Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Tehnic Feroviar din Balti

Tema :
Caracteristicile tehnico-
economice ale
sistemelor de operare

A elaborat : Dilijuc Maxim

Grupa : AWB-118
Cuprins

1.Definitei.............................................................................3
2. Caracteristicile sistemelor de operare...............................4-5
3.Clasificarea sistemelor de operare.....................................5-9
4.Structura unui sistem de operare........................................9

5.Bibliografie.......................................................................10

2
   Sistemul de operare reprezinta ansamblul de programe care asigura utilizarea
optima a resurselor fizice si logice ale unui sistem de calcul [1]. El are rolul de a
gestiona functionarea componentelor hardware ale sistemului de calcul, de a
coordona si controla executia programelor si de a permite comunicarea
utilizatorului cu sistemul de calcul. Folosirea hardware-ului unui sistem de calcul
ar fi dificila si ineficienta in lipsa unui sistem de operare. Sistemul de operare este
componenta software care coordoneaza si supravegheaza intreaga activitate a
sistemului de calcul si asigura comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul,
trebuind sa fie capabil sa realizeze o interfata intre calculatorul propriu-zis si
utilizator El este interpretul cerintelor utilizatorului, exprimate intr-un limbaj de
comanda, executand aceste cerinte prin intermediul instructiunilor masina.

Sistemele de operare au aparut si evoluat in directa legatura cu arhitectura

sistemelor electronice de calcul: aparitia de noi dispozitive hardware a provocat
dezvoltarea  sistemelor de operare, dupa cum si cresterea performantelor sistemelor
de operare a determinat imbunatatirea parametrilor hardware.

La primele calculatoare electronice programatorul era si operator prin

intermediul consolei. Acesta era asistat de un rudiment de sistem de operare sub
forma unor mici programe, in format binar, aflate pe suporturi de hartie care erau
incarcate atunci cand era nevoie. Desigur era o folosire ineficienta a calculatorului
intrucat unitatea centrala (care era foarte scumpa) nu lucra in timpul cand
programatorul/operator gandea ce sa faca in continuare sau executa diferite
manevre. Ideea reducerii timpului de asteptare a condus la introducerea unor
concepte noi, ce s-au finalizat cu aparitia sistemelor de operare.

Primele sisteme de operare asigurau executarea secventiala pe loturi de

programe (batch-processing) in regim de monoprogramare. Ele asigurau
automatizarea unor lucrari repetitive, oricare ar fi programele de executat (de
exemplu eliberarea zonelor de memorie ocupate, verificarea amplasarii corecte a
3
fisierelor cerute pe suporturile din unitatile periferice, asigurarea ca unitatile
periferice sunt gata pentru lucru etc.). Incredintand calculatorului sarcina
coordonarii propiilor sale lucrari s-a ameliorat viteza de lucru si siguranta
functionarii. De asemenea, executia unui program poate determina aparitia unor
erori sau incidente (de exemplu lipsa hartiei la imprimanta, lipsa dischetei in
unitate etc.). Multe din aceste incidente sunt repetitive si se poate incredinta
calculatorului reperarea, semnalarea lor operatorului si in unele cazuri, tratarea lor
dupa o solutie programata.

In multiprogramare problemele se complica si mai mult cand in memorie

coexista simultan mai multe programe ce trebuie executate. Sincronizarea
lucrarilor trebuie realizata la nivelul microsecundelor si nu poate fi
atribuitaoperatorului uman. Ea este realizata prin programe si inclusa in sistemul
de operare.

2.         Caracteristicile sistemelor de operare

Un sistem de operare performant trebuie sa posede urmatoarele atribute:

·       Timp de raspuns: exprima durata intervalului delimitat de lansarea unei

cereri de serviciu si achitarea acesteia de sistem.

·       Simultaneitatea utilizarii: exprima gradul in care un sistem poate lucra

in acelasi timp pentru mai multi utilizatori sau sa execute mai multe
lucrari ale aceluiasi utilizator.

·       Utilitate: sa satisfaca toate cerintele utilizatorului asigurand o interfata

facila cu programele de aplicatii.

·       Generalitate: sa poata raspunde corect la toate cerintele formulate si

deci sa permita rezolvarea unor probleme cat mai variate ale
utilizatorului.

·       Eficienta: sa asigure utilizarea optima a resurselor fizice si logice ale

sistemului de calcul.

·       Transparenta si vizibilitate: capacitatea de a permite utilizatorilor sa

obtina anumite informatii despre modul cum opereaza sistemul,
informatii suplimentare care pot duce la obtinerea unei utilizari mai
eficiente.

·        Flexibilitate: posibilitatea modificarii sistemului de operare in functie

de cerintele utilizatorului.

4
 ·       Opacitate: din punct de vedere al utilizatorului trebuie sa existe numai
necesitatea de cunoastere la nivel de interfata, fara a patrunde la
structurile inferioare, care pentru utilizator reprezinta “cutia neagra” a
sistemului de operare.

·       Securitate: sistemul de operare trebuie protejat impotriva unor incercari

voluntare sau involuntare de distrugere prin programele utilizatorilor.

·       Integritate:  sistemul de operare impreuna cu aplicatiile concepute

pentru el trebuie sa poata comunica cu alte sisteme de operare sau cu
programe concepute sub alte sisteme de operare. Aceasta calitate este cu
adevarat pusa in valoare in cazul lucrului in retelele de calculatoare.

·       Capacitate: posibilitatea sistemului de operare de a suplini unele

facilitati necesare, dar care nu pot fi realizate fizic datorita unor restrictii
hardware.

·       Fiabilitate si disponibilitate: capacitatea sistemului de operare de a

cadea foarte rar in pana, de a izola eventualele erori ce pot apare si de a
continua activitatea in conditii de capacitate si eficienta redusa.

·       Serviabilitatea: posibilitatea sistemului de operare de a furniza

utilizatorului informatiile necesare pentru o depanare cat mai rapida a
programelor.

·       Extensibilitate: adaugarea de noi facilitati care sa tina pasul cu cerintele

utilizatorilor.

·       Interoperabilitatea: sistemul de operare trebuie sa admita accesul la

structurile de date care au fost construite sub un alt sistem de operare.
Pentru a permite integrarea si interoperabilitatea au fost definite
standarde internationale privind specificatiile unui sistem de operare.

            Pentru a fi acceptat de utilizator un sistem de operare trebuie sa

indeplineasca urmatoarele conditii:

·       sa fie usor de utilizat;

·       sa necesite resurse hardware minimale;

·       sa existe un numar cat mai mare de aplicatii care sa ruleze sub acel
sistem de operare;

·       sa aiba un cost de achizitie si de intretinere cat mai scazut.

3.         Clasificarea sistemelor de operare

5
 In practica sunt utilizate numeroase sisteme de operare, fiind acceptate mai
multe criterii de grupare a acestora. Cel mai adesea clasificarile au in vedere:
configuratiile calculatoarelor pe care sunt instalate, gradul de partajabilitate a
resurselor, tipurile de interactiuni permise si organizarea interna a programelor
componente, numarul prelucrarilor executate[2].

1.     Dupa configuratiile hardware pe care le deservesc, sistemele de operare

pot fi:

a.      Sisteme de operare pentru calculatoare medii/mari (mainframe-

uri);

b.     Sisteme de operare pentru minicalculatoare;

c.      Sisteme de operare pentru microcalculatoare.   

Sistemele de operare pentru mainframe-uri se caracterizeaza prin posibilitati

de lucru seriale si/sau interactive, multitasking, sunt sisteme de operare puternice
care pot gestiona lucrul cu un numar mare de periferice, orientate pentru prelucrari
complexe si pentru volume mari de date si dispun de un limbaj de comanda pentru
utilizatori specializati.

Sistemele de operare pentru minicalculatoare folosesc cu prioritate tehnicile

time-sharing si multiprogramare, permitand partajarea resurselor pentru lucrul
interactiv multiutilizator si planificarea unitatii centrale pentru servirea tuturor
utilizatorilor. Ele sunt interactive, multiuser si multitasking; folosesc un limbaj de
comanda pentru utilizatori avizati; procedurile de incarcare la conectarea
sistemului si de instalare a sistemului de operare sunt mai laborioase; sunt mai
rigide, in cazul modificarii configuratiei hardware; asigura un sistem de prioritati
de executie dezvoltat; sunt orientate pentru lucrul cu mai multi utilizatori, oferind
un sistem complex de protectie a informatiei; sunt orientate pentru lucrul cu multe
terminale, putand indeplini functia de concentrator de date.

Sistemele de operare pentru microcalculatoare sunt cele mai folosite la ora

actuala, deoarece pot fi achizitionate intr-o configuratie minima, la un pret
accesibil utilizatorilor si sunt usor de exploatat. Pot fi instalate atat pe sisteme de
calcul individuale, cat si pe sisteme de calcul cuplate in retea. Ele sunt puternic
interactive, cu un limbaj de comanda accesibil sau cu interfata grafica utilizator;
unele sunt monouser si monotasking (MS-DOS), altele multitasking (Windows),
eventual si multiuser (Unix); sunt usor configurabile, oferind proceduri automate
pentru incarcarea sau pentru instalarea sistemului de operare; ocupa un spatiu redus
in memoria interna;

2. Dupa gradul de partajare a resurselor sunt:

a.      Sisteme de operare monoutilizator;

6
 b.     Sisteme de operare multiutilizator;

Sistemele de operare monoutilizator sunt cele mai simple sisteme de operare

si permit executarea la un moment dat, a unui singur program care ramane activ in
memoria interna, de la lansare si pana la terminarea sa. In cazul unor sisteme de
calcul medii/mari, aceste sisteme de operare admit in plus tehnica swapping
(transfer date), prin care un program este executat pe portiuni, alternand
momentele de prelucrare si de stocare in memoria interna, cu cele de evacuare pe
disc. In timpul evacuarii, in memoria interna este incarcat un alt program care si el
se supune tehnicii swapping.

Sistemele de operare multiutilizator au in vedere partajarea memoriei, a

unitatii centrale de prelucrare, a perifericelor sau a altor tipuri de resurse, intre
utilizatorii conectati la un moment dat. Aceste sisteme lucreaza in multiprogramare
folosind si tehnici de gestiune si protectie a utilizatorilor.

3.     Dupa tipurile de interactiuni permise, sistemele de operare se clasifca

in:

a.      Sisteme de operare seriale;

b.     Sisteme de operare interactive;

c.      Sisteme de operare in timp real.

Sistemele de operare seriale sunt acele sisteme de operare pentru care gradul

de interactiune cu utilizatorul, in timpul prelucrarilor, este practic nul. De cele mai
multe ori, interfata dintre sistemul de operare si utilizator nu dispune de un limbaj
de comanda accesibil utilizatorului obisnuit, motiv pentru care comunicarea dintre
utilizator si sistem nu este directa, ci mediata de persoane specializate (operatori de
calculator). In timpul executiei lucrarii sale, utilizatorul furnizeaza datele care se
prelucreaza odata cu formularea cererii de prelucrare si primeste rezultatele
prelucrarii la incheierea executiei.

Sistemele de operare interactive permit comunicarea directa intre utilizator

si sistemul de calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop (limbajul de
comanda al sistemului de operare sau interfata grafica utilizator), utilizatorul
putand interveni in timpul executiei programului. In functie de unele rezultate
intermediare, utilizatorul poate decide modul de continuare a activitatii. Cu aceste
sisteme este posibila si gestionarea terminalelor de teletransmisiuni cuplate la un
calculator gazda sau organizate intr-o retea de calculatoare. Sistemele de operare
interactive pot fi monouser sau multiuser.

Exemplu: Windows este un sistem interactiv monouser; Unix este un sistem

interactiv multiuser.

7
 Sistemele de operare in timp real permit deservirea, in timp prestabilit, a
fiecarei operatii cerute de utilizator.

4.     Dupa numarul prelucrarilor executate simultan, exista:

a.      Sisteme de operare monotasking;

b.     Sisteme de operare multitasking.

            Pentru utilizarea eficienta a resurselor sistemului de calcul, unele sisteme

de operare pot gestiona executia concurenta a mai multor procese, asigurand
proceselor din sistem accesul concurent la resursele sistemului sau partajarea
resurselor. Aceasta inseamna ca, la un moment dat, in sistem se pot afla in executie
mai multe procese care concureaza intre ele pentru accesul la resursele sistemului,
iar sistemul de operare gestioneaza resursele sistemului pentru satisfacerea cat mai
multor cereri ale acestor procese pentru alocarea de resurse. O caracteristica
importanta a unui sistem de operare este masura in care poate asigura executia
concurenta a proceselor. Dupa acest criteriu, sistemele de operare pot fi:

      Sistemele de operare monotasking executa un singur task (lucrare, sarcina,

program) la un moment dat; ele nu asigura executia concurenta si nici partajarea
resurselor intre mai multe procese. Sub controlul unui sistem de operare
monotasking, la un moment dat, in sistemul de calcul se poate executa un singur
program; acesta ramane activ din momentul lansarii lui in executie si pana la
terminarea lui completa; cat timp este in executie, programul are acces la toate
resursele sistemului de calcul. 

            Exemplu: sistemele de operare MS-DOS si CP/M sunt sisteme de

operare monotasking; in timpul executarii unui program, sistemul de operare
pierde controlul asupra sistemului, in favoarea programului aflat in executie, care
preia controlul pana in momentul incheierii executiei sale.

            Sistemele de operare multitasking sunt acele sisteme de operare care

asigura executia concurenta a mai multor procese care exista concomitent in
sistem.

Fata de sistemele de operare monotasking, aceste sisteme trebuie sa asigure

si partajarea timpului intre programele ce se executa simultan, precum si gestiunea
alocarii resurselor sistemului de calcul, atat hardware cat si software.

Exemplu: sistemele de operare Windows, Unix sunt sisteme multitasking.

               In ceea ce priveste evolutia sistemelor de calcul, in prezent se constata

tendinta de apropiere a performantelor sistemelor de operare pentru sisteme de
8
calcul mari de cele ale sistemelor de operare pentru mini sau microcalculatoare. In
acelasi timp, se realizeaza o integrare functionala tot mai accentuata a diferitelor
tipuri de sisteme de calcul in platforme de lucru comune, de obicei prin conectarea
acestora in retele de calculatoare. Cel mai elocvent exemplu in aceasta directie este
reteaua Internet care realizeaza legatura intre cele mai diferite tipuri de sisteme de
calcul, functionand sub controlul unor sisteme de operare diverse.

            De asemenea, se urmareste dezvoltarea de sisteme de operare portabile,

adica care functioneaza pe platforme hardware diferite. Un exemplu in acest sens
este sistemul de operare UNIX.

O alta directie este dezvoltarea de familii de sisteme de operare. Un exemplu

este familia sistemelor de operare Windows care cuprinde sisteme de operare
interactive, multitasking, asigurand si functiile pentru lucrul in retea de
calculatoare; intre aceste sisteme de operare, unele sunt specializate pentru un
anumit mod de utilizare, de exemplu: Windows NT Server, pentru server de retea
sau Windows NT Workstation pentru statii de lucru din retea.

4.         Structura unui sistem de operare

Pentru a raspunde rolului de interfata intre utilizatori si partea hardware a

sistemului electronic de calcul si pentru a gestiona eficient resursele, majoritatea
sistemelor de operare au in structura lor doua componente majore: programe de
comanda-control si programe de servicii.

Componenta de comanda si control cuprinde programe ce au rolul de a

asigura utilizarea eficienta a resurselor sistemului de calcul. Resursele sistemului
de calcul pe care sistemul de operare le pune la dispozitia utilizatorului se
constituie din totalitatea componentelor fizice sau logice ale sistemului de calcul,
care pot fi solicitate, la un moment dat, in timpul executiei unui program.

            Functiile componentei de comanda si control ale sistemului de operare

sunt:

 planificarea, lansarea si urmarirea executiei programelor; 

 gestionarea resurselor sistemului de calcul;
 depistarea si tratarea evenimentelor deosebite care apar in timpul executiei
programelor;
  asigurarea protectiei informatiilor manevrate de diverse programe (aceste
programe pot fi ale sistemului de operare sau programe utilizator).

            Componenta de comanda si control a sistemului de operare include:

9
  nucleul sistemului de operare, cu functia de coordonare a activitatii
sistemului de calcul si a celorlalte componente ale sistemului de operare.
Aceasta componenta este rezidenta in memoria interna pe toata durata
functionarii sistemului de calcul si se mai numeste monitorul rezident al
sistemului de operare.
 cate o componenta de gestionare pentru fiecare tip de resursa din sistem

Bibliografie
http://www.qreferat.com/referate/informatica/Sisteme-de-operara-Prezentare-249.php

10