UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCURESTI

FACULTATEA STIINTE JURIDICE, POLITICE SI

ADMINISTRATIVE
SPECIALITATEA ADMINISTRATIE PUBLICA
ANUL III-SEMESTRUL II IF

RASPUNSURI LA INTREBARI
SEMINAR 9 POLITICI PUBLICE

PROFESOR: STUDENT:
CONF. UNIV. DR. NETCU ION
GRUIA GEORGE
 1. O prezentare privind „Dinamica activităţilor de prevenire a criminalităţii” – de tratat
pe scurt, a se vedea cursul.
Pe fondul crizei economice, inflaţiei, şomajului, coroborate cu neînţelegerea pozitivă a
libertăţilor câştigate după revoluţie, a promovării liberei concurenţe şi a spiritului competitiv, a
apărut o disonanţă accentuată, între diversele categorii sociale. sub aspectul asigurării unei puteri
de cumpărare reale, ce a determinat manifestarea unor sentimente de nesiguranţă şi frustrare. În
aceste condiţii asistăm, în prezent, la comiterea unor infracţiuni cu grad ridicat de violenţă şi
mod de organizare, la dezvoltarea fenomenelor negative cu impact puternic asupra stabilităţii şi
securităţii sociale. Cauzalitatea tot mai complexă a acestor fapte antisociale îşi are originea atât
la nivelul macrosocialului, cât şi la nivelurile microsocialului şi individului. În prima parte a
actualului deceniu prevenirea criminalităţii s-a situat în limita vechilor tipare comuniste, fiind
lăsată la latitudinea factorilor de decizie din instituţiile statului chemate să contribuie la
administrarea justiţiei şi apărarea ordinii de drept. Această perioadă marchează o scădere
accentuată a rolului familiei, şcolii şi responsabililor de la locul de muncă pe linia prevenirii şi
contracarării criminalităţii. Acţiunile stereotipe cu caracter festivist ale autorităţilor publice şi ale
unor fundaţii şi societăţi demonetizează conţinutul noţiunii de prevenţie şi deturnează intervenţia
în sfera unor preocupări periferice, lipsite de coerenţă şi clarviziune. Lipsa fondurilor reduce
activităţile de prevenţie din perspectiva factorului economic, iar frecventele reorganizării şi
reaşezări de competenţe diminuează efectul acţiunilor în planul celorlalte componente ale
societăţii, care trebuie antrenate în activitatea de prevenire a criminalităţii atât la nivel naţional,
cât şi a celui local sau sectorial, ori chiar individual. Trebuie luată în considerare şi varietatea
abordărilor posibile pentru identificarea acelor măsuri care şă influenţeze factorii sociali legaţi de
comportamentul infracţional (prevenţia socială), precum şi măsurile vizând reducerea ocaziilor
de a comite infracţiuni şi sporirea riscului de descoperire a delincvenţilor (prevenţia situaţională).

2. De prezentat recomandările - Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei, privind

combaterea criminalitatii: - de tratat pe scurt, a se vedea cursul.
, Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei recomandă:
a) Guvernele statelor membre şi asociate să includă prevenţia ca misiune permanentă în
programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităţii; să stipuleze în cadrul lor obligaţii
concrete de acţiune, să prevadă fondurile necesare în acest scop şi să se asigure că există
responsabilităţi precise în cadrul instanţelor guvernamentale pentru organizarea şi dezvoltarea
prevenirii criminalităţii;
b) Guvernele statelor membre şi asociate să creeze. să încurajeze şi să susţină pe plan
naţional sau pe plan regional şi local organisme de prevenire a criminalităţii.
Problema prevenţiei trebuie pusă pe aceleaşi coordonate cu problema educaţiei. O
campanile izolată de prevenire a faptelor ilegale este cu desăvârşire ineficace şi inoportună.În
acelaşi timp, colaborarea tuturor structurilor sociale cu atribuţii incidente sau tangenţiale pe linia
menţinerii ordinii şi stabilităţii societăţii reprezintă pilonul esenţial al muncii de prevenire.
Prevenţia integrată locală aduce în prim-planul activităţii preventive noţiunile de colaborare,
concertare, integrare şi coerenţă, absolut indispensabile în:
- formarea şi dezvoltarea unei atitudini civice;
 - creşterea gradului de adresabilitate a cetăţenilor către structurile statale cu atribuţii pe
linia menţinerii ordinii şi liniştii publice;
- înlăturarea prejudecăţilor şi a unor resentimente ale cetăţenilor cu privire la rolul
organelor statale în înfăptuirea actului de justiţie;
- sensibilizarea publicului asupra unor probleme cu care se confruntă forţele de ordine
în lupta împotriva grupurilor de delincvenţi;
- informarea corectă şi operativă a populaţiei asupra modificărilor de ordin legislativ,
precum şi formarea deprinderilor şi obişnuinţelor acestora de a respecta legea.
Din aceste considerente, organizarea prevenţiei integrate locale de către autorităţile
administrative teritoriale şi specialişti va trebui concretizată în proiecte centrate pe segmente
particularizate şi bine delimitate (familia. şcoala, mediul, contextul economico-social al
potenţialilor delincvenţi). Analizele şi disputele asupra genului de prevenţie sunt, în momentul de
faţă, foarte pasionante, mergând de la ideea unei transformări profunde a conceptului,
considerată necesară şi posibilă, până la teze care contestă prevenţiei posibilitatea de a evolua în
ritm satisfăcător şi a răspunde într-o modalitate promptă şi adecvată exigenţelor prioritare ale
viitorului apropiat sau îndepărtat.

3. Care sunt argumentele care sustin procesul de remodelarea de „Programe şi strategii

de prevenire a criminalităţii”?- de tratat pe scurt, a se vedea cursul.
Remodelarea conceptuală şi practică a sistemului actual de prevenţie se impune cu
necesitate; ideea este susţinută de următoarele argumente:
a) posibilitatea de a obţine într-un timp relativ scurt o cantitate mare de informaţii cu
privire la o situaţie care ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii sociale;
b) posibilitatea individualizării reale a activităţii de prevenţie şi; prin aceasta, asigurarea
succesului actiunii;
c) se pot corija greşelile şi elimina lacunele în munca de prevenţie pe parcursul efectuării
acesteia;
d) sporirea eficienţei şi a caracterului ofensiv al prevenţiei în sensul acţiunii asupra
cauzelor celor mai profunde ale faptelor antisociale;
e) asigurarea unor evaluări corecte prin folosirea indicatorilor şi criteriilor ştiinţifice de
selecţie şi organizare;
f) transformarea muncii de prevenire într-o reală activitate educativă cu finalităţi bine
conturate;
g) creşterea gradului de coeziune şi de cunoaştere reciprocă a structurilor sociale angajate
într-o activitate de prevenţie locală;
h) creşterea gradului de încredere a populaţiei în structurile însărcinate cu ordinea socială
şi statală.

4. Care sunt „Principalele puncte ce trebuie sa fie incluse intr-o strategie privind
combaterea criminalitatii”: - de tratat pe scurt, a se vedea cursul.
Această strategie include în principal următoarele puncte:
a) atenţionarea publică asupra problemelor criminalităţii şi a serviciilor disponibile pentru
siguranţa cetăţenilor;
b) recornandări privind administrarea riscului infracţional;
c) proiecte de grup prin care organizaţiile sunt ajutate să-şi dezvolte eficient activităţile
de prevenţie antiinfracţională;
 d) planning ambiental prin modificarea unor factori de mediu care să descurajeze
activitatea infracţională:
e) încurajarea cetăţenilor să depisteze activităţile infracţionale şi să le aducă la cunoştinţă
organismele judiciare.

5. Ce cuprinde „Concepţia cu privire la prevenţia criminalitatii la nivel local si

central”?: se trateaza pe scurt, a se vedea cursul.
Concepţia cu privire la prevenţia la nivel local si central cuprinde:
Evaluarea muncii de prevenţie - realizată în România - stă sub semnul unor concluzii care
s-au impus în ultimul tirnp cu din ce în ce rnai multă forţă astfel:
a) În producerea şi menţinerea stărilor tensionale, antisociale nivelul educaţional are un
rol hotărâtor.
b) Prevenirea nu mai poate face obiectul doar unei structuri sau alteia, interdependenţa
muncii de prevenire devenind o realitate obiectivă.
c) Satisfacerea actului managerial impune celor cu sarcini incidente actului de prevenire
un grad din ce în ce mai mare de profesionalism, o abordare strict ştiinţifică a problemelor puse
în cauză, precurn şi o sporită capacitate interpretativă în condiţii de respectare a normativităţii
rnetodologice, consacrate.
Aceste idei degajate din experienţa acumulată în timp la nivel intern şi internaţional pun
problematica prevenirii într-o lumină nouă diferită de cea cu care ne-am obişnuit de-a lungul
vremii.
a) Conceptul de prevenţie integrată, comparat cu cel de prevenire în sens clasic,
presupune în plus o acţiune concertatî a diferiţilor participanţi la activitatea de prevenire.
Dimensiunea termenului "integrat" vizează caracterul de globalitate al prevenţiei luându-se în
calcul, în acelaşi timp, toate elementele faptului antisocial vizat (delictul, autorii., victimele,
rnediul social şi rolul autorităţilor), tipurile de prevenţie posibile şi ansamblul instanţelor sociale
cu roluri specifice pe segmentul lor de acţiune.
Prevenţia integrată reprezintă nu numai simpla combinare a celor două strategii clasice -
prevenţia socială şi prevenţia situaţională - ci, în primul rând, o acţiune coerentă şi conducere
unitară a diferiţilor participanţi sociali. Prin prevenţie integrată la nivel central şi social
inţelegern descentralizarea activităţilor, acţiunilor şi măsurilor de prevenire, în paralel cu
asigurarea coordonării lor la nivel guvernamental şi local. Ea îşi propune întreprinderea
demersurilor specifice pentru atragerea participării active a populaţiei în probleme de prevenire
şi coordonarea acestor activităţi împreună cu alte subsisteme sociale, de către o echipă investită
cu putere decizională locală.Prevenirea nu se improvizează, deci trebuie să se analizeze toate
posibilităţile şi să se decidă asupra celor mai adecvate printr-o examinare a situaţiei la diferite
nivele. O cercetare meticuloasă a împrejurărilor care încadrează evenimentul favorizează
înţelegerea cauzelor materiale şi umane asupra cărora urmează să se acţioneze. Această analiză
permite, de asemenea, în funcţie de inventarul resurselor umane şi materiale, să se determine
mijloacele care trebuie mobilizate ce mijloace au fost utilizate şi cu ce amploare; cu ce rezultate
şi de ce alte mijloace se dispune; care va fi costul?
 Termenul "integrare" are mai multe semnificaţii.
În general, el invocă ideea unui "tot" compus din părţi bine articulate între ele. A integra
o acţiune înseamnă a pozitiva diversitatea ei. Această punere in comun a competentelor şi
mijloacelor specifice asigură cele două caracteristici ale acţiunii: globalitatea şi coerenţa.
Globalitatea presupune a se ţine cont de: factorii pertinenţi ai contextului social al delictului;
toate metodele prevăzute (tipurile de acţiune previzibile) şi toţi factorii şi resursele mobilizate.
Coerenţa vizează, la rândul său, două coordonaţe majore:
- coerenţa orizontală care presupune ţintele, factorii şi metodele şi
- coerenţa verticală care are în vedere scopurile, obiectivele operaţionale şi mijloacele.
b) Abordarea sistemică permite tuturor celor care acţionează într-o situaţie complexă să
perceapă disfuncţiile şi să ia în considerare diferitele niveluri ale realităţii sociale şi
institutionale. Abordarea sistemică a prevenţiei integrate asigură varietatea şi echilibrul
metodelor şi al mijloacelor folosite, favorizează articularea diferitelor tipuri de prevenţie,
conduce la o evaluarea riguroasă a rezultatelor obţinute în cadrul unei activităţii de prevenţie.