 30-40% dintre adulti.

Apare, de asemenea, fregvent la sugari, in mod caracteristic debutand la nastere. 
Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este o afecțiune digestivă cronică în care acidul (si
uneori si bila) din stomac ajunge (refluează) în esofag (tubul care leaga faringele de stomac),
iritând mucoasa esofagiană și cauzând simptome precum arsuri, eructatii (râgâieli),
regurgitatii, durere în piept. Aceste simptome pot fi resimțite de oricine câteodată. Dar când
apar mai des (cel puțin de două ori pe săptămână) sau când afectează viața de zi cu zi, vorbim
de boala de reflux gastroesofagian.

Diagnosticarea refluxului gastro-esofagian

Diagnosticul de reflux gastro-esofagian se bazeaza pe examenul clinic, uneori endoscopie, cu

sau fara testul aciditatii.
O anamneza atenta sugereaza diagnosticul. Pacientii cu simptome tipice de reflux gastro-
esofagian (RGE) pot beneficia de un trial terapeutic. Pacientii care nu prezinta ameliorari sau
au simptome pe o perioada lunga de timp sau simptome ale complicatiilor trebuie urmariti.
Endoscopia cu prelevrari citologice prin lavaj si biopsie directa din zonele anormale
reprezinta examinarea de electie. La pacientii cu modificari neimportante la endoscopie si
care prezinta simptome in ciuda tratamentului cu inhibitori ai pompei proteice trebuie
monitorizat pH-ul esofagian. Desi tranzitul baritat evidentiaza cu usurinta prezenta ulcerelor
esofagiene si a stenozelor ulceroase, este mai putin utilizat pentru refluxul minim sau
moderat; in plus, majoritatea pacientilor cu anomali necesita esofagoscopie. Manometria
esofagiana poate fi utilizata pentru a ghida localizarea sondei de pH si pentru a evalua
peristaltismul esofagian inainte de tratamentul chirurgical.
Refluxul gastro-esofagian (RGE) poate duce la esofagita, ulcer esofagian peptic, stenoza
esofagiana si esofagul Barrett (o afectiune premaligna).
Factorii care contribuie la aparitia esofagitei constau in natura caustica a lichidului de reflux,
incapacitatea de a elimina acest lichid de reflux din esofag, volumul continutului gastric si
functiile protectoare locale ale mucoasei.
Unii pacienti, in special sugarii, aspira materialul de reflux.

Care sunt factorii de risc pentru boala de reflux gastro-esofagian

 obezitatea
 hernia hiatală
 fumatul
 astmul
 diabetul zaharat
 golirea întârziată a stomacului
 boli de țesut conjunctiv, precum sclerodermia
 sarcina
 Sindromul Zollinger Ellison

Cel mai important simptom al refluxului gastro-esofagian este pirozisul, cu sau fara

regurgitatia continutului gastric in gura. Sugarii prezinta varsaturi, iritabiliate, anorexie si,
uneori, simptome de aspiratie cronica. Atat adultii cat si sugarii cu aspiratie cronica pot
prezenta tuse, disfonie, sau wheezing.
Esofagita poate provoca odinofagie si chiar hemoragii esofagiene care de obicei sunt oculte,
dar uneori pot fi masive. Stenozele peptice determina disfagie progresiva pentru alimentele
solide. Ulcerele peptice esofagiene se manifesta prin acelasi tip de durere ca si ulcerele
gastirice sau duodenale, dar de obicei localizata la nivelul apendicelui xifoid sau retrosternal
superior.  Vindecarea este lenta, recidivele sunt frecvente si se soldeaza frecvent cu o stenoza.
Simptomele bolii de reflux gastro-esofagian pot include:

 O senzație de arsură în piept, uneori ajungând până la nivelul gâtului, cu un gust acru-
amar în gură
 Durere în piept
 Dificultate la înghițire (disfagie)
 Tuse seacă
 Răgușeală, dureri de gât
 Regurgitație (întoarcerea) mâncării sau reflux de lichid acru (reflux acid)
 Senzație de nod în gât

Tratamentul refluxului gastro-esofagian

Tratamentul implica modificari ale stilului de viata, supresia acida utilizand inhibitori ai
pompei protonice si, uneori, interventie chirurgicala.Tratamentul refluxului gastro-esofagian
necomplicat consta in ridicarea capului patului bolnavului cu 15 cm si evitarea alimentatiei cu
2-3 ore inainte de culcare, a stimulentelor puternice ale secretiei acide (ex. cafea, alcool),
anumitelor medicamente (ex. anticolinergice), a anumitor alimente (grasimi, ciocolata) si a
fumatului.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea de inhibitori ai pompei protonice. La
adulti se pot administra omeprazol, lansoprazol sau esomeprazol cu 30 de minute inainte de
micul dejun. In unele cazuri, inhibitorii pompei proteice trebuie administrati de 2 ori/zi. La
sugari si copii, aceste medicamente pot fi administrate intr-o doza zilnica unica. Aceste
medicamente pot fi administrate pe termen lung, dar dozele trebuie ajustate la minimul
necesar pentru a preveni simptomele.
 Blocantele receptorilor H2 (ex. ranitidina la culcare) sau agentii promotilitate (ex.
metocloprimid cu 30 de minute inainte de mese si de culcare) sunt mai putini suficienti.
 Chirurgia antireflux (de obicei prin laparoscopie) se practica pe pacientii cu esofagita,
hemoragii, stenoze, ulcere serioase, sau cu simptome care nu raspund la tratament.
Stenozele esofagiene sunt tratate prin dialtari repetate cu balonase.
 Esofagitele

Esofagita este o inflamatie sau iritare a esofagului, tubul muscular care transporta

alimentele de la gura la stomac. Cauzele frecvente includ refluxul gastroesofagian, efectele
secundare ale anumitor medicamente si infectiile bacteriene sau virale. Refluxul se produce
atunci cand continutul din stomac si acizii se intorc in esofag.
Aceasta tulburare poate provoca o varietate de simptome care includ: probleme de inghitire,
durere de gat, arsuri. Netratata, boala poate duce la ulcere, cicatrizare si ingustare severa a
esofagului.

Tipuri de esofagita:
Esofagita eozinofila - eozinofila este o inflamatie cauzata de supraproliferarea de leucocite
(eozinofile) in mucoasa peretelui esofagului. Acest lucru se intampla cand corpul vostru
raspunde exagerat unui alergen;
Esofagita iritativa - Refluxul gastroesofagian provoaca esofagita ca urmare a inflamatiei
cronice si iritarii esofagului;
Esofagita medicamentoasa - Esofagita medicamentoasa este indusa de medicamente care
cresc secretia de acid din stomac si poate aparea atunci cand inghititi pastilele fara apa;
Esofagită infectioasa - Esofagită infectioasa este rara si poate fi cauzata de bacterii, virusi,
ciuperci sau paraziti.

Factorii de risc pentru dezvoltarea esofagitei includ:

 sistem imunitar slabit, mai ales la pacientii cu HIV sau SIDA, diabet, leucemie sau
limfom;
 chimioterapia;
 intervenții chirurgicale in zona pieptului;
 anumite medicamente -
 varsaturi cornice; -
 obezitate;
 consumul de alcool si tutun;
 un istoric familial de alergii sau esofagita.

Simptomele esofagitei includ

 dificultati la inghitire (disfagie);

 durere cand inghititi (odinofagia);
 durere de gat;
 voce ragusita;
 arsura;
 reflux gastroesofagian;
 durere in piept;
 greata;
 varsaturi;
 dureri abdominale epigastrice;
 scaderea apetitului; 

Tratamentul esofagitei

Tratamentul esofagitei depinde de cauza simptomelor. Medicamentele pot fi antivirale,

antifungice, antiacide, analgezice, steroizi orali sau inhibitori ai pompei de protoni
(medicamente care blocheaza productia de acid gastric). Daca alergiile alimentare provoaca
starea dumneavoastra trebuie sa identificati produsele care le declanseaza si sa le eliminati din
dieta. Primii 5 alergeni alimentari includ: laptele, soia, ouale, arahidele si nucile.
De asemenea, puteti usura simptomele esofagitei prin evitarea alimentelor picante, a
alimentelor si a bauturilor acide si a alimentelor brute sau crude.
O procedura de dilatare a esofagului poate fi necesara daca acesta devine prea ingust si
provoaca dureri.
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Esofag

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/esofagita-cauze-simptome-tratament

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/acalazie-cauze-simptome-tratament