Piaţa monetară

Teste grilă

1. Punctul de plecare pentru existenţa banilor a fost apariţia:

a) monedelor de aur şi argint;
b) bancnotelor;
c) monedei scripturale;
d) schimbului;
e) statului.

2. Cele două funcţii principale ale primelor forme de bani au fost:

a) mijloc de schimb şi mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri;
b) mijloc de schimb şi mijloc de plată;
c) mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de plată;
d) mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de rezervă şi economisire;
e) mijloc de schimb şi mijloc de rezervă şi economisire.

3. Primele forme de bani au fost:

a) moneda scripturală;
b) bancnotele;
c) monezile metalice;
d) monezile de aur şi argint;
e) bunuri (obiecte).

4. Convertibilitatea bancnotelor pe metale preţioase a fost eliminată în:

a) sec. VII-VI î.Hr.;
b) sec. al XVI-lea;
c) sec. al XVII-lea;
d) după 1920;
e) după 1971.

1
5. Spre deosebire de bancnotele existente până la primul război mondial, bancnotele
contemporane:
a) nu pot fi utilizate la cumpărarea metalelor preţioase;
b) nu sunt convertibile în metale preţioase;
c) sunt convertibile în metale preţioase;
d) nu intră în sfera noţiunii generice de bani;
e) nu sunt cuprinse în masa monetară.

6. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani:

a) monezile metalice;
b) bancnotele;
c) moneda scripturală;
d) acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extrabursieră;
e) alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace de schimb şi plată.

7. Nu este funcţie a banilor:

a) mijloc de schimb;
b) mijloc de măsură pentru celelalte bunuri;
c) mijloc de plată;
d) mijloc de asigurare a unei puteri constante de cumpărare;
e) mijloc de rezervă şi economisire, formă universală a avuţiei.

8. Creează masă monetară:

a) doar banca centrală;
b) doar băncile comerciale;
c) banca centrală şi băncile comerciale;
d) guvernul;
e) banca centrală şi guvernul.

9. Numerarul se transformă în bani scripturali prin:

a) depunerea numerarului într-un cont bancar;

2
b) ridicarea numerarului dintr-un cont bancar;
c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar;
d) schimbarea valutei în lei;
e) schimbarea leilor în valută.

10. În perioada contemporană, masa monetară este formată, în cea mai mare parte, din:
a) monezi metalice;
b) bancnote;
c) bani scripturali;
d) numerar;
e) alte instrumente recunoscute ca monedă.

11. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează atunci când:

a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se reduce, ceilalţi factori rămânând constanţi;
b) preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi;
c) masa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi;
d) preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa monetară, în condiţiile în care cantitatea
bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă;
e) preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor, în
condiţiile în care masa monetară rămâne constantă.

12. Valoarea banilor reprezintă cantitatea de bunuri care poate fi cumpărată cu:
a) o unitate monetară;
b) masa monetară;
c) numerarul în circulaţie;
d) moneda scripturală;
e) salariul nominal.

13. Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă:

a) preţurile se reduc;
b) preţurile cresc;

3
c) masa monetară se reduce;
d) masa monetară creşte;
e) salariul nominal se reduce.

14. Puterea de cumpărare a unităţii monetare nu depinde de:

a) salariul real;
b) starea generală a economiei;
c) eficienţa economică;
d) încrederea în moneda naţională;
e) nivelul general al preţurilor.

15. Dezechilibrul inflaţionist se caracterizează prin evoluţia divergentă a masei monetare şi a:

a) preţurilor;
b) vitezei de rotaţie a banilor;
c) cantităţii bunurilor supuse tranzacţiilor;
d) salariului nominal;
e) dobânzilor.

16. Cererea de monedă provine de la:

a) banca centrală;
b) agenţii economici cu nevoi de finanţare;
c) agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât lichidităţile proprii;
d) bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi temporare;
e) excedentul trezoreriei.

17. Oferta de monedă provine de la:

a) agenţii economici care cheltuiesc mai mult decât lichidităţile proprii;
b) agenţi economici cu nevoi de finanţare;
c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare;
d) deficitul trezoreriei;
e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii.

4
18. Rata dobânzii se reduce dacă:
a) nevoile de finanţare din economie cresc;
b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte;
c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce;
d) deficitul trezoreriei creşte;
e) banca centrală emite mai puţină monedă.

19. Rata dobânzii creşte dacă:

a) disponibilităţile temporare din economie cresc;
b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte;
c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce;
d) excedentul trezoreriei creşte;
e) banca centrală emite mai multă monedă.

20. Economisirea este descurajată atunci când:

a) rata dobânzii se reduce;
b) rata dobânzii rămâne constantă;
c) rata dobânzii creşte;
d) rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei;
e) rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale.

21. Bonitatea financiară a unui agent economic este redusă dacă:

a) rata profitului este mai mare decât rata dobânzii;
b) riscul proiectului pentru care se solicită finanţare este scăzut;
c) agentul economic respectiv are datorii restante mari;
d) cererea pentru producţia agentului economic respectiv este în creştere;
e) profitul pe seama proiectului pentru care se solicită finanţare acoperă restituirea creditului
şi plata dobânzii.

22. Mărimea garanţiilor solicitate de bănci este invers proporţională cu:

a) riscul creditului;

5
b) mărimea creditului;
c) durata angajamentelor asumate de debitori;
d) bonitatea debitorului;
e) înclinaţia spre prudenţă a băncii.

23. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind:

a) emiterea de titluri de proprietate;
b) cumpărarea şi vânzarea de acţiuni;
c) cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni;
d) finanţarea şi refinanţarea;
e) cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate.

24. Sursa creditelor este:

a) amortizarea capitalului tehnic fix;
b) profiturile firmelor;
c) depunerile bancare ale agenţilor economici;
d) veniturile bugetare;
e) cheltuielile bugetare.

25. Dobânzile active nu depind de:

a) resursele băneşti atrase;
b) resursele băneşti plasate;
c) durata plasamentelor;
d) preţurile obligaţiunilor;
e) rata de piaţă a dobânzii.

26. În mod normal, rata dobânzii active este:

a) mai mare decât rata dobânzii pasive;
b) egală cu rata dobânzii pasive;
c) mai mică decât rata dobânzii pasive;
d) egală cu rata dobânzii pasive dacă profitul băncii este nul;

6
e) egală cu rata dobânzii pasive dacă profitul băncii este egal cu cheltuielile de funcţionare.

27. Trezoreria:
a) este o bancă comercială;
b) atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor economici;
c) este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice;
d) realizează schimb valutar pentru persoanele fizice, rezidenţi şi nerezidenţi;
e) are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar.

28. Între împrejurările care duc la creşterea masei monetare se include:

a) reducerea preţurilor interne;
b) reducerea cantităţii bunurilor marfare;
c) acoperirea deficitului bugetar;
d) creşterea vitezei de rotaţie a banilor;
e) vânzarea de valută de către banca centrală.

29. Între operaţiunile prin care are loc creşterea masei monetare, se include:
a) limitarea creditului;
b) rambursarea creditelor;
c) emisiunea monetară;
d) schimbul valutar al monedei interne pe alte monede convertibile;
e) creşterea vitezei de rotaţie a banilor.

30. Între împrejurările care duc la restrângerea masei monetare se include:

a) creşterea preţurilor interne;
b) creşterea cantităţii bunurilor marfare;
c) acoperirea deficitului bugetar;
d) creşterea vitezei de rotaţie a banilor;
e) cumpărarea de valută de către banca centrală.

31. Între operaţiunile prin care are loc restrângerea masei monetare, se include:

7
a) acordarea de credite de către băncile comerciale;
b) refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală;
c) emisiunea monetară;
d) vânzarea de valută de către banca centrală;
e) reducerea vitezei de rotaţie a banilor.