Tema razboiului- Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

A doua temă majoră a romanului, războiul, constituie în acela și timp o

experiență fundamentală pentru Ștefan Gheorghidiu, revelându-i drama colectivit ății
și absurdul acestor conflagrații. Perspectiva rămâne aceeaşi, subiectivă, dar în egal ă
măsură lucidă. Tânărul îşi surprinde şi analizează fără ipocrizie frica şi panica, dar şi
spiritul de camaraderie şi simţul responsabilităţii. Luptele sub focul continuu al
bombardierelor l-au îngrozit: Ne trântim până în gât în mocirlă, dar nu putem afunda
(oricât de mare e groaza) şi capetele, căci ar fi să murim în ăbuşiţi Ca și în experien ța
iubirii, tânărul sublocotenent descoperă că lucrurile nu sunt a șa cum și le imaginase,
așa cum sperase: războiul nu este locul actelor mărețe, al sentimentului patriotic
înălțător. Paginile dedicate conflictului armat prezintă imaginea unui haos general, a
unei debusolări complete peste care domnește o spaimă terifiantă de moarte. Ștefan
analizează cu o luciditate neobosită sentimentele și stările trăite. În țelege că
războiul este adevărata sursă a dramei umane, fiindcă aduce nu doar suferin ța
psihică, ci și epuizarea fizică: Aș vrea să mă las jos, să treacă peste mine bocancii
camarazilor, copitele cailor. Pentru prima dată, chipul Elei nu-l mai urm ăreşte
obsedant; după ce vede suferinţa soldaților și înfruntă moartea, problema infidelit ăţii
nu-l mai preocupă. Este sătul de hărţuiala inutilă a sufletului (pe care, de altfel,
singur şi-o impusese); infernul armelor l-a învăţat să preţuiască adevărata valoare a
liniştii sufleteşti.