Realismul

Termenul „securitate” provine din  fr. sécurité, lat. securitas, -atis1 care înseamnă

„fără grijă, serenitate, linişte sufletească”.

  În română, termenul acesta este atestat în Hronicul lui Gheorghe Şincai, având
înţelesul de „a fi la adăpost de orice pericol” a fi în siguranţă, de a exista sentimentele de
încredere şi de linişte care provin din absenţa pericolelor de orice natură2.

Şcoala realistă spunea că studierea istoriei ne prezintă modul de comportare a actorilor

politici, că există o serie de „variabile standard” observate de-a lungul timpului, care nu au
fost dependente de situaţii specifice, că puterea este variabila cea mai importantă a explicaţiei
acestei şcoli de gândire, că grupurile politice există şi acţionează prin prisma unui sistem
internaţional anarhic. Prin anarhie spuneau că nu exista o autoritate sau un guvern „mondial”
care poate reglementa interacţiunile dintre părţile componente, unde fiecare parte componentă
este autonomă şi suverană, iar unele state sunt constrânse de comportamentul şi de intenţiile
altor state. Astfel, când interesele statelor sunt aceleaşi, se găseşte pacea în sistemul
internaţionl, iar când interesele sunt diferite, rezultă conflictul. Deoarece orice stat poate
recurge la forţa armat㸠era necesar ca toate statele să deţină forţa necesară.
În şcoala realistă, factorii care influenţau securitatea sunt: militari, geografici şi
umani/ morali.

1
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române 2009. Disponibil online la https://dexonline.ro/definitie/securitate,
accesat în data de 18.03.2019
2
Aurel V. David, Sociologia naţiunilor, Ed. Tempus Dacoromania Comterra, Bucureşti, 2005, pag. 358