Sunteți pe pagina 1din 3

1

Stelian Brezeanu - Romanitatea orientală în Evul Mediu - seminar 1YRHRTJRJJJJ

1. Imperator Bulgariae et Vlachie. În jurul genezei şi semnificaţiei termenului "Vlachia" din


titulatura lui Ioniţă Asan

 D. Cantemir: îl confundă pe Ivanko cu Ioniţă şi apoi, dă frâu liber fanteziei


 Cronicarii munteni aflaţi în slujba Cantacuzinilor identifică Vlahia Asăneştilor cu ŢR,
iar reşedinţa fondatorilor statului vlaho-bulgar o deplasează de la Târnovo în
Craiova banilor
 Dimitrie Onciul: Asăneştii sunt "regi ai Bulgariei şi Vlahiei" (Vlahia=ŢR)
 A.Tăutu: identifică teritoriile aflate în litigiu (Ungaria vs Ioniţă) cu dota Margaretei de
Ungaria (fiica lui Bella III) şi spune că aceste teritorii (reg. Sirmium, Banat, S
Transilvaniei)=Vlahia
+ alţi istorici, care caută la nordul Dunării Vlahia lui Ionuţ
VS
 A.D.Xenopol: Vlahia Asăneştilor - pe versanţii meridionali ai Balcanilor; respinge
ideea că la temelia ŢR stă închinarea Basarabilor olteni în faţa Asăneştilor
 N.Iorga: mişcarea condusă de Petru şi Asan a izbucnit în Tesalia, iar noul stat avea
să-şi deplaseze centrul de greutate spre est, în câmpia dintre Balcani şi Dunăre
 C.C.Giurescu şi Gh.I.Brătianu: aşezarea Vlahiei Asăneştilor în M.Balcani

Studiul titulaturii lui Ioniţă (1197-1207) are la bază corespondenţa sa cu papa Inocenţiu
III (1198-1216). Titulatura lui Ioniţă apare în mai multe forme, reductibile la 2:
(1) imperator Bulgaroru et Blachorum
(2) imperator/rex Bulgariae et Vlachiae
Progresul în concepţia politică a suveranului din Târnovo: de la o formă în care regatul
este conceput ca o comunitate de persoane (1) asupra căreia se exercită autoritatea
monrahică, LA (2), ce trădează o viziune în care statul apare ca o realitate teritorială.
Ideea de mai sus este o oglindă a evoluţiei ideii de stat pe plan european până la
începutul secolului XIII.
Titulatura conducătorilor politici ai primului ţarat bulgar (ale cărui tradiţii aveau să fie
preluate de Asăneşti) traducea la origine poziţia lor de şefi politici ai comunităţii tribale a
protobulgarilor, DAR apoi s-a transformat într-o reacţie faţă de încercarea administraţiei
Constantinopolului de a îi asimila. Pe linia acestei tradiţii - luarea titlului imperial de către
Petru şi Asan.

Şi în cazul titulaturii lui Ioniţă se reflectă aşadar trecerea de la principiul etnic la cel
teritorial (în perioada sept 1203-nov 1204 -- perioadă de intensă corespondenţă între Roma şi
Târnovo):
 practica din cancelaria papală de a denumi eparhiile urmând un criteriu teritorial va
fi avut importanţa ei în schimbarea titulaturii ţarului
+ un alt factor major:
 1202-1205: ţaratul se află confruntat cu contestaţii teritoriale venite din partea
regatului arpadian şi ale imperiului latin de la Constantinopol
- reacţia de apărare a suveranului din Târnovo transpare în modificările de titulatură
- termenii Bulgaria şi Vlahi asunt însoţiti obsedant în scrisorile din perioada sept
1203-nov 1204 de epitetele TOTA şi UNIVERSA - pt a contracara eventualele
revendicări teritoriale
2

- apoi - lui Ioniţă i-a fost contestat şi titlul imperial al suveranului vlaho-bulgar; Ioniţă
se va refugia de aceea în tradiţia politică a primului ţarat bulgar

Sub Ioan Asan II (1218-1241) asistăm la abandonarea liniei politice a lui Ioniţă şi la
deplasarea centrului de greutate al statului spre interiorul peninsulei, în regiunile centrale ale
Macedoniei, faţă de care "nucleul vlah" rămâne periferic. Renasc ambiţiile de cucerire a
Constantinopolului şi sunt rupte legăturile religioase şi politice cu Roma.
 inscripţiile lui Ioan Asa din 1230: "ţar al bulgarilor" sau "ţar al bulgarilor şi al grecilor"
- revenirea şi în planul titulaturii la tradiţiile politice ale primului ţarat.

Semnificaţia teritorială a termenului de VlahiaHHRTTTT

 sec XII-XIII: istoria lui Nicetas Choniates - vlahii Petru şi Asan sunt locuitori ai
M.Haemus; mişcarea lor va cuprinde apoi şi teritoriul dintre Dunăre şi Balcani
 Robert de Clari: Vlahia este o ţară "înconjurată de un munte, în care nu se poate
intra şi nici ieşi decât printr-o strâmtoare" - Vlahia cronicarului cruciat nu putea fi
decât teritoriul de la N de Haemus
 Ansbertus (aprox 1189): "în acea mare parte a Bulgariei şi către Dunăre, până
unde curge în mare, domnea un oarecare Calopetru şi fratele său Asan, împreună
cu supuşii lor vlahi"
 Gervasius de Tillburg: "Ottia imperialia" (1214) - drumul din Europa Centrală spre
Constantinopol: "terra Blacti" - pe locul Bulgariei
Concluzia: nucleul principal al populaţiei vlahe se afla în părţile estice ale ţaratului, în Haemus
şi pe coasta pontică.
 în Rhodopi - vlahul Dobromir Chrysos, iniţial tovarăş de acţiune al Asăneştilor pune
bazele unei Vlahii proprii
 + Thessalia, Epir, Serbia
! nu este vorba de o poulaţie vlahă compactă, ci de INSULE menţinute în masa
populaţiei slave majoritate!

Raporturile dintre statul Asăneştilor şi teritoriul românesc nord-pontic - pentru a vedea pe ce


argumente se sprijină ipotetica stăpânire a suveranilor din Târnovo la N de fluviu.

 ipoteza descălecatului balcanic - F


 termenul de Vlahia în titulatura lui Ioniţă - nu avem nici un motiv să credem că este
vorba de românii nord-dunăreni sau de teritoriul de dincoace de Dunăre
 Grigore IX - vorbeşte de prezenţa la N de Dunăre a unei populaţii schismatice -
VALATI (<> ca denumire de VALAHI)=prima populaţie românească extracarpatică
menţionată de izvoarele latine
 "vlahii cei negri" (Kara Ulagh) - supuşi VS o populaţie românească sud-dunăreană -
"vlahii" (Ulakut)=stat independent
Termenii prin care izvoarele desemnează ŢR şi titulaturile I domni:
 "terra transalpina" - during Basarab I
(numele de Ungrovlahia - doar din 1359 - pentru a denumi eparhia cu grad
mitropolitan, ce cuprindea întregul teritoriu al principatului)
 Nicolae Alexandru - în titulatura sa nu apare termenul de Vlahia (lipsea aşadar şi
din cea a lui Basarab)
 doar în titlul lui Vlaicu: "domn al întregii Ungrovlahii"
3

"Istoria slavo-bulgară" a lui Paisie - confundă Vlahia lui Asan şi Petru cu ŢR;
speculaţiile sale au la bază o serie de interpretări greşite a ştirilor din izvoarele bizantine şi
latine + 1 fals.

N-Ş. Tanaşoca - "O problemă controversată de istorie balcanică: participarea românilor la


restaurarea ţaratului bulgar"

1018 - desfiinţarea ţaratului bulgar, prin eforturile militare succesive ale împăraţilor Ioan I
Tzimiskes şi Vasile II Bulgaroctonul.
Sec XIII:
 în pofida demersurilor diplomatice întreprinse de Petru şi Asan, statul nu a fost
recunoscut oficial nici de Bizanţ, nici de puterile europene occidentale
 during Ioniţă cel Frumos, după căderea Bizanţului şi întemeierea Imp Latin de la
Constantinopol, noua formaţiune politică a fost consacrată de papa Inocenţiu III,
sub condiţia unirii bisericeşti cu Roma (argument folosit des în corespondenţă:
ideea romanităţii românilor)