RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL

- Menestrel trist, mai aburit

Ca vinul vechi ciocnit la nunta, 
În tari de gheata urgisita, 
De cuscrul-mare daruit
Pe-acelasi timp traia cu el, 
Cu pungi, panglici, beteli cu funta, 
Lapona mica, linistita, 
Cu piei, pre nume Enigel.
Multîndaratnic menestrel, 
Un cîntec larg tot mai încearca, 
De la iernat, la pasunat, 
Zi-mi de lapona Enigel
În noul an, sa-si duca renii
Si Crypto, regele-ciupearca!
Prin aer ud, tot mai la sud, 
Ea poposi pe muschiul crud
- Nuntas fruntas!
La Crypto, mirele poienii.
Ospatul tau limba mi-a fript-o, 
Dar cîntecul tot zice-l-as, 
Pe trei covoare de racoare
Cu Enigel si riga Crypto.
Lin adormi, torcînd verdeata, 
Cînd lînga sîn un riga spîn
- Zi-l, menestrel!
Cu eunucul lui batrîn
Cu foc l-ai zis acum o vara;
Veni s-o-îmbie cu dulceata:
Azi zi-mi-l stins, încetinel, 
La spartul nuntii, în camara.
- Enigel, Enigel, 
T;i-am adus dulceata, iaca.
*
Uite fragi, tie dragi;
Ia-i si toarna-i în puiaca.
Des cercetat de padureti
În pat de rîu si-n huma unsa, 
Riga spîn, de la sîn, 
Împaratea peste bureti
Multumesc dumitale.
Crai Crypto, inima ascunsa, 
Eu ma duc sa culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
La vecinic tron, de roua parca!
Dar printre ei bîrfeau buretii
- Enigel, Enigel, 
De-o vrajitoare mînatarca, 
Scade noaptea, ies lumine, 
De la fîntîna tineretii.
Daca pleci sa culegi, 
Începi, rogu-te, cu mine.
Si rai ghioci si toporasi
Din gropi ieseau, sa-l ocarasca, 
- Te-as culege, riga blînd…
Sterp îl faceau, si naravas, 
Zorile încep sa joace, 
Ca nu voia sa înfloreasca.
Si esti umed si plapînd, 
Teama mi-e, te frîng curînd, 
Lasa. – Asteapta de te coace.
 Iar soarele acuma sta
Zvîrlit în sus, ca un inel.

- Sa ma coc, Enigel, 
- Plîngi, preacuminte Enigel!
Mult as vrea, dar, vezi, de soare, 
Lui Crypto, regele-ciupearca, 
Visuri sute, de macel, 
Lumina iute cum sa-i placa?
Ma despart. E rosu, mare, 
El se desface usurel
Pete are fel de fel;
De Enigel, 
Lasa-l, uita-l, Enigel, 
De partea umbrei moi sa treaca…
În somn fraged si racoare.
Dar soarele, aprins inel, 
- Riga Crypto, riga Crypto,  Se oglindi adînc în el;
Ca o lama de blestem De zece ori, fara sfiala, 
Vorba-n inima-ai înfipt-o! Se oglindi în pielea-i cheala.
Eu de umbra mult ma tem, 
Si sucul dulce înacreste, 
Ca daca-n iarna sunt facuta,  Ascunsa-i inima plesneste;
Si ursul alb mi-e varul drept,  Spre zece vii peceti de semn, 
Din umbra deasa, desfacuta,  Venin si rosu untdelemn
Ma-nchin la soarele-ntelept. Mustesc din funduri de blestem;

La lampi de gheata, supt zapezi,  Ca-i greu mult soare sa îndure

Tot polul meu un vis viseaza. Ciupearca cruda de padure, 
Greu taler scump, cu margini Ca sufletul nu e fîntîna
verzi,  Decît la om, fiara batrîna, 
De aur, visu-i cerceteaza. Iar la faptura mai firava
Pahar e gîndul, cu otrava –
Ma-nchin la soarele-ntelept, 
Ca sufletu-i fîntîna-n piept,  Ca la nebunul riga Crypto, 
Si roata alba mi-e stapîna,  Cu focul inima i-a fript-o, 
Ce zace-n sufletul-fîntîna. De a ramas sa rataceasca
Cu alta fata, mai craiasca;
La soare, roata se mareste; Cu Laurul-Balaurul,
La umbra, numai carnea creste Sa toarne-n lume aurul, 
Si somn e carnea, se dezumfla,  Sa-l toace, gol la drum sa iasa
Dar vînt si umbra iar o umfla… Cu masalarita-mireasa, 
Sa-i tie de împarateasa
Frumos vorbi si subtirel
Lapona dreapta, Enigel, 
Dar timpul vezi, nu adasta,