Obligatia civila este definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al raportului
juridic civil de a avea o anumita conduita, cores�punzatoare drep�tului subiectiv
corelativ, conduita care poate consta in a da, a face ori a nu face ceva si care, la nevoie, poate fi impusa prin forta coercitiva a statului . Clasificare 1. Clasificarea obligatiilor in functie de obiectul lor a) Obligatii de a da, a face si a nu face. in dreptul civil, obligatia de a da inseamna indatorirea debitorului dintr-un raport juridic obligational de a constitui sau a transmite, in folosul creditorului, un drept real asupra unui bun. Astfel, de exemplu, obligatia vanzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vandut in patrimoniul cumparatorului este o obligatie de a da. Obligatia de a face este indatorirea ce revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare, a presta un serviciu ori de a preda un lucru, adica, o prestatie pozitiva in afara acelora care se incadreaza in notiunea de �a da�. in acest sens sunt obligatii de a face: a) obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut cumparatorului; b) obligatia locatorului de a pune la dispozitia locatarului lucrul inchiriat; c) obligatia asumata de o anumita persoana de a presta anumite servicii sau de a executa anu�mite lucrari; d) restituirea de catre depozitar a lucrului aflat in depozit etc. Obligatia de a nu face ceva, consta intr-o abtinere la care este indatorat debitorul, de la ceva ce ar fi putut sa faca in lipsa obligatiei asumate. b) Obligatiile civile pozitive si obligatii negative. - obligatiile pozitive sunt acelea care constau in �a da� si �a face�; - obligatiile negative sunt acelea care constau in �a nu face�. c) Obligatii de rezultat si obligatii de mijloace. Obligatiile de rezultat (numite si determinate) sunt acele indatoriri ce revin debitorului fa?a de creditorul unui raport obligational, de a desfasura o anumita activitate cu scopul de a ob?ine un rezultat bine stabilit. Obligatiile de mijloace (numite si obligatii de prudenta si diligenta) sunt acele indatoriri ce revin debitorului fa?a de creditorul unui raport obligational, de a depune toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis, fara a se obliga la atingerea rezultatului propus (art. 1481 alin. 2 C. civ.). 2. Clasificarea obligatiilor dupa opozabilitatea lor in obligatii obisnuite (intre parti), opozabile tertilor si obligatii reale 1) Obligatia obisnuita este indatorirea ce revine debitorului fata de care s-a nascut (ce revine celui ce s-a obligat). Aceasta obligatie este opozabila numai intre parti, tot astfel cum se intampla si cu dreptul de creanta. Marea majoritate a obligatiilor civile sunt de acest fel. 2) Obligatiile opozabile tertilor � numite si scriptae in rem � se caracterizeaza prin aceea ca sunt atat de strans legate de posesia lucrului, incat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat daca posesorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte acest drept, desi nu a participat direct si personal la formarea raportului de obligatie. 3) Obligatiile reale � numite si obligatii propter rem � constau in indatorirea ce revine, potrivit legii, celui ce detine un bun in considerarea importantei deosebite a bunului respectiv pentru societate. 3. Clasificarea obligatiilor in functie de sanctiune - obligatii perfecte sunt acelea a caror executare este asigurata in cazul in care debitorul nu le aduce la indeplinire de buna-voie printr-o actiune in justitie si obtinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus in executarea silita. Majoritatea obligatiilor civile intra in aceasta categorie; - obligatia imperfecta (numita si naturala) este acea obligatie a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, dar odata executata, de bunavoie, debitorul nu mai are posibilitatea sa ceara restituirea prestatiei.