Europa creştină în mileniul I

Dupa legalizarea creştinismului, ideile promovate de

această credinţă, precum înţelegerea si iubirea
aproapelui, s-au raspândit tot mai mult. Preoţii le
vorbeau oamenilor despre viaţa dusă în ascultarea
poruncilor divine şi simplitate.

În secolele IV-V apar şi dezvoltă mănăstirile, mai

întâi în partea de Răsărit a Imperiului, apoi şi în
Apus. Întemeietorul monahismul este considerat Sf.
Antonie cel Mare, care a trăit în Egipt. (251-357)

Antonie cel Mare 251-357 Sf. Ioan Casian 360-435

Fondatorul monahismului occidental este Sf. Ioan Casian,

(născut în Dobrogea) stareţ al mănăstirii Sf Victor din Marsilia.
În secolul al VI-lea, Benedict de Nursia a fixat regulile de
comportament din mănăstiri.

Sf. Benedict de Nursia 480-543

 Calugarii au avut un rol important în creştinarea unor popoare migratoare, printre care
francii de neam germanic, dar si slavii.
Din secolul al VI-lea, mănastirile se afla sub protectia papei, care este recunoscut sef al
lumii crestine din Europa apuseana.
Papa Grigore I cel Mare a contribuit la creşterea rolului bisericii în Occident şi la
creştinarea altor migratori germanici (vizigotii), cât şi a anglo-saxonilor.

Sfântul Patrick (Patriciu) predicând evanghelia irlandezilor , sec. V

Până în secolul X, toate popoarele europene sunt aduse la creştinism de către misionari aflaţi
sub ascultarea Papei de la Roma sau a Patriarhului de la Constantinopol.

Botezul regelui Ungariei Ştefan I cel Sfânt , în jurul anului 1000

Botezul ruşilor în apa fluviului Volga, sub cneazul Vladimir , în jur de 980
Între biserica din Apus cea din Răsărit aveau să apară neînţelegeri care se vor agrava în
timp.

Motivele au fost legate de evoluţia diferita a celor doua zone, de tradiţiile culturale, precum
şi de folosirea unor limbi diferite: latina în Apus şi greaca în Rasarit.
Astfel se va ajunge la marea ruptura dintre cele doua biserici în anul 1054, numită Marea
Schismă, care i-a împărţit pe creştini în catolici (cei din Apus) şi ortodocşi (cei din Răsărit)
Popoarele din Rasarit, românii, bulgarii, sârbii, ruşii, au ramas în spaţiul spiritual al
Patriarhiei de la Constantinopol. Popoarele din Apusul Europei (hispanici, francezi, italieni,
germani, scandinavi, populaţia insulelor Britanice şi ramura vestică a slavilor) au
recunoscut supremaţia Papei.

Reprezentări diferite ale Fecioarei Maria cu pruncul Iisus

În tradiţia Ortodoxă În tradiţia Catolică

Dicţionar
creştinare– a deveni creştin.
Papa – capul Bisericii Catolice.
Patriarh – conducatorul creştinilor ortodocşi.
schisma – dezbinare, separare.
Exerciţii:

A. „Slujitorul lui Dumnezeu Augustin şi tovaraşii lui, aproape 40 de oameni, s-au aşezat, se spune,
pe aceasta insula (Anglia)... (El îi) înştiinţa ca venise de la Roma, aducând cele mai bune veşti, ce
promiteau fara nicio îndoiala celor care ascultau fericirea eterna în rai şi un
regat care va dainui pâna la sfârşit.”
Beda Venerabilul, Istoria ecleziastica

Cerinţă: Precizaţi numele episcopului care a contribuit la creştinarea Angliei.

B. „Episcopii sa nu împarta parohiile preoţilor pentru un câştig necinstit şi primejdios... ci daca

nevoile poporului cer sa fie mai multe biserici sau sa ridice altare, sa faca aceasta cu înţelepciune şi
autoritate.”
Capitular al regilor franci

Cerinţă: Menţionaţi motivul ridicarii de biserici şi altare.