Isacov Svetlana

Evaluare sumativă

1. Relevarea a două trăsături morale ale personajului prezentat.

Personajul prezentat are trăsăturile unui personaj exceptional, care sintetizează
trăsăturile copilului realizat în viață. Astfel, Anton este caracterizat ca fiind un personaj
curajos si puternic “o namilă de om cât un munte, cu armă de vânătoare pe umăr”. "Anton e
si un copil educat si crescut in spiritele celor mai distinse valori etice si morale “Anton era
cel mai cuminte si celmai ascultator dintre copii”, dovedindu-se a fi un copil grijuliu si cu
dragoste de parinti “Esti ostenit de pe drum?".

2. Stabilirea, prin două argumente, a tipului uman, reprezentat de personaj.

Anton reprezinta tipul baiatului sfiat si introvertit, deoarece “Vrea sa spuna ceva, dar nu
poate nimeri primul cuvint”, “ba stringe cu mina dreapta mina stinga, ba stinga cu dreapta,
si vazindu-l asa de incurcat, tata o ia de la inceput...”. Traind în sufletul viului, Anton traieste
viata oamenilor din pădure, devenind un tip reprezentativ pentru această lume speciala.

3. Comentarea stării de spirit a personajului, în raport cu idealul său professional.

Refugiindu-se în sânul naturii, sufletul lui Anton ascunde o stare de spirit melancolică
“Pe cât e de mare Anton a nostru, pe atât e de plângăreț”. Țin să subliniez faptul că pentru
Anton unicul său sprijin în viață rămâne pădurea, deoarece acolo se realizează idealul său
professional “Pădurea totuși e o mare patimă a lui, o știe ca nimeni altul…”.

4. Prezentarea a două similitudini ale personajului respective cu un alt personaj din

literature română.
Personajul Anton din “Ultima luna de toamna” se aseamană cu Mos Mihai din nuvela
“Sania”, deoarece amândoi sunt dedicați muncii. Ambii sunt neobosiți, prin chemarea
interioară din sufletul lui. Ambii doresc să lase în urma lor lucruri frumoase.

5. Formularea, în baza fragmentului, a trei concluzii despre personaj, în raport cu idea de

respect și admirație a părintelui pentru feciorul său, realizat pe deplin în viață.
Pădurea a devenit pentru personaj destinul si locul unde acesta si-a gasit sinele. E locul
unde se simte împlinit, realizat si fericit “Intr-o clipa ochii lui albastri devin triști, de parcă el
însuși ar fi copacul în care intra, cu fiecare lovitură, otelul toporului”, iar pentru părinte acest
lucru este cea mai mare dintre bucurii; e mândria, respectul si admiratia pentru feciorul său,
realizat pe deplin in viată . “Ca să-l mângâie cât de cât, tata desface coșul”, “Tata pentru a-i
face plăcere, se uită cu mult interes ba la un copac, ba la altul. Intreaba lucruri pe care le pot
cunoaște doar pădurarii”.