Sunteți pe pagina 1din 2

Practici stereotipe și clișee didactice 

O practică stereotipă în predarea disciplinei Muzică și mișcare este aceea de a pretinde


copiilor să stea la orele de muzică așezați în bancă cu mâinile la spate. Cred că o cauză a
acestei practici este nevoia de control, liniște și ordine pe care profesorul dorește să le
aibă în timpul orei. Se știe însă că muzica se simte, copilul simte nevoia să trăiască și să se
manicfeste pe muzică prin mișcări și gesturi.

Putem schimba această practică diversificând așezarea mobilierului din sala de clasă,
cântând în semicerc sau alte formații, schimbând locul de desfășurare a orei (în aer liber).

În predarea disciplinei Educație civică, un clișeu întâlnit este limitarea la textul lecției din
manual, text care de cele mai multe ori nu prezintă exemple cu care elevii  se întâlnesc zi
de zi, pierzându-și astfel chiar puterea exemplului.

Acest clișeu poate fi evitat dând posibilitatea elvilor să-și aducă propriile exemple și
transformând astfel lecția de educație civică într-o lecție de viață. Elevii trebuie tratați ca
niște persoane capabile să discearnă între bine și rău, propunerile lor trebuie luate în
seamă pentru a le crește stima de sine.

La disciplina Istorie consider că un clișeu care blochează o practică didactică inovativă


este accentul pus pe conținuturi și pe însușirea de cunoștințe, în defavoarea procesului
de formare a tuturor componentelor competențelor ( valori, atitudini, abilități).

            Cauza acestui clișeu didactic este insuficientă abordare din punct de vedere
didactic și metodologic a ”învățării centrate pe competențe” ceea ce determină o
cunoașterea superficială/ necunoașterea competențelor vizate a fi formate, prevăzute în
programele școlare.

            Acest clișeu poate fi depășit prin diversificarea activităților de învățare folosite
(altele decât cele exemplificate în prograșcolară), adaptarea demersului didactic la
interesele și preocupările elevilor, abordarea interdisciplinară în predarea istoriei.

La disciplina Geografie, un clișeu didactic care blochează o practică didactică inovativă


este structurarea orei de geografie în două părți: una de ”ascultare” și alta de ”predare”.
În prima parte a lecției învățătorul cere elevilor să reproducă informațiile lecției
anterioare, iar în partea a doua a lecției învățătorul expune noile informații (lecția nouă).
            Cauza acestui clișeu didactic poate fi insuficienta resursă de timp alocată
disciplinei geografie.

            Putem trece peste acest clișeu pornind, în predarea noului conținut, de la
informațiile pe care le dețin elevii din experiența anterioară, schimbând informații cu
colegii de clasă, căutând informații din alte surse. Profesorul ar trebui să fie doar ghidul
pentru aceste activități și un ajutor în caz de nevoie. Lucrul cu harta nu ar trebui să
lipsească din orele geografie.

S-ar putea să vă placă și