ŞIRURI DE FUNCŢII. SERII DE FUNCŢII.

§ 6.1 Şiruri de funcţii.

Dacă f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 , atunci ( f n )n ≥1 se numeşte şir de funcţii. Un punct
a ∈ D se numeşte punct de convergenţă al şirului de funcţii ( f n )n≥1 dacă şirul de
numere reale ( f n ( a ) )n≥1 este convergent. Mulţimea punctelor de convergenţă se
numeşte mulţimea de converegnţă a şirului ( f n )n ≥1 , şi se notează cu C .
Pentru fiecare x ∈ C notăm f ( x ) = lim f n ( x ) .
n →∞
Funcţia astfel definită f : C → ℝ se numeşte funcţia limită a şirului de funcţii ( f n )n ≥1 .
Definiţia 1.1. Fie f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 şi f : D ⊂ ℝ → ℝ . Spunem că şirul de
s
funcţii ( f n )n≥1 converge simplu (sau punctual) la f şi notăm f n  → f sau
→ f dacă pentru orice x ∈ D şi orice ε > 0 există n ( ε, x ) ∈ ℕ astfel încât
f n 
f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ n ≥ n ( ε, x ) .
Definiţa 1.2. Fie f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 şi f : D ⊂ ℝ → ℝ . Spunem că şirul de
u
funcţii ( f n )n ≥1 converge uniform la f şi notăm f n  →f dacă pentru orice ε > 0
există n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , x ∈ D .
Propoziţia 1.1. Fie f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 şi f : D ⊂ ℝ → ℝ astfel încât
u s
f n  → f . Atunci f n  →f .
Cu alte cuvinte, convergenţa uniformă implică convergenţa simplă.
u
Demonstraţie. Fie ε > 0 . Cum f n  → f , rezultă că există n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât
f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , x ∈ D . Acum, pentru orice x∈D există
s
n ( ε, x ) := n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ n ≥ n ( ε, x ) . Aşadar f n  →f .
Reciproca aceste propoziţii nu este adevărată, aşa cum se poate vedea din
următorul exemplu.

1
 Exemplul 1.1. Fie şirul de funcţii f n : [ 0,1] → ℝ, n ≥ 1 , f n ( x ) = x n şi
0, daca x ∈ [ 0,1)
funcţia f : [ 0,1] → ℝ, f ( x) =  . Pentru orice x ∈ [ 0,1) avem
 1, daca x = 1
lim f n ( x ) = lim x n = 0 = f ( 0 ) şi pentru x = 1 avem lim f n (1) = lim 1 = 1 = f (1) .
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞
Aşadar, ( f n )n ≥1 converge simplu către f .
Vom arăta că ( f n )n≥1 nu converge uniform către f , prin reducere la absurd.
1 1
Atunci pentru ε = , există n0 ∈ ℕ astfel încât f n ( x ) − f ( x ) < , ∀ n ≥ n0 , x ∈ [ 0,1] ,
2 2
1
1  2 0
n
de unde x n < , ∀ n ≥ n0 , x ∈ [ 0,1) . Pentru n = n0 şi x =   , se obţine o
2 3
contradicţie.
Teorema 6.1.1. (Criteriul de convergenţă uniformă - CAUCHY). Fie
f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 , un şir de funcţii. Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) ( f n )n ≥1 converge uniform pe D ;
(b) oricare ar fi ε>0 , există n(ε) ∈ ℕ astfel încât
f n + p ( x ) − f n ( x ) < ε, ∀ x ∈ D, n ≥ n ( ε ) , p ≥ 1 .
u
Demonstraţie. (a) ⇒ (b). Presupunem că f n  → f pe D . Atunci pentru orice
ε
ε > 0 există n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât f n ( x ) − f ( x ) < , ∀ x ∈ D, n ≥ n ( ε ) .
2
De aici, pentru orice n ≥ n (ε) şi p ≥1 avem
ε ε
f n + p ( x ) − f n ( x ) ≤ f n + p ( x ) − f ( x ) + f n ( x ) − f ( x ) < + = ε, ∀ x ∈ D .
2 2
(b) ⇒ (a). Fie x ∈ D fixat. Şirul numeric ( f n ( x ) )n ≥1 este şir Cauchy, deci
convergent.
Aşadar putem defini funcţia f : D ⊂ ℝ → ℝ , f ( x ) = lim f n ( x ) , x ∈ D . Prin
n →∞
trecere la limită pentru p → ∞ în inegalitatea f n + p ( x ) − f ( x ) < ε , rezultă
f ( x ) − f n ( x ) ≤ ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , ∀ x ∈ D .
u
Aceasta înseamnă că f n  →f .

2
 Propoziţia 1.2. Fie f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 şi f : D ⊂ ℝ → ℝ o funcţie
u
mărginită astfel încât f n  →f .
Atunci există M ∈ ℝ şi n0 ∈ ℕ pentru care f n ( x ) ≤ M , ∀ n ≥ n0 , x ∈ D .
Demonstraţie. Pentru ε =1 există n0 ∈ ℕ cu proprietatea că
f n ( x ) − f ( x ) < 1, ∀ n ≥ n0 , x ∈ D , de unde
f n ( x ) ≤ 1 + f ( x ) ≤ 1 + f , ∀ n ≥ n0 , x ∈ D .
Teorema 1.2. Fie f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 şi f : D ⊂ ℝ → ℝ . Atunci următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
u
(a) f n  →f ;
(b) lim f n − f = 0 .
n →∞
Demonstarţie. (a) ⇒ (b). Fie ε > 0 . Atuci există n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât
f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , x ∈ D . Dacă trecem la supremum după x ∈ D rezultă
sup f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , x ∈ D . Aşadar, pentru orice ε > 0 există n ( ε ) ∈ ℕ
x∈D
astfel încât f n − f < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , ceea ce înseamnă că lim f n − f = 0 .
n →∞
(b) ⇒ (a). Fie ε > 0 . Cum lim f n − f = 0 , rezultă că există n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât
n →∞
f n − f < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) .
Însă pentru orice x∈D avem fn ( x ) − f ( x ) ≤ fn − f , de unde
u
f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , x ∈ D , adică f n  →f .
□
De aici rezultă metoda de a decide dacă un şir de funcţii ( f n )n ≥1 care converge
simplu la o funcţie f , converge chiar uniform către f .

3
 În acest sens, pentru fiecare n ≥1 se calculează
ε n = f n − f = sup f n ( x ) − f ( x ) , folosind, de exemplu, tabloul de variaţie al funcţie
x∈D
fn − f .
u
Dacă ε n → 0 , atunci f n  → f , iar dacă şirul ( ε n )n ≥1 nu converge la zero,
convergenţa şirului de funcţii ( f n )n ≥1 nu este uniformă. Dăm în continuare două
condiţii suficiente pentru convergeţa uniformă.

Corolarul 1.1. (Criteriul lui WEIERSTRASS).

Fie f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 şi f : D ⊂ ℝ → ℝ astfel încât există un şir de numere
reale ( an )n ≥1 convergent la zero pentru care f n ( x ) − f ( x ) ≤ an , ∀ x ∈ D, n ≥ 1 .
u
Atunci f n  →f .
Demonstraţie. Dacă în inegalitatea dată trecem la supremum după x ∈ D
obţinem 0 ≤ f n − f ≤ an , ∀ n ≥ 1.
Cu lema cleştelui rezultă că lim f n − f = 0 , deci conform teoremei 1.2.,
n →∞
u
→f .
f n 
Corolarul 1.2. Fie f n , g n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 şi f : D ⊂ ℝ → ℝ astfel încât
u
g n  → 0 şi are loc inegalitatea f n ( x ) − f ( x ) ≤ g n ( x ) , ∀ n ≥ 1, x ∈ D . Atunci
u
f n  →f .
u
Demonstraţie. Deoarece g n  → 0 , conform teoremei 1.2., rezultă că şirul
( gn )n≥1 este convergent la zero. Cum g n ( x ) ≤ g n , ∀ x ∈ D, n ≥ 1 , rezultă că
f n ( x ) − f ( x ) ≤ g n ( x ) , ∀ n ≥ 1, x ∈ D . Acum concluzia rezultă punând an = g n , în
corolarul 1.1.

4
 Teorema 1.3. (de păstrare a continuităţii prin convergenţă uniformă). Fie
u
f n : D ⊂ ℝ → ℝ, n ≥ 1 , continue şi f : D ⊂ ℝ → ℝ astfel încât f n  → f . Atunci f
este continuă.
Cu alte cuvinte, convergenţa uniformă păstrează continuitatea.
Demonstraţie. Fie x0 ∈ D şi ( xn )n ≥1 ⊂ D astfel încât xn → x0 . Trebuie să
arătam că f ( xn ) 
→ f ( x0 ) .
u
Fie ε>0 . Avem f n  →f . Fie N ∈ℕ astfel încât
ε
fN ( x) − f ( x) < , ∀ x ∈ D .
3
Cum f n este continuă în x0 , rezultă că f N ( xn )  → f N ( x0 ) , prin urmare există
ε
n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât f N ( xn ) − f N ( x0 ) < , ∀ n ≥ n ( ε ) .
3
Atunic, pentru orice n ≥ n ( ε ) avem
f ( xn ) − f ( x0 ) ≤
≤ f ( xn ) − f N ( xn ) + f N ( xn ) − f N ( x0 ) + f N ( x0 ) − f ( x0 ) <
ε ε ε
< + + = ε.
3 3 3
Aşadar f ( xn )  → f ( x0 ) . Aceasta înseamnă că f este continuă în x0 , deci
continuă pe D .
Teorema 1.4. (de integrare termen cu termen a unui şir de funcţii). Fie
u
f n : [ a, b ] → ℝ, n ≥ 1 , continue şi f : [ a, b ] → ℝ astfel încât f n  → f . Atunci
b b
lim
n →∞ ∫ fn ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx .
a a
u
Demonstraţie. Deoarece f n  → f , rezultă că f n − f  → 0 . Fie ε > 0 .
ε
Atunci există n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât f n − f < , ∀ n ≥ n ( ε ) . Acum avem
b−a
b b b

∫ fn ( x ) dx − ∫ f ( x ) dx = ∫ ( fn ( x ) − f ( x )) dx ≤
a a a
b b
≤ ∫ fn ( x ) − f ( x ) dx ≤ ∫ f n − f dx ≤ f n − f ( b − a ) < ε.
a a

5
 Aşadar
b b

∫ fn ( x ) dx − ∫ f ( x ) dx < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) ,
a a
deci concluzia.
Teorema 1.5. (de derivare termen cu termen a unui şir de funcţii). Fie
funcţiile f n : [ a, b ] → ℝ, n ≥ 1 , derivabile cu derivata continuă şi f , g : [ a, b ] → ℝ
s u
mărginite astfel încât f n  → f , f n′  →g .
′
Atunci f este derivabilă şi f ′ = g . Avem lim f n′ = lim f n .
n →∞
( n →∞
)
Demonstraţie. Fie x ∈ [ a, b ] . Conform teoremei Leibniz – Newton,
x

∫ fn′ (t ) dt = fn ( x ) − fn ( a ) , ∀ n ≥ 1.
a
s
Cum f n  →f , prin trecere la limită pentru n→∞ obţinem
x

∫ fn′ (t ) dt = f ( x ) − f ( a ) . Dar
u
lim f n′  → g , şi conform teoremei 1.4., rezultă că
n →∞
a
x x
lim
n →∞ ∫ fn′ (t ) dt = ∫ g (t ) dt .
a a
x
De aici, ∫ g ( t ) dt = f ( x ) − f ( a ) , ∀ x ∈ [ a, b] , iar prin derivare,
a
g ( x ) = f ′ ( x ) , ∀ x ∈ [ a, b ] .
Teorema 6.1.6. (Teorema lui DINI). Fie f n : [ a, b ] → ℝ, n ≥ 1 un şir de funcţii
s
continue astfel încât f n  → 0 şi f n +1 ≤ f n , ∀ n ≥ 1 .
u
Atunci f n  →0 .

6
 Vom da acum câteva rezultate în legătură cu aproximarea funcţiilor continue.
Teorema 6.1.7. (de aproximare cu funcţii poligonale). Fie funcţia
f : [ a, b ] → ℝ continuă. Atunci există un şir de funcţii f n : [ a, b ] → ℝ, n ≥ 1 poligonale
u
astfel încât f n  →f .
Teorema 6.1.8. (de aproximare cu polinoame - WEIERSTRASS). Pentru
orice funcţie continuă f : [ 0,1] → ℝ există un şir de funcţii polinomiale Pn : [ 0,1] → ℝ
u
astfel încât Pn  →f.

§ 2. Serii de funcţii.
Fie funcţiile f n : D ⊂ ℝ → ℝ , n ≥ 1 , Şirul de funcţii ( f n )n ≥1 i se asociază seria de
∞
funcţii ∑ fn ( x ) , x ∈ D .
n =1
Notăm cu sn ( x ) = f1 ( x ) + f 2 ( x ) + ... + f n ( x ) , x ∈ D, n ≥ 1 şirul sumelor parţiale.
∞
Vom spune că seria de funcţii ∑ fn ( x ) este convergentă într-un punct x ∈ D
n =1
dacă şirul de funcţii ( sn ( x ) )n ≥1 al sumelor parţiale este convergent în punctul x . În
∞
acest caz, spunem că x este punct de convergenţă al seriei ∑ fn ( x ) .
n =1
Mulţimea C ⊂ D formată din toate punctele de convergenţă ale seriei de funcţii
∞

∑ fn ( x ) se numeşte mulţime de convergenţă.

n =1
∞
Definiţia 2.1. Fie f : A ⊂ D → ℝ o funcţie. Spunem că seria de funcţii ∑ fn ( x )
n =1
converge simplu (sau punctual) către f pe A dacă şirul sumelor parţiale ( sn )n ≥1
converge simplu către f pe A .
∞
Spunem că seria de funcţii ∑ fn ( x ) converge uniform către f pe mulţimea A
n =1
dacă şirul de funcţii ( sn )n ≥1 converge uniform către f pe A .

7
 ∞
Funcţia f se numeşte suma seriei ∑ fn ( x ) pe mulţimea A ,
n =1
∞
f ( x) = ∑ fn ( x ), x ∈ A .
n =1
∞
Aşadar, seria ∑ fn ( x ) converge simplu către f pe mulţimea A dacă pentru
n =1
orice x ∈ A şi orice ε > 0 , există n ( ε, x ) ∈ ℕ cu proprietatea că sn ( x ) − f ( x ) < ε sau
f1 ( x ) + f 2 ( x ) + ... + f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ x ∈ A, n ≥ n ( ε, x ) .
∞
De asemenea, seria de funcţii ∑ fn ( x ) converge uniform către f pe mulţimea
n =1
A dacă pentru orice ε>0 , există n(ε) ∈ ℕ cu proprietatea că
f1 ( x ) + f 2 ( x ) + ... + f n ( x ) − f ( x ) < ε, ∀ x ∈ A, n ≥ n ( ε ) .
Vom da câteva criterii de convergenţă pentru serii de funcţii.
Teorema 6.2.1. (Criteriul de convergenţă uniformă - CAUCHY). Fie
∞
f n : D ⊂ ℝ → ℝ , n ≥ 1 . Seria de funcţii ∑ fn ( x ) converge uniform pe mulţimea D
n =1
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0 , există n ( ε ) ∈ ℕ cu proprietatea că
f n +1 ( x ) + ... + f n + p ( x ) < ε, ∀ x ∈ D, n ≥ n ( ε ) , p ≥ 1 .
Demonstraţie. Seria este uniform convergentă pe D dacă şi numai dacă şirul de
funcţii ( sn )n ≥1 al sumelor parţiale este uniform convergent pe D .
Conform criteriului lui Cauchy pentru şiruri de funcţii, oricare ar fi ε > 0 , există
η ( ε ) ∈ ℕ cu proprietatea că pentru orice n ≥ n ( ε ) , p ≥ 1 şi pentru orice x ∈ D avem
sn + p ( x ) − sn ( x ) < ε sau echivalent
f n +1 ( x ) + ... + f n + p ( x ) < ε, ∀ x ∈ D, n ≥ n ( ε ) , p ≥ 1 .

8
 Teorema 2.2. (Criteriul lui WEIERSTRASS). Fie funcţiile
f n : D ⊂ ℝ → ℝ , n ≥ 1 . Presupunem că f n ( x ) ≤ un , ∀ n ∈ ℕ, x ∈ D şi seria numerică
∞

∑ un este convergentă.
n =1
∞
Atunci seria ∑ fn ( x ) este uniform convergentă pe D .
n =1
Demonstraţie. Avem
f n +1 ( x ) + ... + f n + p ( x ) ≤ f n +1 ( x ) + ... + f n + p ( x ) ≤
≤ un +1 + ... + un + p .
∞
Dacă seria ∑ un este convergentă, deci conform criteriului general al lui Cauchy,
n =1
pentru orice ε > 0 , exsită η ( ε ) ∈ ℕ astfel încât un +1 + ... + un + p < ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , p ≥ 1 .
Conform criteriului de convergenţă uniformă a lui Cauchy, rezultă că seria
∞

∑ fn ( x ) este uniform convergentă.

n =1
Teorema 2.3. Fie f n : D ⊂ ℝ → [ 0, ∞ ) , n ≥ 1 un şir de funcţii continue.
∞
Presupunem că seria ∑ fn ( x ) converge simplu către funcţia f : D ⊂ ℝ → [ 0, ∞ ) .
n =1
∞
Atunci seria ∑ fn ( x ) converge uniform către f pe D .
n =1
Demonstraţie. Deoarece f n ( x ) ≥ 0 , rezultă că şirul de funcţii ( sn )n≥1 este
u
crescător. Cum sn 
→ f simplu, rezultă conform teoremei lui Dini că sn  →f ,
∞
adică seria ∑ fn ( x ) converge uniform către f pe D .
n =1

9
 Teorema 2.4. (de trecere la limită termen cu termen). Fie
f n : D ⊂ ℝ → ℝ , n ≥ 1 un şir de funcţii şi a un punct de acumulare al lui D astfel
încât există lim f n ( x ) = cn , ∀ n ≥ 1.
x→a
∞
Dacă seria ∑ fn ( x ) converge uniform către f pe D , atunci:
n =1
∞
(a) seria numerică ∑ cn este convergentă;
n =1
∞
(b) avem lim f n ( x ) =
x→a
∑ cn .
n =1
Demonstraţie. Fie ε>0 . Atunci există η( ε ) ∈ ℕ astfel încât
f n +1 ( x ) + ... + f n + p ( x ) < ε, ∀ x ∈ D, n ≥ n ( ε ) , p ≥ 1 . În această relaţie trecem la limită
→ a şi obţinem cn +1 + ... + cn + p ≤ ε, ∀ n ≥ n ( ε ) , p ≥ 1, deci conform
pentru x 
∞
criteriului general al lui Cauchy, seria numerică ∑ cn este convergentă. Notăm cu c
n =1
suma ei şi Cn = c1 + ... + cn , sn = f1 + ... + f n , n ≥ 1 .
u
Fie ε > 0 . Cum sn  → f , rezultă ca există n1 ( ε ) ∈ ℕ astfel încât
ε
f ( x ) − sn ( x ) < , ∀ x ∈ D, n ≥ n1 ( ε ) . Din faptul că Cn  → c , rezultă că există
3
ε
n2 ( ε ) ∈ ℕ astfel încât Cn − c < , ∀ n ≥ n2 ( ε ) .
3
Fie n0 = max {n1 ( ε ) , n2 ( ε )} şi m > n0 fixat. Deoarece
m m
lim sm ( x ) = lim
x→a x→a
∑ fk ( x ) = ∑ ck = Cm , rezultă ca există δ = δ ( ε ) > 0 pentru care
k =1 k =1
ε
sm ( x ) − Cm < , ∀ x − a < δ, x ≠ a .
3
Atunci, pentru x − a < δ, x ≠ a , avem
ε ε ε
f ( x ) − c ≤ f ( x ) − sm ( x ) + sm ( x ) − Cm + Cm − c < + + = ε
3 3 3
ceea ce înseamnă că lim f ( x ) = c .
x→a

10
Teorema (de integrare termen cu termen a unei serii de funcţii). Fie
∞
f , f n : [ a, b ] → ℝ, n ≥ 1 continue astfel încât seria ∑ fn ( x ) converge uniform pe D
n =1
∞ b b
către f . Atunci ∑ ∫a f n ( x ) dx = ∫a f ( x ) dx .
n =1
n b n
Demonstraţie. Notăm ∑ ∫a fk ( x ) dx, sn ( x ) = ∑ fk ( x ), n ≥ 1.
k =1 k =1
Fie ε > 0 . Atunci exsită n ( ε ) ∈ ℕ astfel încât
ε
sn ( x ) − f ( x ) < , ∀ n ≥ n(ε), x ∈ D .
b−a
Apoi
b b
sn − ∫a f ( x ) dx = ∫a ( sn ( x ) − f ( x ) ) dx ≤
b ε
≤ ∫a sn ( x ) − f ( x ) dx <
b−a
( b − a ) = ε, ∀ n ≥ n ( ε ) .
b ∞ b b
De aici, lim sn =
n →∞ ∫a f ( x ) dx , adică ∑ ∫a f n ( x )dx = ∫a f ( x ) dx .
n =1

11
 Teorema 2.6. (de derivare termen cu termen a unei serii de funcţii). Fie
f n : D → ℝ, f , g : D → ℝ, n ≥ 1 derivabile, cu derivate continue astfel încât seria
∞ ∞

∑ fn ( x ) converge simplu la f şi seria ∑ fn′ ( x ) converge uniform la g pe D .

n =1 n =1
∞
Atunci f este derivabilă şi are loc egalitatea f ′ ( x ) = ∑ fn′ ( x ) .
n =1
n
Demonstraţie. Notăm cu sn ( x ) = ∑ fk ( x ), n ≥ 1 . Atunci sn 
→f şi
k =1
u
sn′  → g . Conform teoremei de derivare termen cu termen a unui şir de funcţii,
∞
rezultă că f este derivabilă şi f ′ = g , deci seria ∑ fn′ ( x ) converge uniform către
n =1
funcţia f ′ .

12