Universitatea de Petrol și Gaze, Ploiești

Facultatea de Științe Economice

Strategii în Afaceri Internaționale

Norvegia si Romania analizate din punct de vedere al

serviciilor de asistenta sociala, sanatate si educatie.

Profesor : Student:

Ploiesti 2019

Norvegia si Romania analizate din punct de vedere al serviciilor de asistenta

sociala, sanatate si educatie.
 In acest proiect am ales sa fac o comparatie a modelului norvegian cu modelul romanesc,
analizate din prisma a trei aspecte: al sistemului de asistenta sociala, al sanatatii si al educatiei.

Caracteristici generale ale sistemului de asistenţă socială

În regimurile social-democrate, cum este şi cel din Norvegia, domină prezumţia
responsabilităţii universale a statului pentru bunăstarea cetăţeanului. O asemenea abordare a
responsabilităţii implică existenţa unui larg spectru de servicii sociale bine dezvoltate, cu
susţinere predominant publică.
În virtutea modelului scandinav social-democrat, există și în Norvegia un număr foarte
mare de asociaţii și organizaţii de reprezentare a intereselor cetăţenilor (mai ales asociaţii și mai
puţin fundaţii), acestea asumându-și predominant rolul de “voce”, de receptor și de semnalizator
social („watchdog”). Furnizarea serviciilor necesare este însă delegată către autorităţile publice.
Sistemul de asistenţă s-a rezumat în parte la prestaţii financiare pentru diferite categorii
sociale defavorizate. Pe de altă parte, tot ce era incomod la vedere și tulbura aparenţele societăţii
ideale pictate de putere a fost, practic, „înlăturat spre păstrare” în instituţii mamut, în condiţii
deseori dramatice, inumane, de tristă amintire, mediatizate intens în primii ani de după
Revoluţie. Servicii sociale în accepţiunea modernă nu au existat, implicit nu a existat nici o
dezvoltare a domeniilor profesionale conexe.
Primele începuturi ale asistenţei sociale în România au fost semnalate, la fel ca în alte ţări
ale lumii, sub forma unor acţiuni caritabile, filantropice, având la bază o motivaţie profund
religioasă şi dezvoltându-se secole de-a rândul în jurul mănăstirilor şi bisericilor. După 1990, în
România, asistenţa socială și serviciile sociale au început să se dezvolte rapid. Însă vidul
instituţional, legislativ și profesional preexistent au făcut ca această dezvoltare să se producă
fragmentat, deseori incoerent și, desigur, într-un ritm mult mai lent decât ne-am dori.
Pe lângă serviciile și beneficiile oferite de autoritatea locală, cetăţenii norvegieni au
dreptul la o serie de beneficii prin sistemul naţional de asigurare socială, cum ar fi ajutorul de
bază (Grunnstønad) sau ajutorul de îngrijire (Hjelpstønad) pentru persoanele care necesită
îngrijire, în funcţie de gradul de severitate al afecţiunii. Cota acestor drepturi bănești este
actualizată anual în Parlament.
Comunele norvegiene sunt principalele furnizoare de servicii sociale în Norvegia, cu
competenţe largi în modelarea și adaptarea serviciilor și asistenţei în funcţie de nevoile locale,
respectiv în evaluarea nevoilor și eligibilităţii individuale a cetăţenilor, în limitele unui cadru
general predefinit de condiţii.
In Romania biserica are un rol semnificativ, implicând o atitudine conservatoare în
protecţia familiei. Rolul Bisericii implică și importanţa acordată principiului subsidiarităţii care
limitează implicarea statului doar la formele de protecţie socială pe care instituţiile intermediare
(biserica, societatea civilă, etc.) nu le pot asigura. Au existat însă în mod evident și îmbucurător o
serie de iniţiative civile, respectiv ale cultelor religioase, care prin activitatea lor susţinută au
contribuit practic la supravieţuirea și reabilitarea acestui sector, dar și la reformarea sistemului de
asistenţă socială. Aceste organizaţii au avut un rol similar celui asumat în alte societăţi europene.
Prin flexibilitatea, creativitatea și apropierea de realitatea cotidiană a oamenilor s-au confruntat
rapid și direct cu nevoile și lipsurile mari ale cetăţenilor și ale sistemului și au generat, în
cooperare cu organizaţii europene înfrăţite sau la iniţiativă proprie, o serie de servicii inovative.
În Norvegia există în total 435 de autorităţi locale. Circa jumătate dintre cheltuielile
angajate de comune sunt finanţate din impozitele și taxele locale, alte 40% fiind finanţate din
alocări bugetare centrale. Principalul venit al autorităţilor locale este impozitul pe venit.
Impozitul mediu pe venit este de 28% din venitul brut, cu variaţii în funcţie de venit.
In Romania serviciile sociale sunt oferite de furnizori publici sau privați. În Registrul
electronic unic al serviciilor sociale actualizat la data de 11.06.2018, figurau 2497 de furnizori de
servicii sociale acreditați. Principalul furnizor public de servicii sociale rămâne autoritatea
administrației publice locale prin serviciul public de asistență socială (SPAS), dezvoltat mai ales
la nivelul județelor, municipiilor și orașelor. Cu toate acestea, doar o mică parte din cele 3128 de
UAT din România au reușit să-și acrediteze serviciile publice de asistență socială (SPAS) ca
furnizori de servicii sociale, respectiv 637 de SPAS. În mediul rural, ponderea majoritară o deţin
serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice (cu 45,8% din total), urmate de serviciile sociale
pentru copii în familie, copii separaţi sau în risc de separare / servicii pentru mamă şi copil
(40,1% din total) şi cele care se adresează persoanelor adulte cu dizabilităţi (6,2%).
 Majoritatea serviciilor sociale și medicale din Norvegia sunt gratuite pentru cetăţenii și
rezidenţii legali. Cu toate acestea, există și o serie de servicii unde este necesară contribuţia
beneficiarilor, cuantumul contribuţiei fiind dependent de resursele de venit și de proprietate ale
acestora. Astfel, de exemplu, îngrijirea la domiciliu și asistenţa personală la domiciliu sunt
acordate în mod gratuit.

Sistemul de sanatate
Sistemul de sănătate în Norvegia este finanțat în cea mai mare parte prin intermediul
taxelor colectate direct din salarii și nu există nici un fond special pentru contribuțiile de
sănătate.
Toți cetățenii care trăiesc sau muncesc în Norvegia trebuie să contribuie la NIS. Potrivit
normelor UE, angajații și free-lancerii devin membrii ai sistemului de asigurări sociale prin plata
asigurării naționale. Cei care nu se încadrează în aceste categorii pot adera voluntar la NIS dacă
rămân în Norvegia mai mult de trei luni.
Studenții din țările scandinave și Islanda sunt incluși automat în NIS dacă sunt înregistrați
ca rezidenți ai Norvegiei. Studenții din alte țări sunt integrați în acest sistem dacă perioada de
studii în Norvegia depășește un an, includerea fiind automată atunci când se înregistrează ca
studenți.
Tratamentul în cadrul spitalelor este gratuit pentru toți cetățenii care plătesc asigurări de
sănătate, dar vizitele la medici și specialiști, precum și cumpărarea medicamentelor prescrise,
presupun de obicei costuri suplimentare. Cetățenii trebuie să plătească și pentru serviciile de
radiologie, testele de laborator și transportul care nu reprezintă o urgență. De la aceste condiții
sunt exceptați cei care suferă de boli cronice și femeile însărcinate sau care tocmai au născut. Se
aplică taxe semnificativ mai mari pentru tratamentul stomatologic la adulți, copiii și tinerii sub
18 ani beneficiind de tratament gratuit.
Medicii de familie reprezintă principalul punct de contact al pacienţilor cu sistemul de
sănătate norvegian. Cetățenii pot alege medicul de familie la care să se înregistreze și nu își pot
schimba opțiunea mai des de două ori pe an. Pacienții care sunt interesați să primească îngrijiri în
cadrul sistemului de stat trebuie să se asigure că medicul la care sunt înregistrați are contract cu
statul; în caz contrar, pacientul ar trebui să suporte toate costurile.
 Doar medicii sau consultanții medicali pot prescrie medicamente. Acestea sunt mai
scumpe dacă pacientul nu are rețetă pentru ele, în Norvegia prețul medicamentelor fiind suportat
de către pacient, cu excepția tratamentului pentru boli grave. Cu toate acestea, o dată ce pacientul
a plătit medicamente până la o anumită valoare (de obicei în jurul sumei de 150 de euro),
tratamentul pe baza unei rețete este gratuit.
Speranța de viață din Norvegia este printre cele mai ridicate din lume, principalele cauze
ale mortalității fiind bolile sistemului cardiovascular și cancerul.
Speranţa de viaţă la naştere in Norvegia 78,2 ani (bărbaţi), 82,7 ani (femei).
Speranţa de viaţă la naştere in Romania: 75 ani

Educatia
In comparatie cu Romania, norvegienii pun preţ foarte mult pe dezvoltarea personală a
copiilor, să poată discuta în faţa clasei, în faţa publicului. Nu pun foarte mult preţ pe matematică.
Programa de matematică in Romania în clasa a VIII-a, in Norvegia o au in clasa a XII-a. Nu se
ascultă, nu se dau teste. Sunt multe activităţi practice, proiecte, discuţii în clasă, discuţii cu
profesorul, opinii personale. Ora se duce pe aceste discuţii care te ajută în acelaşi timp să iei ce
este mai bun de la diferiţi oameni, să ştii să alegi la un moment dat.
O romanca stabilita in Norvegia povestea ca una dintre orele de matematică, spre
exemplu, s-a ţinut la mall. Elevii au fost împărţiţi în echipe şi, după ce au aflat preţurile hainelor,
au avut de calculat un procent de reducere. Mai mult decât atât, atunci când se documentează
utilizând internetul, pentru a prezenta un proiect, elevii formulează toate propoziţiile în aşa fel
încât să fie ale lor.
In Romania, orele de matematica au ramas la nivel de exercitii intense, la care se adauga
teme din carti, culegeri si anexe. Pentru copii reprezinta un adevarat stres, deoarece timpul lor
pentru recreere la terminarea programului este limitat de pagini intregi de teme.
La şcoaliile din Norvegia, elevii au doar şapte materii, împărţite altfel decât în România.
Unele materii se fac în acelaşi timp, de exemplu istoria şi geografia, sau fizica, chimia şi
biologia. În plus, se evaluează cu note între 1 şi 6 la engleză, sport, design şi la alegere dintre
spaniolă sau limba rusă. In schimb, in Romania, programa scolara prevede multe materii si
optionale, care trebuie parcurse intr-un numar prea mic de ore.
 Rezultatele şcolare sunt capabile să ofere o imagine de ansamblu cu privire la
cunoştinţele şi performanţele elevilor. În acest scop se are în vedere studiul PISA, ce
demonstrează că elevii norvegieni întâmpină probleme la matematică și științe. Acest lucru are
un impact negativ asupra ratelor de finalizare a cursurilor în învățământul secundar superior, a
recrutării în domenii ce implică matematica și a științele și a competențelor disponibile pe piața
forței de muncă. Un sfert dintre studenți erau la cel mai mic nivel de matematică, în timp ce
aproape nici unul nu se afla la cel mai înalt nivel. Pentru a ameliora rezultatele elevilor, în
bugetul național din anul 2015, guvernul a alocat 20 de milioane de NOK pentru a înființa
"municipalități științifice" speciale. Cele 20-30 de municipalități selectate pentru a participa sunt
desemnate municipalități științifice pentru perioada 2015-2019. De asmenea, Guvernul propune
să cheltuiască în perioada următoare mai mult de 100 de milioane de NOK pentru noi măsuri
menite să îmbunătățească starea științelor naturale în școală. Guvernul a stabilit astfel
introducerea unei ore suplimentare de știință pe săptămână la nivelul primar și măsuri specifice
pentru consolidarea educației în domeniul științelor naturale.
Statul norvegian cheltuiește aproximativ 14 000 USD/an pentru un elev in timp ce statul
roman cheltuieste 4.413 lei/an pentru un elev Norvegia a alocat cel mai mare procent din PIB
pentru educație în perioada 2005-2014. Norvegia înregistrează în medie o creștere a cheltuielilor
pentru educație de 2,2% de la an la an față de Marea Britanie care are o creștere de doar 1,8%.
Este superioară și vecinilor săi deoarece Finlanda înregistrează o creștere de 1,5%, iar Suedia o
scădere de 0,63%.
Rolul profesorilor este esențial pentru un sistem de educație eficient. Așadar, statul oferă
o mulțime de oportunități cadrelor didactice. Salariul unui profesor norvegian cu peste
cincisprezece ani de experiență este de 45 771 dolari pentru nivelul primar. De asemenea,
salariul unui profesor debutant ajunge la suma de 42 275 dolari (3 680 lei in Romania).
Analiza performanțelor elevilor și a fericirii acestora
Un obiectiv major pentru educația norvegiană pe parcursul celor 13 ani de școlarizare
este încrederea lingvistică și credința în cultura proprie ca bază pentru dezvoltarea identității,
respectarea altor culturi, participarea socială activă și învățarea pe tot parcursul vieții.În
Norvegia, precum și în celelalte state nordice din Europa, elevii nu se confruntă cu presiunea
notelor. Dacă până în clasa a VIII-a elevii nu primesc note, după această perioadă se folosește
sistemul de notare de la 1 la 6, unde 6 este cea mai mare notă. De asemenea, elevii participă la
trei teste naționale în clasele V, VII, IX, fiind testate cunoștințele academice de bază- de
norvegiană, matematică și engleză. Testele naționale au fost introduse în Norvegia în 2004 ca
instrumentele necesare autoritaților pentru a lua masurile necesare asigurarii calității în educație.
Scopul testelor naționale este de a oferi autoritaților din domeniul educației de la nivel local și
național informații privind competența generală a studenților la sfârșitul celor trei ani.
Curriculumul general norvegian prevede că "gradul de realizare a sarcinilor elevilor sunt
clar influențate de obiceiurile de lucru dobândite în timpul primilor ani de școală. "Mai mult,
"obiceiurile bune de lucru dezvoltate la școală au beneficii mult mai departe de cadrul școlar ".
Acest lucru este justificat de premisa că școala ar trebui să pregătească copiii pentru "sarcinile
vieții sociale și cunostințele necesare pieței muncii" .15 În ceea ce privește etica realizării
sarcinilor școlare, rezultatele arată că există un motiv bine întemeiat pentru acordarea temelor la
domiciliu elevilor în școala primară: de a le permite elevilor să învețe ce înseamnă
responsabilitatea, muncă etică, care le-ar aduce beneficii mai târziu în viață. Un profesor
norvegian spune că: "Mă gândesc la etica muncii elevilor, depunerea unui efort și asumarea
responsabilității pentru teme pentru că nu poți obține totul în mod gratuit în această lume și
trebuie să afli că costă ceva ". Analiza planurilor săptămânale arată că cea mai mare parte din
teme a fost atribuită in cadrul disciplinelor precum limba norvegiană, matematică și engleză. În
mod obișnuit aceleași temele sunt atribuite tuturor elevilor dintr-o clasă, însă elevii cu nevoi
speciale primesc un plan saptamanal propriu(3/4 per clasă). La nivel primar, temele constau în
principal în reproducerea informațiilor: învățarea vocabularului, citirea, cuvintele săptămânii,
dictarea, scrierea de mână.
Obiectivele sistemului educațional din Romania ar trebui sa se extinda dincolo de
învățarea academică. Școlile ar trebui să pregătească copiii și tinerii pentru multe provocări ale
vieții. Bunăstarea și învățarea elevilor sunt esențiale pentru atingerea acestui obiectiv. Conform
raportului Unicef, în ceea ce privește bunăstarea copiilor țărilor nordice se află în clasamentul
primelor țări OECD, Norvegia ocupând locul 7 după Elveția, Finlanda, Danemarca, Suedia,
Olanda, datorită transferurilor sociale — prestații sociale și impozite menite să corecteze
inegalitățile.. Poziția României este coborâtă mult de starea sistemului de educație (locul 40 din
41, doar învățământul din Turcia fiind considerat mai slab decât cel din țara noastră), de sărăcia
din rândul copiilor și inegalitățile uriașe (dintre copii acre trăiesc în orașe și cei din rural, dintre
copii proveniți din familii bogate și familii sărace etc).
 Guvernul prezintă un buget seminficativ pentru educație cu scopul de a facilita ocuparea
forței de muncă, creșterea activității și tranziția economică. Autoritățile norvegiene consideră că
în anii următori, va exista o mare nevoie de lucrători calificați cu educație și formare
profesională în întreprinderile norvegiene și în sectorul public. În fiecare an, între 6 000 și 8 000
de elevi nu primesc ucenicia pe care au căutat-o. Această lipsă a practicării uceniciei împiedică
tinerii să-și perfecționeze educația și creează un deficit de lucrători calificați pe piața forței de
muncă. Atât instituțiile private cât și cele din sectorul public trebuie să utilizeze în mod activ
sistemul de ucenici pentru a-și îndeplini nevoile de recrutare viitoare și de o forță de muncă
calificată.

Ce putem învăța de la sistemul norvegian?

Sistemul norvegian de educație și formare a avut și are obiective ambițioase, considerând
educația esențială pentru dezvoltarea țării. Deși are unul dintre cele mai mari bugete pentru
educație raportat la produsul intern brut, performanțele elevilor sunt încă modeste în
conformitate cu rezultatele obținute în urma testelor PISA. Însă pentru a îmbunătăți rezultatele
elevilor, autoritățile continuă să implementeze măsuri, acordând o atenție deoebită disciplinelor
deficitare precum matematica sau științele. Chiar dacă Norvegia nu se regăsește printre țările cu
o performanță școlară ridicată, ea este recunoscută la nivel internaționl pentru mediu școlar
propice unei dezvoltări armonioase a elevului. Astfel, sistemul de învățământ norvegian își
propune ca între elevi, profesori, familie și autorități să existe o strânsă colaborare. Fericirea
elevilor este susținută de condițiile din mediul școlar, Norvegia reușind prin reformele
implementate să aibă un nivel al agresivității în școli foarte redus. De asemenea, curriculum
școlar și activitățile aferente sunt concepute astfel încât să permită elevilor să se integreze în
societate, să facă față sarcinilor vieții.
Statul norvegian se implică activ în asigurarea legăturii dintre angajatori și viitorii
angajați, oferindu-le o pregătire de înaltă calitate și în conformitate cu cerințele pieței. Măsurile
implementate de guvern in sectorul terțiar se bucură de succes întrucât numărul elevilor care aleg
programul vocațional crește, iar gradul de participare la programele de ucenicie urmărește și el
un trend asccendent.
 Bibliografie

1. Buzducea, D., Sisteme moderne de asistenţă socială – tendinţe globale şi practici locale,
Iaşi, Editura Polirom, 2009.

2. Guvernul Romaniei: Strategia de dezvoltare a serviciilor sociale 2006-2013, Servicii sociale in

Romania, 2014