Tehnologii de prelucrare prin presare la rece Prof. univ. dr. ing. Gh.

Sindilă

3.1 Tehnologicitate pieselor ştanţate

Forma piesei are influenţe atât asupra problemelor economice, prin consumul de
material, cât şi tehnice, prin gradul de complexitate al tehnologiei pe care o implică. Calcule
economice evidenţiază faptul că o economie de material de 10% este egală în eficacitate cu o
mărire a productivităţi de 3...4 ori, sau altfel spus o economie de material de 20-25%
echivalează cu valoarea manoperei [20]. ţinând seama de faptul că materialul participă cu
ponderea cea mai mare în costul piesei (poate să ajungă la 80%), apare în mod evident ca
factor de tehnologicitate forma conturului exterior a acesteia care poate să conducă la o croire
mai mult sau mai puţin eficientă. Având în vedere acest lucru se recomandă ca încă din faza de
proiectare a formei piesei să se atribuie acesteia o astfel de formă care să conducă la o croire
cu deşeuri puţine sau fără deşeuri. Dacă de acest lucru nu s-a ţinut seama în faza de stabilire a
formei piesei, proiectantul de proces tehnologic poate propune modificare formei, în condiţiile în
care aceasta nu afectează rolul funcţional al piesei. Numai proiectantul de piesă este în măsură
să accepte sau nu modificările propuse, deoarece numai acesta cunoaşte implicaţiile pe care le
pot avea modificările respective în buna funcţionare a piesei. Astfel, forma iniţială a piesei (fig.
3.1) la care rolul funcţional impune păstrarea diametrelor orificiilor şi a poziţiei reciproce a
acestora, conduce inevitabil la o croire cu deşeuri (fig.3.2).

Figura 3.1 Figura 3.2

Păstrând nemodificate elementele geometrice cerute de rolul funcţional, se poate

modifica forma conturului exterior a piesei (fig.3.3), cu accepţiunea proiectantului, încât să fie
posibilă o croire fără deşeuri (fig.3.4).

Figura 3.3 Figura 3.4

Având în vedere cele menţionate se recomandă ca forma conturului exterior a pieselor

ştanţate să fie simplă, fără treceri bruşte de la un element simplu de contur la altul, fără fante
adânci şi proeminenţe lungi şi înguste, fără colţuri vii etc. Atunci când aceste recomandări nu
pot fi realizate din motive obiective impuse de rolul funcţional al piesei, formele conturului
exterior ale piesei trebuie să respecte anumite proporţii între dimensiuni pentru ca acestea să
poată fi realizate în condiţii obişnuite (normale) de prelucrare. În cazul în care condiţiile
recomandate de literatura de specialitate nu se respectă se apelează la proiectantul de produs
cu scopul de a face modificări favorabile creşterii gradului de tehnologicitate sau, în cazul când
acest lucru nu este posibil, se apelează la diferite artificii tehnologice. Dacă nici în acest mod
problema nu este rezolvată se recomandă realizarea suprafeţei respective, sau a întregii piese,
prin alt procedeu sau altă metodă de prelucrare.
 Tehnologii de prelucrare prin presare la rece Prof. univ. dr. ing. Gh. Sindilă

Figura 3. 5

Se consideră că o piesă este tehnologică, din punct de vedere al formei, dacă

îndeplineşte condiţiile referitoare la figurile 3.5 ( h > 1,2g; a > 1,2g; b < 15g) şi 3.6 [3, 5, 20, 33].

a>g a > 0,7g a > 0,8g

a > 1,5g a > 0,8g a > 0,9g

Figura 3.6

Aceleaşi condiţii sunt valabile şi pentru forma contururilor interioare (obţinute prin perforare) la
care se mai adaugă şi condiţiile de poziţie relativă precum şi valorile dimensiunilor minime ce
pot fi realizate prin perforare (tabelul 3.1) [34,35].
Tabelul 3.1
Materialul piesei
Forma Dimensiunea Oţel Cupru,
orificiului minimă a orificiului alamă Aluminiu
dur moale
Circulară Diametrul d 1,2g 1,0g 0,8g 0,7g
Pătrată Latura a 1,1g 0,9g 0,7g 0,5g
Dreptunghiulară Latura mică b 0,9g 0,9g 0,6g 0,5g
Ovală lăţimea b 1,0g 0,9g 0,65g 0,55g
Observaţii: În cazul poansoanelor ghidate pe toată lungimea lor se obţin şi orificii cu
dimensiuni minime de (0,3…0,55)g.
 Tehnologii de prelucrare prin presare la rece Prof. univ. dr. ing. Gh. Sindilă

Razele minime de racordare, între elementele simple de contur, care formează unghiuri
între ele, se recomandă să îndeplinească condiţiile din tabelul 3.2 [5].

Tabelul 3.2
Raze minime de racordare
Material Decupare Perforare
  900  < 900  900  < 900
Oţel, aluminiu, alamă 0,3g 0,5g 0,4g 0,7g

În cazul utilizării unor ştanţe la care unul din elementele active nu este rigid (poliuretan,
cauciuc etc.) tehnologicitatea formei piesei este asigurată prin respectarea recomandărilor
prezentate în tabelul 3.3 [22].

Tabelul 3.3

Grosimea Dimensiunea [mm]

Material g [mm] d a b r p c
cel puţin
0 1 2 3 4 5 6 7
0,05 3,6 4,5 1,5 0,1 0,8 1,0
0,1 3,8 4,8 1,8 0,2 0,9 1,2
0,3 5,0 5,2 2,5 0,4 1,5 2,3
0,5 5,5 6,0 3,0 0,7 2,0 3,0
0,8 6,0 6,2 3,5 1,0 2,5 3,5
Oţeluri 1,0 7,0 7,0 4,0 1,2 3,0 4,0
1,2 8,3 8,5 4,5 1,5 3,5 5,0
1,5 11,5 11,5 5,2 2,3 4,2 6,5
1,6 12,5 12,5 6,0 2,5 4,5 7,0
1,8 15,0 15,0 7,0 3,5 5,0 9,0
2,0 18,0 18,0 8,0 4,0 6,0 10,0
0,05 2,5 2,5 1,3 0,1 0.9 0,9
0,1 2,8 2,8 1,8 0,2 1,0 1,2
0,3 3,8 3,8 2,2 0,4 1,5 2,3
0,5 5,5 5,5 3,2 0,7 2,0 2,8
Aliaje de aluminiu 0,8 6,0 6,0 3,7 1,0 2,5 3,35
şi magneziu 1,0 7,0 7,0 4,0 1,25 3,0 3,8
1,2 8,0 8,0 4,5 1,5 3,5 4,2
1,5 9,0 9,0 5,0 2,4 4,2 4,8
1,6 10,0 10,0 5,3 2,5 4,5 5,0
1,8 12,0 12,0 6,5 3,0 5,0 6,0
2,0 14,0 14,0 7,0 3,5 6,0 8,0
 Tehnologii de prelucrare prin presare la rece Prof. univ. dr. ing. Gh. Sindilă

Tabelul 3.3 (continuare)

0 1 2 3 4 5 6 7
0,05 2,5 2,5 1,5 0,1 0,8 1,0
0,1 3,2 3,2 2,2 0,3 1,0 1,3
0,3 3,8 3,8 2,8 0,5 1,5 2,3
0,5 5,5 5,5 3,2 0,7 2,0 3,0
0,8 6,0 6,0 3,7 1,0 2,5 3,5
Bronzuri 1,0 7,0 7,0 4,0 1,2 3,0 4,0
1,2 8,0 8,0 5,0 1,5 3,5 5,0
1,5 9,5 9,5 6,0 2,3 4,2 6,0
1,6 12,0 12,0 7,0 2,5 4,5 7,0
1,8 15,0 15,0 8,0 3,5 5,0 8,0
2,0 20,0 20,0 9,0 4,0 6,0 10,0

Studiul tehnologicităţii pieselor ce se obţin prin ştanţare presupune şi o verificare a

preciziei dimensionale, de poziţie relativă şi chiar de formă. Aceasta se face prin compararea
valorilor înscrise pe desenul de execuţie al piesei sau cele rezultate din standardul pentru
dimensiuni fără indicaţii de toleranţă, STAS 11111-86 (anexa 8), cu valorile recomandate de
literatura de specialitate. În tabelul 3.4 sunt prezentate valorile abaterilor posibil de realizat, prin
perforare, pe o ştanţă cu precizie normală sau ridicată [5, 20, 22, 34].
Tabelul 3.4
Dimensiunile orificiului, [mm]
Grosimea < 10 10…50 50…100
materialului Nivelul de precizie al ştanţei
g, [mm] normal ridicat normal ridicat normal ridicat
< 1,0  0,03  0,01  0,04  0,02  0,05  0,04
1,0…< 4,0  0,04  0,02  0,05  0,03  0,06  0,05
4,0…10  0,05  0,03  0,06  0,05  0,10  0,07

În tabelul 3.5 sunt prezentate valorile abaterilor posibil de realizat, prin decupare, pe o ştanţă cu
precizie normală sau ridicată.
Tabelul 3.5
Grosimea de Dimensiunile piesei, [mm]
material < 50 50…120 120…260 260…500
g, [ mm] Nivelul de precizie al ştanţei
norma ridicat normal ridicat normal ridicat normal ridicat
l
0 1 2 3 4 5 6 7 8
< 0,5  0,05  0,015  0,07  0,025  0,10  0,04  0,15  0,05
0,5…1,0  0,07  0,02  0,10  0,03  0,15  0,05  0,20  0,06
1,0…2,0  0,10  0,03  0,15  0,05  0,20  0,06  0,25  0,07
2,0…3,0  0,15  0,05  0,20  0,06  0,25  0,07  0,30  0,10
3,0…4,0  0,20  0,06  0,25  0,07  0,30  0,10  0,40  0,20
4,0…6,0  0,25  0,15  0,30  0,20  0,40  0,25  0,50  0,35
6,0..10,0  0,35  0,25  0,40  0,25  0,50  0,35  0,60  0,40

Valorile abaterilor de poziţie relativă ale dimensiunilor între orificii sunt prezentate în
tabelul 3.6
 Tehnologii de prelucrare prin presare la rece Prof. univ. dr. ing. Gh. Sindilă

Tabelul 3.6
Grosimea Distanţa între orificii, [mm]
materialului < 50 50…150 150…300
g, [ mm] Nivelul de precizie al ştanţei
normal ridicat normal ridicat normal ridicat
< 1,0  0,10  0,03  0,15  0,05  0,20  0,08
1,0…2,0  0,12  0,04  0,20  0,06  0,30  0,10
2,0…4,0  0,15  0,06  0,25  0,08  0,35  0,12
4,0…6,0  0,20  0,08  0,30  0,10  0,40  0,15

Abaterile dimensiunilor de poziţie între orificii şi conturul exterior al piesei sunt prezentate
în tabelul 3.7.
Tabelul 3.7
Distanţa între orificii şi conturul piesei, [mm]
Grosimea
< 50 50…150 150…300
materialului Nivelul de precizie al ştanţei
g, [mm] normal ridicat normal ridicat normal ridicat
< 1,0  0,50  0,25  0,60  0,30  0,70  0,35
1,0…2,0  0,52  0,25  0,60  0,30  0,70  0,35
2,0…4,0  0,60  0,30  0,70  0,35  0,80  0,40
4,0…6,0  0,70  0,40  0,80  0,40  1,00  0,50

Din compararea abaterilor înscrise pe desen cu cele posibil de realizat prin ştanţare se
poate proiecta un proces tehnologic care să se desfăşoare pe ştanţe cu precizie normală sau
pe ştanţe cu precizie ridicată, sau se face recomandarea ca procesul tehnologic să cuprindă şi
alte operaţii decât cele de deformare plastică la rece (burghiere, rectificare, lepuire, rodare
etc.). Proiectarea proceselor tehnologice pe ştanţe cu precizie normală sau ştanţe cu precizie
ridicată se face în urma unei argumentări tehnice pertinente având în vedere complexitatea
ridicată a ştanţelor de precizie, precum şi costul mult mai mare al utilajelor de presare (prese cu
dublă sau triplă acţiune) în cazul ştanţării de precizie. În ceea ce priveşte calitatea suprafeţei,
exprimată prin rugozitate, rezultatele experimentale au pus în evidenţă faptul că prin ştanţare
obişnuită se pot obţine rugozităţi Ra= 1,6…3,2m la perforare şi decupare şi Ra= 3,2…6,3m la
retezare [20]. Prin ştanţare de precizie sau prin procedee speciale de ştanţare (curăţire prin
ştanţare etc.) se pot obţine rugozităţi Ra< 0,8m pentru decupare sau chiar 0,4m la perforare
[5].
Dintr-o analiză succintă a celor prezentate rezultă că o piesă ce se doreşte a fi
obţinută prin ştanţare este considerată tehnologică dacă:
- forma conturului exterior este simplă (circulară, pătrată, dreptunghiulară, ovală etc. şi nu
combinaţii între acestea );
- nu are treceri bruşte de la o dimensiune la alta;
- nu prezintă fante sau proeminenţe lungi şi înguste;
- laturile rectilinii care definesc conturul se intersectează prin intermediul unor raze mari
de racordare;
- nu are unghiuri interioare sau exterioare cu valori mici între laturile ce definesc conturul;
- forma orificiilor este simplă şi cu dimensiuni mai mari decât grosimea materialului;
- distanţele între orificii şi între acestea şi marginile piesei sunt mai mari decât grosimea
materialului;
- condiţiile tehnice sunt justificate de rolul funcţional al fiecărei suprafeţe;
- croirea acestora conduce la folosire eficientă a materialului ( ku > 70%);
- procesul tehnologic necesită un număr mic de ştanţe şi matriţe cu o complexitate
redusă;
- procesul tehnologic se pretează uşor la mecanizare şi automatizare necesitând personal
cu calificare redusă.