1.

Originile liberalismului și caracteristicile sale

Ceea ce numim astăzi liberalism nu constituie un curent doctrinar unitar, deoarece nu a

existat o autoritate intelectuală fondatoare. Apariția liberalismului s-a manifestat în
contextul dezvoltării statelor-națiuni și este intim legat de procesul industrializării din
statele Europei de vest. Cristian Preda afirma că: „Liberalismul nu cunoaște un fondator,
din a cărui gândire să se fi dezvoltat ulterior, ca simple note de subsol, comentarii
apologetice. Dimpotrivă, liberalismul este o reflecție dezvoltată în valuri succesive și
care, sub impulsul unei rațiuni eminamente critice, a vehiculat teme numeroase și
credințe diverse, racordate întotdeauna la libertate și nicidecum la exploatare.”
Se poate vorbi de un liberalism clasic, situat temporal între sfârșitul secolului al XVII- lea
și prima jumătate a secolului al XIX-lea. În această perioadă se cristalizează ceea ce
numim astăzi gândirea liberală.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea se poate vorbi de un curent liberal
coagulat și bine structurat și de o construcție socială și politică purtând amprenta
liberalismului. Dimensiunea politică esențială a acestei perioade este realizarea unei
democrații instituționale puternice și construcția statului național.
După Primul Război Mondial, gândirea liberală începe să aibă și conotații sociale.
Adoptând modelul economic al lui Keynes, liberalismul se preocupă și de drepturile
economice și sociale ale oamenilor. După cel de al doilea război mondial se produce,
parțial și oarecum difuz, o reîntoarcere a liberalismului la modelul clasic , într-un context
în care alte doctrine își manifestă preponderența.

Privind în mod obiectiv, situația omului în societate era marcată de o multitudine de

constrângeri naturale, sociale, morale, politice, juridice, religioase, care reliefau ideea că
libertatea e o iluzie.
Modernitatea refuză însă aserțiunile care infirmă libertatea omului, absolutizând acest
concept. „Liberalismul este principala doctrină politică care a promovat acest cult al
libertății: Ea l-a introdus pornind de la metafora libertății individuale... .Metafora libertății
originare fondează modernitatea politică, sugerând că nevoia de libertate este prima și
cea mai importantă nevoie umană.”
Alte concepte caracteristice liberalismului clasic sunt egalitatea si dreptatea.
Teoreticienii acestei prime perioade postulau ca pentru respectarea libertății individuale
este necesar ca toți să se bucure de drepturi egale, pentru că toți sunt supuși dreptului
natural. Însă egalitatea are nemumărate fațate, iar ideologii acelei perioade se refereau
în special la egalitatea în fața legilor. Conform lui Jean Jacques Rousseau, nu poate
exista libertate decât în contextul în care există egalitate în fața legilor.
Față de aceste concepții, liberalismul s-a schimbat ulterior, destul de mult, adoptând
viziuni despre lume și viață în consonanță cu transformările majore ale societății.