Sunteți pe pagina 1din 5

Pictura japoneza

Pictura japoneza este incarcata de farmecul


asiatic atunci cand este privita dintr-o
perspectiva pur decorativa. Diferite scoli si
stiluri de pictura, nenumarate medii diferite,
influentele puternice aduse de Buddhismul
Zen si folosirea termenilor specifici in
japoneza fac aceasta arta impresionanta greu
de inteles si invatat de cineva din afara culturii
Tarii Soarelui Rasare. Evolutia acesteia a fost
puternic marcata  deChina si Occident.

Istoria picturii japoneze


La fel ca aproape toate celelalte forme de arta
din Japonia, la inceput pictura a fost puternic
influentata de cultura chineza. Treptat au
inceput sa fie dezvoltate noi stiluri japoneze,
specifice pentru acest spatiu cultural, aparand
si numeroase scoli distincte de pictura. Dar
influenta chineza a ramas puternica pana la
inceputul perioadei Edo (1503-1867). Exista si
un termen general pentru a descrie pictura in
stil japonez : yamato-e.
Dupa deschiderea Japoniei spre Occident in
perioada Meiji (1868-1912), primii ani au fost
marcati de o adoptare exagerata a artei
europene. Nou infiintatele universitati aveau
departamente de arta occidentala, ii invitau pe
artistii din Europa si SUA ca profesori si ii
trimiteau pe studenti in Europa, mai ales in
Franta si Italia. In paralel cu dezvoltarea unui
puternic nationalism, balanta s-a indreptat
curand in cealalta directie. Opinia publica a
inceput din nou sa aprecieze traditia artistica
nipona, ajungand chiar sa condamne arta
occidentala.
 
Secolul XX avea sa fie marcat in final de
cooperare, facultatile de arta avand
departmanente atat pentru stilul japonez cat si
pentru cel occidental.
 
 
Scoli si stiluri de pictura
Suibokuga este termenul pentru pictura in
cerneala neagra, adoptata din China si
influentata puternic de buddhismul zen. In
timpul secolului XV aceasta tehnica a inceput
sa capete o dimensiune nipona tot mai
accentuata.
Kano Masanobu (1453-1490) si fiul sau Kano
Motonobu (1476-1559) au pus bazele scolii de
pictura Kano, care a inceput ca un protest fata
de tehnica chineza de pictura cu cerneala
neagra. Scoala Kano folosea culori puternice
si a introdus compozitii indraznete, cu arii mari
care vor domina ulterior modelele ukiyo-e.
Ulterior scoala s-a spart in mai multe directii,
dar pe toata perioada Edo a fost dominanta,
multi dintre artisti fiind initial membri ai Scolii
Kano.
 
Tosa-ha a fost o scoala specializata de
miniaturile pentru ilustrarea cartilor. A fost
fondata in secolul XIV de Tosa Yukihiro,
devenind oarecum scoala oficiala pentru
curtea imperiala din Kyoto. Curtea imperiala
era o lme inchisa in sine, neputincioasa din
punct de vedere politic, dar bine finantata de
shogun-ii care se dedicau studiului artelor.
Stilul nanga a fost foarte influent la inceputul
secolului XIX, adeptii acestuia pictand peisaje
idealizate, pasari, flori, totul pentru o elita
culturala, fiind marcati de influenta chineza.
Scoala shijo era una dintre dizidentele scolii
Kano, aparand in secolul XVIII. Stilul este
caracterizat de subiectele alese din viata
cotidiana, fiind tratate intr-un stil realist, cu
numeroase elemente satirice.
Pictorii japonezi au folosit de-a lungul timpului
numeroase materiale si medii, dar formatul
occidental, al panzei cu rama, avea sa fie
folosit abia de la sfarsitul secolului XIX.

Principalele medii folosite de pictorii japonezi


erau :
 
Suluri orizontale numite emakimono (sau
makimoni ori emaki). Cuvantul inseamna
chiar "imaginea unui lucru impaturit".
Emakimono erau create prin lipirea unor
pagini pentru a forma o rola lunga. Imaginile
erau privite de la dreapta la stanga, fiind cele
mai vechi forme de opere de arta din Japonia.
Sulurile verticale se numeau kakemono,
atarnate pe peretii locuintelor. Baza rotunda
ajuta la intinderea sulului pentru ca imaginea
sa fie dreapta. Kakemono au fost deosebit de
populare in perioada Edo, fiind apropiate de
panzele occidentale si preferate ca forma
ideala de decoratiune interioara.
Un alt suport foarte folosit erau paravanele
pliante, numite byobu. Au fost aduse pentru
prima data in Japonia in secolul XVII din
China, fiind folosite pentru a imparti o camera,
avand de obicei 4-6 panouri. Datorita marimii
erau folosite aproape exclusiv in temple si
palate. Dar in acelasi timp au devenit suportul
pentru picturi complicate si luxuriante. Pe
masura dezvoltarii clasei negustorilor cererea
de byobu a crescut tot mai mult. Dar se
foloseau ca mediu de pictura si usile glisante,
chiar daca mai putin. Erau foarte populare si
evantaiele pictate- uchiwa.
Nici pictura murala nu a fost ignorata. In
perioadele Muromachi (1333-1573) si
Momoyama (1573-1603) lorzii feudali si-au
construit castele impresionante, angajand
pictori care sa le decoreze peretii interiori cu
picturi, termenul nipon fiind shoheiga.
 
Subiectele
Pictorii japonezi pot evoca peisajele si scenele
naturale cu ajutorul catorva tuse potrivite.
Subiectele alese sunt diverse, asa cum se
poate vedea din numarul mare de stampe
japoneze.
Subiecte populare
shiki-e - peisaje in timpul celor patru
anotimpuri
meisho-e - imagini din locuri celebre
monogatari-e - scene din viata de la Curtea
Imperiala din Kyoto
nanban-byobu - imagini ale occidentalilor din
perioada sosirii primelor vase portugheze si
olandeze in partea sudica a Japoniei
rakuchu-rakugai-zu - imagini din Kyoto.
kabuki-e - imagini din piesele de teatru kabuki
bijinga - portrete ale femeilor frumoase, cel
mai adesea curtezane
 
Dictionar de pictura japoneza
byobu - paravane pliante, avand 4-6 panouri
e - caracterul inseamna pictura sau imagine
emakimono - suluri orizontale
fusuma - usi glisante japoneze
fuzokuga - imagini ale obiceiurilor si traditiilor
hakubyo - pictura in cerneala neagra
kano - numele unei scoli de pictura, infiintate
de Kano Masanobu (1453-1490).
kara-e - pictura in stil chinez
kakemono - suluri verticale
meisho-e - picturi cu locuri celebre.
nanban-byobu - paravane cu imagini ale
occidentalilor din secolele XVII-XVIII
nanga - scoala de pictura de la inceputul
secolului XIX, dominata de stilul chinez
rakuchu-rakugai-zu - imagini din Kyoto
rin-pa - scoala de pictura caracterizata prin
stilul decorativ si complex
sansuiga - pictura de peisaje
shijo-ha - scoala de pictura din Kyoto.
shira-e - imagine pictat cu cerneala neagra, cu
foarte putine culori sau chiar fara
shoheiga - pictura murala
suibokuga - picturi in cerneala neagra,
subiectul fiind peisaje tratate in maniera Zen
uchiwa - evantaie japoneze cu forma rotunda
yamato-e - pictura in stil japonez