Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

SIDA

1. CE ESTE SIDA

SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de virusul

imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului.[4] Boala
se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale creierului
și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului
imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la
mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele
biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern.[5] O persoană seropozitivă la HIV (al cărei
sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește infectarea sa cu
acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și deci
susceptibilă să îl transmita

SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. Organizația
Mondială a Sănătății (OMS) consideră numărul deceselor datorate urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9
milioane în anul 2006, numărul celor infectați pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte
4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de
1% în grupa de vârstă 15–45 de ani. În unele țări din Africa se consideră numărul celor infectați cu acest
virus în această grupă de vârstă ca fiind de până la 20% (și chiar mai mare în unele regiuni) din populație.

Deși tratamentele pentru SIDA și HIV pot încetini cursul bolii, nu există încă un vaccin sau vindecare.
Tratamentul antiviral reduce mortalitatea și morbiditatea infecției cu HIV, dar acești agenți sunt scumpi,
iar accesul de rutină la antiretrovirali nu este disponibil în toate țările. Datorită dificultății tratării bolii,
prevenirea infecției este importantă în controlul răspândirii SIDA pandemică, prin organizații de sănătate
care promovează sexul protejat și unica folosință a acelor de seringă în încercarea de a încetini
răspândirea virusului.

SIDA s-a transformat într-o boală cronică ca urmare a introducerii terapiei HAART. Are o evoluție cronică
de durată lungă în țările dezvoltate unde cazuri letale sunt înregistrate doar atunci când terapia HAART își
pierde efectul terapeutic. Rămâne însă pentru țările în curs de dezvoltare o boală care a dus la scăderea
mediei de viață cu până la 10 ani punând astfel în pericol existența multor popoare din Africa unde
Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

dispare (în unele cazuri) populația de vârstă medie.

2. SIMPTOME:
Tabloul clinic al acestei infectii prezinta o variabilitate foarte mare, de la perioade lungi
asimptomatice, pana la o evolutie fulminanta. Din momentul infectarii exista o serie de etape
evolutive.

Infectia acuta - Simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul primei luni de la

contactul infectat. Infectia HIV este rareori diagnosticata in aceasta perioada. Aceasta primo-
infectie ia aspectul unei mononucleoze infectioase:

febra care poate dura si o luna;

tumefactie a ganglionilor limfatici;

curbaturi, dureri articulare;

eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie;

disfagie (greutate la inghitit) dureroasa.

In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care afecteaza mucoasele, ca si
ulceratii bucale. Mult mai rar survin manifestari neurologice: meningita acuta limfocitara,
paralizie faciala, mielopatie, neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-infectie dispare
spontan in aproximativ o luna.

Etapa asimptomatica a infectiei cu SIDA

Aceasta dureaza de la 1 la 10 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze de multiplicare a
virusului. Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin niciun simptom. In 20% pana la 50% din
cazuri aceasta se manifesta prin adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si
persistente. Acestea sunt, in general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile cervicala,
maxilara, submaxilara si occipitala.

Etapa simptomatica a infectiei cu SIDA

Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Progresia infectiei continua. Apare simptomatologia patologia infectilor HIV.

Etapa SIDA- Este definita prin scaderea celuleor CD4 sub 200 celule/mmc, sau de aparitia unei
patologii definitorii SIDA.

Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al organismului pot aparea

frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:

Senzatie de oboseala cronica;

Inflamarea nodulilor limfatici;

Probleme de respiratie;

Febra si frisoane;

Scadere in greutate;

Tuse uscata.

In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome precum:

Diaree cronica;

Aparitia de limfoame si infectii recurente;

Iritatii ale pielii;

Aparitia herpesurilor genitale;

Dureri de cap constante;

Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort;

Paloare;

Transpiratii nocturne.
Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

3. CAUZE
Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu o persoana
seropozitiva la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totusi
purtatoare de virus si deci susceptibila sa il transmita. Transmiterea virusului SIDA se face in trei
modalitati principale:

pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de lichid prostatic
sau de secretii vaginale);

pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de

seringi infectate);

pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si in cursul alaptarii
materne.

Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o contaminare prin
muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund, in caz de leziuni ale
mucoaselor bucale. Totusi, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip.

Calea sangvina - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%, fie
ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri pe cale venoasa.
Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de
penuria de material, este un factor subestimat de contaminare, a carui importanta ramane de
evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel putin individuala. Transmisia prin acele de
acupunctura sau prin cele de tatuaj si prin lamele de ras este posibila din punct de vedere
teoretic.

Calea sexuala - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale putand fi
contaminante in diferite grade. Transmisia infectiei este favorizata de microtraumatismele
mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la nivelul organelor
sexuale, prin raporturile sexuale in perioada menstrei (perioada cea mai contaminanta la femeia
seropozitiva) si prin sodomie (coit anal), din cauza fragilitatii mucoasei rectale. Este suficient si
un singur raport sexual ca sa se produca contaminarea.
Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

SIDA - transmiterea de la mama la fat

Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ei poarta
anticorpii mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei devin seronegativi. Se poate incerca
totusi sa se verifice daca este prezent chiar virusul incepand cu varsta de 3 luni, multumita
tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala evolueaza lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75%
dintre copii si foarte rapid (in mai putin de 5 ani) la aproximativ 20% din cazuri. Exista un risc de
transmisie a HIV prin laptele matern. Desi n-a fost inca posibil sa se masoare cu precizie,
Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca la copiii hraniti la san de mamele seropozitive
pana la 15% dintre infectile cu HIV ar putea fi ocazionate de alaptare.

4. FACTORI DE RISC:
Infecţia cu HIV reprezintă una dintre cele mai răspândite infecţii, fiind responsabilă de decesul a
peste 25 de milioane de persoane, în ultimii 30 de ani, prin SIDA, fază finală, complicată cu
diverse infecţii. Peste 60% din aceste persoane provin din Africa Sub Sahariană

La sfârşitul anului 2011, aproximativ 34,2 milioane de persoane erau diagnosticate cu infecţie
HIV.

Infecţia HIV poate fi diagnosticată în prezent prin intermediul unor teste de sânge uzuale, care
detectează prezenţa anticorpilor anti HIV produşi de organismul persoanelor infectate.

Până în prezent nu s-a găsit un leac împotiva bolii, dar cu ajutorul unui tratament eficient, bazat
pe medicamente antiretrovirale, pacienţii pot ţine sub control virusul şi se pot bucura de o viaţă
lungă şi sănătoasă.

În anul 2011, mai mult de 8 milioane de persoane infectate HIV/SIDA, din ţări cu venit mic şi
mediu au primit tratament antiretroviral. Aproximativ alte 7 milioane de persoane ar avea
nevoie de tratament, ceea ce presupune un efort financiar semnificativ care să asigure
tratamentul pentru un total de 15 milioane de persoane.

5. PREVENIREA
informare și educare privind reducerea riscurilor de infectare cu HIV și hepatite virale de tip B și
C;

consiliere socială și referiri către servicii sociale specializate;

consiliere și suport în integrarea socială și profesională;

Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

consiliere și testare voluntară pentru HIV, referiri și acompanieri către servicii medicale
specializate;

asigurarea de materiale de igienă pentru prevenirea îmbolnăvirilor;

colectarea acelor și a seringilor folosite, transportul și incinerarea acestora conform normelor în

vigoare.

În același timp, a avut loc colectarea de informații privind consumul de droguri, starea de
sănătate a consumatorilor de droguri și a persoanelor fără adăpost sau care au alte
vulnerabilități la risc, problemele asociate, în vederea creării unor politici realiste de sănătate și
asistență socială pentru persoanele vulnerabile din București.

a) educarea populației privind modul de transmitere a infecției cu HIV;

b) stabilirea grupurilor expuse riscului de infecție HIV/SIDA și aplicarea măsurilor de prevenire

stabilite în programele naționale prevăzute la art. 1 alin. (2);

c) stabilirea unui pachet de informații utile despre infecția HIV/SIDA și asigurarea accesului
gratuit și necondiționat la acestea pentru populația din toate categoriile sociale;

d) conlucrarea permanentă a Comisiei naționale pentru supravegherea, controlul și prevenirea

cazurilor de infecție HIV/SIDA cu organisme române guvernamentale și neguvernamentale și cu
asociațiile internaționale de profil;

e) aplicarea obligatorie a precauțiilor universale și asigurarea mijloacelor necesare la nivelul

tuturor unităților sanitare, cu sau fără paturi;

f) asigurarea obligatorie a mijloacelor de prevenire a transmiterii de la mamă la făt a infecției

HIV;

g) obligația tuturor mijloacelor de informare în masă de a promova, în mod gratuit și trimestrial,

utilizarea prezervativului, în vederea prevenirii transmiterii pe cale sexuală a infecției cu HIV;
Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

h) asigurarea în mod gratuit de către angajator a profilaxiei postexpunere profesională, conform

metodologiei stabilite de Comisia națională pentru supravegherea, controlul și prevenirea
cazurilor de infecție HIV/SIDA.

6. TRATAMENT:
Medicamentele trebuie luate strict conform celor prescrise de medic

Medicamentele funcționează doar dacă le luați exact astfel cum au fost prescrise de medic:

Luați întotdeauna doza corectă de medicamente;

Luați medicamentele în fiecare zi;

Luați medicamentele la aceeași oră în fiecare zi;

Luați întotdeauna medicamentele corect, în funcție de tipul care va fost prescris: în timpul
mesei sau pe stomacul gol.

Nu renunțați la tratament fără avizul medicului. Întreruperea temporară a tratamentului poate

reduce efectul acestuia.

Acesta cuprinde două capitole: tratamentele de inhibiție a virusului și tratamentele preventive

sau curative ale diferitelor boli dezvoltate. De altfel, un oarecare număr de reguli de viață sunt
recomandate persoanelor seropozitive, cu scopul de a frâna evoluția spre SIDA declarată și
transmisia bolii.

Tratamentul împotriva virusului se bazează pe mecanismele care inhibă replicarea virală, ca

zidovudina (AZT) sau didanozina. Se folosesc, de asemenea, antiproteazele, proteazele fiind
enzimele care permit virusului să fabrice proteine necesare supraviețuirii sale. Uneori, este util
să fie asociate unele cu altele până la trei astfel de medicamente (triterapie), cu scopul de a-i
creste eficacitatea globală. Aceste diferite metode de tratament antrenează o ameliorare
provizorie a stării bolnavului. În plus, după studii recente, luarea de AZT de către o femeie
gravidă contaminată ar diminua cu 50% riscul contaminării fătului. Totuși, nicio terapeutică nu
permite actualmente să se aibă în vedere o eradicare a virusului din organism, deoarece el este
integrat în genomul limfocitelor pe care le infectează.
Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Tratamentele preventive sau curative, a consecințelor deficitului imunitar (infecții oportuniste,

tumori), se bazează pe administrarea de antibiotice, de antifungice și de antimitotice
(ehimioterapie, interferon), precum și pe radioterapie și chirurgie.

Sfaturile pentru igiena vieții cuprind precauțiile care trebuie să fie luate de o persoană
seropozitivă pentru a nu se recontamina. În fapt, contaminările multiple, prin aporturile
repetate de virus pe care le antrenează, precipită evoluția bolii, deci trecerea la faza de SIDA
declarată. Seropozitivului i se mai recomandă să-și asigure o urmărire medicală regulată:
medicamente administrate preventiv sau precoce și asociate cu o bună igienă a vieții
(alimentație corectă, curățenie corporală, odihnă, abținerea de la medicamente sau de la
droguri care pot deprima suplimentar imunitatea, abținerea de la activități care riscă provocarea
unor răniri), întârzie deosebit de eficace evoluția bolii.

Terapia HAART

Highly Active Antiretroviral Therapy (HAART) este denumirea folosită pentru complexul mai
multor medicamente antiretrovirale folosite concomitent. Scopul terapiei este reducerea
numărului de viruși sub limita detectabilității și redresarea sistemului imun pentru a preveni
astfel apariția acelor boli care definesc declanșarea SIDA.

Terapia HAART constă de regulă din două medicamenete asemănătoare inhibitorilor de

transcriptază nucleozidică inversă NRTI (nucleoside reverse transcriptase inhibitor) și un
inhibitor de reverse transcriptază nenucleozidic NNRTI (non-nucleoside reverse transcriptase
inhibitor), un inhibitor de protează PI (protease inhibitor) sau un al treilea analog nucleozidic.
Ambele combinații medicamentoase au avantaje și dezavantaje și nu se poate spune care din
ele este de recomandat, decizia luându-se pentru fiecare caz în parte. Combinația 2 NRTI + 1 PI
a fost studiată în timp îndelungat, concluziile efectelor clinice trase din acest studiu reflectând
un spectru larg. Dezavantajul este numărul mare de tablete necesare pentru terapia zilnică care
duce o acceptanță redusă din partea pacientului. În plus mai există pericolul toxicității prin
administrare de lungă durată. Combinația 2 NRTI + 1 NNRTI are se pare o putere de frânare a
înmulțirii virale asemănătoare dar nu există încă rezultate din studii clinice ci doar studii de
laborator. Acceptanța din partea pacientului este mai bună pentru că NNRTI este administrat
oral doar o dată iar NRTI de două ori pe zi. Combinația din 3 NRTI (AZT, 3CT, Abacavir) este
administrată cel mai ușor, presupune cele mai puține tablete. Substanțele active se găsesc toate
trei într-o singură tabletă care se administrează de două ori pe zi. Alte combinații de NRTI nu pot
Mihalache Geanina Laborator 1 Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

fi incluse într-o singură tabletă din cauza drepturilor de patent asupra lor. În India, Africa de Sud,
Brazilia și Kenya se produc și generice care conțin 2 NRTI + NNRTI. Se pare că există puține
interacțiuni cu alte medicamente iar în caz de rezistență medicamentoasă mai stau încă două
clase terapeutice la dispoziție. Nu există însă studii de lungă durată cu punct final pentru această
terapie cu generice, iar efectul inhibitor al dezvoltării virale pare a fi mai mic.

Cum se poate menține HIV sub control

Infecția cu HIV nu poate fi vindecată, dar poate fi menținută sub control cu ajutorul
medicamentelor. Dacă sunteți seropozitiv și începeți suficient de rapid să luați medicamentele
potrivite, puteți duce o viață normală, puteți să nu faceți SIDA și chiar să trăiți la fel de mult ca o
persoană care nu este infectată cu HIV.

Există multe medicamente diferite pe care le puteți lua. Deseori, tratamentul va include o
combinație a mai multor medicamente. Medicul va stabili tratamentul cel mai potrivit.

Tratamentul pentru HIV poate avea efecte secundare. Discutați cu medicul despre asta. De
obicei, efectele secundare pot fi tratate. Nu modificați dozele și nu încetați să luați
medicamentele.