Sunteți pe pagina 1din 6

Avantajele și dezavantajele instruirii asistate de calculator la ora de limba și literatura

română

Evoluția societății impune utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ în mod


intensiv. Informația a devenit un element al infrastructurii și aceasta a determinat apariția unui
fenomen important: comanda socială a societății impune tot mai mult însușirea unei cât mai largi
culturi generale informatice. Calculatorul preia, multe dintre funcţiile şi sarcinile care, prin
tradiţie, aparţineau profesorului. De exemplu, funcţia profesorului de distribuitor de cunoştinţe va
avea un rol redus. Mai mult, calculatorul devine un mijloc de intervenţie directă în
organizarea situaţiilor de învăţare, preluând o serie de sarcini legate de organizarea activităţilor de
repetiţie, de exersare, de evaluare uşor transferabile acum asupra noii tehnologii. Calculatorul
poate îndeplini un rol tutorial, ajutând elevii să progreseze mai rapid şi cu rezultate mai bune.
Calculatorul poate fi considerat astfel un mijloc de informare, de exersare, de simulare, de
aplicare şi de consolidarea cunoştinţelor, deosebit de util în procesul educaţional. Însă instruirea
asistată de calculator îi oferă profesorului disponibilităţi de timp şi posibilităţi de a folosi acest
timp ocupându-se mai mult de organizarea învăţării, de structurarea conţinuturilor, de exersarea
gândirii la elevi, de stimularea creativităţii acestora, aspecte adeseori neglijate până
acum. Profesorului îi rămâne mai mult timp să se ocupe de cercetarea şi rezolvarea pe această
bază a problemelor specifice cu care se confruntă în cadrul procesului instructiv-educativ şi mai
mult timp pentru perfecţionarea predării.
În procesul de predare-învățare, calculatorul capătă o destinație pedagogică, introducerea
lui influențează deopotrivă activitatea de predare a profesorului și activitatea de învățare a
elevilor. Problematica pedagogică legată de această latură este cuprinsă în formule de felul acesta:
instrucția asistată de calculator („computer assisted instruction”) sau învățarea asistată de
calculator (computer – „assisted learning”). Cele două aspecte, instrucția și învățarea, sunt, de
fapt, corelative; prima îl vizează cu precădere pe profesor, cea de-a doua, pe elev. Într-o
exprimare rezumată, am putea spune că instruirea asistată de calculator este acea modalitate în
cadrul căreia interacțiunea dintre activitatea de predare și cea de învățare, dintre profesor și elevi,
este mijlocită de prezența calculatorului, considerat ca auxiliar tehnic destinat să amplifice și să
optimizeze funcțiile predării, să faciliteze receptarea și prelucrarea informațiilor didactice de către
elevi. În esență, calculatorul impune o strategie de interacțiune informațională între profesori și
elevi. Și în strategia clasică prezența informației este indispensabilă. Prelucrarea și stocarea
informației se face în programe speciale, cunoscute sub denumirea de „softuri”. Un calculator este
compus din două părți: hardware (partea stabilă, mecanică și electronică) și software (programul).
În ultimii ani s-a elaborat un număr mare de softuri didactice, destinate să mijlocească relația
predare-învățare, grupate în funcție de rolul lor .
Valențele pedagogice ale calculatorului sunt date, pe de o parte, de calitatea acestor softuri, iar pe
de altă parte, de modul integrării lui în procesul instruirii, în derularea secvențială a lecției. Softul
este un produs informatic, expresie a prelucrării și organizării informației în concordanță cu
anumiți algoritmi pe care diversele sisteme de programare le impun. Odată elaborat, acesta este
introdus în calculator și apoi utilizat în procesul didactic. În literatura de specialitate se disting
două moduri, nu neapărat exclusive, de intervenție a computerului în instruire: direct – când
computerul îndeplinește principal sarcină a profesorului, adică predarea; indirect – computerul

1
funcționează ca manager al instruirii. Intervenția directă a computerului se poate face printr-un
soft educațional și este descrisă de sintagma Instruire Asistată de Calculator, IAC. Intervenția
indirectă constă în utilizarea computerului pentru controlul și planificarea instruirii, în care
calculatorul preia o parte din sarcinile profesorului: prezintă elevului obiectivele de atins și părțile
componente ale lecției; atribuie sarcini de lucru specifice din manual; atribuie secvențe IAC
pentru diverse teme; administrează teme pentru a determina progresul elevului în raport cu
obiectivele stabilite; înregistrează rezultatele obținute la teste; prescrie, în funcție de rezultatele la
un test diagnostic, ce secvență va studia în continuare un anumit elev. Asemănător celorlalte
mijloace de învățământ, calculatorul rămâne și el un auxiliar și un mediator în cadrul relației
predare-învățare. Avantajul său constă în obiectivitatea pe care o are în prelucrarea și prezentarea
informației, în posibilitățile sale de stimulare a activității de învățare a elevilor. Însă care este
avantajul IAC (instruirii asistate de calculator)? Există o sumedenie de metode didactice, împărţite
în mai multe categorii, fiecare având un anumit rol bine definit în educarea elevului şi în
formărea deprinderilor de învăţare a acestuia. Întrucât elevul este în centrul instruirii, metoda
aleasă de fiecare profesor trebuie să se axeze mai mult pe interesele celui care învaţă sau cel puţin
să realizeze un echilibru între stilul individual de învăţare şi logica disciplinei. Elevul trebuie să
fie conştient de bagajul de informaţii pe care îl are şi să-şi îmbunătăţească capacitatea de a învăţa
singur. IAC vine în ajutorul celor cărora le lipsesc sau au deprinderi autodidacte scăzute. Faţă de
alte metode de predare, IAC este avantajoasă din mai multe puncte de vedere şi constituie un
mijloc eficient de familiarizare a utilizatorului de orice vârsta cu un instrument necesar în
activitatea profesională, socială, culturală din timpurile moderne. Iată câteva avantaje:

a.) Uşurinţa în folosire şi obişnuinţa - pentru a putea învăţa şi pentru a folosi aplicaţiile didactice
pe calculator, elevul trebuie doar să ştie câteva lucruri de bază, precum folosirea mouse-ului şi a
tastaturii sau navigarea prin link-uri, unele programe necesitând în plus cunoaşterea unei limbi
străine - limba engleza.

b.) Permite organizarea şi sistematizarea rapidă a ideilor şi dezvoltă intuiţia. Bineînţeles, acest
lucru depinde de conţinutul disciplinar şi de cât de bun este programul folosit. Învăţarea unui
limbaj de programare este de tip relaţional (noţiuni care depind de altele şi aşa mai departe), deci
în acest caz documentaţia folosită permite fixarea regulilor de sintaxă şi a celor specifice
limbajului într-un timp mai scurt. Acest lucru se întâmplă şi în cazul învăţării prin metode de
comunicare orală, însă avantajul îl constituie descoperirea soluţiei de către elev, într-un timp mai
scurt.

c) Menţin atenţia prin interactivitatea şi atractivitatea conţinutului multimedia şi oferă un mod


vizual de reprezentare a problemelor şi a soluţiilor acestora. În cadrul disciplinei informatică,
folosirea unei reprezentări vizuale a unui algoritm (ex.: problema comis-voiajorului) este des
folosită. Unele programe educative conţin mici teste (quiz-uri) la sfârşitul capitolelor sau a
lecţiilor pentru recapitulare şi întărirea învăţării, pe care elevul le rezolvă individual, în ritmul
propriu. Principiile didactice care se aplică foarte bine în instruirea cu ajutorul calculatorului sunt
principiul intuiţiei şi principiul legării teoriei de practică (mai ales pentru cei pragmatici), deşi
unele programe pun mai mult aspectul pe teorie (de exemplu, softurile pentru matematică) ceea ce
este natural în cadrul materiei pe care o prezintă. De asemenea, softurile educaţionale oferă un
suport motivaţional pentru elev, îl ajută să-şi găsească ariile de cunoaştere în care excelează.
Pentru ca învăţarea să fie eficientă, trebuie să ne preocupe un aspect foarte important în

2
dezvoltarea intelectuală a elevului: atenţia. Din păcate, nu multe programe sau prezentări pun
accent pe acest principiu al învăţării conştiente şi active. Elevul se poate plictisi uşor şi îşi poate
pierde interesul pentru materie, mai ales la acele domenii de cunoaştere al căror conţinut
curricular este predominant teoretic, în detrimentul aspectelor aplicative (matematica, fizica,
chimia) şi poate fi uşor distras de jocuri, Internet sau alte programe. Însă chiar şi aceste programe
pot fi create în aşa fel încât să sporească dorinţa de cunoaştere a elevului. Sau profesorii pot fi
pregătiţi pentru a putea valorifica mai bine valenţele educative ale computerului şi aplicaţiilor
acestuia. Softurile educaţionale sunt clasificate3, după funcţia pedagogică specifică pe care o pot
îndeplini, în:

• softuri de exersare (Drill-and-Practice) – intervin ca un supliment al lecţiei tradiţionale,


realizând exersarea individuală necesară însuşirii unor date, proceduri, tehnici sau formării unor
deprinderi specifice;
• softuri interactive pentru predarea de cunoştinţe noi – creează un „dialog” între elev şi
programul respectiv, parcursul elevului este controlat de calculator – elevului i se prezintă un
mediu de unde îşi poate extrage toate informaţiile necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse, pe
baza unui set de reguli (Britannica, Encarta, Universe Beyond, Science 2);
• softuri de simulare – permit reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin
intermediul unui model cu comportament analog;
• softuri pentru testarea cunoştinţelor;
• jocuri educative – implică elevul într-un proces de rezolvare de probleme, de obicei se
realizează o simulare a unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalităţi de a influenţa
atingerea scopului;
• softuri utilitare – editoarele de text, editoarele de foi de calcul, aplicaţiile de prezentare.
O clasificare asemănătoare propune Delia Oprea, de la Siveco România:
• softul interactiv de învăţare are înglobată o strategie care permite feedbackul şi controlul
permanent, determinând o individualizare a parcursului în funcţie de nivelul de pregătire al
subiectului; este genul cel mai complex, din punct de vedere pedagogic, pentru că îşi propune
printr-o interacţiune adaptativă să asigure atingerea de către utilizator, prin rularea lui integrală, a
unor obiective educaţionale;
• softul de simulare permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin
intermediul unui model cu comportament analog; prin lucrul cu modelul se oferă posibilitatea
modificării unor parametri, precum şi a observării modului cum se schimbă comportamentul
sistemului, simularea unui fenomen facilitând înţelegerea;
• softul de investigare – elevului nu i se prezintă informaţiile deja structurate (calea de parcurs), ci
este un mediu de unde acesta poate să îşi extragă singur informaţiile (atât cele declarative, cât şi
cele procedurale) necesare rezolvării sarcinii propuse sau pentru alt scop pe baza unui set de
reguli; în acest fel, calea parcursă depinde într-o mare măsură de cel care învaţă (atât la nivelul lui
de cunoştinţe, cât şi de caracteristicile stilului de învăţare);
• softul tematic, de prezentare, abordează subiecte / teme din diverse domenii şi arii curriculare
din programa şcolară, propunându-şi oferirea unor oportunităţi de lărgire a orizontului cunoaşterii
în diverse domenii sau achiziţia independentă a unor competenţe profesionale, modul de lucru
este stabilit de profesor; softul de testare / evaluare este, poate, gama cea mai largă, întrucât
specificitatea sa depinde de mai mulţi factori: momentul testării, scopul, tipologia interacţiunii
(feedback imediat sau nu);

3
• softurile utilitare sunt instrumente pentru un larg evantai de activităţi, de la cele rutiniere la
unele creative (dicţionare, tabele, editoare);
• jocuri educative – prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli, elevul este implicat într-un
proces de rezolvare de probleme / situaţii;
• softul de administrare şi management educaţional este un produs de suport al activităţilor
şcolare sau de instruire, în general.
Cum va influenţa tehnologia metodele de predare în viitor?
Cu siguranţă se va vedea un dinamism crescut în sfera soft-ului educaţional şi a tehnicilor de
predare folosind calculatorul. Probabil că majoritatea şcoliilor vor beneficia de echipamentul şi
resursele necesare pentru învăţare cu ajutorul computerului. Unele instiţutii vor fi mai dotate decat
altele sau nu vor avea un soft foarte bun (până la urmă, soft-urile bune au şi un preţ piperat).
Putem fi siguri însă că tehnologia nu va da înapoi şi nici metodele de predare, şi, deşi nu ştim
exact ce va fi în viitor, cererea de programe de tip eLearning şi de soft educaţional va creşte.

Calculatorul la ora de limba și literatura română constituie o sursă de informare excelentă


pentru elevul care nu poate frecventa biblioteca (el poate consulta biblioteci și enciclopedii
virtuale, dicționare online). Cu un motor de căutare se pot obține date biobibliografice pentru
orice scriitor din programa școlară, referințe pentru orice grupare, ideologie, școală sau generație
literară. Orice elev sau profesor interesat de dinamica publicisticii literare poate accesa site-urile
revistelor de cultură autohtone. – www.romlit.ro, www. observatorcultural.ro, www.cultura.ro.
Cei care se inițiază în tainele scriiturii literare pot participa la atelierele literare online, pot
consulta blogurile scriitorilor sau ale revistelor culturale. Evaluarea cunoștințelor se poate realiza
prin utilizarea unor aplicații – Google Classroom, Kahoot! Un grup de profesori de la Liceul de
Informatică ,,Grigore Moisil” din Iași a creat un soft educațional dedicat romanului lui Camil
Petrescu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, care dovedește că literatură poate fi
studiată într-o altă manieră decât cea tradițională.

Referitor la integrarea calculatorului în procesul didactic trebuie să menționăm că, de fapt,


este vorba de modul în care informațiile și sarcinile de lucru cuprinse în soft se articulează cu
celelalte secvențe ale instruirii și răspund unor obiective urmărite de profesor. Utilizarea
calculatorului (partea de hardware) se poate face fie de către profesor, fie de către elevi, în funcție
de conținutul sarcinii de învățare și de specificul situației în care se finalizează învățarea.
Calculatorul oferă avantajul că la el pot fi conectate și alte mijloace audiovizuale, conferindu-le
acestora valențe suplimentare (mijloace audio, video, aparate de proiecție, senzori etc.). Cu
ajutorul unui calculator, în procesul didactic se pot elabora și redacta schițe, desene, scheme, fișe
de lucru individuale sau în grup, pentru elevi; aceste materiale, stocate sub formă de fișiere, pot fi
periodic actualizate, pot fi listate la imprimantă apoi multiplicate pentru toți elevii clasei; se pot
utiliza facilități multimedia pentru a susține auditiv și vizual teoria (prezentări multimedia); se pot
accesa informații de pe CD-uri, dischete; se pot elabora schițe structurate ce conțin elementele
esențiale din tema discutată (asigură atât fixarea ideilor, cât și feedbackul, atunci când se revine
ulterior la schița respectivă, și permit utilizarea metodelor moderne de evaluare – portofoliul va
conține materialele acumulate pe parcursul anului pe care elevul le considera necesare sau care
i-au fost folositoare); e un mijloc de predare în cadrul lecțiilor de comunicare de noi cunoștințe, de
recapitulare sau a prelegerilor, în care calculatorul poate reprezenta suport al unor sinteze,
imagini, figuri ce pot fi proiectate în scopul transmiterii de cunoștințe. Astfel elevii au posibi-
litatea să vizioneze o expunere concretă și clară a teoremelor, pot să aibă pe ecran imaginea unor
4
fenomene sau procese simulate pe calculator; prezentarea unor lecții în PowerPoint – calculatorul
și programele (inclusiv textele pregătite pentru lecție) sunt doar mijloace didactice, de aceea
trebuie utilizate strict când este necesar. Nu trebuie proiectat pe monitor un text sau o imagine pe
care elevul o obține din alte surse (de exemplu, manualul, harta etc.), nu trebuie dublate alte
activități sau informații cu implicarea inutilă a calculatorului, care nu mai poate deveni în acest
sens un mijloc eficient, ci doar un instrument plictisitor. Elementul esențial al unui moment de
lecție asistat de calculator e caracterul interactiv. Din acest motiv, e bine ca paginile/fișierele
solicitate pe anumite secvențe să fie accesate exact în momentul oportun (prin accesarea butonului
sau a link-ului respectiv), și nu să fie deschise permanent. Același lucru se referă la anumite
imagini sau secvențe sonore care se cer incluse în momentul potrivit. Câteva recomandări
importante, care vor permite realizarea unei prezentări de lecție eficientă:

1. A găsi soluția optimă de plasare a textului pe pagină – cadru – ecran: a nu umple tot
spațiul paginii cu text (a alege „oglinda” estetică și rațională); a evita descrierea exhaustivă a
tuturor acțiunilor, operațiilor, a prezenta doar informația strict necesară în context; a diversifica
modul de prezentare (să nu fie numai text de aceeași stilistică narativ-explicativ-demonstrativă), a
utiliza diverse segmentări (text de bază; explicații; extinderi, elemente pentru a fi evidențiate sau
reținute etc.)și diverse moduri de prezentare (text, tabele, schemă, desen, diagramă,
constructive/explicative, algoritmice etc.).
2. Elementele de animație trebuie să fie pur funcționale, să nu depășească necesitățile
raționale și să nu funcționeze arbitrar și haotic.
3. Variațiile coloristice trebuie subordonate aceluiași scop pragmatic: orice culoare introdusă
trebuie să-și aibă justificarea (subliniere, accentuare, delimitare, deosebire etc.); un element se va
evidenția doar printr-o singură modalitate din cele posibile (bold, italic, culoare, fundal, chenar);
nu se va apela la culori stridente, șocant-contrastante; întotdeauna se va tinde spre minimalismul
coloristic: orice culoare în plus (nejustificată) supără și scade din calitatea prezentării. Există
aplicații complexe în care calculatorul efectiv predă utilizând texte tehnoredactate, imagini,
animație și audio; tot calculatorul generează teste sau evaluează testele introduse de profesor
anterior și pune și note. Modalitățile de integrare a calculatorului și a anexelor sale în activitatea
de predare-învățare împreună cu efectele pe planul relației profesor-elevi se află în cadrul
investigațiilor psihopedagogice contemporane. Rezultatele obținute pot oferi soluții dintre cele
mai eficiente în acest sens. Internetul reprezintă un mijloc de educație nonformal. Dintre avantaje
amintim accesul rapid la informații (chiar la biblioteci din întreaga lume). Sub aspect formativ,
stimularea interesului pentru cunoaștere, precum și formarea deprinderilor elevilor de a-și căuta
singuri informația dorită: cuvinte-cheie, teme, domenii etc. Marele dezavantaj al acestui mijloc îl
reprezintă pericolul de a deveni dependent de anumite programe.

Masterandă BLÎNDU LAVINIA


Anul I - ACUI

5
Bibliografie generală:

Adăscăliței, Adrian, Instruirea asistată de calculator, Editura Polirom, Iași, 2007;


Ceobeanu, Ciprian, Învățarea în mediul virtual. Ghid de utilizare a calculatorului în educație,
Editura Polirom, Iași, 2016;
Cerghit, Ioan, Tehnici moderne de instruire. Curs teoretic și practice, București, 1974;
Dima, Andreea, Metoda instruirii asistate de calculator în predarea limbii și literaturii române:
didactica specialității, Editura Aius Print, Craiova, 2010;
Dumbravă, Emil, Utilizarea calculatorului în studiul limbii și literaturii române, Lucrare de
obținere a gradului didactic I;
Ilie, Emanuela, Didactica limbii și literaturii române, Editura Polirom, Iași, 2014;
Nebunu, Mihai, Rolul cabinetului multimedia în predarea limbii și literaturii române, Revista de
pedagogie, 1982, nr.11, pp.29-32;
Șușnea, Elena, Instruirea asistată de calculator, Editura Universității Naționale ,,Carol I”,
București, 2013.