Sunteți pe pagina 1din 21

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al

Republicii Moldova
Colegiul de Ecologie

Referat
Tema: Electroliza

A elaborat: Rusu Maria


A verificat: Perciun Natalia

Chișinău,2019
Aplicatiile Electrolizei
1. Ce este electroliza?
Inainte de anul 1880, energia electrica avea o utilizare foarte limitata in industria
chimica, cu toateca primele cercetari de laborator in domeniul
electrochimiei dateaza inca de la inceputul secolului alXIX-lea .
Dezvoltarea larga a electrochimiei industriale a inceput abia dupa
inventarea si perfectionareadinamului. Un rol important in
dezvoltarea electrochimiei ii revine lui M. Faraday care a formulat
legilefundamentale ale electrolizei. Producerea diferitelor fenomene chimice
sub actiunea curentului electric la suprafata de contact electrolit-electrod
metalic constituie   fenomenul  de  electroliza. Acesta poate fi definit dupa
Faraday ca odescompunere permanenta a unei substante sub actiunea
curentului electric, caz in care ionii solutiei sevor dirija spre electrodul cu
incarcarea electrica opusa celei pe care o iau ionii, unde se depun. Procesele de
electroliza se supun legilor lui Faraday, redate prin expresia: m = K * I * t, unde
m–masa de substanta depusa la electrod
K–echivalentul electrochimic al electrolitului
A – m a s a   a t o m i c a  
N–valenta ionului care se depune
F–constanta lui Faraday
I–intensitatea curentului (in amperi)
t–reprezinta timpul cat dureaza electroliza

Fenomenul de electroliza este complicat si depinde de o serie de factori


fizici si chimici, a caror actiune a impus clarificarea a insasi modului
prin care se face disocierea unui electrolit sub actiunea curentului electric.
Fenomenul consta in migratia ionilor pozitivi catre catod si a ionilor negativi spre
anod,c a t   s i   i n   n e u t r a l i z a r e a   a c e s t o r a .   A s t f e l ,   l a   e l e c t r o z i ,
i o n i i   c a p t e a z a ,   r e s p e c t i v   c e d e a z a   e l e c t r o n i , transformandu-se in
atomi neutri sau grupe de atomi. Acestia se pot depune ca atare pe
electrod sau potreactiona; cu moleculele dizolvantului, cu electrodul, sau intre ei.
Se formeaza astfel produsi secundari aielectrolizei. De fapt, procesele la electrozi,
avand loc cu transfer de electroni sunt transformari redox.

2. Aplicatiile electrolizei
Industriile electrochimice reprezinta o ramura cu aplicatii importante
pentru economia nationala.Aplicarea electrochimiei permite
sa se obtina cantitai mari de produse importante, cum
sunt: hidrogenul,oxigenul, clorul, hidroxizii alcalini, peoxizii, oxiclorurile
etc.Prin electroliza substantelor topite se obtin: sodiu, calciu, magneziu, aluminiu
si alte metale. Datoritametodelor eletrochimice s-a reusit sa se realizeze pe
scara indsutriala obtinerea unor metale ca: bariu, cesiu, litiu etc.
 
2.1 Obtinerea metalelor si nemetalelor 
Metalele din grupele I, a II-a si a III-a principala se obtin industrial prin
electroliza topiturilor.Beriliul metalic se obtine prin electroliza unui amestec
topit de BeF2 si o fluorura alcalina iar strontiul, un alt metal al grupei a II-a se
obtine similar cu calciul. Cu toate ca prin aceste procese electro-chimice se
consuma mari cantitati de energie electrica, ele sunt
utiliate pe scara larga intrucat permit obtinerea metalelor 
p u r e   n e c e s a r e   i n   t e h n i c a .   P r o c e d e e l e electro-chimice sunt singurele
care fac posibila obtinerea metalelor cu potential de oxidare mare.
O b t i n e r e a   a l u m i n i u l u i   e s t e   u n   pr o c e s   t e h n o l o g i c   c o m p l e x   c a r e  
c u p r i n d e   d o u a   e t a p e   d i s t i n c t e : obtinerea aluminei din bauxita si electroliza
oxidului de aluminiu. 
Nemetalul care se obtine pe calea electrolizei este fluorul. Pentru electroliza se
utilizeaza un amestec de fluorura de potasiu si acid fluor hidric.
Temperatura la care se efectueaza electroliza se stabileste in functie de
compozitia electrolitului. Obtinerea aluminiului a fost un dar binevenit. Pana catre
sfarsitul secolului al XIX, aluminiul a fostun metal mai rar. Doar cei foarte
bogati isi permiteau sa detina obiecte din aluminiu. Charles M. Hall,
invarsta de 21 de ani, student la Oberlin, a incercat sa descopere metode ieftine de
obtinere ale acestui metal.Greutatile pe care le-a infruntat au fost legate de
faptul ca aluminiul este foarte reactiv si era greu sa-l obtina prin reactii
chimice obisnuite. Eforturile de a produce aluminiu prin electroliza au fost
neroditoare,deoarece sarurile sale anhidre erau greu de preparat, iar oxidul
Al2O3, avea un puncte de topire > 2000 ,astfel incat, nu exista nici o
metoda practica de al topit. In 1886 Hall a descoperit ca Al 2O3, dizolva
un mineral numir criolit, Na3AlF6, rezultand un amestec, cu un punct de topire
relativ mic, din care aluminiul putea fi obtinut prin electroliza. Diagrama de
functionare a acestui proces este redata mai jos. Bauxita contine Al 2O3.
Bauxita este purificata, iar Al2O3, este apoi adaugat electrolitului de
topitura de criolit, in care se dizolva si apoi se disociaza. La catod, ionii de
aluminiu se reduc si se obtine metalul care formeaza un strat sub electrolitulmai
putin dens. La anodul de carbon, ionul oxid este oxidat rezultand O2.Al3++ 3e----
>Al(l) (catod)2 O2----> O2(g) + 4e-(anod)4 Al3++ 6 O2----> 4 Al(l) + 3 O2(g).
O x i g e n u l   p r o d u s   l a   a n o d   a t a c a   e l e c t r o d u l   d e   c a r b o n  producand
CO2, astfel electrodul trebuind schimbat frecvent.

2.2 Metoda de purificare a metalelor 


U n a   d i n   a p l i c a t i i l e   e l e c t r o l i z e i   c u anozi  active
( c a r e   s e   c o n s u m a   i n   d e c u r s u l   e l e c t r o l i z e i )   e s t e electrorafinarea.
Aceasta metoda este utilizata in procesul de obtinere a cuprului de mare puritate si
pentrurecuperarea metalelor pretioase. De fapt,
rafinarea electrolitica reprezinta ultima etapa in metalurgiacuprului.
Electroliza cuprului are loc astfel:In baia de electroliza ce contine ca
electrolit o solutieacidulata de CuSO4s e i n t r o d u c o s e r i e d e pl a c i
g r o a s e d e c u p r u i m p u r s i s e l e a g a d e a n o d u l s u r s e i d e c ur e n t .
I n t r e   p l a c i l e   a n o d i c e   s e   i n t e r c a l e a z a   p l a c i   s u b t i r i   d e   c u p r u   p ur , leg
ate la polul negativ al sursei de curent. In aceste conditii

 
trec in solutie din placile anodice numai ionii de cupru si ionii
impuritatilor metalice, care se gasesc inseria tensiunilor electrochimice
inaintea cuprului. La catod se descarca numai ionii de cupru, potentialul
dedescarcare al celorlalti fiind mai ridicat, acestia raman in solutie.
Celelalte impuritati cu potentialul maielectropozitiv, aflate in placile anodice
de cupru se acumuleaza prin depunere pe fundul baii de electroliza,formand asa-
numitul namol anodic care constituie la randul sau o sursa pentru obtinerea acestor
elemente.La anod : Cu ---> Cu2++ 2e-
 La catod: Cu2++ 2e----> Cu Reactia totala: Cu2++ Cu ---> Cu ---> C2+
 
2.3 Metoda de obtinere a unor substante compuse
In prezent cea mai mare cantitate din necesarul mondial de hidroxid de sodiu si de
potasiu de
obtine  p r i n   e l e c t r o l i z a   s o l u t i i l or   a p o a s e   c o n c e n t r a t e   d e   c l or u r a   d e   s
o d i u ,   r e s p e c t i v   d e   p o t a s i u .   E x i s t a   d o u a  procedee de a obtine substante
compuse: unul ce se numeste procedeul cu diafragma, deoarece in
industriespatiul catodic este separat de spatiul anodic printr-un perete
poros denumir diafragma, si unul ce senumeste  p r o c e d e u l c u c a t o d d e
mercur  , care se foloseste pentru a avita reactiile secundare. Pe
p l a n mondial se observa utilizarea cu prioritate a celulelor cu diafragma,
pentru a evita poluarea mediuluiinconjurator cu mercur.Pentru a obtine
NaClO3.
Albchem Industries Ltd. foloseste urmatoarea tehnologie:Din minele de sare ce se
afla la 1800 m adancime este pompata o solutie de NaCl. Ajunsa in fabricaaceasta
solutie este curatata de impuritati si i se elimina „taria”
.
Calciul si magneziul sunt eliminati pentru
a  p r e v e n i   d e p u n e r i l e   l a   c a t o d ,   r e z u l t a n d   i n   p i er d e r i   e l e c t r i c e .   S o l u
t i a   a s t f e l   pr e g a t i t a   e s t e   g a t a   p e n t r u electroliza. Sectia de electroliza consta
in 24 de vase si 72 de celule aranjate in serie. Cand sunt conectatela tensiune,
se formeaza hidrogen gazos. Hidrogenul misca lichidul formand astfel
un circuit intre vas sicelula. NaCl este transformat in NaClO3. Hidrogenul este
eliminat in atmosfera. Ecuatia reactiei este: NaCl + 3H2O -> NaClO3+ 3H2
Lichidul concentrat continand NaClO3, la o temperatura de 85 C este turnata
intr-un vas unde areloc cristalizarea. Apoi cristalele sunt spalate din nou si
NaClO3 este depozitat fiind gata pentru livrare.

2.4 Electroplacarea
Consta in aplicarea unui start fin, ornamental si protector al unui metal
pe altul. Este o tehnicacomuna utilizata pentru a imbunatati aparenta si
durabilitatea unor obiecte metalice. De exemplu aur si  platina sunt aplicate
pe bijuterii fabricate din materiale ieftine. Grosimea acestor starturi variaza intre
0.03si 0.05 mm.Compozitia baii de electrolit variaza, si este des tinuta
secret, dar de obicei ea depinde metal ceurmeaza a fi depozitat, si poate
afecta durabilitatea si caliatatea suprafetei. De exemplu, argintul
depusdintr-o solutie de nitrat de argint nu se lipeste prea bine de o
suprafata metalica. Daca este depus dint-
os o l u t i e   c e   c o n t i n e   i o n i   d e   A g ( C N ) 2-,   a t u n c i   e l   a d e r a   b i n e
s i   c a p a t a   s i   l u c i u .   A l t e   m e t a l e   c e   s u n t electroplacate in asemenea
bai sunt aurul si cadmiul. Nichelul, ce poate si el fi folosit ca start
protector,este placat dintr-o solutie de sulfat de nichel, iar cromul este placat
dint-o solutie de H2CrO4.
.Anumiti monomeri (stiren) sunt usor de folosit pentru a crea anioni
organici.
Acesti anioni pot polimeriza intr-un proces numit  polimerizare anionica.
Se poate folosi un circuit electric pentru a porni acest proces, polimerul
localizandu-se la catod. Daca este gandit bine procesul, se poate utiliza la placarea
 organica a metalui. Acest proces a fost folosit pentru a vopsi masinile noi,
avantajul constand ca el are locin apa, nemaifiind nevoie de spray-uri cu solventi
organici volatili.
2.5 Alte aplicatii
Electroliza se mai utilizeaza in instrumente de masurare ale pH-ului. Aceste
instrumente compara pH solutiei cu cel al electrodului corespunzator.O alta
aplicatie este utilizarea electrolizei la eliminarea parului nedorit de pe
corp. Eliminarea parului are loc prin aplicarea unei tensiuni f. mici intr-o
solutie de NaCl ce se afla la radacina parului. Inurma electrolizei rezulta
NaOH ce arde radacina parului, distrugand firul. Aceasta tehnica este scumpa cat-
de-cat si detine si critici. Produce durere in functie de zona ce este
electrocutata, durerea putand chiar fiuriasa in cazul nor tensiuni putin
prea mari.Electroliza se mai utilizeaza in industria uleiului comestibil, in
instalatiile de intarire a grasimilor atata animale cat si vegetale.
Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al
Republicii Moldova
Colegiul de Ecologie

Portofoliu
La

Chimia Fizică și Coloidală


A elaborat: Rusu Maria
A verificat: Perciun Natalia

Chișinău,2019

I. Stările de agregare a substanțelor


Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al
Republicii Moldova
Colegiul de Ecologie

Referat

Tema:
 Legile gazelor perfecte ( Clapeyron-Mendeleev, Boyle-Mariotte, Gay-
Lussac, Charls). Presiunea unui amestec de gaze perfecte (legea lui
Dalton).
 Gaze reale. Ecuația de stare van der Waals.
 Substanțe cristaline și substanțe amorfe.

A elaborat: Rusu Maria


A verificat: Perciun Natalia

Chișinău,2019

1) GAZE PERFECTE; LEGILE GAZELOR PERFECTE

1. Definitia gazului perfect

Gazul perfect este o substanta ipotetica, constituita din molecule de forma


sferica, perfect elastice, de volum neglijabil, lipsite de coeziune, aflate la mare
distanta intre ele si care interactioneaza numai prin ciocniri si transmiteri de
impulsuri. In miscarea lor dezordonata moleculele au o miscare rectilinie si
uniforma, pana la ciocnirea cu alte molecule, iar caldurile specifice sunt
considerate constante, independente de presiune si temperatura. Gazul perfect nu
are vascozitate, isi pastreaza proprietatile indiferent de variatiile de presiune si
temperatura, iar in vecinatatea temperaturii de zero absolut nu se lichefiaza,
volumul sau tinzand spre zero.

Gazele reale prezinta abateri fata de comportarea gazului perfect in special


datorita coeficientului de compresibilitate, dar vaporii si aerul la presiuni foarte
mici si temperaturi foarte ridicate se apropie de gazul perfect.

2. Legile gazelor perfecte

Legea Boyle-Mariotte  sau a transformarii izoterme (T = ct.), arata ca


volumele ocupate de o aceeasi masa de gaz perfect sunt invers proportionale cu
presiunile suportate de el, adica:

sau

atunci cand gazul evolueaza la temperatura constanta intre starea (1) si starea (2).

In diagrama p-V, functia de temperatura este o hiperbola echilatera, iar


curbele mai departate de origine sunt carateristice temperaturilor mai ridicate
(fig.1.6).

Fig. 1.6 – Transformarea izoterma

Legea lui Gay Lussac  sau a transformarii izobare (p = ct), arata ca la
presiune constanta volumele aceleiasi cantitati de gaz perfect sunt direct
proportionale cu temperaturile absolute ale gazului:
,

sau

atunci cand gazul evolueaza la presiune constanta intre starile (1) si (2).

Variatia de volum DV a gazului, intre starea initiala V0, la


temperatura t0=00C si starea finala V la temperatura t este:

V V V0  V0 t

unde este coeficientul de dilatare izobara (=1/273,15=0.0036610C-1).

In diagrama p-V izobara este o dreapta paralela cu abscisa, iar in


diagrama V-T o dreapta care porneste din origine (fig.1.7.).

Legea lui Charles  sau a transformarii izocore (V = ct.) arata ca pentru un
gaz perfect, la volum constant presiunile intre doua stari sunt proportionale cu
temperaturile absolute:

sau  ,

atunci cand gazul evolueaza la volum constant intre starile (1) si (2).

Variatia de presiune intre starea finala si cea initiala este data de relatia:

p p p0 p0 t,

unde  este coeficientul de compresibilitate izocora (==0.003661C-1).


Fig. 1.7 – Transformarea izobara

Fig. 1.8 – Transformarea izocora

In diagrama p-V procesul izocor este o dreapta paralela cu ordonata, iar in


diagrama V-T o dreapta care pleaca din origine si are panta p0× (fig.1.8).

Legea generala a gazului perfect sau ecuatia de stare Clapeyron-


Mendeleev  se obtine prin imbinarea legilor anterioare, fiind exprimata sub forma
generala f(v, p, T) = ct. Pentru un kilogram de substanta, se poate demonstra ca
legea generala a gazului perfect este:

in care v este volumul specific, iar R este o constanta specifica fiecarui gaz.

            Ecuatia de stare se mai poate scrie sub forma:

sau

unde r este densitatea gazului.


            Pentru m kg de gaz, ecuatia termica de stare devine:

iar pentru 1 kmol, avand masa molara M kg obtinem:

            Notand:

·         - volumul molar (vM=22,414 m3*),

  - constanta universala a gazelor perfecte (R=8314 J/kg·K la 760


mm Hg si 00C),

obtinem:

            Tinand cont ca unei mase m  de gaz ii corespund m kmoli ( ), ecuatia


de stare se poate scrie sub forma:

            Legea lui Dalton se aplica amestecurilor de gaze perfecte si arata ca


presiunea totala a amestecului este egala cu suma presiunilor partiale ale
componentelor; prin presiune partiala a unui component se intelege presiunea pe
care ar avea-o componentul respectiv daca ar ocupa singur intregul volum
disponibil.
2) Ecuatia de stare der Waals
Ecuatia de stare van der Waals este,

                          

De remarcat ca ecuatia de stare van der Waals difera de ecuatia gazului ideal prin
doi parametrii ajustabili, a si b. Acesti parametrii sunt introdusi pentru a corecta
omisiunea datorata dimensiunilor particulelor gazului, respective moleculele
precum si a interactiunilor datorata fortelor atractiva dintre acestea.
Parametrul b este corectia privind dimensiunile particulelor, in timp ce
parametrul a corecteaza aportul fortelor atractive dintre molecule.

Argumentarea ar suna cam asa: daca admitem ca numarul de molecule a unui


sistem corespunde numarului lui Avogadro, adica avem un mol de substanta,
acesta ocupa un volum de b litrii. Atunci oricare din molecule, luate individual va
avea la dispozitie intregul volum V pentru miscare. Spatiul avut la dispozitie de
oricare dintre molecule va fi deci intregul volum minus volumul ocupat de
molecule, nb. Astfel volumul “efectiv” Veff este constituit din diferenta V - nb.
Presiunea efectiva peff, este o notiune putin mai ascunsa. Daca consideram acum si
atractia dintre molecule, moleculele de la extremitatea containerului (aflate
aproape de peretii containerului) sunt atrase de cele din interiorul lui. Numarul
acestor molecule este proportional cu n/V  dar si numarul moleculelor interioare
este de asemenea proportional cu n/V . Numarul perechilor de molecule care
interactionaza una cu cealalta va fi deci proportional cu n2/V2 astfel incat fortele de
atractie a moleculelor din margine fata de moleculele din centru va fi si el
proportional cu n2/V2. Aceste forte duc la o contributie suplimentara la presiunea pe
care gazul o exercita si care la randul ei va fi proportionala cu n2/V2.  Aceasta va
defini constanta de proportionalitate  a astfel incat presiunea efectiva are expresia,

.
Daca acum introducem expresiile noastre referitoare la presiunea si volumul
efectiv, rezulta:

                   

care este ecuatia de stare van der Waals.

3) Substantele amorfe si cristaline

Corpuri cristaline şi amorfe sunt corpuri, având substanţa în stare solidă cu o


structură moleculară proprie, care poate fi de natură cristalină sau amorfă.
Toate substantele in stare lichida la racire se solidifica .Exceptie este numai heliul
lichid care chear la temperature de 0 grade K ramine in starea lichida insa şi
aceasta substanta aflata la temperatura data daca este supusa presiunii P>25
atmosfere se solidifica formind o structura cristalina cubica..Pentru diferite
substante trecerea de la starea lichida la starea solida este diferita. Pentru toate
substantele exista 2 forme de solidificare:Cristalina şi amorfa.
Amorfa- datorita faptului ca odata cu racirea substantei creste puternic viscozitatea
substantei.atomii şi moleculele nu dovedesc sa formeze cristal .In cazul
solidificarii substantei in forma cristaline in lichidul racit pina la 0 la anumită
temperatură se formeaza asa numitii cristaliti care pe masura ce temperatura
substantei scade acesti cristaliti cresc in rezultatul adausului de atomi si molecule
din faza lichida.Ca rezultat cristalul poseda o retea bine determinata perioada
caruia o determinam din metode cunoscute.
Starea amorfa se explica prin aceia ca pentru aşa substanta ca ceara , smoala exista
numai starea amorfa de solidificare datorita faptului ca viscozitatea acestei
substante este destul de mare si creste puternic o data cu
racirea substantei.Alte substante aşa cum sunt sticlele nu pot sa se cristalizeze insa
in rezultatul cresterii puternice a viscozitatii o data cu micsorarea temperaturii
particulele necesare pentru formarea cristalelor sunt inpiedicate in deplasarea lor si
substantele se solidifica inainte de a se forma cristalul Pentru substantele care se
solidifica in forma cristalina exista o temperature bine determinată si constanta in
procesul de cristalizare si topire,
Sisteme de cristalizare
Există corpuri solide în care particulele componente se găsesc într-o stare mai
puţin ordonată, sau chiar într-o stare de dezordine avansată ; în acest cay apare
starea amorfă (fără formă). Din această categorie fac parte sticla, răşinile, smoala,
unele mase plastice etc. Substanţele amorfe sunt compuse din macromolecule sau
macroioni, particule care nu se pot mişca uşor unele în raport cu altele. Sub
influenţa căldurii substanţele amorfe nu se topesc la temperaturi caracteristice ci se
înmoaie în prealabil, iar topirea apare pe un interval foarte larg de temperatură.
Deoarece în stare amorfă particulele componente se găsesc într-o stare
dezordonată, asemănătoare celei lichide, substanţele amorfe se consideră ca
“lichide subrăcite”, când particulele componente nu se mai bucură de mişcarea
liberă, caracteristică stării lichide, ci sunt “îngheţate “ în poziţii întâmplătoare,
dezordonate.

II. Termodinamica chimică


Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al
Republicii Moldova

Colegiul de Ecologie

Referat
Tema:
 Principiul II al termodinamicii. Entropia. Sensul fizic al noțiunii de
entropie.
 Aplicarea principiului II al termodinamicii la organismele vii.
 Probabilitatea și direcția mersului spontan al proceselor.
A elaborat: Rusu Maria
A verificat: Perciun Natalia

Chisinau, 2019

1) PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII
2)  Principiul II al termodinamicii generalizeaza constatarea practica a
imposibilitatii ca o masina termica sa transforme integral o cantitate de
caldura în lucru mecanic, randamentul de transformare fiind întotdeauna
subunitar.
3)             Exista mai multe formulari ale principiului II. În varianta care indica
sensul spontan al desfasurarii proceselor termodinamice, principiul II se
numeste principiul cresterii entropiei. Conform acestei variante, procesele
ireversibile care se desfasoara spontan în sistemele termodinamice izolate au
acel sens care duce la cresterea entropiei.
4)             Entropia  este un parametru de stare care masoara gradul de
dezordine a unui sistem termodinamic. Ea poate fi definita în doua moduri,
unul macroscopic (Clausius)(1) si unul microscopic (Boltzmann)(2).
5)             (1) Conform modului în care a fost introdus initial acest concept,
daca o cantitate de caldura DQ este absorbita reversibil de catre un sistem, la
temperatura T (izoterm), se defineste o functie de stare S, care creste cuDS,
în modul urmator:
6) DS = DQ/T
7) (2) Boltzmann a aratat ca entropia exprima în mod nemijlocit alcatuirea
atomo-moleculara a sistemului si anume, gradul de ordonare a ansamblului
de particule din care este alcatuit. Daca avem N particule identice (atomi,
molecule) distribuite pe M nivele energetice distincte, câte Ni pe fiecare
nivel, entropia ansamblului va fi:
8) S = - k S( Ni/N) ln (Ni/N)
9) unde k = 1,38 × 10-23 J/K (constanta lui Boltzmann), iar Ni/N = pi -
probabilitatea de ocupare a nivelului i, cu SNi = N. Înlocuind în functie de
probabilitate, obtinem:
10) S = -kS pi ln (pi)
11)             Într-un sistem foarte ordonat sunt posibile foarte putine stari,
doar câteva probabilitati sunt diferite de zero si S va avea o valoare foarte
mica. Într-un sistem dezordonat exista o distributie haotica a particulelor,
numarul de stari posibile este foarte mare si S va avea o valoare maxima.
Pentru un sistem total dezordonat N1 = N2 = ... = Ni = 1, si în acest caz:
12) S = k ln N
13) N - probabilitatea termodinamica a starii - numarul de aranjamente ale
particulelor care dau aceeasi stare.
14)  În cazul unui sistem perfect ordonat (cristal perfect) :
15) S = - k ln N/N = 0

2) APLICAŢIILE PRINCIPIULUI  II  ÎN BIOLOGIE


Termodinamica clasica se ocupa cu relatiile existente între parametrii unui sistem
atunci când acesta se gaseste în stare de echilibru termodinamic, deci când nu se
desfasoara nici un fel de proces, sau atunci când sistemul trece printr-o succesiune
continua de stari de echilibru, suferind o transformare reversibila. Dar procesele
reversibile reprezinta doar o notiune ideala, o abstractizare, ce nu îsi poate gasi
decât corespondente aproximative în natura. În particular, toate sistemele biologice
sunt "deschise", având loc permanent schimburi de substante si energie cu
exteriorul, iar aceste schimburi reprezinta în mod esential procese
ireversibile.  Datorita acestui fapt, aplicarea efectiva a termodinamicii în biologie a
fost posibila numai dupa aparitia în ultimele decenii a termodinamicii proceselor
ireversibile. Se impune, deci, trecerea în revista a unor notiuni  legate de aceasta
parte a termodinamicii.
III. Cinetica chimică

S-ar putea să vă placă și