Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Colegiul de Ecologie

Proiect la disciplina: Educația pentru

societate

Tema: Analiza problemelor societății

și politicile publice implementate
pentru societatea lor

Elaborat:

Cazacliu Mihaela
 Identificarea problemelor societății
Deșeurile menajere din Chișinău

Una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă Chișinăul este
gestionarea deșeurilor menajere. Resturile menajere produse în municipiul
Chişinău reprezintă o problemă gravă, care ar putea fi gestionată cu implicarea
fiecărui locuitor. Potrivit Naturalistului  Vladimir Iacovlev obţinem 657.000 tone
de deşeuri menajere produse anual în Chişinău. La cele 657.000 tone de deşeuri
solide se mai adaugă 75.000 tone de nămol produse anual la staţia de epurare a
apelor reziduale. „Aceste 75.000 tone de nămol au conţinutul de umiditate mai
mare de 92%, iar restul procentelor constituie 6.000 tone de masă solidă, care
absoarbe foarte multă apă şi care se evaporă foarte greu pe o perioadă de trei luni.
În rezultat, produc un miros insuportabil”, explică naturalistul.

Această problemă este importantă pentru societate, deoarece resturile

menajere sunt adunate în peste 300 puncte din Chișinău,ceea ce nu permite o
eficacitate în transportarea lor. Deasemena ele sunt transportate într-un loc special
menajat, însă nu sunt prelucrate, ceea ce reprezină o poluare continuă a acestui
spațiu.

Responsabilii de evacuarea deșeurilor menajere și de reutilizarea lor sunt cei

de la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și a Mediului. Din anul 2006 în
Chișinău activează întreprinderea ABS SRL, care, în parteneriat cu Regia
Autosalubritate, a inițiat procesul de sortare și reciclare a deșeurilor solide. ABS
preia deșeurile menajere colectate de întreprinderea Regia Autosalubritate, unde
sunt sortate manual sau automat deșeurile recepționate. Doar 40% deșeuri sunt
sortate, restul fiind reîntoarse și depozitate în poligonul de gunoi de la Țânțăreni.
Sunt procesate 12 categorii de deșeuri solide. Marea majoritate a deșeurilor
reciclate sunt exportate din Republica Moldova. Doar o mică parte este utilizată
pentru producere. De asemenea ABS dispune și de o rețea de 1500 tomberoane
destinate pentru colectarea plasticului.

Avantajele acestei politici publici sunt destul de puține. Unul dintre ele ar că
un mic procentaj din deșeurile menajere sunt reutilizate. Un alt avantaj ar fi că
există cel puțin 1500 de tomberoane pentru plastic care va fi reutilizat în viitorii
ani. Dezavantajele sunt mai diverse și mai multe: cea mai mare parte din gunoaie
sunt adunate în cantități enorme dar nu sunt prelucrate; nu există o lege prin care
fiecare cetățean să selecteze deșurile sale pe tomberoane diferite (sticlă, plastic,
hârtie); poluarea aerului și a spațiului din jurul tomberoanelor dar și din spațiile
special amenajate.

Mai multe informații cu privire la problema deșeurilor menajere din

Chișinău putem găsi pe adresa electronică a Ministerului Agriculturii, dezvoltării
regionale și a mediului și pe platformele publice ale întreprinderilor care se ocupă
cu reciclarea deșeurilor (ABS SRL, Regia Autosalubritate). Sursele de informare
sunt: ,,IPRE propune măsuri de intervenție privind serviciile de gestionare a
deșeurilor solide din Chișinău” de Iulian Rusu; ,,Soluţia gestionării deşeurilor din
Chişinău: 2 lei lunar” de Vladimir Iacovlev.

Corupția

O altă problemă la fel de importantă din societatea noastră este corupția.

Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor
interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent
întâlnită în societate și este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor
particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea,
deturnarea și folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții
publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor
morale și legale.

Problema este foarte importantă pentru societatea contemporană deoarece:

împiedică dezvoltarea de sisteme politice democratice deschise; are efecte negative
asupra politicii, face mai dificil pentru guverne să pună în aplicare legi și politici;
încetinește creșterea economică; reduce resursele disponibile pentru programele
sociale; duce la discriminarea împotriva celor săraci prin refuzarea accesului lla
serviciile publice.

Instituțiile publice care se ocupă cu stoparea corupției sunt Centrul Național

Anticorupție și Procuratura Anticorupție. Strategia naţională de prevenire şi
combatere a corupţiei este unica politică publică din Republica Moldova.
Avantajele acestei politici sunt: Eficientizarea sistemului instituţional; Asigurarea
transparenţei şi responsabilităţii în activitatea politică; Diminuarea efectelor
corupţiei asupra sectorului privat; De această dată dezavantaje sunt mai puține,
doar unul: Nu sunt respectate legile cu privire la combaterea corupției.

Mai multe informații cu privire la problema corupției în Republica Moldova

putem găsi pe adresa electronică a Centrului Național Anicorupție și a instituțiilor
de stat care se ocupă cu combaterea corupției. Sursele de informare sunt: ,,
Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţie”, ,, Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova nr.421-XV din 16 decembrie 2004”.

Poluarea apelor naturale din Republica Moldova

Încă o problemă din societatea Republicii Moldova sunt apele poluate.

Fiecare om depinde de o sursă de apă. Apa în Republica Moldova reprezintă una
dintre cele mai poluate zone. Apa ca resursă naturală, limitată în volum şi calitate,
este extrem de importantă pentru economia şi sfera socială la nivel naţional,
regional şi internaţional. Este, în acelaşi timp, o resursă regenerabilă, fiind supusă
unui proces de reîmprospătare, ca urmare a unui circuit natural. De aceea,
resurselor acvatice trebuie să li se creeze condiţii pentru asigurarea acestui circuit
natural. Domeniul, ce ţine de protecţia resurselor de apă şi asigurarea calităţii lor,
este în strînsă corelaţie cu cel al sănătăţii şi reducerii maladiilor asociate de apă.
Există o mulțime de surse de poluare a apelor din Republica Moldova: deșeurile
aruncate de oameni; deșeurile de la fabricile mari toxice, scăderea apelor,
produsele chimice aruncate în ape.

Instituțiile responsabile de îngrijirea apelor naturale sunt Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, Agenției „Apele Moldovei”,
Serviciului Hidrometerologic de Stat, Agenției Naționale de Mediu, Inspectoratului
pentru Protecția Mediului, Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale,
autorităților publice locale, utilizatorilor de apă, sectorului neguvernamental

Politicile publice elaborate în acest conțin o serie de obiective care constituie

și avantajele lor: prevenirea deteriorării ulterioare a stării apelor de suprafaţă şi
subterane; protecţia și îmbunătăţirea stării corpurilor de apă de suprafaţă; reducerea
progresivă a poluării din surse punctiforme şi difuze a resurselor de apă de
suprafaţă şi a celor subterane.

El plasează în prim-plan următoarele probleme majore de mediu identificate

în Districtul Nistru:

a) poluarea cu substanțe organice provenite din deversările de ape uzate

neepurate, care afectează flora și fauna acvatică, și starea apelor în ansamblu;

b) poluarea cu nutrienți care se manifestă în eutrofizarea apelor ca urmare a

deversării apelor uzate neepurate corespunzător, practicilor agricole și industriale
neprietenoase mediului și neadaptate noilor cerințe;

c) poluarea cu substanțe prioritare, care includ micropoluanți organici,

metale grele, alături de pesticide, care cauzează probleme și în concentrații mici;

d) alterările hidromorfologice, care includ schimbarea cursului natural al

rîului, deconectarea zonelor umede, schimbarea regimului hidrologic al rîului,
deteriorarea diversității biologice acvatice, toate avînd un impact considerabil
asupra mediului acvatic;

e) poluarea apelor subterane drept urmare a gestionării iresponsabile,

neconforme cerințelor, care se manifestă prin lipsa lucrărilor de recondiționare, a
zonelor de protecție și abandonarea în stare nesigilată a sondelor și fîntînilor
arteziene și expunerea lor directă riscului de poluare.

Singurul dezavantaj pe care îl au aceste politici publice sunt nerespectarea

legilor, continuarea aruncării deșeurilor în ape, fabricile își continuă activitatea în
domeniul lor continuând și poluarea apelor. Alte informații cu privire la acest
subiect pot fi accesate pe site-urile oficiale ale Ministerului Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului, Agenției „Apele Moldovei”, Serviciului
Hidrometerologic de Stat, Agenției Naționale de Mediu, Inspectoratului pentru
Protecția Mediului, Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale.

Sursele folosite pentru informare sunt: ,,Să protejăm resursele de apă prin
gestionare durabilă” și ,, Securitatea resurselor acvatice ale Republicii Moldova:
riscuri și amenințări” de Violeta IVANOV.

Sistemul medical din Republica Moldova

Una dintre cele mai importante probleme din societatea noastră este sistemul
medical și eficiența sa în situația actuală. În ultimii 25 de ani, Moldova a progresat
în ceea ce privește sistemul de sănătate, cu toate acestea continuă să rămână
codașă în rândul țărilor din estul Europei. O îngrijorare majoră pentru Moldova
rămâne mortalitatea copiilor cu vârsta de până la 5 ani, precum și speranța de viață
la naștere. De asemenea, în conformitate cu Indicele de acces și calitate a
serviciilor medicale (Healthcare Access and Quality Index, HAQ) care măsoară
performanța sistemului de sănătate, Republica Moldova înregistrează un rezultat
nesatisfăcător. Cel mai grav este că în 25 de ani, Moldova nu a reușit să reducă din
diferența față de media pe țările din Europa de Est, ci din contra, chiar a majorat-o
față de anul 1995 de la 13,6 puncte la 13,7 în 2015. Pentru anii intermediari
discrepanța este și mai mare, depășind uneori 20 de puncte. Astfel, decalajul mediu
pe toată perioada fiind de circa 17 puncte.

Această problemă este foarte importantă deoarece sistemul medical este unul
ditre cele mai slabe din Europa. În ultimii ani se investește foarte mult în medicină
însă spitalele publice încă se află la un nivel inferior normelor internaționale.
Accentul se pune tot mai mult clinicile private, însă în acest context apare o altă
problemă a societății noastre, sărăcia. Foarte puțini cetățeni ai Republicii Moldova
au acces la aceste spitale ceea ce îi face să se adreseze la spitalele care sunt
arhipline și duc lipsă de medicamentele necesare pentru tratarea pacienților.

Instituțiile publice care sunt responsabile de rezolvarea acestei probleme

sunt: Ministerul Sănătății, Direcțiile publice de sănătate raionale, instituții și
structuri create de Ministerul Sănătății. Crearea mecanismelor de protecție a
pacienților în raport cu prestatorii de servicii și a unui cadru concurențial adecvat,
reprezintă una din principalele probleme ale sistemului de sănătate.

În vederea realizării misiunii, Direcţiei politici în domeniul sănătății publice

are următoarele sarcini de bază:

1) evaluarea stării de sănătate a populaţiei şi riscurilor pentru sănătate în

raport cu determinanţii stării de sănătate: factori sociali, economici,
comportamentali, biologici şi de mediu;

2) reglementarea domeniului de sănătate publică, asigurarea controlului

acestor reglementări;

3) organizarea şi coordonarea activităţii Agenției Naționale pentru

Sănătate Publică a Sănătăţii Publice;

4) elaborarea şi promovarea programelor naţionale, pentru identificarea şi

îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale esenţiale, necesare populaţiei, stabilirea
priorităţilor, serviciilor medicale, cu respectarea principiilor de asigurare echitabilă
a necesităţilor populaţiei;

5) monitorizarea şi evaluarea implementării Programelor Naţionale în

Sănătate Publică în domeniul controlului bolilor transmisibile şi non-transmisibile;

6) coordonarea activităților din cadrul planurilor de acțiuni ale

Programelor Naţionale în Sănătate Publică;
 7) coordonarea fluxului financiar din cadrul realizării programelor
naţionale;

8) coordonare activităților legate de urgențele de sănătăte.

Cea mai mare problemă cu care se confruntă aceste politici publice este
deficiența fondurilor pentru dezvoltarea spitalelor și asigurarea medicamentelor
necesare. De asemenea o problemă este și cadrele umane sau mai bine zis lipsa
cadrelor umane necesare în spitale din cauza salariilor mizere și a condițiilor
dificile de muncă. Avantajele acestor politici sunt diverse, pornind de la
implementarea unor obiective temeinice de lungă durată care ar duce la un progres
semnificativ al sănătății din Republica Moldova și până la oferirea stimulentelor
firmelor ce susțin sistemul medical prin donații etc.

Sursele din care noi putem să ne informăm sunt sursele oficiale, ale
Ministerului Sănătății, ale centrelor de diagnostic sau centrele medicale regionale.
Sursele folosite de mine sunt: ,,Eficiența și transparența sistemului de sănătate din
Republica Moldova” de Natalia Chitii și ,, Politici in domeniul sănătății publice”
expuse de Guvernul Republicii Moldova: Ministerul Sănătății, Muncii și Protecţiei
Sociale.

Alegerea unei probleme și analiza ei

Problema pe care eu o consider cea mai importantă este problema deșeurilor
menajere care poluează aerul și spațiul nostru natural. În decursul anilor deșeurile
menajere sunt adunate în spații special amenajate însă în urma acestei colectări cu
deșeurile nu se întâmplă nimic(reciclare) ele poluând în continuare aerul. De
asemenea există foarte puține spații amenajate (tomberoane), mașini de evacuare a
gunoaielor și lucrători. Un impact negativ au și fabricile care prin resturile lor
toxice sau chimice poluează mediul înconjurător. Gestionarea deşeurilor în
Republica Moldova rămîne a fi o problemă dificilă şi nerezolvată, atît din punct de
vedere organizatoric, cît şi legislativ. Cu toate că domeniul protecţiei mediului este
reglementat de circa 35 de acte legislative şi peste 50 de hotărîri de Guvern,
aspectul legal al gestionării deşeurilor necesită a fi îmbunătăţit esenţial, fiind
necesare atît revizuirea şi modificarea cadrului legal şi instituţional, cît şi crearea
unui sistem integru de reglementare tehnică şi ecologică în domeniile de colectare
selectivă pentru reciclarea, valorificarea, eliminarea şi depozitarea deşeurilor.

Problema este foarte importantă, ea afectând întreaga populația a

Chișinăului. Pe termen scurt situația nu este una dintre cele mai grave, există locuri
special amenajate unde deșeurile sunt adunate și care se află la o depărtare destul
de mare de locurile publice. Astfel populația nu este în prim plan afectată. Cel mai
afectat în această situație este mediul natural. Deșeurile adunate în cantități enorme
se dezintegrează provocând și o afecțiune locului în care se află ceea ce duce la
poluarea apelor din apropiere sau a aerului. Pe termen lung situația devine mult
mai gravă, fiind afectați și oamenii. Aceste spații sunt arhipline, iar altele noi nu
sunt pregătite ceea ce va duce la o criză a transportătii gunoiului, de asemenea în
viitorul apropiat apele subterane vor fi afectate de aceste deșeuri ceea ce va duce la
lipsa apei potabile. Aerul din ce în ce mai poluat va devine o nouă problemă pentru
întreaga societate.

Cauzele care au dus la crearea acestei probleme sunt: gestionarea

necorespunzătoare a deşeurilor pe parcursul ultimilor ani afectează comunităţile
locale, ameninţă mediul şi contribuie la emisiile globale de gaze cu efect de seră.
În contextul creşterii economice a volumului şi diversităţii deşeurilor generate,
gestionarea şi reciclarea deşeurilor reprezintă priorităţi locale, naţionale şi
internaţionale. Instituțiile publice care sunt responsabile de această problemă sunt:
Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Mediului, Ministerele şi autorităţile
administrative centrale.

Cele mai periculoase deșeuri desigur sunt cele chimice care provin de la:

Deşeurile petroliere

Pentru determinarea valorii teoretice de colectare a deşeurilor de ulei în

Republica Moldova a fost utilizat consumul de lubrifianţi în sectorul
transporturilor în anul 2008, care a constituit 336 de mii tone, şi factorul de
generare a uleiurilor uzate egal cu 3,3 kg de uleiuri uzate colectate raportate la o
tonă de ulei de transmisie plasat pe piaţă. Ca rezultat, au fost generate circa 1,1 mii
tone de uleiuri uzate. În vederea prognozării cantităţilor de deşeuri de uleiuri
colectate s-a utilizat creşterea reală a valorii PIB-ului, stabilindu-se creşterea
cantităţii pînă la 2,2 mii tone în anul 2027.

Cauciucurile uzate

La evaluarea prognozelor privind generarea cauciucurilor uzate au fost

utilizate atît datele statistice disponibile privind numărul de maşini la o mie de
locuitori în Republica Moldova şi tendinţele de dezvoltare a PIB-ului, cît şi cele
demografice. Astfel, pentru perioada 2010-2018 se presupune că creşterea
numărului de autoturisme va urma tendinţele observate în România între anii 1998
şi 2006, iar pentru perioada 2019-2027 a fost luată în considerare tendinţa
observată în Grecia între anii 1992 şi 1998. Conform estimărilor, numărul de
autoturisme la 1000 de locuitori în Republica Moldova se va majora de la 108
unităţi în anul 2009 pînă la 246 unităţi în anul 2027. Prin urmare, numărul
automobilelor înmatriculate în Republica Moldova va creşte de la 386,6 mii unităţi
în anul 2009 pînă la 814,1 mii unităţi în anul 2027.

Aplicarea mediei anuale de recuperare a cauciucurilor uzate în UE-27 (11,1

kg/auto) pentru estimarea cantităţii anuale de cauciucuri uzate ar conduce la
supraestimarea acestor deşeuri. În acest sens, a fost utilizat factorul de emisie al
Lituaniei de 4,4 kg/auto, de unde a rezultat o cantitate anuală de cauciucuri uzate
de la 1,7 mii tone în anul 2009 pînă la 3,6 mii tone în anul 2027.

Acumulatorii şi bateriile uzate

Pentru determinarea cantităţii teoretice de baterii portabile utilizate în

Republica Moldova, au fost evaluate datele disponibile din statele membre ale
Uniunii Eeropene. Media anuală privind comercializarea bateriilor portabile în
Polonia a constituit 0,1 kg/capita (2002), iar în Olanda au fost comercializate 0,31
kg/capita. Concomitent a fost evaluată şi valoarea PIB-ului în Polonia şi Olanda,
constatîndu-se că vînzările reflectă raportul PIB-ului per capita din aceste ţări. Prin
urmare, prin compararea PIB-ului per capita din Olanda şi Republica Moldova
rezultă indicele 0,031 kg/capita în 2009. Astfel, conform estimărilor, în Republica
Moldova în 2009 au fost comercializate circa 117 tone de baterii portabile.
Prognozele cantităţilor vîndute în raport cu creşterea reală a PIB-ului sînt pentru
bateriile portabile – 228 tone vîndute în anul 2027, iar pentru bateriile auto – de la
1,8 mii tone comercializate în anul 2009 pînă la 3,8 mii tone în anul 2027.

Tabelul 2. Deşeuri periculoase industriale şi de uz casnic, generate în 2009-2025

           

Anii Deşeuri Deşeuri Deşeuri Total Total

periculoase periculoase periculoase
deşeuri deşeuri
industriale de uz de uz
periculoase periculoase
casnic, casnic,
(tone) , scenariu , scenariu
scenariu
scenariu „redus”
„redus” „în
(tone)
(tone) „în creştere”
creştere”
(tone)
(tone)
2009 1 125 5 351 14 270 6 476 15 395
2010 1 131 5 346 14 255 6 476 15 386
2011 1 139 5 330 14 214 6 469 15 353
2012 1 150 5 315 14 173 6 465 15 324
2013 1 162 5 300 14 133 6 461 15 294
2014 1 173 5 284 14 092 6 458 15 265
2015 1 185 5 269 14 051 6 454 15 236
2020 1 246 5 193 13 848 6 438 15 093
2025 1 309 4 964 13 237 6 273 14 546
 

            În baza acestor estimări, cota de deşeuri periculoase de uz casnic va fi de

79% din totalul de deşeurilor periculoase generate, în cazul utilizării factorului de
1,5 kg deşeuri periculoase/capita/an şi de 91% în cazul aplicării factorului de 4
kg/capita/an (pentru perioada 2010-2025).

Guvernul Republicii Moldova în 2013 a aprobat Strategia de gestionare a

deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027.

Secţiunea 8. Analiza SWOT privind gestionarea deşeurilor

           

Puncte tari Puncte slabe

1) existenţa unui proiect de Lege privind 1) infrastructura precară pentru
deşeurile, elaborat în conformitate cu colectarea, transportul şi eliminarea
Directivele UE; deşeurilor;
2) suportul financiar şi asistenţa tehnică 2) nivelul redus de informare a
acordată Republicii prin intermediul populaţiei şi a agenţilor economici
donatorilor internaţionali; privind gestionarea integrată a
deşeurilor;
3) existenţa Fondului Ecologic Naţional;
3) cantităţile sporite de deşeuri produse
4) existenţa unui sistem funcţional
şi depozitate;
capabil să asigure implementarea unui
număr suficient de programe/proiecte 4) nivelul redus al colectării selective a
deşeurilor;
5) dezvoltarea insuficientă a pieţei de
reciclare şi valorificare a deşeurilor
Oportunităţi Ameninţări
1) dezvoltarea unor planuri de investiţii 1) dificultăţi de natură organizatorică,
pe termen lung, în condiţiile dezvoltării politică şi financiară, determinate de
durabile; procesul de regionalizare;
2) crearea unui sistem integrat de 2) costuri ridicate pentru conformarea
management al deşeurilor; cu standardele europene privind
schimbul de tehnologii pentru
3) utilizarea fondurilor UE ca o
gestionarea deşeurilor şi folosirea „celor
contribuţie importantă pentru
mai bune tehnici disponibile”;
îmbunătăţirea standardelor de mediu;
3) dificultăţi în alocarea terenurilor
4) adoptarea abordării „Producţie mai
pentru dezvoltarea infrastructurii de
pură”, creşterea eficienţei utilizării
mediu, construcţia depozitelor de
resurselor şi a energiei, inclusiv
deşeuri menajere solide;
implementarea principiului „cele mai
bune tehnici disponibile” ; 4) capacitatea limitată de absorbţie a
fondurilor europene cauzată de procesul
5) implementarea proiectelor investi- complex de pregătire şi gestionare a
ţionale şi de asistenţă tehnică proiectelor, precum şi de necesitatea
cofinanţării excesive din bugetul de stat

Gestionarea deşeurilor devine o prioritate naţională a politicii de prevenire a

poluării mediului ce urmează a fi rezolvată în Republica Moldova. Agravarea
problematicii deşeurilor, în special a deşeurilor menajere solide, este generată de
modul defectuos în care sînt realizate în prezent diferite etape de procesare a
deşeurilor. Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare,
transportare, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor. Responsabilitatea pentru
activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora, în conformitate
cu principiul „poluatorul plăteşte” sau, după caz, producătorilor, în conformitate cu
principiul „responsabilitatea producătorului”

Soluțiile existente
Administraţiile publice locale sînt abilitate cu funcţia responsabilă de
organizare a sistemelor de colectare şi eliminare a deşeurilor, prin urmare necesită
a fi stabilite taxe corespunzătoare care să asigure acoperirea financiară a realizării
acestor activităţi. Servicii specializate în colectarea şi eliminarea deşeurilor există
în municipii, în toate centrele raionale, gestionarea acestora fiind realizată în mod
organizat, prin intermediul acestor servicii, care lucrează pe bază de contract cu
generatorii individuali, dar acest sistem acoperă numai 60-90% din totalul
generatorilor de deşeuri menajere din mediul urban.

În mediul rural, în marea majoritate a localităţilor, practic nu există servicii

organizate pentru gestionarea deşeurilor, transportul la locurile de depozitare fiind
făcut în mod individual de către generator, cu excepţia serviciilor de colectare a
deşeurilor create în unele localităţi rurale. Numărul persoanelor racordate la aceste
servicii în localităţile rurale este relativ scăzut din motivul lipsei resurselor
financiare. O mică parte din localităţile rurale şi în special acele localităţi rurale
aflate în proxima vecinătate a centrelor raionale sînt deservite de servicii
organizate pentru gestionarea deşeurilor (Chişinău, Făleşti, Ungheni etc.).

Generarea deşeurilor menajere este influenţată de numeroşi factori, cei mai

importanţi fiind venitul populaţiei, comportamentul consumatorilor, apariţia pe
piaţă de noi produse ambalate şi evoluţia demografică. Studiile Băncii Mondiale
denotă că odată cu ridicarea venitului populaţiei creşte rata de generare a deşeurilor
pe cap de locuitor, aceasta fiind în zonele rurale, de obicei, cuprinse între 0,3-0,4
kg/capita/zi, respectiv 0,9 kg/capita/zi sau mai mult în zonele urbane. Consumul
preparatelor alimentare generează astăzi tot mai multe deşeuri. Introducerea de noi
ambalaje, în special de plastic, are un impact semnificativ asupra mediului.
Ambalajele fabricate din polietilenă tereftalat au înlocuit în ultimii ani ambalajele
de sticlă, iar sacii, pungile sau cutiile din polietilenă – pe cele de hîrtie, influenţînd
cantităţile şi compoziţia deşeurilor generate. Creşterea numărului de
supermarketuri, alături de creşterea PIB-ului pe cap de locuitor, conduce la
creşterea capacităţii de cumpărare a produselor ambalate şi, implicit, a deşeurilor
generate. Urbanizarea influenţează şi ea generarea de deşeuri, iar locuitorii din
zonele urbane produc mult mai multe deşeuri decît cei din zonele rurale.

Actualmente, cea mai utilizată metodă de tratare a deşeurilor menajere este

depozitarea pe sol, care reprezintă frecvent o sursă importantă de poluare a solului
şi a apelor subterane. În acest context, salubritatea localităţilor şi managementul
deşeurilor urbane constituie un obiectiv important al structurilor guvernamentale şi
locale. Anual, prin intermediul serviciilor de salubrizare, din localităţile urbane se
transportă la depozite de deşeuri menajere solide circa 1144-2210 mii m3 de
deşeuri.

Depozitele actuale de deşeuri nu sînt exploatate corespunzător: nu se

compactează şi nu se acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii
incendiilor, a răspîndirii mirosurilor neplăcute; nu există un control strict al calităţii
şi cantităţii deşeurilor care sînt evacuate de la depozit; nu există facilităţi pentru
recuperarea biogazului produs sau pentru recuperarea/tratarea filtratului; drumurile
de acces spre depozite şi în interiorul acestora nu sînt întreţinute, mijloacele de
transport nu sînt spălate la ieşirea de la depozite; depozitele nu dispun de
împrejmuire, cu intrare corespunzătoare şi panouri de avertizare. Alt aspect negativ
al gestionării neadecvate a deşeurilor îl reprezintă faptul că multe materiale
reciclabile şi utile sînt depozitate împreună cu cele nereciclabile, astfel pierzîndu-
se o mare parte a potenţialului lor util (hîrtie, sticlă, metale, materiale plastice).
Fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic,
recuperarea lor este dificilă.

Instituţiile medicale produc diverse deşeuri constituite din resturi alimentare,

deşeuri de medicamente (pastile, pulberi, reagenţi), antigen-teste de laborator,
dezinfectanţi, detergenţi, deşeuri biologice (medii de cultură, materiale biochimice,
imunologice, substraturi biologice, sînge, seruri, ţesuturi organice), dispozitive
medicale şi materiale radioactive, deşeuri menajere. Toate aceste deşeuri sînt
definite ca fluxul de deşeuri medicale ce provin din centre de asistenţă medicală.
Circa 75-90% dintre deşeurile medicale sînt similare cu deşeurile menajere, fiind
fabricate din hîrtie, din plastic etc. care nu au fost în contact cu pacienţii. Totuşi,
circa 10-25% din deşeurile medicale sînt deşeuri periculoase care necesită
tratament special. Deşeurile medicale prezintă un risc sporit atît pentru sănătatea
umană, cît şi pentru mediu. Din lipsa unor cuptoare speciale, aceste deşeuri se
acumulează împreună cu deşeurile menajere sau se depozitează în instituţii
medicale.

Soluția aleasă