Dreptatea ca echitate

1. În aceastã lucrare, J. Rawls, susține cã ideea fundamentalã implicatã în

conceptul de dreptate este echitatea şi propune o analizã a conceptului de dreptate
din acest punct de vedere.

Termenul „dreptate” este folosit în contexte diferite, pentru a realiza

susțineri morale și politice foarte diverse. Există și un sens „psihologic” al
termenului "dreptate", care privește persoana ca fiind sau nu dreaptă.

Scopul principal al lui Rawls este sǎ prezinte un concept de dreptate care se

îngrijește de starea contractului social.

Acesta susține că " Dreptatea nu trebuie confundatã cu o perspectivã

atotcuprinzãtoare asupra unei societãţii bune; ea este doar o parte a oricãrei
concepţii de acest gen."

2. Rawls enumeră două principii: unul ce vizează libertăţile în societate, iar al

doilea, care priveşte dreptatea bazată pe principiul diferenţei. Ele pot fi enunţate
astfel:
1. Fiecare persoană trebuie să aibă un drept egal la cel mai cuprinzător
sistem de libertăţi de bază egale, compatibil cu un sistem similar de libertăţi pentru
toţi;
2. Inegalităţile sociale şi economice trebuie distribuite în aşa fel încât: să fie
în avantajul celor mai puţin favorizaţi, şi să fie corelate cu funcţii şi poziţii
accesibile în condiţiile egalităţii corecte şi echitabile a şanselor.
 Aceste principii se aplică structurii de bază a societăţii şi reglementează
atribuirea drepturilor şi datoriilor, precum şi distribuţia avantajelor sociale şi
economice, aşa cum menţionează John Rawls. Cele două principii sunt ordonate
ierarhic, în sensul că primul dintre ele va avea întotdeauna prioritate faţă de cel de-
al doilea, libertăţile de bază, care sunt protejate conform primului principiu,
neputând fi niciodată încălcate în favoarea unor avantaje sociale sau economice
mai mari. 

Inegalitățile nu trebuie privite ca diferența dintre funcții și poziții sociale sau

roluri, deoarece aceste diferențe sunt inevitabile în societate, ci ca diferența dintre
beneficii și îndatoriri sau recompense;

Dacă indivizii liberi și raționali ar fi puși într-o situație inițială de

independență și nu ar ști despre ei înșiși decât că au capacitatea de a întemeia o
societate și că au obligativitatea de a respecta principiile de dreptate stabilite
– vălul ignoranței – singura alegere rezonabilă pe care o pot face este de a accepta
egalitatea posibilă pentru cei mai dezavantajați, știind că fiecare dintre ei s-ar putea
afla într-o astfel de poziție.

Însă simpla enunţare a acestor principii pe care dreptatea ar trebui să fie

fundamentată, nu înseamnă şi demonstrarea lor. Rawls propune un exerciţiu de
imaginaţie. Se presupune o societate de persoane care are deja un anumit sistem de
practici bine stabilit. Toate persoanele își urmăresc interesul propriu. Într-o
societate de tipul familie, persoanele sunt legate unele de celelalte prin sentimente
și afecțiune, iar intr-una de tipul bisericii sunt legate prin loialitate și devotamentul
puternic. Se presupune că personele sunt raționale și nu cad în greșeala invidiei.
Având interese comune se ajunge la o cooperare fructuoasă.
3. Consider că, J. Rawls evidențiază foarte bine ideea dreptății prin prisma
individualismului, aducând în discuție și ideea inegalității între indivizi. Prin aceste
două principii termenul "dreptate" este bine delimitat, și este folosit în contexte
diferite, dar care totodată pot privi și un individ ca fiind bun sau nu, termenul
având sens psihologic.