Sunteți pe pagina 1din 9

DEPRESIE

PSIHODIAGNOSTICUL EXPRESIEI

-atitudine: retractilă/ umilă, cu capul plecat, corpul incovoiat, brațele căzute pe lângă corp; comportament
inhibat; greu cooperant.
-vestimentatie: neglijență vestimentară, culori închise.
-voce:- monotonă, tonalitate gravă, intensitate mică, șoptită;
- bradilalică;
- laconică cu latență în răspunsuri, pauze lungi, uneori monosilabică; tonul trist, dureros.
-privire: fixă/ imobilă/ împietrită/ absentă/stinsă, evită contactul vizual direct (contact vizual deficitar),
orientată în podea;
-mimică: indurerată cu mobilitate redusă(hipomimie) cu fruntea increțită cu accentuarea pliului cutanat
intersprancenar (omega melancolic), comisurile bucale coborate; facies expresiv- depresiv;
-pantomimică:- diminuată în intensitate și amplitudine; gestică lentă,ezitantă(hipogestică);
- în gestica mâinilor, preferința pentru pozițiile simetrice și pentru contactul celor 2 mâini
(cu fața palmară acoperită).

FUNCȚII DE CUNOAȘTERE ( funcții cognitive)

-senzația:-cenestopatia;
-senzații interne neplăcute,
-cenestezie deficitară,
-disconfort la niv. ≠ aparate și sisteme; totul este cenușiu, șters; lipsit de viata
-percepția: diminuată, estompată ( obiecte percepute pal, cu detalii puține); halucinații auditive verbale cu
caracter ostentativ, injurios / halucinatii vizuale (congruente cu dispoziția).
-atenția:-diminuată, cu concentrarea pe evenimentele negative din viața sa;
-concentrare și persistența concentrării scăzute;
-hipoprosexie spontană și voluntară (atenția orientată spre interior, asupra suferintelor psihice,
detașându-se de aspectele realității exterioare);
-memoria:- hipomnezie de fixare și de evocare ( prin deficit de concentrare și de persistență a atenției);

- hipermnezie selectivă față de evenimentele neplăcute din trecutul bolnavului;


-gândirea:- bradipsihie,
- lentoare ideatică,
- debit ideatic diminuat;
- ideație scăzută cantitativ, idei de vinovăție, de culpabilitate, de inutilitate, cu conținut trist,
pesimist;
- expectanțe negative asupra viitorului;
- gânduri recurente despre moarte,
- ruminații pe tema bolii și pe teme existențiale,
- ideație suicidară;
- ideația delirantă(de obicei concordantă cu dispoziția) de culpabilitate, deval, umilință, ruină,
persecuție, de doliu, delir hipocondriac, delir Cotard – idei delirante dismorfofobice (negare, imortalitate,
enormitate);
-imaginația: scăderea imaginației.

FUNCȚII AFECTIVO-MOTIVAȚIONALE

-dispoziția - hipertimic-negativă/ depresivă, iritabilă, anxioasă, tristețe patologică;


- durere morală, anhedonie, indiferență afectivă, anestezie psihică dureroasă, viziune
pesimistă asupra lumii și a sa.
1
-sentimente: de vinovăție /inutilitate/ incapacitate/ indecizie/ neajutorare/deznădejde/disperare/
dependență/de ruină/ de scurge lentă a timpului/ de inadecvare personală; ↓ plăcerii pentru activități; stimă
de sine↓ (autoevaluare negativă, subapreciere, culpabilitate).
-emoții: labilitate emotională, plâns facil (accese de plâns; bolnavul poate să acuze incapacitatea de a
plânge sau a resimți emoții);
-pasiuni: consum de alcool sau droguri;
-motivația: deliberare prelungită, demarare dificilă în acțiune; indecizie, nehotărâre, ezitare;
-instinctele:- alimentar- diminuat (până la refuzul alimentar total→ anorexie, ↓G)/
-exagerat (până la bulimie, polifagie, ↑G);
- sexual - inhibiție sexuală, apetit sexual↓; ↓libidoului; foarte rar cazuri de creștere a activității
sexuale;
- de apărare- exagerat (iritabilitate, irascibilitate)/
- scăzut -indiferență față de pericole,
-conduită suicidară cu idei suicidare dominante,
-tentative suicidare;
- matern - diminuat, până la pervertirea instinctului (abandonul copilului).

FUNCȚII EFECTORII

-voință: pierderea suportului volitional: hipobulie, abulie; neglijarea propriei persoane;


-conduita motorie:- inhibiție psihomotorie (bradikinezie) cu lentoare generală a mișcărilor,
- încetinirea activităților,
- pasivitate,
- lipsa inițiativei motorii,
- dificultăți de demarare, cu astenie (continuă, independentă de activitate sau de efort,
mai intensă dimineața); poate merge pana la akinezie, disparitia activitatii motorii, inertie psihomotorie,
imobilitate completa sau aproape complete;
- agitație psihomotorie - rară, expresie a anxietății sau a incapacității de a sta linistit; ↑
riscul apariției unui raptus suicidar.
-comportament:- scăderea / pierderea interesului ori a plăcerii (anhedonie);
- energie scăzută, fatigabilitate;
- pierderea atașamentelor;
- diminuarea sociabilității și a adaptabilității sociale (izolare socială); deteriorarea
activității sociale și profesionale.
-somn: insomnii ( in special de trezire (terminală), ora 3-4 dimineața) sau hipersomnie, coșmaruri cu
caracter morbid, somn superficial, neodihnitor.
-activitatea: comunicarea verbală (limbaj) - hipoactivitate verbală cu debut lent, ritm scăzut (bradifenie),
spontaneitate redusă sau absentă, pauze lungi, tonul monoton, mutism; comunicarea nonverbala: ținuta
vestimentară neglijentă, în dezordine, în culori inchise, fără podoabe vestimentare; facies depresiv, postură
depresiva, retractilă (își frânge mâinile sau își sprijină fruntea cu mâinile); privirea este tristă, ațintită în
podea;

FUNCȚIA DE SINTEZĂ:

-conștiința:- propriei persoane păstrată / bolii= insigt;


-OTS auto și allopsihic;
-hipokinezie până la stupor;
- tulburări de schemă corporală de natură psihică (cenestopatii, sdr hipocondriac/Cotard);
-critica bolii, judecata -modificate din pricina distorsiunilor cognitive, în sensul devalorizării
personale(pacientul își poate privi boala ca pe o pedeapsă meritată, frecvent se consideră incurabil).
-temperament: melancolic; hipoton, hipersensibilitate, capacitate de lucru=↓, volum de activitate=↓, afectat
de insuccese, dificultăți de adaptare.
2
-caracter:- atitudine parțial cooperantă; cu dezinteres față de propria persoană; izolare socială sau
retragere; inactivitate; retragere față de familie; dificultăți de relaționare în mediul socio-familial.
-personalitatea: evitantă- timizi, hipersensibili, complexați, inadecvați/ dependentă-neajutorat, pesimist,
indecizie/ depresivă.
-intelect: mediu sau crescut;

EVALUAREA DIAGNOSTICĂ:

1. DIAGNOSTIC POZITIV:
2.
PASUL 1= stabilirea episodului
I.Simptome tipice: 1. Dispoziție depresivă.
2. Pierderea intereselor și a bucuriilor;
3.Reducerea energiei cu fatigabilitate ↑ și activitate diminuată.
II.Simptome commune: a. Reducerea capacității de concentrare și a atenției;
b. Reducerea stimei de sine și a încrederii în sine;
c. Idei de vinovăție și lipsa de valoare;
d. Viziune tristă și pesimistă asupra viitorului;
e. Idei sau acte de auto-vătămare sau suicid;
f. Somn perturbat;
g. Apetit diminuat.
III. Simptome “somatice”: cel puțin 4 din:
1.Pierderea interesului și a plăcerii în activități în mod normal plăcute;
2.Lipsa reacției emoționale la circumstanțe și evenimente externe plăcute;
3.Trezirea matinală cu 2 ore mai devreme decât de obicei;
4.Agravarea matinală;
5.Lentoare sau agitație psihomotorie;
6.Scăderea marcată a apetitului, pierderi în greutate(5% din greutatea corporală);
7.Scaderea libidoului.

PASUL 2= stabilirea severității :- episod ușor ≥2 tipice + ≥2 comune ± 4 somatice;


- episod moderat ≥ 2 tipice + ≥ 3-4 comune ± 4 somatice;
- episod sever= 3 tipice +≥ 4 comune + somatice.

PASUL 3= stabilirea tipului evolutiv – episod unic/ Tulburare depresivă recurentă.

F32 EPISODUL DEPRESIV: o perioadă de minim 2 săptămâni, dar pot fi acceptate perioade mai scurte,
dacă debutul este rapid, iar simptomele neobișnuit de severe. Al 5-lea caracter poate fi utilizat pentru a
specifica prezent/absenta simptomului somatic (F.32.00 – Episod depresiv fără simptome somatice;
F32.01-Episod depresiv cu simptome somatice: 4 sau mai
multe simptome somatice / dacă sunt prezente numai 2 sau 3, trebuie să fie suficient de severe).

F32.0 Episod depresiv ușor:


- cel putin 2 din I + cel putin 2 din II -/+ cel putin 4 III ;
- nici unul din simptome nu trebuie să fie prezent într-un grad intens;
- durata minimă a episodului aproximativ 2 săptămâni;
- există un grad de afectare a muncii și a activităților sociale obișnuite, dar subiectul va putea să funcționeze
în continuare;

F32.1 Episod depresiv mediu:

3
-cel puțin 2 din I + cel putin 3 (preferabil 4) din II -/+ cel putin 4 din III; - durata minimă a episodului
aproximativ 2 săptămâni;
- grad mai mare de severitate al simptomelor;
- dificultăți considerabile în a-și continua activitățile sociale, profesionale sau domestice;

F32.2 Episod depresiv sever, fără simptome psihotice:


- toate cele 3 simpt din I (+) 4 sau mai multe din II/III;
- unele simptome trebuie să fie de intensitate severă;
- pacientul manifestă de obicei o considerabilă suferință sau agitație, sau e prezentă o lentoare ca trasatură
marcată;
- pierderea stimei de sine, sentimentele de inutilitate sau vinovație sunt de regulă proeminente
- suicidul este un pericol distinct în cazurile severe;
- daca agitația sau lentoarea sunt marcate poate fi dificil ca pacientul să relateze multe simptome în detaliu;
- durata =cel puțin 2 săptămâni;
- este puțin probabil ca pacientul să-și poată continua activitățile sociale, profesionale sau domestice.

F32.3 Episodul depresiv sever cu simptome psihotice:


-criteriile pentru episodul depresiv sever (3 I (+) cel putin4 II/III);
- simptomele sunt de intensitate severă;
- durata cel puțin 2 săptămâni;
- pacientul este incapabil să-și poată continua activitățile sociale, profesionale sau domestice;
- sunt prezente deliruri, halucinații (congruente/incongruente cu dispoziția) sau stupor depresiv;
- delirurile implică de obicei: păcat, sărăcie, dezastre iminente –uneori pacientul își poate asuma
responsabilitatea pentru ele;
- halucinatiile auditive - voci defăimătoare sau acuzatoare,
- halucinații olfactive- mirosuri de murdărie, de putrefacție;
- o lentoare psihomotorie severă poate progresa spre stupor.

Criterii ICD10:

F 33 TDM RECURENTĂ:
 ep depresive repetate, fără istoric de episoade independente de elevație a dispoziției sau
hiperreactivitate care sa intrunească criteriile pentru manie (după un episod depresiv pot exista scurte
episoade de hipomanie secundare trat cu AD);
 varsta medie a debutului in decada a 5-a de viata;
 episoadele circumscrise dureaza intre 3-12 luni, durata medie de aproximativ 6 luni;
 desi intre episoade vindecarea e de obicei completă, un număr redus de pacienți pot dezvolta o depresie
persistentă, mai ales la vârste înaintate;
 episoadele pot fi precipitate de evenimente stresante de viata;
 frecventa este de 2 ori mai mare la femei decât la barbați;
 riscul ca un pacient cu TDR să aibă un episod de manie nu dispare niciodată complet, oricât de multe
episoade depresive ar exista;

Pentru un diagnostic clar definit sunt necesare:


1.Criteriile pentru TDR trebuie sa fie indeplinite si episodul actual intruneste criteriile pentru episodul
depresiv usor/moderat/sever;
2.Cel putin 2 episoade trebuie sa fi durat minim 2 saptamani si trebuie sa fi fost separate intre ele de un
interval de mai multe luni fara o tulburare semnificativa a dispozitiei.
F33.0 TDR, episod actual ușor
a). Criteriile pentru TDR trebuie intrunite si episodul actual intruneste criteriile pentru episode depresiv
ușor;
b.Cel putin 2 episoade trebuie să fi durat min 2 saptămâni si trebuie sa fi fost separate intre ele de un
interval de mai multe luni fara o tulburare semnificativa a dispozitiei;
4
F33.1 TDR, episod actual moderat:
a.Criteriile pt TDR trebuie intrunite si episodul actual intruneste criteriile pentru episodul de depresie
moderată;
b. Cel putin 2 episoade trebuie sa fi durat min 2 sapt si trebuie sa fi fost separate intre ele de un interval de
mai multe luni fara o tulburare semnificativa a dispozitiei.

F33.2 TDR, episod actual sever, fără simptome psihotice:


a.Criteriile pt TDR trebuie intrunite si episodul actual intruneste criteriile pentru episodul depresiv
sever, fara simptome psihotice;
b. Cel putin 2 episoade trebuie sa fi durat min 2 sapt si trebuie sa fi fost separate intre ele de un interval de
mai multe luni fara o tulburare semnificativa a dispozitiei.

F33.3TDR, episod actual sever, cu simptome psihotice:


a.Criteriile pentru TDR trebuie intrunite si episodul actual intruneste criteriile pentru episodul depresiv
sever, cu simptome psihice;
b. Cel putin 2 episoade trebuie sa fi durat min 2 sapt si trebuie sa fi fost separate intre ele de un interval de
mai multe luni fara o tulburare semnificativa a dispozitiei; Se pot specifica congruenta / incongruenta
simptomelor psihotice cu dispozitia.

F33.4 TDR în prezent în remisiune:


a.Criteriile pentru TDR trebuie să fi fost intrunite în trecut, dar starea actuală nu intrunește criteriile
pentru episodul depresiv de orice grad de severitate sau pentru oricare alta tulburare;
b. Cel putin 2 episoade trebuie sa fi durat min 2 saptamani si trebuie sa fi fost separate intre ele de un
interval de mai multe luni fara o tulburare semnificativa a dispozitiei;
- Se foloseste atunci când pacientul primește tratament pentru a reduce riscul episoadelor viitoare.

2. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

1). TAB - istoric de episod maniacal, mixt sau hipomaniacal.


2). Tulburare afectivă datorată unei afecțiuni organice (T, boală metabolică, HIV, sdr. Cushing) –mai
frecv deficite cognitive
- Psihoza mixedematoasă – hipotiroidism cu depresie, fatigabilitate, tentativă suicidară. Poate imita
schizofrenia prin tulburări de gândire, delir, halucinaţii. Mai frecvent la femei.
Sdr. pălărierului nebun- intoxicația cu Hg (mai mult simptome de manie, mai puţin depresie).
3).Tulburare dispoziţională indusă de substanțe psihoactive- cocaină, amfetamine, propranolol,
tulburările dispoziției apar adesea simultan cu abuzul şi dependența de substanțe.
4).Tulb distimică- diferenţiere pe baza severităţii, cronicităţii, persistenţei (dispoziția depresivă trebuie sa
fie prezentă mai multe zile da, decât nu, pe o periodă mai mare de 2 ani).
5).Tulburarea schizo-afectivă,de tip depresiv –semnele şi simptomele de schizofrenie se însoţesc de
simptome dispoziţionale marcate. Diferă de TDM cu simptome psihotice prin faptul că în tulburarea schizo-
afectivă, ideile delirante şi halucinațiile există cel puţin 2 săptămâni în absenţa unor simptome afective
notabile.
6). Schizofrenie, tulburări delirante, tulburări psihotice - antecedente , istoric, debut, evoluție, răspuns la
medicaţie.
! În schizofrenie, elementele psihotice sunt incongruente cu dispoziţia. Schizofrenia catatonica este dificil de
diferent de TDM.
7). Demenţa- se iau în considerare debutul, succesiunea temporală a simptomelor depresive şi cognitive,
istoricul premorbid al deteriorării cognitive.
8).Tulburare de adaptare cu dispoziție depresivă- depresie moderată ca răspuns la un stres clar
identificabil; se remite pe măsură ce stresul diminuă; mai vulnerabili- cei cu tulburări de personalitate sau
deficite organice.

5
9). Tulburări de personalitate- patern comportamental asociat cu stilul defensiv rigid, mecanisme de
coping insuficiente.
10) Reacția la doliul (< 3 luni de la deces, fără alte episoade): tristeţe profundă, secundară unei pierderi
majore, anhedonie, retragere socială, semne vegetative; se remite cu timpul (aprox 1 an). Se diferenţiază de
TDM prin absența ideaţiei suicidare; poate evolua spre episod depresiv major, la pers predispuse.
11). Tulb primare ale somnului- pot cauza anergie, dissomnie, iritabilitate, fatigabilitate. În TDM somnul
este afectat numai in episoadele depresive.
12). Alte tulburări mintale- tulburări alimentare (anorexie nervoasă), somatoforme (se pot însoţi de
simptome depresive, dar acuzele somatice sunt proeminente/ recurente indiferent de starea afectivă),
tulburare mixtă depresiv-anxioasă (nu sunt indeplinite criteriile pt tulburarea depresiva).

EVOLUȚIE:

- evoluţie variabilă: fie episoade separate prin multi ani fără manifestări între ele/ agravări episodice/ creşteri
frecvente cu înaintarea în vârstă; perioadele de remisiune sunt de obicei mai lungi la începutul tulburării;
severitatea primului episod, persistenţa CMG - factor de risc pentru episoade persistente.
- recurentă, variabilă: ⊝ tt=3-12 luni- medie= 6 luni; ⊕ tt= ↓ duratei ep., ↑ progn., prevenirea
complicațiilor.
- factorii de risc pentru recurenta depresiei sunt reprezentati de: episoade numeroase în antecedente, conflicte
familiale, evenimente recente de viatã, dependenta de substante (alcool, cocainã si opiacee), mai multe
simptome depresive reziduale.
Prognostic: imediat- bun (pacientul revenind la starea psihica anterioara); îndepărtat - rezervat (din cauza
repetarii caracteristice a episodului depresiv cu frecventa variabila, a remisiunii mai mult sau mai putin
complete)⇨ 60-75%= remisiune completă; 20-30%= remis. parțială; 5-10%=ev. cronică→ criteriile pt
episod depresiv major sunt satisfacute cel putin 2 ani; La o treime persista anumite semne de
simptomatologie cronica si de deteriorare sociala. În cadrul evoluţiei episodului depresiv sub tratament se
recunosc următoarele faze: acută, de răspuns terapeutic, remisiune, recădere şi recurenţă.
 Elemente de prognostic nefavorabil/rezervat:
- repetarea foarte frecventa a episoadelor depresive/remisiunea partială (risc pt episodul urmator);
- trecerea spre cronicizare;
- lipsa suportului familial/social;
- evenimente negative de viata ( psihotraume);
- tentativa autolitica in antecedente;
- istoric familial de tulburare depresivă;
- sex feminin;
- fără ocupatie/ divortat/ necasatorit;
- comorbidităţi cu afectiuni somatice;
- tulburări anxioase concomitente;
- consum de alcool sau substante.
 Factori prog pozitiv:
- debutul insidios la varsta de 40 ani;
- complianta la tratament;
- absenta unui istoric familial de TDR au prog mai bun decat sch/ sch-afectiva

COMPLICATII:
- posibilitatea unei recaderi in timpul convalescentei cu risc suicidar crescut.
- cea mai severa complicatie este riscul suicidal (factori de risc pt suicid: elemente psihotice, tentative de
suicid anterioare, istoric familial de suicid, abuz de substanțe).
- virajul maniacal, sub tratament medicamentos(5-10%): viraj maniacal care poate sa aparã spontan sau
sub tratamentul antidepresiv (ADT si cele din generatia noua cu actiune duala).
- aspecte socio-familiale: dificultãti conjugale, parentale, dificultăți sexuale- mariaj, ↓ relațiilor sociale
- inabilitatea in domeniul socio-profesional (↓ funcționalității, ocupaționale, profesionale → pensionare,
grad adecvat de invaliditate)
6
- autoagresivitate (tentativă de suicid, suicidul realizat, automutilarea)
- heteroagresivitate = manifestări clastice și agresivitate verbală, psihologică și fizică.
- utilizare de substante psihoactive: alcool, droguri, abuz de medicamente sedative si hipnotice, tutun,
solventi volatili
- depresia poate complica evolutia altor afectiuni concomitente.
-
TRATAMENT MEDICAMENTOS: acut =4-5 săpt. și de întreținere= 4-6 luni
 ANTIDEPRESIVE pentru simpt depresive
Sertralină (Asentra, Zoloft, Serlift, Sertiva, Stimuloton)
-cel mai bine tolerat SSRI.
-efecte după 7 zile, efect optim după 1-3 săpt.
- DI - 50 mg/zi, seara; daca nu se observa ameliorare doza se ↑ cu 50 mg/ săpt.→ max. 200 mg/zi (dozele >
de 150 mg/zi nu se adm mai mult de 8 sapt )→ efecte după 7 zile, ef optim după 2-4 săpt ⇨ trat 6 luni - 1
an (intreruperea trat sub 6 luni duce la recaderi frecvente);
-bătrânii nu neces scăderea dozelor.
! Avertizăm pacienții că ameliorarea apare după 2 săpt., timp în care pot interveni: EA. g-i, diaree,
constipație, dispepsie, tremor, agitaţie, cefalee, transpirații excesive, ameţeli, insomnie, somnolență
excesivă, reducerea apetitului, scăderea în greutate uşoară. Informăm pacientului de natura lor autolimitantă.
 Anxiolitice
– Clonazepam 0,5 mg x 2/ zi D+S;
- Tranxene (cps 5mg, 10 mg): 15-20 mg/zi (in 2-3 prize/zi); intretinere 10 mg/zi; dupa 7 zile, cand se
atinge nivelul de echilibru, e suficienta o adm zilnica (de ex. 15mg/zi, S)
 Inductori hipnotici
- Imovane 7,5 mg/zi;
- Sanval 10 mg/zi;
- TRAZODONĂ= 50 mg S- ATENȚIE!=hTA →se ia medicația cu multă apă.... monitorizare (ca AD
150 mg/zi, S;→ ↑ doza (50 mg la 3-4 zile)→ D. max 450 mg/zi ⇨ se continuă tratamentul încă 4-6 luni
după rezoluția simptomelor; daca apare priapismul –trebuie intrerupt tratamentul).
 Timostabilizatoare – potentează efectele antidepresive si previne/↓ intensitatea episoadelor recurente
depresive din TDM (
- Carbamazepina 300 -600mg/zi;
- Valproat 1200-1500mg/zi;
- Gabapentin 300 -3600mg/zi;
- Lamotrigina 25-50mg/zi 2sapt, creste lent 150-250mg x2/zi)
 NEUROLEPTICE- depresie cu elemente psihotice
-SEROQUEL XR (se iau odata pe zi, seara la culcare; indicatie: ziua 1 = 50mg, ziua 2=100mg, ziua
3=200mg, ziua 4=300mg; doza zilnica recomandata: 300mg/zi);
-EGLONYL (50 mg x 3/zi)
! Ca terapie adjuvanta daca n-au raspuns la monoterapie cu AD, APA, doze mici de olanzapină (5 mg),
quetiapină (100-200 mg: ziua 1 = 50mg, ziua 2=50mg, ziua 3=150mg, ziua 4=150mg), aripiprazol (5-10
mg) sau amisulprid (50-100 mg), pot amplifica efectul antidepresiv, corecta elementele psihotice şi
riscul virajului dispoziţional.

PSIHOTERAPIE (asoc cu med e mai utilă decăt oricare din cele 2 aplicate separat)
1. Terap cognitivă - trat pe termen scurt, cu terap interactiv şi „teme pt acasa”, urmează corecţia cogniţiei
negative şi a presupunerilor inconştiente care stau la baza lor, se bazează pe corectarea distorsiunilor
gândirii, mai ales pe triada cognitivă depresivă- sentimente de neajutorare şi lipsa de speranţă despre self,
propriul viitor şi propriul trecut.
2. T comportamentală - se bazează pe teoria învăţării, e de scurtă durată şi are scop îndepărtarea comport
nedorite, circumscrise, ca adjuvant se fol tehn de condiţionare operantă reprezentată de reîntărirea pozitivă.

7
3. T interpersonală- trat pe term scurt al depres nebipolare, nepsihotice, a pac ambulatori, pune accent pe
probl interpers curente.
4. PT prient psihanalitic- de durată nedeterm, orient spre înţelegerea conflict şi motivaţ inconşt care
alimentează şi susţin depresia.
5. PT suportivă- durată determ, scop de a oferi sprijin emoţional, indicată în criza ac, doliu sau când pac se
recuperează din epis depres dar nu se poate angaja încă într-o altă terap mai solicitantă.
6. T de grup- nu e indic la cei suicidari, când se poate aplica , beneficiază de sprijin, reântărire pozitivă oferită
de grup şi de interacţ interpersonale cu ceilalţi mb ai grup.
7. T familială- indicată mai ales când: depresia afect stabilit famil / e legată de evenim famil / e întreţinută de
partenerii fam.

MANAGEMENT include:
Spitalizarea – indic. de spitalizare: pericol pt. alții, suicid, s. severă care duce la autoîngrijire defic., risc de
a-și face rău, evaluare dg, ⊝ de răsp. la tt, necesitatea de a modifica tt.
Pentru imbunatatirea prognosticului si scurtarea episodului este necesara interventia terapeutica initial prin
spitalizare (pt. prevenirea complicatiilor) si instituirea terapiei psihofarmacologice adecvate. Psihoterapiea
asociata cu med e mai utilă decăt oricare din cele 2 aplicate separate.
Plan terapeutic la externare cu: rețetă cu doze min. eficace ale trat; intruirea pac. privind adm mdm. zilnic;
control lunar; evitarea conflictelor; dispensarizare prin CSM.
Reintegrarea pac. în societate cu aj. unei rețele: familie, MF, M specialiști, comunit. religioasă.
Managementul medicamentos al tulburării depresive:
Tratamentul primului episod: evaluare diagnostică corectă; aprecierea modelului de adecvanţă
psihofarmacologică; evaluarea riscurilor de administrare şi a complianţei; prevenţia recăderilor şi a
recurenţei; evitarea virajului maniacal.
Menţinerea tratamentului: în cazul responsivităţii, menţinerea tratamentului cu antidepresivul ales pe o
perioadă de minimum 9 luni. La pacienţii la care se estimează un risc potenţial de viraj hipomaniacal se vor
asocia timostabilizatoarele. Apariţia insomniei şi a neliniştii anxioase impune eventuala schimbare a
antidepresivului. Dozele utilizate vor fi scăzute progresiv, evitându-se sindromul de discontinuitate.
Tratamentul episodului recurent: utilizarea antidepresivului administrat la primul episod în doze crescute
sau trecerea la un alt antidepresiv cu acţiune farmacologică apropiată; schimbarea la un antidepresiv din
noua generaţie, cu acţiune duală; în cazul răspunsului favorabil, tratamentul va fi menţinut minimum 12/24
luni.
Tratamentul episoadelor depresive multiple: utilizarea antidepresivelor din a doua generaţie, cu acţiune
bimodală sau multiplă, în asociere cu timostabilizatoare şi/sau antipsihotice atipice (olanzapina, quetiapina,
amisulprid în doze minime) în condiţiile asocierii elementelor psihotice.
Tratamentul depresiei rezistente: reconsiderarea dg; reconsiderarea crt de concordanţă psihofarmacologică;
reevaluarea statusului cerebral şi somatic; utilizarea schemelor de „terapii eroice” prin asocieri a 2 AD din
noua generaţie, cu mec. psihofarmacologice diferite (SSRI + mirtazapină; venlafaxină + mirtazapină;
reboxetină + mirtazapină/venlafaxină).
Fundalul deficitului dopaminic ce se amplifică direct proporţional cu înaintarea în v. impune utilizarea AD
cu acţ dopaminergică (venlafaxina în doze mari, bupropion) sau asoc unor activatori DA prin stimularea
autoR D1 (amisulprid în doze minime).
La pacienţii cu depresie rezistentă şi risc suicidar se recomandă utilizarea princeps a antipsihoticelor atipice.

PARTICULARITATEA CAZULUI
Se discută particularitatile care tin de bolnav, de boala si de conduita terapeutica. Cele care tin de bolnav se
refera la sex, vârsta, factori socio-profesionali, teren, asocieri patologice deosebite. Referitor la boala, se va
lua în considerare evolutia sa, conditionarea ei sau nu, particularitati în functie de stadiul evolutiv, formele
clinice, particularitati de strategie. În privinta conduitei terapeutice, se vor extrage particularitatile de
tratament adresate bolii si terenului asociat.

8
9