1.Accidentele și complicațiile postextracționale. Clasificarea.

Comunicarea
oro-sinusală postextracțională. Cauzele, tratamentul şi profilaxia.
Indicaţiile spitalizării pacienților.
Accidente survenite in urma extractiilor pot fi: accidente dentare, leziuni ale partilor
moi perimaxilare, leziuni osoase, leziuni ale nervilor, aspirarea fragmentelor dentare
sau osoase.
Complicatiile extractiei dentare : hemoragia postextractionala, alveolita
postextractionala.
Accidente dentare sunt :
Fractura coroanei este accidentul cel mai obisnuit in timpul extractiei dentare.
Aceasta se datoreaza cel mai des faptului ca dintii ce au indicatii catre extractie
dese ori prezinta procese distructive coronare/ coronoradiculare, aparute in urma
cariilor, traumelor etc, a caror tesuturi sunt afectate si deseori se deterioreaza in
timpul extractiei. De asemenea un rol important reprezinta morfologia dentara,
radacini cu divergente sau convergente mari, radacini anchilozate etc. Un alt factor
este nerespectarea etapelor de extractie cat si dozare incorecta a fortei.
Luxatii ale dintilor vecini se produc in cazul utilizarii clestelor cu falci prea late,
prin aplicarea defectuoasa a elevatorului.Frecvent se produce luxatia molarului 2
inferior cand se utilizeaza clestele in limba de crap pentru extractia molarului de
minte inferior.
Fractura dintilor vecini sau antagonisti de obicei se fractureaza dintii cariati,
prin lovirea cu clestii care derapeaza in timpul luxatiei.
Smulgerea sau lezarea mugurilor dintilor permanenti
Leziuni ale partilor moi perimaxilare sunt:
Plagi gingivale liniare se produc prin deraparea elevatorului sau prin aplicarea
falcilor clestelui pe mucoasa.
Plagi intinse cu denudari mari de os se produc in operatii laborioase,
traumatizante.
Plagi ale mucoasei palatine se produc prin deraparea elevatoarelor
Plagi ale limbii se produc prin deraparea elevatoarelor curbe ascutite sau a
elevatorulu limba de crap
Plagi ale planseului bucal se produc prin inteparea mucoasei cu varful
elevatorului care derapeaza.
Leziuni osoase sunt:
Fracturi alveolare,fracturarea tuberozitatii maxilare,fractura
mandibulei,luxatia mandibulei,accidente sinusale.
Deschiderea sinusului se poate produce chiar dupa extractia cu clestele a unui
dinte sinusal. Alteori sinusul se deschide in timpul chiuretajului alveolar. De multe
ori deschiderea accidental a sinusului maxilar poate trece neobservata; se produce
o singerere ceva mai abundenta a alveolei respective, singele avind uneori un
character aerat. Daca se exploreaza cu un stilet butonat se constata ca fundul
alveolei este complet disparut, stiletul patrunzind in cavitate. In aceste cazuri este
bine ca explorarea cu stiletul sa fie cit mai putin traumatizanta pentru a nu infecta
sinusul. Este contraindicate manevra Valsava care in aceste cazuri va mari bresa
mucoasa favorizind infectarea sinusului prin alveola postextractionala. Atitudinea
terapeutica va urmari cicatrizarea alveolei fara incidente favorizind inchiderea per
primam a comunicarii bucosinusale. Se va face toaleta plagii urmarind ca alveola sa
fie acoperita complt cu gingivomucoasa. In cazul in care alveola este mare cu pereti
ososi indepartati nepermitind alunecarea si suturarea gingivomucoasei nu pot fi
complt afrontate se vor aplica 1-2 fire de sutura care vor apropia cit mai mult gingia
vestibulara de cea palatinala, micsorind gura alveolei. In ambele situatii se va
urmari aplicarea cit mai intima a gingivomucoasei pe osul subiacent aplicind pentru
o perioada de 7-8 zile un tampon iodoformat care va fi mentinut cu ligature de
sirma in 8 trecute in punte peste alveola respective. Se recomanda pacientilor ca
timp de 2-3 saptamini sa nu-si sufle nasul si sa mentina o igiena bucala si antisepsie
nazala riguroasa.
Impingerea radacinilor in cavitateasinusala se produce daca in timpul extractiei cu
elevatoarele a radacinilor premolarilor si molarilor superiori se actioneaza cu
instrumentele catre fundul alveolei. Operatorul constata ca radacina a disparut din
alveola. Pot exista 2 posibilitati: fie radacina a fost impinsa sub mucoasa sinusala,
fara ca acesta sa fie perforate; fie s-a produs o perforare a mucoasei sinusale,
radacina fiind proiectata in plina cavitate. In momentul in care s-a produs un
asemenea accident este necesar sa se precizeze sediul radacinii prin radiografii cu
film retroalveolar si radiografia sinusului maxilar. Radacinele dentare impinse sub
mucoasa sinusala se extrag pe cale alveolara largita, dupa tehnica descrisa de
Wasmundt. De o parte si de alta a alveolei se fac 2 incizii vertical-oblice divergente
pina in fundul santului vestibular. Se decoleaza periosteomucoasa cit mai sus pina
la podeaua sinusului, descoperindu-se restul radicular. Cu o pensa sau chiureta se
prinde restul radcular si se extrage. In timpul manoperelor de trepanare si
extractive se va avea grija sa nu se perforeze mucoasa sinusala sis a nu se impinga
radacina in plina cavitate de unde nu mai poate fi extrasa pe aceeiasi cale.
Marginile osoase se regularizeaza cu o chiureta iar lamboul periosteomucos este
readus peste plaga si suturat. Pentru a mentine lamboul intim adherent la os se
aplica o mesa iodoformata de protective mentinuta fie prin ligature de sirma in8 fie
cu o placa de protective din acrilat confectionata de urgenta in cazurile in care nu
exista dinti vecini. Resturile radiculare impinse in plina cavitate sinusala este
necesar sa fie extrase cit mai urgent, in maximum 48 ore de la producerea
accidentului prin trepanarea sinusului la locul de electie (metoda Caldwel Luc) ,
pentru a nu determina infectarea mucoasei sinusale.
2. Clasificarea, etiologia, patogenia proceselor inflamatorii ale regiunii
OMF. Rolul spaţiilor interfasciale şi intermusculare ale capului şi gâtului în
difuzarea infecţiei. Căile de răspândire ale infecţiei.
Procesele inflamatorii in regiunea omf pot fi odontogene si neodontogene;
infectioase - specifice si nespecifice si washpe neinfectioase, adica alergice,
traumatice, stiti voi de la fizpat, acute si cronice. Inflamatiile neodontogene au
drept sursa alte structuri ale cavitatii bucale, faciale sau la distanta: tonsilogene,
rinogene, otogene (di la urechi nna), etc.. Inflamatiile odontogene detin un loc major
in chir. OMF. Cele mai frecvente afectiuni inflamatorii sunt: limfadenitele, flegmoane
si abcese, chisturile (inflamatie productive), periostitele, osteomielitele,
periodontitele, sinusite, granulom subcutan [odontogene majoritar] frunculi si
carbunculi, sialoadenite si mai putin agresive; stomatite, glosite, dermatite,
foliculite, ateroame suprainfectate i.t.d.i.t.p. Da' nu uitati ca ne intereseaza mai
mult cele odontogene!
Sharkgorodski (1985) clasifica astfel:
Infla. OMF : -Odontogene
-Stomatogene :
Periodontita: acuta & cronica;
Periostita: acut – seros & cronic, cronic;
Osteita: acut – forma reactiv_tranzitorie & cronic – rarefiant & hiperplastic (shi
contrast! );
Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica & cronica de novo;
Abcese si flegmoane: acut & subacut;
Limfadenita: acuta, cronica – productiva, productiva in acutizare;
Sinusitele: acute & cronice.
- Altele (''inflamatia'' de la morfopat)

Au fost multi savanti medicali care au propus diverse si diverse clasificari, ca pina la
urma Robustova sa concluzioneze o clasificare unica si fundamentala (tipa
necopieta de Sharkgorodski):
Periodontita: acuta, cronica & cronica in acutizare;
2.Periostita: acut – seros & cronic, cronic;
Osteita: a disparut din clasificare;
3.Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica & cronica de novo;
4.Abcese si flegmoane: acut & subacut;
Limfadenita: acuta, cronica – productiva, productiva in acutizare;
Sinusitele: acute & cronice.
Etiologia:
In producerea infectiilor regiunii maxilo-faciale avem mai multi factori favorizanti
si determinanti.Factorii favorizanti sunt :locali si generali.Factorii favorizanti locali
sunt:leziunile traumatice osoase (de obicei fracture deschise in cavitatea bucala)
2.Tumorile maxilarelor,mai ales chisturile suprainfectate 3.Corpii straini patrunsi
accidental prin mucoasa 4.Complicatiile anesteziei loco-regionale,nerespectarea
asepsiei ,antisepsiei 5.complicatiile extractiei dentare(extractii
traumatizante,alveolite,chiuretaj insufficient 6.Complicatiile diferitor tratamente
stomatologice:obturatii cu mortificari pulpare,obturatii de canal cu depasire dupa
apex,coroane incorect adaptate cu iritari a parodontiului marginal,tratamente
ortodontice cu exercitari de presiune ce duc la mortificarea lenta a dintelui.
Factori favorizanti generali:1.Varsta,2.Reactivitatea diminuata a
organismului,imunodefienta 3.Starile de emaciere,casexie,starile de denutritie din
bolile cronice si carentiale 4.Afectiunile neurologice sau neuropsihice(nu se asigura
igiena cav. bucale) 5.Tratamentul indelungat cu antibiotice sau corticosteroizi
Factori determinant:1.Leziunile dentoparodontale intre care mai frecvente
sunt:a)gangrene pulpare complicate cu parodontite apicale acute sau cronice in
acutizare b)pungi parodontale adanci c)fracturi dentare d)accidente de eruptie ale
dintilor temporari si permanenti 2.Exacerbarea virulentei germenilor patogeni in
urma capatarii a acestor agenti a rezistentei la antibiotic.
Patogenia :
Inflamatia este o reactie complexa a tesuturilor la actiunea unor stimuli nocivi cu
implicarea mulotor mecanisme de aparare si compensare, adaptare a intregului
organism. Etiologia :
 Microorganism patogene (baterii, virusuri)
 Agenti parazitari
 Agenti chimici (acizi, baze)
 Traumatisme mecanice
 Corpi straini
 Agenti fizici (caldura, electricitate, radiatie)
 Produsi endogeni ai metabolismului (cholesterol, acis uric, calciu)
Inflamatia poate fi acuta( exsudativa) si cronica (proliferativa).
Inflamatia acuta – semnele principale calor, rubor, dolor, tumor si functia lesa.
Se caracterizeaza prin reactii vasculare, exsudative si alterative. Reactii vasculare –
dupa o scurta vasoconstrictie initiala urmeaza o vasodilatare arteriolo-capilara cu
hyperemia active si cresterea permeabilitatii capilare. Aceste fenumoene sunt
declansate de stimuli nervosa si de mediatorii chimici (histamine si serotinina). Are
loc diapedeza leucotitelor, ce vor migra spre focarul inflamator. Reactiii exsudative
– formarea edemului inflamator. Exsudatul e constituit din component lichida
(plasma ) si celulara (polimorfonucleare, monocite si macrofage) din cauza cresterii
permeabilitatii vasculare. Are loc fagocitoza. Reactii alterative – degenerarea si
necroza celulelor si a substantelor intersitiale determinate de agentul pathogen sau
de tulburarile circulatorii. Materialul cerotic este un corp strain, irritant ce poate
intensifica reactiile inflamatorii.
Dupa natura caracterului exsudatului inflamator se deosebesc inflamatii: seroase,
fibrinoase, pseudomembranose(pe suprafata mucoaselor sunt depozite alb cenusii
formind pseudomembrane), hemoragica, catarala (character seromucinos sau
muco-purulent), supurativa.
Caile de diseminare a infectiei din focarul inflamator – limfatica sau hematogena,
calea directa(punctii septic, corpi straini), transosoasa si submucoasa.
Modalitati evolutive ale inflamatiei acute:
1. Rezolutia – revenirea la normal a tesutuirlor inflamate
2. Repararea – inlocuirea tesutului distrus prin tesut de granulatie, cu formarea
de cicatricii fibrinoase
3. Inflamatia cronica
Inflamatia cronica
Poate avea caracter proliferativ si granulomatos( de corp strain sau infectii de
focar). Caracterul proliferativ este dat de popularea focarului cu infiltrate celulare
de origine somatic si tisulara(limfocite, plasmocite, mononucleare, celule
polinucleare, fibroblasti). Leucocitele polimorfonucleare sunt reduse sau absente.
Reactiile vasculare, exsudative si alterative sunt discrete si nu ating intensitatea
celor din inflamatia acuta.
3. Patologia (inflamatorie / neinflamatorie) de erupţie a dinţilor:
clasificare, etiologie, diagnostic, profilaxie și tratament.
Accidente de eruptie ale dintilor temporari.
Etiologie :
- terenul, starea de hiperreflectivitate naturala a copilului mic, marita in cursul
diferitor boli care diminua in aceleasi timp rezistenta organismului. Un rol important
ii revine eriditatii , disendocriniilor , rahitismuluii, hipovitaminozelor.
- Iritatia filetelor gingivoalveolare ale trigemenului
- Infectia pericornara directa sau indirecta
Accidente si complicatii locale:
- Eruptia precoce
- Eruptia tardiva sau intirziatat pericoronarita congestiva
- Pericoronarita supurativa
- Gingivostomatita
- Chistul de eruptie

Accidente regionale:
- sialoree ,rinoree, epifora, congestie, conjunctiva, fotobie .

Accidente generale
- tulburari digestive
- tulburari respiratorii
- tulburari urinare
- tulburari de crestere

Diagnosticul se bazeaza pe datele colectate in urma examenului clinic, completate

de examenul radiologic.
Tratamentul depinde de tipul complicatiilor aparute : inflamatorii, malpozitii
dentare, incluzii dentare etc. respectiv poate fi chirurgical, ortodontic, combinat etc.
4. Abcesul subperiostal odontogen: etiologie, patogenie, anatomie
topografică, clasificare, clinică, diagnostic şi tratament.
Abcesele periosoase se formeaza subperiostal sau submucos.
Abcesul subperiostal
Abces de obicei de tip odontogen, care este localizat sub periostul osului. Clinic:
dureri puternice in zona bombarii maxime a tumefactiei; la palpare nu prezinta
fluctuenta. Tratament: anestezie locala, incizie, efectuarea drenajului.
Abcesul submucos
Abces localizat sub mucoasa bucala. Clinic: mucoasa rosie, tumefactie, durere, la
palpare prezinta fluctuenta. Tratament: anestezie locala, incizie, efectuarea
drenajului (cu ajutorul unui fir neresorbabil se fixeaza o lama subtire de cauciuc sau
politen la mucoasa, astfel realizanduse mentinerea indepartata a marginilor plagii;
se evita introducerea de mese in plaga; drenajul se mentine 24-48 de ore).
Exista urmatoarele tipuri de abcese periosoase:
1) abcesul vestibular
Este forma cea mai frecventa a supuratiilor de cauza dentara sau parodontala.
Simptomatologie: -evolueaza submucos, in vestibulul superior sau inf. (depinzand
de punctul de plecare al dintilor in cauza) -durerile sunt datorate distensiei
periostului, provocata de puroi -starea generala: febra marcata, agitatie, jena in
masticatie -in stadiul subperiostal mucoasa este congestionata si edematiata; exista
tumefactie in santul vestibular, in dreptul dintelui cauzal; bolnavul prezinta dureri
spontane sau provocate la atingerea dintelui cauzal; -in stadiul submucos, cand
puroiul erodeaza periostul, fenomenele generale se amelioreaza partial, iar durerile
dispar aproape complet; are loc o tumefactie care umple santul vestibular,
bomband de obicei in dreptul dintelui cauzal; la palpare se percepe fluctuenta;
-a. vestib. care are ca punct de plecare incisivii centrali superiori e insoti de o
tumefactie marcata a intregii buze superioare
-a. din regiunea canina de pe arcada superioara se caracterizeaza prin tumefactia
pleoapei inferioare si a regiunii geniene
-a. cu punct de plecare din regiunea premolarilor si molarilor superiori se
caracterizeaza prin tumefactia geniana, care deformeaza mult obrazul
-a. cu punct de plecare de la incisivii sau caninii inferiori este insotit de tumefactia
buzei inferioare sau de tumefactia regiunii submentoniere
-a. cu punct de plecare de la premolarii sau molarii inferiori este insotit de
tumefactia obrazului, care se extinde si sub regiunea submandibulara
-a. cu punct de plecare de la molarii inferiori este insotit de trismus
Diagnostic diferential: -chistul de maxilar in faza de exteriorizare → in aceste cazuri
lipsesc semnele inflamatorii -chistul de maxilar suprainfectat, cand exista semne
inflamatorii → evolutia in timp a tumefactiei si examenul radiografic precizeaza
diagnosticul -tumori endoosoase benigne sau maligne, care se pot suprainfecta,
supuratia fiind primul simptom clinic alarmant -furunculele fetei prezinta tumefactie
si congestie → lipseste complet semnele endoorale Tratament: in faza endoosoasa
se realizeaza trepanarea dintelui, drenaj transodontal, antibiotice in doze eficiente,
spalaturi largi bucale cu solutii caldute slab antiseptice in stadiul subperiostal ca si
in stadiul submucos, este indicata deschiderea chirurgicala a abcesului Tehnica
operatorie: -anestezia: prin infiltratie intramucoasa si tronculara periferica (la copii
sau la bolnavii anxiosi, daca exista posibilitatea se realizeaza o anestezie generala
de scurta durata) -incizia se face de 2-3 cm, se practica la nivelul bombarii maxime
a abcesului, avand intotdeauna un traiect longitudinal in lungul santului vestibular,
si nu traversal pe acesta -drenajul se asigura cu o lama subtire de cauciuc sau
politen, fixata la mucoasa cu fir neresorbabil realizand mentinerea indepartata a
marginilor plagii; se evita introducerea de mese in plaga; drenajul se mentine 24-48
de ore Dupa cedarea fenomenelor amintite se impune tratamentul dintelui cauzal –
fie conservator, fie radical.
2) abcesul palatinal
Are ca punct de plecare dintii ale caror radacini sunt orientate spre bolta palatina
(incisivii laterali sup., radacinile palatinale ale primilor premolari si a molarilor sup.).
Simptomatologie: -bolnavii prezinta dureri de parodontita apicala acuta, dupa care
apare tumefactia care deformeaza bolta palatina -durerile se datoreaza decolarii
fibromucoasei palatine provocate de puroiul care a strabatut osul -tumefactia are un
diamteru de 1-2 cm, fara sa depaseasca de obicei linia mediana -fibromucoasa
palatina este rosie, destinsa -la palpare se percepe fluctuenta (palparea este foarte
dureroasa)
Diagnostic diferential: -chistul de maxilar suprainfectat → evolueaza lent si nu
deranjeaza pe bolnav decat daca se infecteaza -goma luetica -tumori de maxilar
superior cu evolutie in bolta → au o evolutie lenta, nu prezinta simptomatologie
acuta si sunt de regula nedureroase
Tratament: -urmareste deschiderea si drenajul colectiei -tehnica operatorie:
-anestezia prin infiltratie intramucoasa (de-a lungul liniei de incizie) si tronculara
periferica, la gaura palatina mare si la gaura incisiva -excizia se realizeaza pe
bombarea maxima a tumefactiei, in "felie de portocala" deoarece marginile
acestora sunt rigide si au tendinta sa se apropie, nepermitand evacuarea puroiului;
in localizarile posterioare, datorita hemoragiei abundente, se decoleaza
fibromucoasa cu un decolator , pana se patrunde la colectia purulenta; in abcesele
palatinale cu evolutie catre marginea gingivala, se face decolarea gingiei dinspre
coletul dentar pana la colectia de puroi; -drenajul: pt. a permite evacuarea puroiului
prin mentinerea indepartata a marginilor plagii, se poate introduce o mesa
iodoformata; dupa 24 h aceasta mesa se indeparteaza, iar daca secretia mai
persista, se introduce o mesa iodoformata de data aceasta mai mica.
3) abcesul perimandibular intern submucos
Poate fi determinat de premolarii si molarii mandibulari.
Simptomatologie: -este asemanator cu abcesul vestibular -se observa o tumefactie
pe fata interna a mandibulei cu bombarea maxima in dreptul dintelui cauzal;
mucoasa santului paralingual este congestionata si edematiata -poate evolua spre
marginea gingivala si spre santul mandibulo-lingual Diagnostic diferential: -abcesul
de loja sublinguala -whartonita si periwhartonita litiazica -tumorile de corp
mandibular sau cele de planseu bucal (lipsesc fenomenele acute si durerea
exagerata la presiune) Tratament: tehnica operatorie: -anestezie tronculara
periferica la spina Spix -incizia se realizeaza pe bombarea maxima a colectiei; are o
lungime de 1,5-2cm; incizia este paralela de festonul gingival si cat mai aproape de
acesta; colectiile cu evolutie marginala pot fi deschise prin introducerea unei sonde
dentare intre gingie si os (dinte), patrunzand pana la colectia purulenta -drenajul se
face cu o lama de politen sau cauciuc si va fi mentinuta 24-48 de ore.
4) abcesul semilunar
Are ca punct de plecare procesele patologice inflamatorii ale premolarilor si
molarilor inferiori. Procesul purulent este acumulat intre os si periost si evolueaza
subcutan spre marginea bazilara a mandibulei. Simptomatologie: -tumefactie in
portiunea inf. a obrazului, in jurul marginii bazilare si in portiunea externa a regiunii
submandibulare -tegumentele sunt congestionate si lucioase -palparea: dureroasa,
tumefactia face corp comun cu osul, este dura in faza subperiostala si fluctuenta in
faza de exteriorizare -daca dintele cauzal este un molar, bolnavul prezinta trismus
-examenul oral: congestie si edemul mucoasei vestibulare in dreptul dintelui cauzal
-stare generala poate fi alterata (febra, frison, indispozitie)
Diagnostic diferential: -abcesul lojei submandibulare, la care procesul supurativ
este mai extins in suprafata si in profunzime -adenita acuta submandibulara are un
debut nodular -tumorile mandibulare au evolutie lenta, cu modificari radiografice
caracteristice
Tratament: tehnica operatorie: -anestezie generala de scurta durata, sau anestezie
prin infiltratie pe linia de incizie -incizia: incizie cutanata lunga de 4-5 cm, paralela
cu marginea bazilara mandibulara, la 1 cm inauntrul ei -cu ajutorul unei pense se
patrunde la os si se evacueaza procesul purulent -drenajul se asigura pt. 24-48 de
ore cu o lama sau un tub de dren.
5. Patologia sistemului limfatic. Formele clinice: etiologie, patogenie,
simptomatologie, profilaxie și tratament
6. Abcesul odontogen al spațiului jugal: topografia, etiologia, tabloul
clinic, diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.
Obrazul este o loja fara pereti bine constituiti, care sa-l limiteze de regiunile
invecinate, bogat in tesut grasos si fibro-conjunctiv, in vase si limfonoduli. Este
cuprins intre arcada temporozigomatica, marginea inferioara a orbitei,marginea
inferioara a mandibulei, santul nazo-genian si marginea anterioara a muschiului
maseter.Peretele intern este format din mucoasa cavitatii bucale dublat de m.
Buccinator, peretele extern este format din pielea obrazului. M. Buccinator imparte
loja in 2 compartimente intern si extern. Se poate infecta de la molarii si premolarii
inferiori sau superiori, periocoronarita m3 inferior, patrunderea de corpi straini
transcutan sau transmucos, litiaza canalului stenon. Procesele de la dintii superior
tind sa se dezvolte catre orbita si nas, cele inferioare catre portiunea inferioara a
lojii cu tendinta extensiva spre gat. Clinic poate fi sub forma difuza extinsa sau sub
forma de colectii limitate.Cele extinse se caracaterizeaza prin tumefactia
voluminoasa a obrazului cu pielea intinsa, lucioasa,rosie,edem de vecinatate al
pleoapelor, regiunii temporale, regiunii parotidomaseterine si
submandibulare.Santurile si reliefurile normale ale fetei sunt sterse.Mucoasa jugala
este edematiata,bombeaza,umpland vestibulul si patrunde chiar intre fetele
vestibulare ale dintilor.Palparea bimanuala dureroasa releva consistenta
ura,pastoasa si apoi fluctuenta apare localizata catre mucoasa sau piele.Trismus
prezent, fiind mai accentuat in supuratii cu punct de plecare de la molarii
inferiori.Starea generala alterata,septica,salivatie abundenta,halena fetida.
Diagnostic: este destul de usor, este necesar sa fie deosebit de flegmonul
hemifacial unde fenomenele locoregionale si starea generala sunt mai grave.Se
face de asemenea D.d. cu adenitele supurate geniene si cu tumorile
obrazului.Supuratiile obrazului au o mare tendinta de difuziune in lojile vecine,in
special spre orbita si cele profunde.Ele pot da enbolii septice pe calea venelor
angulare si oftalmice.
Tratament: Deschiderea larga a supuratiei, care poate fi facuta pe cale
endobucala,cutanata sau mixta.Adeseori incizia endobucala este insuficienta
neputand asigura un drenaj bun,creand necesitate de acces combinat. Calea
endobucala sub anestezie generala sau loco-regionala,se face o incizie orizontala
lunga de 3-4 cm sub nivelul bombarii maxime a tumefactiei spre fundul santului
vestibular inferior,plasata decliv pentru a asigura drenajul.Se sectioneaza numai
mucoasa si se cade de obicei direct pe colectie,care se evacueaza usor cand este
situata intre buccinator si mucoasa.Daca dupa incizie nu apare puroi,atunci colectia
este situata intre buccinator si piele, se ia o pensa Kocher cu care se despica
fascicolele musculare.Drenajul se face cu un tub de cauciuc.Calea cutanata se
foloseste cand procesul septic este difuz.Acces exobucal se efectuiaza
submandibular,pentru a evita lezarea n.facial si pentru a masca cicatricea. Incizie
lunga de 5-6 cm, paralela cu marginea bazilara a mandibulei se sectioneaza pielea
si platisma.Cu pensa Kocher de-a lungul fetei externe a mandibulei se patrunde in
obraz si se deschid toate spatiile supurate.Drenajul se face cu tuburi de cauciuc.
Supuratiile limitate ale obrazului au ca punct e plecare pericoronarita m3 inferior.Se
mai zice abces migrator al obrazului.Procesul septic de la nivelul capusonului care
acopera m3 inferior fuzeaza prin jgheabul format de m buccinator si mucoasa pana
la spatiul celular al obrazului unde colecteaza.Colectia poate fi inafara sau inauntrul
muschiului buccinator(evolutie exo si endobucala).Apare ca o colectie neta,bine
delimitata fluctuenta.Colectia apare la nivelul premolarilor.La o presiune pe colectie
se observa scurgerea puroiului de sub capusonul m3 inferior.Bolnavii prezinta
trismus.Radiografic apare viciu de eruptie a m3 inferior.
Tratament. Deschiderea colectiei se face in functie de evolutie endo sau exobuclala.
Endobucal se face o incizie in vestibulul inferior in dreptul premolarilor, puroiul
evacuanduse imediat dupa sectionarea mucoasei.Se dreneaza cu o lama de
cauciuc. Calea cutanata cu o incizie de 1-1,5 cm sub nivelul bombarii maxime.Se
sectioneaza numai pielea dupa care colectia se evacuiaza usor.Dupa cedarea
fenomenelor inflamatorii acute se face extractia m3 inferior cauzal.
7. Abcesul spațiului temporal: topografia, etiopatogenia, clinica şi
tratamentul.
localizarea procesului infecțios la nivelul lojei temporale. Loja temporală este
regiunea laterală și pereche, formată din ansamblul părților moi.care acoperă
regiunea laterală deprimată a bolții craniene, cunoscută în osteologie sub numele
de fosa temporală. Regiunea temporală cuprinde următoarele planuri anatomice de
la suprafață spre profunzime: pielea, țesutul celular subcutanat, mușchiul temporal,
periostul, planul scheletic. Colecția purulentă va putea fi localizată între mușchi și
piele sau între mușchi și os.
Etiologie.
–procese dentoparodontale, mai ales cu punct de plecare de la molarii superiori;
-ințepături de natură diversă a regiunii temporale;
-corpi străini în retenție la nivelul regiunii temporale;
-propagarea infecțieii de la nivelul lojilor din vecinătate.
Clinica.Starea generală poate fi influențată, bolnavul prezentind febră, frison,
indispoziție.Pe plan local, bolnavul prezintă o tumefacție la nivelul regiunii
temporale, cu pielea congestionată, netedă, lucioasă; este constant prezent edemul
regiunilor înconjurătoare. Palparea este dureroasă, evidențiază infiltrația în cazul
colecțiilor profunde și fluctuența în cazul celor superficiale (localizate intre mușchi și
tegument).
Diagnosticul diferențial. Se va face cu:
-plăgile ințepate ale regiunii temporale, sînt de obicei insoțite de edem marcat, nu
prezintă caracterele unei colecții purulente;
-abcesul fosei infratemporale este de obicei localizat inferior în raport cu cel
temporal, are o simptomatologie locală și generală mult mai severă;
-tumorile temporale au o evoluție mult mai lentă, nu
prezintă semnele inflamației.
T r a t a m e n t u l
Tratamentul chirurgical constă din incizie și drenaj. Incizia va
fi făcută la polul cel mai decliv al formațiunii purulente, va avea un caracter vertical
sau ușor oblic, descendent, pentru a fi evitată lezarea vaselor și a nervilor din
profunzime. Ulterior se pătrunde cu o pensă în colecție între mușchi și piele sau
între mușchi și os. Drenajul se va face cu o lamă cauciuc pentru 24-48 de ore.
8. Abcesul lojei infratemporale: topografia, etiopatogenia, clinica şi
tratamentul.
Topografia.
Loja infratemporală sau groapa zigomatică este limitată: 
-lateral de ramul ascendent mandibular şi arcada temporozigomatică,

-înăuntru de apofiza pterigoidă mediană, constrictorul superior al faringelui şi

peretele faringian,
-în sus de baza craniului, cu aripa mare a sfenoidului înăuntru şi osul temporal
înafară, -anterior de tuberozitatea maxilarului,
-posterior de glanda parotidă.
Fosa infratemporală e/e separată de m.pterigoidian intern și fascia
interpterigoidiană în 2 compartimente: pterigomandibular(extern) și
pterigomaxilar(intern),deci prosesele infecțioase pot fi localizate în unul sau
ambele. În această fosă se găsesc trunchiurile nervoase maxilar și
mandibular,ramurile terminale ale arterei maxilare interne, țesut lax în abundență.
Etiologie.
-Procesele septice dentare, osoase, sinuzale;
-Infecţia de la dinţii superiori (în deosebi molarul III);
-Lojile vecine infectate cu care comunică(orbită,
l.submandibulară,spaț.laterofaringian, gl.parotidă, fosa temporală)

-Traumatismele;
-Puncţia septică în cazul anesteziilor la tuberozitate şi spina Spix;
-Puncţiile sinuzale defectuoase.
Clinica.

Simptome locale:
-Edem genian discret dedesubtul şi înapoia osului malar;
-Edem in regiunea temporala si jugala sau asa numitul simptom “ceas de nisip”
-Plica de tranzitie edematiata, stearsa, hiperemiata
-Infiltrat dureros perituberozitar sau de-a lungul ramului ascendantmandibular;
-Tumefacţia obrazului, ce se poate extinde în regiunea temporală
parotideomaseterină şi submandibulară;
-Dispariţia reliefului arcadei temporozigomatice, sau apariţia unui şanţ in acest
loc;
-Trismus puternic;

-Tesuturile sunt împăstate;

Palparea foarte dureroasă,iradiind în globul ocular.
Simptome generale: -Starea generală foarte gravă;
-Dureri cu caracter nevralgiform care iradiază în tot hemicraniul (cefalee
pronunţată);
Agitaţie; Frisoane; Febră pâna la 40; Jenă dureroasa la masticaţie şi deglutiţie;

--Stare septică, cu dureri spontane, exacerbate la palpare, care nu cedează la

analgezicele uzuale;
-Apar semne oculare precum: edem palpebral, mai ales inferior,chemosis, uşoară
exoftalmie, globul ocular dureros la presiune; vederea este pastrată;

-În urină şi sânge sunt devieri pronunţate.

Tratamentul.

Va fi chirurgical, asociat cu cel madicamentos. Deschiderea exo- sau endobucală se

face în funcție de localizarea și extinderea procesului.
Pe cale endobucală pterigomandibulară se deschid
supurațiile din compartimentul respectiv, printr-o incizie de 3-4 cm de-a lungul
marginii anterioare a ramului mandibulei, se introduce pensa Kocher între
m.pterigoidian intern și fața internă a a ramului mandib., se drenează cu o lama de
cauciuc. Calea endobucală retromaxilară este folosită în supurațiile
spațiului pterigomaxilar, se face o incizie perituberozitară în fundul șanțilui
vestibular superior,se introduce pensa cu directia în sus, înapoi și înăuntru cu 2-2,5
cm. Se drenează cu lama de cauciuc pe 3-4 zile.
Calea cutanată se utiliz. în supurațiile ambelor compartimente a fosei infratemp.,și
în cele asociate cu regiunile vecine.Inciziile cutanate pentru deschiderea abceselor
de fosa infratemporală - incizii temporale, suprazigomatice, subzigomatice
si submandibulare.Deseori ele se asociază cu incizii endobucale. În caz dacă
supurația este de origine sinuzală(empiem sinuzal), se trepanează pereții sinuzali
anterior și posterior, urmată de drenaj.
Farmacoterapia
Se administrează i/v sistema de perfuzie, serfiziologic, sol. Natriu clorid
0,85%, glucoză 5-5,5%, sol.Calciu clorid 2,5%, Ghexametilentetramină 5-10ml.40%
(cu actiune antimicrobiană şi neutralizantă atoxinelor);
Antidoloranţi: Analgin, Dexalgin, Melox,
Ketanov,Brustan; Antibiotice cu spectru
larg de actiune: Cefazolin,Augmentin, Lincomicin, Accef;
Antihistaminice: Dimedrol, Suprastin, Diazolin
Se administrează hormonii suprarenalelor:
Prednizol,Prednizolon; Complex de vitamin
injectabile: B1, B6, B12, C;
Alimentatie bogată în vitamine: fructe, lactate, etc.
9. Abcesul odontogen al spațiului submandibular: topografia, etiologia,
tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.
Loja submandibulara este situata inauntrul ramurii orizontale a mandibulei,fiind
limitata in sus si median e muschii milohioidian,hioglos si mucoasa planseului bucal.
In jos si lateral de platisma si de fascia cervicala superficiala.Loja contine glanda
salviara,limfonoduli dispusi in 3 grupe,nervii lingual si hipoglos,precum si un bogat
tesut conjunctiv lax.Este infectata de obicei de la procese septice a molarilor
inferiori,litiaza salivara submandibulara suprainfectata se poate extinde in loja,de
asemenea adenitele supurate submandibulare pot invada loja in totalitate.Fiind o
loja rascruce care comunica cu lojele
invecinate(sublinguala,parotidiana,obraz,spatiul laterofaringian,fosa infratemporala)
poate fi infectata si de procese septice din lojele vecine, si invers.
Simptome: Debuteaza cu un infiltrat dureros situat pe fata interna a treimii distale a
ramului orizontal al mandibulei.Tumefactia evoluiaza rapid exteriorizanduse in
regiunea submandibulara unde bombeaza,mascand relieful marginii bazilare a
mandibulei.Uneori tumefactia se poate extinde in regiunea submentoniera sau
posterior catre marginea anterioara a m.sternocleidomastoidian.Tegumentele sunt
destinse,lucioase.Palparea este extrem de dureroasa,la inceput se percepe o
impastare dura de lungul ramului orizontal al mand,pe fata interna a
acestuia,ulterior apare fluctuenta.Examen endobucal este complicat din cauza
trismusului.Mucoasa planseului bucal si pilierul amigdalian anterior sunt
congestionate,edematiate.Daca se reuseste palparea endobucala,se depisteaza ca
fata interna a mand este ingrosata , loja submandibulara plina,uneori se depisteaza
fluctuenta.Portiunea anterioara a planseului bucal(loja sublinguala) este
libera,supla.Bolnavii acuza dureri vii care iradiaza spre ureche(n.lingual).Masticatia
si deglutitia dureroase.Trism precoce.Starea generala este septica,cu febra,frisoane,
curbatura.
Diagnostic Dif. se face cu adenita acuta supurata> are debut
nodular,mobil,neaderent de os.Mai tarziu adera de os si apare inflamatia tesuturilor
invecinate.Trismus si disfagia nu sunt foarte pronuntate.Des diagnosticul de adenita
supurata se face doar intraoperator,cand nu se determina deperiostarea ramului
mand,manifestare caracteristica abcesului.Submaxilita litiazica acuta supurata daca
infectia a depasit bariera glandulara-la presiune pe glanda apare puroi din
duct.abces in semiluna este localizat strict in jurul marginii bazilare a
mandibulei.Actinomicoza are placard si fistule specifice.etc.
Tratament. Este necesar sa fie facut cat mai precoce din cauza pericolului de
difuzare a infectiei.Deschiderea se face pe cale cutanata in supuratiile masive cu
pielea destinsa,lucioasa,cu aspect inflamator sau in supuratiile care in urma unui
tratament indelungat cu antibiotice au tendinta sa se cronicizeze.Sub anestezie
loco-regionala,mai des generala, se face o incizie submandibulara lunga de 5-6 cm
paralel cu jumatatea posterioara a ramului orizontal mand,la 2 cm inauntrul
marginii bazilare.Se evita astfel sectiunea ramului cervico-facial al n. facial,iar
cicatricea postop va fi ascunsa.Se sectioneaza pielea,platisma,fascia cervicala
superficiala,iar apoi cu pensa Kocher pe fata interna a mandibulei in loja
submandibulara,prin desfacerea ramurilor pense,se largeste deschiderea
abcesului.Drenajul se face cu 2 tuburi de cauciuc introduse in loja,fixate la
piele.Tuburile se mentin 48-72 ore,facanduse irigatii in loja cu sol slab
antiseptice.Calea endobucala este indicata in supuratii care se dezvolta in portiunea
post a lojii,recesul lojii submandibulare bomband submucoas in santul
mandibulolingual in dreptul ultimilor 2 molari.Se incizeaza mucoasa imediat
inauntru si cat mai aproape de fata interna a mandibulei,acolo unde bombeaza
abcesul.Puroiul se evacuiaza imediat dupa sectionarea mucoasei.Pentru drenaj se
foloseste o lama de cauciuc introdusa nu mai putn la 2 cm in loja.
10. Abcesul spațiului pterigomandibular: topografia, etiologia, tabloul
clinic, diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul
Fosa infratemporala este limitata lateral de ramul ascendent al mandibulei si arcada
temporozigomatica,inauntru de apofiza pterigoida si faringe,in sus de baza
craniului,anterior de tuberozitatea maxilarului si posterior de glanda parotida care
imbraca ramul ascendent mandibular.M. Pterigoidian intern si fascia
interpterigoidiana separa fosa infratemporala intr-un compartiment extern
pterigomandibular si unul intern pterigomaxilar.Infectiile spatiului
pterigomandibular pleaca de la procese septice dentare,osoase, de asemenea
infectiile pot pleca de la lojile vecine cu care comunica(loja submandibulara,spatiul
laterofargingian,glanda parotida,fosa temporala).O cauza destul de frecventa este
punctia septica in urma anesteziilor tronculare.
Clinic supuratia debuteaza cu dureri cu caracter nevralgiform care iradiaza in tot
hemicraniul,febra,agitatie,trism.Semnele exobucale sunt sterse.Durerea este
elementul principal in acuzele bonavului,in faza de debut diagnosticul este
dificil,lipsesc semnele clinice specifice.In aceasta faza diagnosticul se stabileste in
urma colectarii anamnezei si determinarii a infiltratului dureros dea lungul ramului
ascendent mandibular.Ulterior apare tumefactia obrazului care se poate extinde in
regiunea temporala,parotidomaseterina si submandibulara,astfel ca relieful arcadei
temporozigomatice este sters sau apare ca un sant.Endobucal din cauza trismusului
se poate determina doar infiltratul dureros de-a lungul ramului ascendent al
mand.Tesuturile la acest nivel sunt impastate,iar palparea este foarte
dureroasa.Bolnavul acuza jena dureroasa la masticatie si deglutitie.Stare septica cu
dureri spontane,exacerbate la palpare,care nu cedeaza la analgetice uzuale.
Tratament > Deschiderea exp- sau endobucala se face in functie de localizarea si
extinderea procesului septic.Pe cale endobucala pterigomandibulara se deschid
supuratiile limitate in compartimentul extern printr-o incizie de 3-4 cm de-a lungul
marginii anterioare a ramului ascendent mand.Dupa sectionarea mucoasei se
introduce o pensa Kocher intre m.pterigoidian intern si fata interna a ramului
ascendent mand pana se patrunde in colectia purulenta.Se dreneaza cu o lama de
cauciuc.Calea exobucala(cutanata) se utilizeaza cand sunt afectate ambele
compartimente.
11. Abcesul spațiului laterofaringian: topografia, etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.
Spatiul laterofaringian este situat profund,intre ramul ascendent mandibular,loja
parotidiana,peretele faringelui,fascia paravertebrala si baza craniului.Este impartit
de buchetul lui Riolan intr-un compartiment prestilian in care se gaseste prelungirea
faringiana a glandei parotide si un compartiment retrostilian in care se gasesc
carotida interna,jugulara interna,ganglionul simpatic cervical superior si perechile
IX,X,XI si XII de nervi cranieni.Acest spatiu comunica cu loja parotidiana,loja
submandibulara,fosa infratemporala si se deschide in jos in loja marelor vase ale
gatului.Infectarea spatiului laterofaringian se face prin extensia supuratiilor
amigdaliene,de la procesele septice dentare,in special accidente de eruptie ale
molarilor de minte inferiori sau de la lojile cu care comunica.
Clinic. Afectiunea debuteaza cu dureri la deglutitie asemanatoare cu cele din
amigdalita.Semnele exobucale sint reduse: usoara tumefactie dureroasa
retromandibulara,de-a lungul m. sternocleidomastoidian.Endobucal se constata o
tumefactie unilaterala voluminoasa a peretelui faringian,cu impingerea spre linia
mediana amigdalei si pilierului amigdalian,astfel incat istmul gatului apare complet
inchis.Lueta este congestionata si deplasata spre partea sanatoasa.La palpare
bimanuala endobucal cu un deget in faringe,si degetele celelaltei maine aplicate
inapoia si dedestubtul unghiului mandibulei se determina o impastare,uneori cu
fluctuenta.Acest examen nu poate fi facut in toate cazurile din cauza trismusului si
durerilor.Toate acestea sunt completate de tulburarile functionale: disfagie foarte
accentuata,imposibilitate de deglutitie chiar a lichidelor,trism mai puternic in caz de
afectare odontogena si mai putin accentuat in cauzele amigdaliene.Torticolis
dureros cu inclinarea capului de partea bolnava.Starea generala alterata febra
mare,tahicardie,cefalee,agitatie,insomnie etc.
Diagnostic diferential: flegmonul amigdalian,in acest caz amigdala este
hipertrofica,nu numai impinsa,prezentand si cripte purulente; abces de loja
submandibulara,in care nu este prezenta bombarea faringelui;Complicatiile acestui
tip de abesc pot avea sfarsit letal, afectand vasele mari(hemoragii carotida
interna,jugularainterna), propagarea infectiei catre endocraniu sau dea lungul
vaselor mari catre mediastin.
Tratament.Deschiderea abcesului se poate face pe cale endo sau exobucala,in
functie de evolutie si tulburari functionale,tinand cont de posibilitatea lezarii vaselor
mari.Calea endobucala se poate efectua cand proceul este superficial in faringe.Sub
anestezie locala se face o incizie e 1-1,5cm care intereseaza numai mucoasa.Dupa
incizie se introduce o sonda canelata sau o pensa cu varf bont cel mult 1 cm pana
se ajunge la colectie,puroiul evacuanduse de obicei sub tensiune.Se dreneaza 24
ore cu un tub sau lama de cauciuc.Uneori drenul nu poate fi aplicat dar puroiul se
elimina prin contractia m. constrictor superior a faringelui.Calea cutanata se
foloseste in supuratii care cuprinde toata loja si se exteriorizeaza sub si
retromandibular,de-a lungul m. sternocleidomastoidian. Se face o incizie
submandibulara lunga de 5-6 cm.Prin aceasta incizie se introduce o pensa Kocher
care traverseaza loja submandibulara,apoi este orientata in sus,inauntru si usor
inapoi pe o adancime de 6-7 cm pana se cade pe colectie.Se dreneaza pentru 24
ore cu 2 tuburi de cauciuc.
12. Flegmonul de planșeu bucal (Angina Ludwig): topografia, etiologia,
tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.
Cunoscut sub numele de angina Ludwig,constituie un proces infecţios gangrenos,
hipertoxic, difuz аl planseului bucal (1oji1e submandibulare, sublinguale, regiunea
submentonieră), difuzînd către limbă, spatiul laterofaringian, fosa infratemporală,
regiunea anterocervicală şi torace. Cel mai frecvent, flegmonul dе planşeu are cа
punct dе plecare abcesul lojei sublinguale.
Etiologie.
-procese dentoparodontale ale dinţilor mandibulari ;
-litiaza infectată а canalului Wharton;
-înţepături septice sau corpi străini localizati 1а nivelul planşeului anterior;
-furuncule сu 1ocalizare în jurul etajului inferior а1 feţei.
Clinica.
Afecțiunea debutează prin tumefactia lojii sublinguale,apoi sint prinse de procesul
inflamator si lojile submandibulară si submentonieră, procesul trecînd de partea
opusă. La tumefactia difuza care cuprinde intregul etaj inferior al feței se adaugă un
edem al regiunilor geniană bilaterală și a regiunilor anterocervicala și
anterotoracica.Tegumentele nu au seme de inflamatie acută, sunt cenusii-
violacee,marmorate, prezintă flictene si sfacele . La palpare apare duritate
lemnoasă,fară semne de fluctuientă.
Examenul endobucal evidentiază mucoasa sublinguală proeminentă “in creasta de
cocoș”,poate depăși marginea incizală a d.infer. ; mucoasa apare in tensiune, de
culoare rosietic-violacee, acoperită de depozite alb-cenusii fibrinoleucocitare. Limba
este tumefiată in totalitate, pe marginile ei laterale se văd amprentele dinților.
Pacientul prezintă trismus,hipersalivație,halena fetidă.Tulburări
funcționale: masticatie, deglutitie , fonatie, respiratie.
Starea generală toxico-septică se instalează în primele 2 zile. Bolnavul e/e
agitat,facies pămîntiu,subicteric,cianotic, febra 39-40 0 C..Apoi pulsul devine
tahicardic(120/min) greu perceptibil, febra scade la 37-37,5 0. Dacă nu se intervine
urgent, fenomenele toxico-infectioase generale si starea clinica locală devin critică,
putînd apărea accidente acute care grabesc sfirșitul letal: edem sau spasm al glotei,
sincope toxice bulbare, colaps cardiac.
Tratament.
Va fi efectuat cît mai precoce.Drenajul chirurgical va fi asociat cu un tratament
medicamentos intens. Sub anestezie general sau locală infiltrativă se face o incizie
în potcoavă, dedesubtul și înăuntru arcului mandibular, mergînd parallel cu
marginea bazilară de la un gonion la celălalt. Se secționează pe straturi
țesuturile(tegumente, platisma, fascia cervicală superficială, m.digastrici și
m.miliohioidian), care sunt infiltrate cu o serozitate murdară foarte fetidă, rău
delimitate de cele sănătoase; sunt prezente sfacele. Cu pensa Kocher se disociază
țesuturile, se supun aeresirii. La fel se deschid fosa infratemporală și
sp.laterofaringian.Cînd procesul gangrenos implică și limba, pensa Kocher se
introduce pe linia mediană, sub control palpatoriu,disociind parenchinul lingual
infiltrate.Toate lojile deschise vor fi drenate cu tuburi de cauciuc perechi, p/ru a
permite o irigare cu soluții antiseptic,sol.Dakin, H 2O2, cloramină etc. Evoluția
favorabilă a bolii se manifestă prin apariția în plagă a puroiului,apariția
febrei,dispariția semnelor toxico-septice.
Farmacoterapia
Se administrează i/v sistema de perfuzie, serfiziologic, sol. Natriu clorid
0,85%, glucoză 5-5,5%, sol.Calciu clorid 2,5%, Ghexametilentetramină 5-10ml.40%
(cu actiune antimicrobiană şi neutralizantă atoxinelor);
Antidoloranţi: Analgin, Dexalgin, Melox, Ketanov,Brustan;
Antibiotice cu spectru larg de actiune: Cefazolin,Augmentin,
Lincomicin,Accef;
Antihistaminice: Dimedrol, Suprastin, Diazolin
Se administrează hormonii suprarenalelor: Prednizol,Prednizolon;
Complex de vitamin injectabile: B1, B6, B12, C;
Alimentatie bogată în vitamine: fructe, lactate, etc.
13. Flegmonul difuz hemifacial: topografia, etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.
Intereseaza toate lojile superficiale si profunde ale fetei(obraz,loja maseterina,fosa
temporala,fosa infratemporala,loja submandibulara si uneori sinusul maxilar si
orbita).Maxilarul si mandibula sunt de asemenea interesate fiind deperiostate,cu
periostul distrus,necrozat.Flegmonul difuz hemifacial are de obicei ca punct de
plecare procese septice dento-parodontale de la nivelul maxilarelor,poate aparea in
urma unui traumatism facial sau a unui furuncul al fetei.Dezvoltarea si difuziunea
infectiei care cuprinde jumatate din fata este favorizata de abundenta testutului
conjunctivo-adipos,de comunicarea larga a spatiilor si de plexuri venoase
anastamotice.
Clinic afectiunea debuteaza ca o supuratie obisnuita,localizata cel mai frecvent in
obraz,mai rar in loja submandibulara.In aceasta faza se gasesc simptomele fazei
respective,cu singura deosebire ca lispeste fluctuenta.Ulterior infectia capata
caracter difuz.Local se observa o tumefactie enorma edematoasa,care merge din
regiunea cervicosubmaxilara,deformeaza obrazul si regiunea parotidomaseterina si
se intinde in regiunea palpebrala si temporala.Din cauza edemului masiv al
pleoapelor globul ocular este acoperit.Buzele si jumatatea nasului
tumefiate,edematiate.Tegumentele in tensiune alb-violacee,infiltrate,devin uneori
echimotice sau cu aspect de erizipel.La palpare tumefactia are o consistenta dura
putanduse de gasit zone de edem mai moale si zone unde se percep crepitatii
gazoase;nu se gaseste fluctuenta si nici nu se determina granita cu tesuturile
sanatoase.Endobucal mucoasa obrazului edematiata,cu amprentele
dentare,acoperita de membrane false,saliva vascoasa,halena fetida,trism
puternic.Starea generala este serios afectata,prezentand aspectul unei toxemii
profunde cu facies teros.Flegmonul hemifacial poate difuza catre regiunea cervicala,
in cavitatea craniana sau produce leziuni septice si toxice la distanta.Procesul se
poate extinde si la os,cu aparitia osteomielitei maxilarelor.
Tratamentul chirurgical va urmari deschiderea tuturor lojilor si spatiilor
infectate,fiind necesare atat incizii cutanate,cat si endobucale.Inciziile se fac unde
sunt necesare,nu se ia in consideratie aspectele fizionomice.Se practica incizii:
submandibulara prin care se deschid loja submandibulara,maseterina,obrazul, si
fosa infratemporala; o incizie suprazigomatica de-a lungul arcadei subtiri prin care
se deschide fosa infratemporala;incizie temporala curba sau oblica,paralela cu
vasele;incizii periorbitare pentru deschiderea supuratiilor localizate in orbita.Incizii
endobucale vestibulare superioare si inferioare,perituberozitare,de-a lungul marginii
anterioare a ramului ascendent a mandibulei.Inciziile exobucale vor comunica cu
cele endobucale permitand o aerisire buna.Fiecare loja se dreneaza cu cat 2 tuburi
de cauciuc.
14. Mediastinita: etiologie, tablou clinic, diagnostic, diagnostic diferențial,
tratament

Mediastinita acuta reprezinta inflamatia structurilor mediastinale de etiologie

infectioasa.
Infectia poate aparea in urma perforarii esofagului, perforarii traheei, propagarii de
la plamani, pleura, complicatiei chirurgiei cardiace.

Semne si simptome

Debutul este acut, brutal cu febra, frisoane, anxietate, prostratie, durere toracica,
dispnee, tuse, disfagii.

Obiectiv se observa tahipneea, cianoza, tahicardia, tabloul clinic de septicemie. Mai

tarziu apar emfizemul subcutanat si semnul Hamman (frecatura la ascultatia pe
peretele anterior al toracelui sincrona cu bataile inimii).

In sangele periferic se observa o leucocitoza marcata.

Radiologic apare largirea mediastinului, semnele de prezenta a aerului in mediastin

si in tesuturile moi, pneumotoraxul sau hidropneumotoraxul.

Tratament

Tratamentul consta in drenaj chirurgical si terapie antibacteriana.

15. Tromboflebita venelor faciale: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,

tratamentul.
16. Complicațiile neurologice ale inflamațiilor regiunii OMF (tromboza
sinusului cavernos, abcesul cerebral, meningita): etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul, tratamentul.
17. Septicemia: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.
18. Osteomielita odontogenă acută a maxilarelor: anatomia patologică,
clinica, diagnosticul, tratamentul general şi local.
Debutul este brusc,cu instalarea unui tablou clinic infectios acut,local si
regional.Simptomele locale care corespund etapei de supuratie osoasa sant
reprezentate de o tumefactie difuza,cu tegumentele
distinse,lucioase,congestionate,ce au temperatura locala crescuta;tumefactia este
la inceput localizata,apoi poate cuprinde suprafete mai mari ale fetei si chiar a
regiunii cervicale; palparea evidentiaza un infiltrat inflamator dur,dureros,cu o
ingrosare osteoperiostala.Trismusul este prezent,in special in formele localizate la
unghiul mandibular.Mucoasa bucala congestionata si edematiata.Palparea
versantelor vestibular si oral a procesului alveolar dureroasa, cu ingrosarea
periostului. Dintii sunt durerosi,spontan si la percutie,la scurt timp devenind mobili
si acoperiti de papile hipertrofiate,prin inflamatie acuta.Tulburarile functionale sunt
reprezentate de salivatie abundenta,disfagie,trism.
Semnele generale sunt severe: dureri intinse,pulsatile,localizate in zona
inflamata,cu iradieri in hemicraniu.Febra 39-40 gradeC,cu frisoane si puls
tahicardic.Stare generala alterata.Tablou sangvin modificat: leucocitoza cu
neutrofile,VSH crescut.In perioada ce corespunde cu necroza osoasa semnele
generale sunt in remisie, febra 37-38 grade,local apar abcese evidentiate la
tegument sau mucoasa.Fistulele pot fi explorate prin cateterism cu ace boante sau
stilete butonate,perceptanduse osul denudat de periost,rugos, daca sechestrele
sunt izolate se poate determina mobilitatea lor.La mandibula este prezent semnul
Vincent d Alger ce presupune hipoestezia sau anestezia buzei inferioare de partea
procesului inflamator.Examenul radiologic va fi util dupa 6-8 zile de la debut,cand
30-60% din mineralizarea osoasa este distrusa.Osul are aspect de os marmorat,
procesul de sechestrare este reprezentat de os condensat inconjurat de zone de
radiotransparenta.Pentru diagn. precoce se utilizeaza scintigrafia cu techentiu 99
cand modificarile radiologice osoase nu sunt evidente,si simptomele generale nu
stunt concludente. Se determina zone de hiperfixare ce caracterizeaza sediul
proceselor inflamatorii locale.
Tratament Profilactic se face asanarea din timp la rece si in conditii aseptice a
tuturor leziunilor dento-parodontale care pot genera infectii osoase;fracturile
maxilarelor vor fi tratate corect,cu extractia dintilor care intretin supuratii;colectiile
purulente ale partilor moi periosoase vor fi incizate larg si la timp pentru un drenaj
adecvat. Tratamentul chirurgical presupune drenarea procesului septic prin incizia
abceselor periosoase si largirea fistulelor,urmate de spalaturi locale cu
antiseptice.Sechestrectomia se practica numai dupa delimitarea completa a
sechestrelor,cand acestea sunt mobile, aproximativ la 3-5 saptamani de la debut.In
faza cronica sau subacuta se practica decorticarea,care presupune inlaturarea pe
cale endobucala a corticalei avasculare ce nu permite drenarea eficienta a
procesului septic,si fiind avasculara nu ajung antibioticele in zona respectiva.
19. Osteomielita odontogenă cronică a maxilarelor: anatomia patologică,
clinica, diagnosticul, tratamentul local şi general.
Osteomielita cronica este o forma rar intilnita, mai frecvent la varsta eruptiei dintilor
temporari(molari).Este localizata mai des in reg corpului mand,inaintea
unghiului.Mandibula pare ingrosata si marita in volum. Durerea are caracter
spontan si progresiv,la inceput discontinua,apoi continua.Evolutia este indelungata
1-2 ani cu prezenta de episoade infectioase subacute,urmate de fistule,uneori
trenante,care se pot inchide spontan,chiar cu retrocedarea completa a
osteomielitei.
Diagnostic Diferential : displazii fibroase,tumori benigne osoase centrale si
periferice,infectii specifice endoosoase,tumori maligne osoase centrale etc.
Tratament Profilactic se face asanarea din timp la rece si in conditii aseptice a
tuturor leziunilor dento-parodontale care pot genera infectii osoase;fracturile
maxilarelor vor fi tratate corect,cu extractia dintilor care intretin supuratii;colectiile
purulente ale partilor moi periosoase vor fi incizate larg si la timp pentru un drenaj
adecvat. Tratamentul chirurgical presupune drenarea procesului septic prin incizia
abceselor periosoase si largirea fistulelor,urmate de spalaturi locale cu
antiseptice.Sechestrectomia se practica numai dupa delimitarea completa a
sechestrelor,cand acestea sunt mobile, aproximativ la 3-5 saptamani de la debut.In
faza cronica sau subacuta se practica decorticarea,care presupune inlaturarea
20. Furunculul și carbunculul: etiopatogenia, clinica, diagnosticul,
tratamentul medicamentos şi chirurgical.
Furunculul si carbunculul denumesc o inflamatie pionecrozanta a pielii de natura
stafilococica, localizata la nivelul unui sau câtorva foliculi pilosi sebacei.
Semne si simptome
- initial apare prurita si hiperemie pe locul unui folicul pilos.
- peste 24-48 ore apare infiltrat inflamator proeminent pe suprafata pielii, cresc
durerile locale.
- hiperemia este de nuanta cianotica, se extinde pe piele.
- în 4-5 zile în vârful infiltratului inflamator se formeaza o pustula cu puroi.
- la 7-8 zile pustula perifoliculara se necrotizeaza si se elimina spontan.
- locul fostului furuncul granuleaza lent.
- starea generala este mai alterata în furunculii faciali (triunghiul nasolabial, pe
buze, regiunea suborbitala), când apare cefalee, insomnie, frisoane, febra de 38-
40°C.
- furunculoza se caracterizeaza prin aparitia câtorva furuncule în diferite locuri
concomitent sau când acestea apar unul dupa altul.
- carbunculul presupune inflamarea mai multor foliculi pilosi, când se formeaza un
infiltrat comun (deseori ceafa), cu alterarea severa a starii generale si multiple
complicatii.

Cauze - stafilococul auriu sau alb, ce populeaza obisnuit tegumentele.

Factori de risc - tulburari hormonale la tineri, avitaminoza, leucemie, diabet

zaharat, scaderea reactivitatii imune, iritatii mecanice ale pielii.

Diagnosticul - în baza semnelor generale si locale.

Diagnosticul diferential - hidrosadenita, antraxul, tuberculoza cutanata,

actinomicoza, luesul.

Investigatii de laborator - naliza generala de sânge (leucocitoza cu neutrofilie,

cresterea VSH si uneori anemie), nivelul glicemiei, însamântarea din secretii pentru
antibiograma.

Regim - repaus la pat în cazul localizarii procesului inflamator în regiunea fetei.

Dieta - lactovegetala, înalt calorica, cu continut sporit de vitamine, in cazul bolilor

concomitente (diabet zaharat, obezitate) - dieta corespunzatoare.

Educatia pacientului - respectarea masurilor igienice, profilaxia, tratamentul,

reglarea bolilor concomitente, excluderea escoriatiilor repetate.

Profilaxie - ser antistafilococic, fortificarea imunitatii, autohemoterapie, tratament

balnear, mod sanatos de viata.

Complicatii posibile - limfangita si limfadenita, abcese si flegmoane,

tromboflebita, septicemie, meningita bazala purulenta (mai ales în localizarea
faciala), abces cerebral.
21. Sinuzita odontogenă maxilară acută: etiopatogenia,
clinica,tratamentul.
Etiopatogenia.
Factorii cauzali sunt: parodontita apicala granulomatoasa cronica sau in puseu acut
prezenta la dintii din vecinatatea sinusului; osteita procesului alveolar care produce
o demineralizare continua cu diminuarea rolului de bariera a septului alveolo-
sinusal,infectia ajungand la mucoasa sinusului maxilar; chisturi radiculare si cele
foliculare suprainfectate; pungi parodontale adanci de la nivelul molarilor si
premolarilor superiori; infectii radiculare latente la dinti cu mortificari pulpare sub
obturatii vechi cu carii secundare, care nu reprezinta simptome clinice si radiologice
evidente; tratamente endo traumatizante prin impingerea tesutului gangrenos
dincolo de apex,sau subs obturatiei in sinus; extractia dentara cu crearea
comunicarii orosinusale, impingerea resturilor radiculare in sinus, chiuretarea
membranei sinusale; implante endoosoase introduse fara aprecierea anatomiei
tesutului osos restant etc.
Sinuzita acuta se manifesta prin simptome locale si generale a caror intensitate
depinde de factorul cauzal,virulenta germenilor, de starea locala si capacitatea
organismului. Debuteaza prin dureri localizate la nivelul unui premolar sau molar
sup cu carie complicata/tratat endo/ alveola postextract. Durere cu caracter pulsatil
cuprinde etajul mediu cu iradieri in reg orbitala,fronto-temporala,occipitala,se
exacerbeaza de pozitia decliva a capului de partea bolnava si de
zdruncinaturi.Senzatie de plenitudine geniana si prezenta cacosmiei.Tegumentele
de partea afectat tumefiate si congestionate(moderat), dureroase la
palpare.Rinoscopia anterioara ne arata hiperemia mucoasei nazale,prezenta
puroiului in fosa nazala unilateral.Presiunea digitala pe peretele sinusului
dureroasa.Palparea santului vestivular in fosa canina si in dreptul dintelui cauzal
este dureroasa.Prin alveola care nu are tendinta de inchidere se elimina puroi,cu un
stilet butonat ajungem la membrana sinusului, proba Valsava pozitiva.Semnele
generale depind de reactivitatea organismului si de intensitatea procesului
infectios, de obicei starea generala este afectata cu febra 38-39 grade.Radiografic
in stadiu acut modificarile sinusale nu sunt semnificative.
Tratament profilactic se vor trata toate afectiunile dento-parodontale etc.In forma
acuta dintele cauzal va fi drenat sau extras in dependenta de leziunile
prezente.Drenajul sinusului va fi asigurat prin instilatii nazale cu sol
decongestionate si antiseptice(rinofug,fedrocaina,mentorin,bixtonim).Punctia
sinusului se indica cand ostiumul este obstruat sau cand secretia purulenta continua
mai mult de 7 zile. Fenomenele fazei acute se remit in 5-7 zile dupa tratamentul
adecvat( antibioterapie etc).
22. Sinuzita odontogenă maxilară cronică: etiopatogenia,
clinica,tratamentul.
Etiopatogenia.
Factorii cauzali sunt: parodontita apicala granulomatoasa cronica sau in puseu acut
prezenta la dintii din vecinatatea sinusului; osteita procesului alveolar care produce
o demineralizare continua cu diminuarea rolului de bariera a septului alveolo-
sinusal,infectia ajungand la mucoasa sinusului maxilar; chisturi radiculare si cele
foliculare suprainfectate; pungi parodontale adanci de la nivelul molarilor si
premolarilor superiori; infectii radiculare latente la dinti cu mortificari pulpare sub
obturatii vechi cu carii secundare, care nu reprezinta simptome clinice si radiologice
evidente; tratamente endo traumatizante prin impingerea tesutului gangrenos
dincolo de apex,sau subs obturatiei in sinus; extractia dentara cu crearea
comunicarii orosinusale, impingerea resturilor radiculare in sinus, chiuretarea
membranei sinusale; implante endoosoase introduse fara aprecierea anatomiei
tesutului osos restant etc.
Sinuzita cronica se poate instala de la inceput sub aceasta forma datorita prezentei
leziunilor dentoparodontale sau comunicarilor orosinusale,sau poate fi rezultatul
cronicizarii sinuzitei acute; in practica este forma clinica mai des intilnita.Durerea
este prezenta mai ales dimineata,putand sa dispara treptat pe timpul zile;se
exacerbeaza in cazul in care secretiile raman cantonate in sinus prin
obstructionarea ostiumului nazal sau a comunicarii orosinusale;moderata senzatie
de tensiune geniosuborbitara,in special in pozitia decliva a capului.Cacosmia
subiectiva este permanenta.Obiectiv la rinoscopia anterioara se determina eliminari
mucopurulente unilaterale abundente,mucoasa hiperemica,ingrosata,acoperita de
cruste,care daca sunt indepartate lasa exulceratii.Peretele sinusal e mai sensibil
comparativ cu partea sanatoasa.Prin punctia sinusala practicata prin meatul inferior
se determina puroi.Examenul arcadelor dentare determina dintele cauza sau
comunicarea orosinusala.Starea generala nu este afectata; din cauza puroiului scurs
pe caile digestive pot aparea gastrite,diaree; sint semnalate de asemenea
faringite,laringite, care creeaza o stare de indispozitie generala,cu senzatie de
oboseala.Radiografic se constata opacitatea unilaterala a sinusului care este mai
putin intensa central si mai marcata la periferie dea lungul peretilor datorita
ingrosarii mucoasei.
Tratament profilactic se vor trata toate afectiunile dento-parodontale etc.In forma
acuta dintele cauzal va fi drenat sau extras in dependenta de leziunile
prezente.Drenajul sinusului va fi asigurat prin instilatii nazale cu sol
decongestionate si antiseptice(rinofug,fedrocaina,mentorin,bixtonim).Punctia
sinusului se indica cand ostiumul este obstruat sau cand secretia purulenta continua
mai mult de 7 zile. In sinuzita cronica odontogena fara comunicare orosinusala,se
va suprima cauza, prin extractia dintelui cauza in conditii de perfecta securitate fara
perforarea sinusului,sub protectie de antibiotice.Daca fenomenele pesrista dupa
tratament se efectuiaza cura sinusala dupa Caldwell Luc(trepanarea sinusului pe
cale vestibulara,in fosa canina,urmata de evidentierea tesutului patologic; drenajul
sino-nazal cu mese idoformate-gomenolata,dupa trepanarea peretelui meatului
nazal inferior;sutura mucoasei vestibulare).
23. Parotidita (formele): etiopatogenia, clinica, tratamentul.
Se cunosc : -parotidita acuta epidemica(oreionul)
-parotidita inflamatorie simpla,catarala
-parotidita supurata
-parotidita gangrenoasa
Etiopatogenie :
Cauzele favorizante sint numeroase si variate : igiena bucala
defectuoasa, patrunderea de corpi straini pe canalele excretorii, boli cronice ale
glandelor salivare, diminuarea secretiei salivare consecutiv administrarii unor
medicamente, infectii grave si in mod deosebit stari casectice si postoperatorii.
Cauza determinanta o reprezinta speciile microbiene banale :
stafilococul auriu, pneumococul. Unele virusuri au un tropism selectiv pentru
glandele salivare(virusul parotiditei epidemice, gripei, rujeolei)
In patogenia sialadenitelor acute intervin : tulburarile functiei de secretie salivara
(hipo- sau asialite), tulburarea functiei de eliminare a salivei prin blocarea
ostiumului si invadarea glandei de catre agentii patogeni pe una din urmatoarele
cai(canaliculara, interstitiala, hematogena, directa)
Tratament :
Tratamentul profilactic- prin asanarea cavitatii bucale, igiena bucala, rehidratarea
bolnavilor operati, convalescenti sau cu infectii grave, cresterea activitatii
functionale a glandelor salivare.
Tratamentul curativ – In perioada de debut si presupurativa radioterapie
antiinflamatoare de urgenta asociata cu antibioticoterapie, analgezice,
vitaminoterapie, rehidratare intensa, sustinerea starii generale, stimularea secretiei
salivare prin sialogoge, masticoterapie, tratament rezolutiv local, injectii
intracanaliculare cu tripsina sau antibiotice In stadiu supurativ, incizie si drenaj. Se
fac incizia la marginea anterioara a sternocleidomastoidianului, incizii mici
orizontale, la nevoie multiple sau incizie subangulomandibulara.
Formele : Pot fi specifice(Tuberculoza, Actinomicoza primitiva, sarcoidoza),
nespecifice (simpla, recidivanta) sau alergice.
Parotidita cronica simpla.Bolnavul este un vechi parotidian care acuza uscaciunea
gurii, jena dureroasa in regiunea parotidiana si care la intervale variabile a
prezentat crize usoare de tumefiere parotidiana. Glandele parotidan sunt marite in
volum in totalitate sau partial,uni- sau bilateral, cu planurile superficiale
nemodificate, consistenta elastica sau renitenta. Prin orificiul canalului Stenon
edematiat, congestionat , iese la presiune pe glanda o cantitate redusa de saliva
viscoasa, opalescenta, mucopurulenta. In formele scleroase secretia salivara este
absenta.
Parotidite cronice recidivante se intilnesc atit la copii de la 8 luni la 12 ani cu o
virsta medie de 3-4ani, cit si la adulti la care pot prelungi o evolutie din copilarie sau
se instaleaza ulterior. Tumefierile parotidiene, uni- sau bilaterale, au durata
variabila, de la citeva zile la citeva luni. Secretia salivara este mai redusa si
modificata . Intre episoadele acute persista uneori un grad de parotidomegalie.
Exista o mare tendinta la infectie secundara.
Tratament :
Este dificil si consta in : asanarea cavitatii bucale si igiena bucala riguroasa :
administrarea de sialogoge si dezinfectante salivare , permiabilizarea in unele
cazuri a canalelor excretorii prin injectii intracanaliculare cu enzime proteolitice,
administrarea de antibiotice intracanicular sau hidrocortizon + antibiotice,
vitaminoterapie A si C in doze mari, tratament general prelungit cu antibiotice in
unele cazuri. Cind tratamentele precedente nu dau rezultate se recomanda
suprimarea functionala sau anatomica a glandei.
24. Sialoadenita și sialolitiaza glandei submandibulare: etiologie,
patogenie, clinica, tratamentul.
Este datorita cel mai adesea unei cauze locale, pe cale canaliculara sau interstitiala.
Starea generala este alterata, cu febra, dureri subangulomandibulare, jena la
deglutitie, hiposialie. Regiunea subangulomandibulara este tumefiata fara limite
precise, pielea rosie, intinsa. Glanda submandibulara marita de volum, dura,
dureroasa, face repede corp comun cu loja. Mucoasa sublinguala este edematiata,
congestionata, prin orificiul canalului wharton intredeschis, tumefiat, iese puroi la
presiune pe glanda.
Evolutia este frecventa spre supuratie si fistulizare. Diagnosticul diferential se face
cu supuratia odontogena a loji submandibulare si cu adenoflegmonul
submandibular.
Tratament :
Tratamentul profilactic- prin asanarea cavitatii bucale, igiena bucala,
rehidratarea bolnavilor operati, convalescenti sau cu infectii grave, cresterea
activitatii functionale a glandelor salivare. Tratamentul curativ – In
perioada de debut si presupurativa radioterapie antiinflamatoare de urgenta
asociata cu antibioticoterapie, analgezice, vitaminoterapie, rehidratare intensa,
sustinerea starii generale, stimularea secretiei salivare prin sialogoge,
masticoterapie, tratament rezolutiv local, injectii intracanaliculare cu tripsina sau
antibiotice In stadiu supurativ, incizie si drenaj. Se face incizia la un lat de deget
dedesubtul marginii bazilare a mandibulei.
25. Plăgile regiunii OMF: clasificare, tabloul clinic, tratament.
Clasificare in raport cu:
regiunea topografica-plagi ale buzelor,limbii,planseului bucal,obrazului,regiunii
parotidomaseterine etc.
agentul vulnerant-arma de foc,copita de cal,muscatura,accident de
circulatie,agresiune etc.
numarul si intinderea plagilor-unice sau multiple,limitate sau intinse.
profunzimea-plagi superficiale sau profunde
gravitatea-plagi usoare care nu intereseaza elemente anatomice importante(n.
facial,glande salivare mari,canalul stenon,cai lacrimale etc.) sau plagi grave cu
leziuni ale acestora cu pierderi de substanta
asocierea sau nu cu fracturi ale planului osos subiacent
timpul scurs de la accident-plagi recente pana la 24h sau plagi vechi care depasesc
24h si se considera infectate.
Contuziile partilor moi sunt leziuni inchise fara solutii de continuitate ale
tegumentelor sau mucoasei.Se manifesta clinic prin edem,tumefiere
difuza,echimoze,formarea de hematoame localizate sau interstitiale.
Excoriatiile sunt leziuni superficiale ale pielii produse prin frecarea de un plan
dur,se pot insoti de incluzii intradermice de nisip,gudron sau alti corpi
straini,realizand un tatuaj traumatic.Se prezinta ca o suprafata
cruda,singeranda,dureroasa,cu edem si echimoze.
Plagi taiate pot interesa orice regiune a fetei, au margini nete, liniare sau
neregulate,apropiate sau intredeschise,intrerupand sau nu continuitatea orificiilor
fetei.
Plagi penetrante unipolare prezinta un orificiu de intrare,un traiect si un fund ce
poate fi situat in partile oi,pe planul osos fracturat sau nu,in sinusul maxilar.Uneori
in plagi intepate orificiul este mic,cu margini nete,iar in plaga nu se afla nici un corp
strain.Mai frecvent orificiul de intrare este neregulat,cu margini rupte,iar in
profunzime se afla corpul strain care a provocato si/sau planul osos fracturat.
Plagi transfixiante,perforante sau bipolare prezinta un orificiu de intrare mai
mic,cu margini rasfrinte inauntru si un orificiu de iesire in general mai
mare,neregulat,cu lambouri sfartecate,aruncate in afara si prin care poate iesi o
masa informa compusa din parti moi si eschile osoase.Gravitatea acestor plagi este
determinata de importanta leziunilor produse pe traiectul ei.
Plagi contuze,zdrobite cu margini neregulate, rupte,cu laghete cutanate
retractate,si uneori cu decolari de lambouri faciale sau pierderi de substanta
importanta.Aceste plagi se insotesc de leziuni ale vaselor si nervilor,glandelor
salivare si se asociaza frecvent cu fracturi ale maxilarelor determinand mutilari
impresionante.
Plagi produse prin explozii in cursul unor accidente casnice,in industrie sau prin
arme de foc. rezulta plagi penetrante multiple,cu patrunderea de corpi
straini,adesea cu arsuri de gradul 1 si 2 sau impregnatii de pulbere in tesuturile
faciale.
Aspectele particulare sunt determinate de natura factorului traumatizant: plagile
prin muscatura de animale sau de om au aspect de smulgeri sau sfisieri si sint
totdeauna septice,plagile prin arme de foc pot fi penetrante,transfixiante sau de tip
contuz,plagile intepate prin corn de vita au aspect caracteristic.
Plagile intraorale intereseaza mucoasa,diferite planuri ale peretilor cavitatii
bucale si limba.Se intilnesc indeosebi plagi taiate,intepate,zdrobite sau
sfisiate.Localizate in bolta palatina pot stabili o comunicare oro-nazala.Plagile limbii
si planseului bucal determina hemoragii abundente.Plagile intraorale insotesc
deseori plagi ale partilor moi faciale,leziuni dento-parodontale sau fracturile
maxilarelor.
Aspectul plagii variaza si in raport cu vechimea.Plaga initial contaminata, dupa 6-
8 ore devine infectata,fibrina se descompune,tesuturile sfasiate din jur devin
necrotice,fundul plagii este plin de secretii murdare si depozite verzi-cenusii care
raspandesc miros fetid.
Tratamentul
In raport cu existenta sau nu a complicatiilor imediat grave,a leziunilor asociate
craniofaciale sau toracoabdominale,a gravitatii plagii si a posibilitatii de rezolvare,se
stabilesc prioritatile,ordinea si etapele de tratament.
Tratamentul de urgenta cuprinde faza imediata care urmareste mentinerea marilor
functii vitale si o faza precoce in care se rezolva leziunile asociate grave si se face
tratamentul de urgenta a plagii.
In ordinea urgentei urmeaza tratamentul leziunilor traumatice al caror risc vital nu
este imediat,ci in ore sau zile(leziuni abdominale,toracice,ale coloanei vertebrale
etc.) si al leziunilor care pot deveni ireversibile(globi oculari), tratamentul acestora
este prioritar fata de leziunile maxilo-faciale.
Plagile simple ale fetei si peretilor cavitatii bucale pot fi rezolvate intrun cabinet
stomatologic sau chirurgical.
Tratamentul definitiv al leziunilor de parti moi faciale presupune:
anestezia,prelucrarea chirurgicala,curatirea mecanica si indepartarea corpilor
straini,hemostaza si manipularea corecta a tesuturilor,reducerea si imobilizarea
fracturilor si tratamentul leziunilor dento-parodontale,inchiderea plagii prin suturi
primare,secundare pe planuri(subcutan,cutan), drenajul plagii,pansamentul,igiena
cavitatii bucale,alimentatie corecta,tratament reparator tardiv.
26.Traumatismele dento-paradontale: clasificarea, etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul, tratament
Clasificare
Leziuni dentare
1. Fisuri ale smaltului sau smaltului si dentinei fara pierdere de substanta
2.Fracturi coronare:
simple,nepenetrante in camera pulpara,interesand smaltul sau smaltul si dentina;
complicate,penetrante in camera pulpara.interesand smaltul dentina si pulpa
3.Fracturi radiculare:
in treimea cervicala
in treimea medie
in treimea apicala
4.Fracturi corono-raiculare:
nepenetrante
penetrante
cominutive
Leziuni parodontale
1.Contuzii parodontale
2.Luxatii dentare partiale:
in sens vestibulo-oral cu luxatie vestibulara sau orala;
in sens mezio-distal cu luxatie laterala in spatiul unui dinte absent;
in ax,cu usoara intruzie sau extruzie
3.Luxatii dentare totale,cu deplasare completa a dintelui din alveola.
Etiologia
Factori favorizanti: malpozitii dentare,proalveolie superioara,prognatism; tulburari
de articulatie dentara;fragilitatea dintelui prin hiper sau hipocalcifiere;fragilitatea
dintelui consecutiva unei depulpari;diminuarea rezistentei dentare prin carii
profunde,obturatii,dispozitive coronoradiculare;parodontopatii marginale cronice.
Factori determinanti: accidente de joaca,accidente de strada,caderi pe regiunea
incisiva,accidente de circulatie,accidente sportive,accidente de munca,agresiuni
prin lovituri,mai rar de cauza iatrogena(cu clestii,elevator,deschizator de gura etc.).
Diagnosticul se stabileste conform anamnezei, examenului clinic si paraclinic.
Tratamentul este determinat de tipul traumatismului, poate fi doar terapeutic, doar
chirurgical, sau combinat (terapeutic+chirurgical+ortopedic+ortodontic etc.)
27. Fracturile de mandibulă: formele clinice, etiologia, tabloul clinic comun
pentru toate tipurile de fracturi, diagnosticul şi tratamentul. Mecanismul
de deplasare a fragmentelor osoase.

 Cauze traumatice (accidentale)

agresiuni-barbati 20-40 ani
caderi accidentale-femei
accidente de joaca-copii
accidente rutiere
accidente de munca
accidente sportive
accidente provocate de animale
accidente iatrogene
fracturi prin arme de foc
 Cauzele patologice
boli inflamatorii - osteomielita, tbc, lues
tumori - chisturi, tu parenchimatoase, tu maligne
boli degenerative - distrofii sau displazii osoase
fracturi in os patologic
 Cauzele chirurgicale
 planificate – osteotomii
iatrogene – extractii dentare, extirpari chisturi sau tumori
 Zone de rezistenta scazuta
apofiza condiliana
unghiul mandibulei
foramenul mentonier
parasimfiza mentoniera
apofiza alveolara
Factori ce tin de varsta
 mugurii dentari in copilarie
 edentatia si rezorbtia accentuata la varstnici
 incluziunile dentare
 Dupa locul de aplicare al traumatismuluifracturile pot fi
- directe
- indirecte
Clasificare
 Dupa mecanismul de producere
- flexie
- tasare
- forfecare
- smulgere
- torsiune
 Gradul de interesare a latimii osoase
fracturi partiale
fracturi totale
 Numarul liniilor de fractura
fracturi unice
fracturi duble
fracturi triple
fracturi cominutive
 Fracturi
- inchise
- deschise
 Gradul de cointeresare al periostului
fracturi complete
fracturi incomplete “in lemn verde”
 Relatia focarului de fractura cu mediul extern
simple
compuse

Semne si simptome comune

Exooral
 Edemul partilor moi
 Echimoze / hematoame
 Escoriatii / plagi
 Deformatiile fetei (infundare os / stergere relief)
 Miscari mandibulare anormale
 Trismus
 Palparea
  Durerea – manevrele Le Bourg/ semn aproape sigur
1. presiune antero-posterioara pe menton
2. presiune verticala pe unghiul mandibular
3. compresiune spre medial pe ambele < mandibulare
 Palparea
 Parestezia sau anestezia

Semne si simptome comune

Endooral
 - semne comune: saliva amestecată cu sânge
sialoree reflexă
dificultăţi de deglutiţie
hemoragii
halena
modificarea conturului arcadei/planului ocluzal
- semne particulare: echimozele şi hematoamele mucoase

Fracturile ramurii orizontale ale mandibulei:

Fracturi simfizare (sau ale simfizei mentoniere) putând fi mediane
(mediosimfizare) şi paramediane (parasimfizare)
Fracturi laterale
Fracturile regiunii unghiului mandibular:
Înaintea inserţiei musculare
În plină inserţie musculară
Fracturile ramurii ascendente:
Ale ramurii propriu-zise
Ale apofizei condiliene
Ale apofizei coronoide

Fracturile mediane (mediosimfizare)

- linia de fractură porneşte dintre cei doi incisivi centrali inferiori orientându-se în
jos, nu urmăreşte simfiza de cele mai multe ori, trece pe lângă ea şi ajunge în final
parasimfizar
Clinic
Endooral - se constată leziunile mucoase, plaga gingivală dintre cei doi incisivi
centrali
- este prezent hematomul planşeului oral în zona papilelor Wharton
 mişcare în armonică
 un fragment ascensionat şi celălalt coborât şi lingualizat / decalaj ocluzal

Fracturile paramediane (parasimfizare)

- fragmentul lung în jos şi înapoi (m. suprahioidieni)
- fragmentul scurt în sus (m. ridicători)

Fracturile duble paramediane

 grupul incisiv răsturnat spre labial/orizontalizarea marginii bazilare a
fragmentului intermediar
- bonturile laterale în sus şi înăuntru

Fracturile laterale (ale corpului mandibular)

- fragmentul mare, anterior, este tras de către musculatura suprahioidiană în jos,
înapoi şi spre focarul de fractură
- fragmentul mic, distal, este tras în sens invers de către muşchii ridicători

Fracturile duble laterale

 liniile pot fi situate de aceeaşi parte a mandibulei
 câte o linie pe fiecare parte (dreapta şi stânga) a ramurii orizontale (fracturi
duble bilaterale)

Fracturile unghiului mandibular

Molarul de minte are rol important
- dacă linia de fractură este situată înaintea inserţiilor musculare ale maseterului şi
pterigoidianului intern, fragmentele osoase suferă deplasări importante
- dacă linia de fractură trece în plină masă musculară, nu se produc dislocări ale
celor două fragmente întrucât masa musculară menţine bonturile în legătură unul
cu celălalt, realizând un hamac
 fractura îşi are sediul înaintea inserţiilor musculare
 fragmentul mare ― proximal ― este tras în jos şi înapoi de muşchii
suprahioidieni şi lateral de partea fracturată de către pterigoidianul extern al
părţii sănătoase
 fragmentul mic ― distal ― este tras în sus şi înainte de către ridicătorii
mandibulei.

Fracturile duble ale regiunii unghiului mandibular

 etajul inferior al feţei este alungit prin căderea mandibulei
 lipsă de contact interdentar pe tot întinsul arcadei dentare
 fragmentele mici ― posterioare ― proemină submucos sau se văd libere în
cavitatea bucală prin intermediul plăgilor mucoase
 tulburările funcţionale sunt foarte accentuate

Fracturile ramurii ascendente a mandibulei

 Verticale sau orizontale

Fracturile apofizei coronoide

 Cele mai rare
 diagnosticul se stabileşte numai pe baza radiografiei în incidenţă defilată
sau Hirtz

Fracturile apofizei condiliene

 fracturile de condil apar, în majoritatea cazurilor, ca urmare a loviturilor
indirecte aplicate pe menton sau unghi
 se disting fracturi subcondiliene joase, înalte şi de cap condilian

Fracturile subcondiliene joase

 sub acţiunea pterigoidianului extern (lateral) care deplasează fragmentul
scurt în jos, înăuntru şi înainte, în opoziţie cu muşchii ridicători, maseter,
temporal şi pterigoidian intern care tracţionează fragmentul lung în sus şi
înapoi, scurtând ramura ascendentă
Fracturile subcondiliene înalte
 corespund fracturii colului anatomic al condilului mandibular
 poate fi o fractură extra sau intracapsulară
 inserţia muşchiului pterigoidian extern pe condil influenţează deplasarea
fragmentului scurt în jos şi înăuntru
 fragmentul lung suferă o ascensiune şi retropoziţie care determină scurtarea
ramurii ascendente şi devierea mandibulei spre partea lezată
 în fracturile însoţite de luxaţii condiliene, capul articular părăseşte cavitatea
glenoidă putând, în funcţie de direcţia şi amploarea luxaţiei, să păstreze
relaţia cu aparatul discal sau să rupă şi să părăsească capsula
Obiectiv
 urmele traumatismului facial
 tumefacţia preauriculară şi exagerarea sau declanşarea durerii prin palparea
directă a articulaţiei sau prin manevrele Le Bourg
 mişcările condilului nu se mai transmit în conductul auditiv extern sau
preauricular
Examenul endooral
 tulburări ocluzale
 fractură unilaterală - o scurtare a ramurii ascendente - contact ocluzal
prematur la nivelul ultimei perechi de dinţi antagonişti, inocluzie frontală,
ocluzie în doi timpi şi o deviere a mentonului de partea fracturată
 în fractura bilaterală - o ocluzie prematură bilaterală posterioară, fără
devierea liniei mediane, şi ocluzie deschisă frontal
 etajul inferior al feţei este uşor alungit

Fracturile partiale de condil

- polul medial al condilului
- ocluzia rămâne nemodificată
- nu se impun măsuri speciale terapeutice întrucât funcţionalitatea este menţinută
prin suprafaţa articulară a bontului restant

Fracturile cominutive de condil

- zdrobiri ale capului condilian
- se asociază cu fracturi ale cavităţii glenoide sau conductului auditiv extern şi
importante leziuni ale meniscului
- discul articular poate fi deplasat, pliat, strivit sau rupt în articulaţie
Subiectiv
- dureri în articulaţia temporo-mandibulară
Obiectiv
- tumefacţie sau un hematom situate deasupra articulaţiei temporo-mandibulare
- la palpare - sensibilitate
- palparea în conductul auditiv extern este dureroasă
- fractura trebuie confirmată radiologic
- radiografiile articulaţiei - incidenţa transorbitară Beal, Parma sau Hofrat,
tomografiile computerizate
- leziunile meniscului (discului) articular sunt evidenţiabile prin rezonanţă magnetică
nucleară (R.M.N.)
- duble, triple sau multiple
- una dintre fracturi este produsă prin mecanism direct, celelalte prin mecanism
indirect

Fracturile paramediane combinate cu fracturi laterale sau de unghi

- rezultă un fragment intermediar asimetric şi alte două fragmente distale
- fragmentul intermediar supus muşchilor suprahioidieni, ce îl vor coborî şi vor
răsturna vestibular sau oral
- inocluzia va apărea în sens vertical cât şi orizontal, cu ocluzie încrucişată sau
oralizată

Fracturile mediane sau paramediane combinate cu fracturi ale ramurii

verticale sau ale apofizei condiliene
- lovituri mediane, paramediane sau laterale
- importantă modificare posttraumatică a faciesului, în sensul lărgirii acestuia
- lărgire sau deschidere a arcului mandibular prin îndepărtarea de linia mediană a
celor două unghiuri mandibulare
- aspectul clinic constă în lărgirea etajului inferior al feţei şi turtirea proeminenţei
mentoniere
- “faţa lăţită”
- vestibulo-poziţia molarilor
- ocluzie încrucişată în zona posterioară
- treaptă sagitală în zona frontală

Tratamentul fracturilor de mandibulă - se desfăşoară în următoarele

etape:
- tratamentul de urgenţă sau provizoriu
- tratamentul primar sau definitiv
- tratamentul secundar sau de întreţinere
- tratamentul tardiv sau al complicaţiilor tardive
Tratamentul de urgenţă
 Reducerea fracturilor
 metode de reducere închise - nesângerânde
 metode de reducere deschise - sângerânde
Reducerea închisă
imobilizarea sau fixarea mandibulei la maxilarul superior
 Reducerea manuală
 - în fracturile recente
 - anestezie tronculară periferică
 - anestezie de bază
 - se prind fragmentele de fractură între degetele celor două mâini de o parte
şi de cealaltă a liniei de fractură
Reducerea închisă
 Reducerea ortopedică
 - prin tracţiune elastică mandibulo-maxilară
 - prin cuie, şuruburi sau prin broşe osoase transcutane
 Reducerea prin tracţiune elastică mandibulo-maxilară
 - la pacienţii dentaţi
 - la pacienţi - instalarea spasmelor musculare şi organizării cheagului
 - angrenări multiple şi cu tendinţă la consolidări
  - politraumatizaţi maxilo-facial cu fracturi combinate
 - inelele de cauciuc fixate pe cârligele ataşate pe dinţii celor două arcade
Pregătiri preoperatorii
 - asanare
 - extracţia rădăcinilor inutilizabile şi cu focare de infecţie periapicale
- drenajul dinţilor gangrenoşi, dacă ei vor fi utilizaţi
în sistemul de reducere şi imobilizare
 - tratamentul cariilor cu obturaţii provizorii şi/sau definitive
 - materialului pentru reducerea fracturii constă - atele sau bare arcuite din
oţel inoxidabil moale
 - sârmă simplă rotundă, semirotundă sau aplatizată - grosime de 0,7―0,8
mm
 - atelă laminată ştanţată
Reducerea deschisă
- poate fi instrumentală şi/sau chirurgicală
- urmată de imobilizare (fixare) prin osteosinteză
Reducerea instrumentală
- introducerea instrumentului între fragmentele osoase încălecate
Reducerea chirurgicală
- se execută sub controlul direct al vederii
- cutanat (exooral) sau mucos (endooral).

 Imobilizarea fracturilor de mandibulă

Imobilizarea în urgenţă imediată sau provizorie
 - reduce riscul hemoragic, asfixic, şocogen şi septic
 - reduce durerea şi spasmele musculare
 - asigură condiţiile necesare până când bolnavul ajunge într-un serviciu
calificat
 Imobilizarea sau fixarea mandibulo-craniană
 - imobilizarea mandibulei folosind sprijinul cranian pentru aplicarea ei pe
maxilar (doar la pacienţii dentaţi)
 1. Bandajul mento-cefalic
 - bandajul Barton
 - bandajul cu patru capete sub formă de praştie
 2. Fronda mentonieră cu capelină
 - au tendinţa de a deplasa mandibula spre posterior
 - ele nu pot fi utilizate în fracturile bilaterale (duble sau triple) - întrucât
contribuie la accentuarea deplasării
 - nu pot fi utilizate la bolnavii edentaţi şi cu atât mai puţin la bolnavii în stare
de inconştienţă
 Imobilizarea mandibulo-maxilară (intermaxilară)
 Imobilizarea rigidă
 - se poate realiza prin ligaturi interdentare mandibulo-maxilare
 a) ligatura Leblanc
 - ligatură individuală de sârmă care leagă împreună o pereche de dinţi
antagonişti
 b) ligatura Ernst
 c) ligatura Ivy
  d) ligatura cu fir continuu de sârmă
 Imobilizarea monomaxilară
 - imobilizarea monomaxilară
 - numai în fracturile ramurii orizontale a mandibulei
 1. Ligaturile simple interdentare mandibulare
 a) ligatura hipocratică
 b) ligatura în scară Ponroy
 c) ligatura în punte
 2. Atelele metalice sau barele arcuite monomaxilare
 a) atela metalică simplă sau bara arcuită vestibulară
 b) atela metalică dublă, vestibulo-orală
 c) atela cu braţ de extensie şi pelotă Kazanjian
 d) arcul Pont
 e) şina Bracket

Imobilizarea definitivă sau în urgenţă amânată a fracturilor de mandibulă

 Mijloacele ortopedice - nesângerânde
 Mijloacele chirurgicale
 Mijloacele chirurgical-ortopedice

2. Dispozitivele mandibulo-maxilare (intermaxilare)

- sunt reprezentate de blocajul elastic şi de cel rigid intermaxilar
- blocajul rigid mandibulo-maxilar se realizează pe aceleaşi atele prin înlocuirea
inelelor de cauciuc cu sârmă de 0,1―0,2 mm grosime trecută în zig-zag de pe atela
mandibulară pe cea maxilară, de-a lungul arcadelor dentare şi prin diversele
ligaturi mandibulo-maxilare de sârmă
Durata imobilizării
 pentru copii este de 3―4 săptămâni, pentru adulţi 4―6 săptămâni, iar
pentru pacienţii în vârstă şi pentru cei taraţi este de 6―8 săptămâni.
- prezenţa sau absenţa dinţilor în focarul de fractură este un criteriu important în
stabilirea duratei
- alimentaţia bolnavilor blocaţi mandibulo-maxilar trebuie să fie normo-calorică sau
chiar hipercalorică

Metodele chirurgicale de imobilizare a mandibulei

1. Imobilizarea cu fixare indirectă (parafocală)
- materialul destinat imobilizării este introdus şi acţionează la distanţă de focarul de
fractură = parafocal = sau în vecinătatea lui, în jurul lui = perifocal =
- dispozitivele parafocale
cerclajul mandibular sau ligaturile de sârmă circummandibulare
suspensiile interne scheletice de tip Adams
 dispozitivele perifocale imobilizarea cu fixatori externi
Imobilizarea monomaxilară cu fixatori externi
- dispozitive metalice din material inert (titan sau tantal) sub formă de cuie,
şuruburi şi bare metalice
Imobilizarea monomaxilară cu tije intramedulare
- preluată din ortopedia generală
 pentru fracturile din zona arcului mentonier
  fracturile cominutive şi îndeosebi cele cu lipsă de substanţă beneficiază în
mod expres de această metodă datorită deperiostărilor foarte limitate
 broşa Kirschner cu 2 mm diametru, fie cea Steinmann
2. Imobilizarea mandibulei prin fixare directă – intrafocală
- intervin în focarul de fractură, descoperindu-l şi expunându-l privirii directe
 manopera este cunoscută sub numele de osteosinteză
osteosinteza cu fir metalic
osteosinteza cu tutore bazilar şi fir metalic
osteosinteza cu: ― plăcuţe şi şuruburi;
― cu miniplăcuţe;
― cu macroplăcuţe;
― cu plăcuţe tridimensionale;
― cu plăcuţe şi şuruburi resorbabile
 osteosinteza cu plase metalice;
 osteosinteza cu benzi circumferenţiale din Nylon
- calea de abord este extra şi intraorală
28. Fracturile orizontale ale maxilarului superior: clasificarea, formele
clinice, etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul şi tratamentul.

 Fracturile orizontale
Fractura orizontală inferioară
- fractura transversală joasă sau fractura de tip Le Fort I
 se produce prin mecanism direct în regiunea incisivă sau lateral, în regiunea premolar-
molară
- prin mecanism indirect, prin aplicarea forţei pe menton (cădere sau lovire), pacientul fiind
surprins cu gura închisă
- linia de fractură porneşte bilateral de la aperturile piriforme spre posterior, pe deasupra
procesului alveolar, la tuberozitatea maxilară şi apofiza pterigoidă, în zona de unire a treimii
inferioare
 în plan median, linia de fractură se poate extinde şi la vomer şi cartilagiul septal
 segment inferior al maxilarului superior se desprinde ca o proteză totală
Clinic
 hematoame, excoriaţii sau plăgi labiale sau nazo-genio-labiale
 echimoze la nivelul mucoasei vestibulo-jugale - înconjurând tuberozitatea
- hematomul de la nivelul joncţiunii velo-palatine exprimă fractura vârfului apofizei
pterigoide
 în fracturile fără deplasare lipsesc tulburările de ocluzie
 în fracturile cu deplasare - o inversare mai mult sau mai puţin accentuată a ocluziei
- în fracturile cu deplasare laterală - ocluzia încrucişată
- durere de-a lungul fundului de şanţ vestibular, în punctele aperturii piriforme, crestei
zigomato-alveolare , retrotuberozitar
 sensibilitatea marcată la palpare înapoia molarului de minte superior
- provocarea mobilităţii se poate face prin prinderea arcadei dentare între police şi index ca o
proteză totală
 epistaxisul poate apărea fie consecutiv leziunii mucoasei nazale, fie hemosinusului
 edemul şi hematomul endonazal, ca şi cheagurile sangvine, antrenează dificultăţi
respiratorii
- traumatismele dento-parodontale pot însoţi aceste leziuni osoase
 investigaţiilor complementare – ortopantomografia, radiografia în proiecţie semiaxială

Fractura orizontală mijlocie (Le Fort II)

- fractură transversală mijlocie
- produsă prin mecanism direct - traumatism pe piramida nazală
- linia de fractură se deplasează oblic în jos şi înapoi, pe următorul traseu: oasele nazale, într-o
poziţie mai înaltă sau mai joasă, osul lacrimal, apofiza ascendentă a maxilarului superior,
rebordul orbitei la nivelul găurii suborbitare, până la fisura sfeno-maxilară

 din acest loc, linia de fractură coboară oblic în jos şi în afară, întrerupând peretele antero-
lateral al sinusului, se înscrie pe sub osul malar, rupând creasta zigomato-alveolară şi
ajunge la apofiza pterigoidiană, în treimea ei medie
 maxilarul superior este desprins în cea mai mare parte de craniu sau chiar complet, dacă
se rupe şi septul nazal, vomerul şi peretele extern al fosei nazale, realizându-se astfel
disjuncţia cranio-facială joasă
Simptomele nazale
 Cutanate – edem, echimoze, hematoame, excoriaţii sau plăgi
 Osoase – discontinuitate cu treaptă sagitală sau laterală, cu înfundare în şa (scolioză),
mobilitate patologică
 Vasculare – epistaxis sau cheaguri sangvine narinare
 Respiratorii – obstrucţie nazală
Simptome orbitare
 Cutanate – hematoame palpebrale inferioare, chemozis conjunctivo-bulbar
 Osoase – discontinuitatea marginii infraorbitare
Nervoase
 parestezii, hipo sau anestezii în teritoriul nervului infraorbitar
Sinusale
 hemosinus şi epistaxis, emfizem
Scheletice
 facies turtit, cu înfundare între proeminenţele malare
 şi profil facial inversat, mobilitate patologică
Orale
 Modificări ocluzale - vertical, sagital, ocluzie deschisă
 frontal, retrognaţie prin deplasare primară, ocluzie funcţională în doi timp
Hipo sau anestezie - nervul palatin

Fractura orizontală superioară (Le Fort III)

- disjuncţie cranio-facială înaltă
- fractura acţiunii directe asupra glabelei sau asupra osului zigomatic
- fracturi fără deplasare
- deplasarea întregului etaj mijlociu al feţei
- linia de fractură : joncţiunea fronto-nazale
apofiza ascendentă a maxilarului
oasele lacrimale
peretele infero-intern al orbitei cu componenta etmoidală (osul planum)
fanta sfeno-maxilară
- traseul: apofiza frontală a malarului
apofiza pterigoidă
rupe vomerul
lama perpendiculară
arcada zigomatică
Clinic
 în fracturile uşoare, fără deplasare, simptomatologia obiectivă se conturează în jurul
glabelei şi orbitelor prin hematoamele palpebrale bilaterale (în ochelari)
- chemozisul conjunctivo-bulbar şi mobilitatea patologică discretă
- în accidentele grave, cu deplasări ale masivului facial

La examenul de ansamblu
 deplasarea înapoi şi în jos, între baza craniului şi mandibulă a etajului mijlociu facial,
reproducând un facies progenic.
 dacă se poate întreţine o conversaţie cu pacientul, se remarcă mobilitatea patologică a
etajului mijlociu facial, care se ridică şi coboară (în armonică) de câte ori închide şi
deschide gura

 La examenul de detaliu
 - la joncţiunea nazo-fronto-orbitară soluţia de continuitate tegumentară şi osoasă, cu
treaptă negativă şi mobilitate patologică
 - provocată prin presiunile exercitate intraoral, în sens vertical, la nivelul grupului dentar
frontal maxilar
 epistaxisul abundent, uneori chiar fudroaiant, prin lezarea arterelor etmoidale
 edemul posttraumatic al mucoasei nazale, hemoragia şi cheagurile sangvine provoacă
dificultăţi respiratorii şi agitaţia pacientului în stare de conştienţă
 dacă s-a realizat hemostaza spontană, pe lângă cheaguri se poate remarca scurgerea
lichidului cefalo-rahidian, consecutivă ruperii lamei ciuruite a etmoidului
La nivelul regiunii orbitare
- edemele şi hematoamele masive, care închid fanta palpebrală
 hematoamele conjunctivo-bulbare
 enoftalmia poate reprezenta o consecinţă a expansiunii orbitei
 exoftalmia şi tulburările funcţionale ale globului ocular (diplopia, strabismul, cecitatea
pasageră sau definitivă) pot fi consecinţa hematoamelor retrobulbare şi, mai ales, a
fracturilor pereţilor şi planşeului orbitei, asociate cu ruperea ligamentelor şi muşchilor
globului ocular sau cu incluziunea (înglobarea) acestora între fragmentele osoase ale
orbitei
La palparea arcadei zigomatice, se poate constata denivelarea conturului osos, sensibilitate şi,
eventual, mobilitate patologică
 - în unele cazuri, la nivelul conductului auditiv extern - otolicvoree
 - disfuncţia nervului facial poate să aibă aceeaşi semnificaţie
La examenul intraoral, se remarcă atitudinea bolnavului cu gura deschisă
 - ocluzia este modificată substanţial: inocluzie verticală şi sagitală în zona frontală când
impactul a avut loc la nivelul piramidei nazale sau ocluzie încrucişată când impactul a
avut loc la nivelul osului zigomatic
 - în zona distală a arcadei dentare apare contactul prematur prin coborârea în jos şi înapoi
a masivului facial
Prin palparea endoorală
- se poate provoca mobilitatea întregului masiv facial
- sensibilitate crescută în fundul de şanţ perituberozitar
 în cazurile grave, cu deplasări importante ale masivului facial, tulburările funcţionale de
masticaţie, deglutiţie şi fonaţie sunt remarcabile
 mai mult, şi respiraţia poate fi ameninţată prin poziţionarea posterioară a vălului palatin,
prin edemul şi hematomul perifaringian sau chiar prin hemoragia activă
 - aceste hemoragii diminuă substanţial sau chiar încetează imediat ce s-a realizat o
reducere şi imobilizare a maxilarului superior, fie ea şi provizorie, cu dispozitivul
„zăbală“
 - incidenţa semiaxială este cea mai utilizată
 - se poate completa cu ortopantomografia
 computer tomografia
Fracturile orizontale se imobilizeaza prin metode ortopedice folosind un dispozitiv cefalic si unul
bucal.Dispozitivul cefalic consta dintr-o capelina din gips sau panza,care are atasate bare sau
carlige laterale de tractiune.Exista si dispozitive cefalice preconfectionate(casca Ginestet,casca
Budin,aparatul cranio-facial Darcisac).Dispozitivul bucal este o placa palatinala confectionata
dupa amprentarea maxilarului,care are atasate 2 bare metalice din sarma de otel de 1,5-1,8
mm,ce ies din cavitatea bucala la nivelul comisurilor si merg pe fata externa a obrajilor pana la
lobul urechii.Barele metalice exobucale au pe ele indoituri sau carlige sudate,prin intermediul
carora se efectuiaza tractiunea elastica cu inele de cauciuc pe dispozitivul cefalic,fixand astfel in
pozitie corecta etajul mijlociu fracturat de baza craniului.
Pe langa metodele ortopedice se folosesc cele chirurgicale in cazul bolnavilor edentati,la bolnavi
cu leziuni ale calotei craniene,la care nu se pot aplica dispozitive cefalice.Se efectuiaza
osteosinteza cu fir metalic,sau placi de titan.De asemenea se practica suspendarea la distanta a
etajului mijlociu fracturat la celelalte oase ale masivului facial. In lefort I se practica suspendarea
la orificiul piriform sau la spina nazala anterioara.Suspendarea la rebordul orbitar inferior in
lefort I si II. Suspendari la dispozitive craniene(Federspiell) constau in tractionarea maxilarului
cu fire metalice si ancorarea pe un dispozitiv cefalic,se utilizeaza la edentati total cand celelalte
dispozitive nu sunt eficiente.
29. Fracturile de complex zigomatico-orbital: clasificarea, formele clinice, etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul şi tratamentul.
Clasificarea dupa D.Theodorescu sunt fracturi anterioare si posterioare.

Fracturile anterioare pot interesa o portiune limitata a osului,rebordul orbitei si pot fi simple fisuri sau
fracturi cu deplasare in treapta. Cand linia de fractura traverseaza marginea inferioara a orbitei de obicei
prin sutura zigomatico-maxilara si podeaua acestuia,peretele anterior al sinusului la jonctiunea cu
apofiza piramidala,sutura fronto-zigomatica si sutura zigomatico-temporala, malarul se desprinde in
totalitate si se infunda in sinusul maxilar si fosa infretemporala(disjunctie maxilo-malara).Placa malara
se poate deplasa in diferite sensuri in functie de actiunea agentului vulnerant.Clinic bolnavii prezinta
deformatii cu asimetrie faciala prin turtirea reliefului zigomatic.Pe rebordul orbitei se palpeaza o
denivelare in sant sau in treapta.Daca de la traumatism a trecut cateva ore edemul traumatic mascheaza
infundarea.Bolnavii prezinta echimoze palpebrale in monoclu si echimoze ale conjunctivei
bulbare,eventual crepitatii gazoase,prin patrunderea aerului din sinusul maxilar.Blocajul deplasarii
mandibulei este datorat deplasarii placii malare inspre inapoi si inauntru cu presarea tendonului m.
temporal sau chiar atingerea coronoidei.Daca placa malara s-a infundat in sinus fiind rotita inainte si
inafara atunci blocajul mand lipseste.Tulburarile oculare sint consecinta fracturii planseului orbitar si a
peretelui extern al acestuia si constau in exoftalmii datorate hematoamelor retrobulbare sau enoftalmii
prin prabusirea podelei orbitei si a globului ocular.Mai frecvent se intilneste diplopia prin coborarea
podelei orbitei si a globului ocular,aparand devieri ale axei vizuale.La bolnavii cu fracturi ale peretelui
sinusal se intilnesc hemoragii si hematoame intrasinusale insotite de epistaxis.

Fracturile posterioare intereseaza arcada subtire.Liniile de fractura pot fi unice,duble sau triple.De obicei
exista 2 sau 3 linii de fractura,portiunea fracturata infundanduse in treapta sau in V.Clinic in fracturi fara
deplasare bolnavii prezinta doar dureri la presiune.In fracturi cu deplasare initial se observa
infundarea,care este ulterior mascata de edem.La palpare se determina intreruperea continuitatii
osoase in treapta in U sau in V.Blocarea miscarilor mandibulare este mai evidenta decat in fracturile
anterioare,fragmentul osos fracturat presand pe coronoida si pe tendonul m. temporal.Bolnavii pot
prezenta si tulburari de sensibilitate pe traiectul n. zigomatic,caracterizate prin hipoestezie sau anestezie
in regiunea malara.

Diagnostic in baza anamnezei,ex clinic si paraclinic.

Tratament.

Fracturile fara deplasari necesita doar tratament antiinflamator local.Fragmentele deplasate necesita
repozitionarea lor anatomica.Reducerea fragmentelor poate fi efectuat pe mai multe cai : calea
suborbitara, calea temporala, calea endobucala, calea sinusala.

30. Fracturile oaselor nazale: clinica, diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.

1.Traumatismele scheletului osos pot fi simple fisuri fara deplasare,fracturi cu dislocare(de

obicei infundari) sau fracturi cominutive.Clinic in fracturi fara deplasare se constata tumefactia
piramidei nazale,echimoze,epistaxis,durere spontana si la presiune.In fracturi cu deplasare se
poate determina infundare a marginii anterioare in treima superioara,cu depresiunea
crepitanta,ceea ce zice de o fractura transversala sau longitudinala.Bolnavii prezinta obstructie
nazala,anosmie si rinolalie inchisa.La rinoscopia anterioara se constata cheaguri,sept infundat
sau deplasat,se pot prezenta hematoame.Cand fracturile nazale se insotesc de fracturi ale bazei
craniului la nivelul lamei ciuruite a etmoidului prin fosele nazale se scruge lichid cerebrospinal.
2.Traumatismele scheletului cartilaginos sint cele mai frecvente datorita situatiei proeminente a
acestuia.Cartilagiul patrulater se poate indoi,fisura sau fractura.Leziunea septului cartilaginos se
manifesta prin epistaxis,rinolalie inchisa, obstructia foselor nazale prin angularea sau incalecarea
fragmentelor prin hematom septal.
3.Traumatismele piramidei nazale in totalitate constituie situatii cele mai intilnite insotite
frecvent de leziuni ale partilor moi.Piramida nazala este deformata in totalitate prin
infundare,este aplatizata,fiind interesate si osul lacrimal,lamele papiracee a etmoidului,de
asemenea piramida nazala poate fi dislocata lateral.
Tratament urmareste refacerea morfologica si functionala a structurilor nazale
traumatizate.Reducerea se executa prin manevre concomitente exo si endonazale.Cele
endonazale se fac cu diverse instrumente late,boante sau cu pense speciale in cioc de rata Joseph
si constau in miscari liniare recalibrate a foselor nazale,de ridicare a fragmentelor infundate in
timp ce cu degetele celeilalte maine se exercita o contrapresiune pe fata externa a piramidei
nazale.Imobilizarea este indispensabila si consta in asigurarea unei presiuni endo si
exonazale.Tamponamentul foselor nazale se executa strans in usoara hipercorectie cu mese
imbibate in oleu gomenolat sau cu paste antibiotice.Aceasta efectuiaza si o hemostaza
buna.Contrapresiunea externa se efectuaiza realizand un jgheab care imbraca spinarea si
regiunile laterale ale nasului confectionat din tabla de aluminiu de 1mm grosime din stens sau
din gips.conformatorul se fixeaza de obraji si de frunte prin benzi adezive de
leucoplast.Suprimarea conforamtorului se efectuiaza dupa 8-10 zile tamponamentul endonazal
suprimanduse fractionat din ziua a 4-a.
31. Complicaţiile imediate în traumatismele OMF: clasificare, diagnostic, primul ajutor.

Pot fi: immediate,secundare si tardive. Complicatiile imediate ca apar in primele ore dupa traumatism,
sinte grave si pot pune viata in pericol. Pe prim plan se sit: soc traumatic, hemoragia, tulburari
respiratorii, comotia cerebrala.
compl secundate: infectioase, pot aparea supuratii sinuzale sau ale obrazului. Osteoomielita maxilara
postraumatica este mai rar intilnit decit la mandibula si are o evolutie favorabila.
Tardive: sint date de consolidari vicioase (deformari faciale, asimetrii, malocluzii, tulburari de masticatie
si fonatie, comunicari buco-nazale)

Forme de afixie in OMF:

Formele (clasifi carea) de asfixie în traumatismele OMF (SKODA):
1. Stenotică.
2. Valvulară (Klapan).
3. Obturare.
4. Dislocare.
5. Aspirare.
1. Asfixia stenotică. Edem al faringelui, laringelui şi ligamentelor vocale ori obturarea cu un hematom sau
emfi zem. Tratamentul de urgenţă constă în intubarea orotraheală sau nazotraheală, dacă nu este sufi
cient, atunci se efectuează şi traheostomia.
2. Asfixia valvulară (Klapan). Lambou de ţesut al palatului moale, peretele posterior al laringelui sau
limbii ce obturează căile respiratorii superioare şi dereglează respiraţia. La expiraţie lamboul se
deplasează superior, la inspiraţie obturează căile respiratorii superioare şi din ce în ce în plămâni rămâne
mai puţin oxigen. Tratamentul trebuie să fi e cât mai urgent şi constă în ridicarea lamboului şi suturarea,
fi xarea lui sau incizăm lamboul.
3. Asfixia prin obturare. Obturarea căilor respiratorii cu corp străin (dinte, piatră, obiect metalic sau de
mase plastice, materie, bucăţi de proteze), chiaguri de sânge, mase vometante. Tratamentul: înlăturarea
corpilor străini, chiagurilor de sânge cu un tifon înfăşurat în jurul degetului ori cu un dispozitiv de
aspiraţie. Traheostomia.
4. Asfixia prin dislocare. În cazul fracturii mentoniere bilaterale ori a lezării muşchilor ce
fi xează limba (m. geniohioid, m. mylohioid, m. digastricus). Limba se deplasează posterior şi obturează
căile respiratorii superioare. Poziţia bolnavului fără cunoştinţă: culcat cu capul lateral pe partea afectată
sau cu faţa în jos. Bolnavul cu cunoştinţă în poziţie semişezândă ori semiculcată. Se fi xează limba cu
diferite mijloace: suturarea limbii, fi xarea limbii cu bold, ligaturarea, fi xarea cu fi xator de limbă.
Repoziţia şi fi xarea temporară a fragmentelor fracturate cu ajutorul pansamentului standard de transport.
5. Asfixia prin aspirare. Aspirarea corpilor străini în căile respiratorii superioare (masă vometantă, chiag,
eschilă, dinte). Tratamentul constă în aspiraţia cu ajutorul tubului introdus în trahee.
În urma acumulării de salivă, sânge şi chiaguri de sânge la bolnavii care se afl ă în comă, la care refl exele
protectoare (tuse, înghiţire) lipsesc ori ei nu pot să-şi găsească o poziţie pentru a elimina lichidele
acumulate, se blochează arborele respirator la diferite niveluri şi se instituie insufi cienţa respiratorie
acută. Uneori sângele este înghiţit, se acumulează în stomac, apoi este vometat şi aspirat în căile
respiratorii. Exemplul de mai sus demonstrează cum starea generală a organismului agravează insufi
cienţa respiratorie acută, determinând aşa-numitul „Simptomul agravării reciproce”.
Corpul străin, ajungând în căile respiratorii superioare, se manifestă clinic diferit, putând fi inofensiv (are
dimensiuni mici) sau deosebit de periculos când obturează orifi ciul glotic, expresia feţei devenind
alarmantă.
Hemoragia masiva este oprita prin identificarea,pensarea si ligaturarea vaselor care singereaza in
jet,iar in cazul unei singerari difuze prin pansament compresiv.Cand aceste mijloace nu sint
eficiente se mentine hemostaza prin compresiune digitala a carotidei externe la nivelul osului
hioid.Hemoragiile nazale abundente se opresc prin tamponament anterior si/sau posterior al
foselor nazale.
Socul este prevenit sau combatut prin incalzire,hidratare,tonice cardiace,perfuzii de plasma sau
singe proaspat sau conservat,sedative sau tranchilizante.
32. Combustiile regiunii OMF: tabloul clinic și tratamentul în diferite grade de arsuri.

33. Maladiile articulaţiei temporo-mandibulare: clasificare, etiologie, diagnosticul, diagnosticul

diferențial, tabloul clinic şi tratamentul.

Artrite nespecifice acute

Etiopatogenia nespecifice se datoreaza patrunderii de germeni patogeni in cavitatea articulara (in urma
unor traumatisme,extinderea unor procese infectioase ca osteite mandibulare,furuncul,otite medii
supurate,abcese ale fosei temporale abcese parotidiene).Pe calea hematogena artrite din cursul bolilor
infectioase(scarlatina,febra tifoida, rujeola).
Anatomie patologica:procesul inflaator intereseaza la inceput sinovia,mai apoi meniscul articular,in unele
forme cartilagiile articulare.Initial aceste elemente sunt infiltrate,mai apoi apar leziuni ulcerative sau
proliferari.Meniscul si cartilagiile se altereaza,iar procesul septic purulent depaseste capsula si se extinde
la tesuturile periarticulare.
Simptome: triada simptomatica:dureri,limitarea miscarii mandibulei,semne de inflamatie acuta.Durerile
sunt spontane,intense,pulsatile,iradiaza in ureche,regiunea temporala si geniana.
Simptomatologia artritelor acute,diagnostic,evolutie si complicatii.

Simptome: triada simptomatica:dureri,limitarea miscarii mandibulei,semne de inflamatie acuta.Durerile

sunt spontane,intense,pulsatile,iradiaza in ureche,regiunea temporala si geniana,dureri mai puternice la
miscarea mandibulei.Miscarile in ATM la inceput reduse,apoi imposibile din cauza durerii si
trismusului.La bolnavi gura intredeschisa cu mandibula usor deviata spre partea bolnava.Masticatia
imposibila,fonatia dificila.Palparea in conductul auditiv extern extrem de dureroasa.
Evol,complicatii: formele usoare sunt reversibile in decurs de 10-15 zile.Formele purulente se extind in
tesuturile invecinate,pina la urechea medie,mastoida,osul temporal,parotida,etc.Complicatia cea mai de
temut este anchiloza temporo-mandibulara(mai ales la copii)
Diagnostic :Semne locale si generale.
in stadii avansate apar neregularitati si chiar erodari ale conturului condililor mandibulari sau ale peretilor
cavitatii glenoide,Punctia in scop diagnostic pentru a vedea dacva este puroi in articulatie si pentru
antibioticograma.
Diagnosticul diferential:foliculita sau furuncul pretragian,parotiditele nespecifice,otomastoidita.

Tratamentul artritelor acute: Aplicatii cu prisnite.Antibiotice de spectru larg,in formele

subacute,vaccinoterapia nespecifica.Articulatia este pusa in repaus aplicinduse o fronda mentoniera.In
formele purulente unde nu se vindeca pri tratament local este indicata artrotomia,Articultia se deschide
prin o incizie mica pretragiana si se dreneaza colectia purulenta.Trebuie efectuata retrocedarea activa si
pasiva a articulatiei pentru a preveni constrictia sau anchiloza.

Artrite cronice,etiopatogenie simptomatologie.

Etiopatogenie :Cel mai des incriiminat este microtraumatismele continue al ATM prin dezechilibru
ocluzoarticular produs de edentatii totale neprotezate sau protezate incorect,edentatii partiale terminale
molare,malpozitii dentare,migrari ale dintilor,proteze sau obturatii incorecte ce duc la contacte premature
ale dintilor.Din lipsa ghidajului articularii interdentare miscarile devin traumatizante,agresive,capsula
articulara devenind laxa in urma suprasolicitarii.Laxitatea capsulo-ligamentara atrage dupa sine
suprasolicitarea meniscului care la fel duc la modificari ale cartilajului articular
Simptome: Durere,cracmente,tulburari in mecanica articulara.Durerea variaza:poate fi numai in regiunea
articulatiei,declansata de miscarile mandibulei sau poate fi nevralgie faciala,fara localizare precias.Uneori
durerea iradiaza in ureche,timpla,limba,git.Cracmentele rareori sunt percepute numai de bolnavi,pocnituri
aspre,cel mai des la deschiderea gurii(cracmentul se produce datorita izbirii condilului mandibular de cel
temporal).Tulburaile in mecanica mandibulara se traduc prin limitarea si dedublarea miscarii de
deschidere ,dupa 5-15mm gura deschizinduse greoi.La fel poate fi:cefalee,migrena,senzatie de nas
infundat,rinoree.

Artrite cronice,diagnostic,evolutie,tratament.

Evolutie:
Poate duce la constrictii de mandibula sau luxatii ireductibile,deformatii pseudotumorale ale condilului
mandibular
Diagnostic:Novocainizarea periarticulara urmata de sedarea fenomenelor dureroase poate fi luata in
considerare in stabilirea diagnosticului.Diagnosticul diferential se face cu artropatiile specifice.Este foarte
important diagnosticul etiologic,investigate cauzele aparitiei.
Tratament: Se inlatura factorii ocluzoarticulari,se fac proteze corecte,inaltari sau coboriri de
ocluzie,aplicarea gutierelor ocluzale pun un timp articulatia in repaus si durerile se remit.Pot fi fi calmate
durerile si cu solutii de anestezic slabe infiltrate periarticular.Daca exista deja leziuni ale capetelor osoase
se pot practica injectii intraarticulare cu hidrocortizon si penicilina.
34. Luxațiile ATM: clasificare, tablou clinic, mecanism de producere, tratament

Pierderea raporturilor normale intre suprafetele articulare cu iesirea condilului din cavitatea
glenoida se poate face in mai multe sensuri,in functie de deplasarea condilului mandibular.Se
descriu trei forme anatomoclinice de luxatii anterioare,posterioare si laterale.
Luxatia anterioara este cea mai frecventa: poate fi unilaterala sau mai des bilaterala.Luxatia
anterioara se caracterizeaza prin imposibilitatea inchiderii gurii dupa o deschidere fortata a
acesteiea.Excursia anterioara exagerata a condilului mand,insotita de menisc,micsoreaza panta
permitand astfel condilului mand sa depaseasca condilul temporal si sa treaca pe partea sa
anterioara nearticulara.Meniscul este tractionat inapoi in cavitatea glenoida sau uneori se poate
plicatura marind astfel obstacolul care se opune revenirii condilului mand in cavitatea
glenoida.Ligamentele si capsula periatriculara intra in tensiune,in acelasi timp intra contractia
reflexa a muschilor ridicatori ai mand care trag in sus unghiul mand intrun ax anormal si
exagereaza fixarea apofizei condiliene inaintea radacinii transverse a zigomei.In cazul unei
apofize coronoide masive se poate crea un obstacol suplimentar care impiedica revenirea
condilului in cavitatea glenoida prin proptirea in marginea postero-inferioara a malarului.
Tratament este de obicei ortopedic si numai in cazuri exceptionale chirurgical.Reducerea luxatiei
se face prin coborarea condilului mand si trecerea sa pe sub condilul temporal,dupa care este
repus in cavitatea glenoida.De obicei se poate folosi anestezie locala prin infiltrarea musculara si
a zonei periatriculare pentru combaterea durerii si relaxare musculara, in cazuri cand luxatia sa
produs recent.In luxatiile mai vechi se practica anestezia generala.
Tehnica Nelaton: bolnavul este asezat pe scaun cu capul bine sprijinit iar operatorul introduce
ambele police infasurate in comprese protectoare aplicate de o parte si de alta pe fetele ocluzale
ale molarilor inferiori,iar cu celelalte degete prinde bine marginea bazilara a mandibulei.Se fac
urmatoarele miscari: Se apasa cu putere pe supr ocluzale ale molarilor inf impinganduse mand in
jos,cand condilul mand este coborat pana sub planul virfului condililor temporali se impinge
mandibula inapoi,asociand o usoara rotatie a mentonului catre maxilar.Dupa reducerea luxatiei
se efectuiaza imobilizarea provizorie cu fronda mentoniera timp de 8-10 zile.Dupa inlaturarea
frondei miscarile mand se reiau treptat.
Luxatiile posterioare se intilnesc foarte rar si sint insotite de obicei de fractura cu infundarea
peretelui anterior a conductului auditiv extern.Tratamentul presupune prinderea mandibulei cu
policii aplicati in santurile vestibulare in imediata vecinatate a procesului alveolar si se exercita o
presiunea in jos urmata de o tractiunea anterioara,in acest mod se mobilizeaza condilul
readucandul in cavitatea glenoida.
Luxatii laterale sunt cu totul exceptionale,deoarece luxatiile in afara sau inauntru sunt
impiedicate de rezistenta data e elementele anatomice ale articulatiei.Tratament tine seama de
gradul de deplasare a fragmentelor fracturate si luxate.
Luxatii recidivante se produc foarte usor in timpul miscarilor de deschidere a gurii,daca acestea
depasesc o anumita amplitudine.Se cunosc luxatii condilomeniscale si meniscotemporale.
35. Contractura, trismusul şi anchiloza temporo-mandibulară: etiologia, patogenia, tabloul clinic,
diagnosticul diferențial, tratamentul.

Contractura
Este limitarea permanenta,totala sau partiala a miscarilor mandibulei,datorita imbolnavirilor sau
sechelelor dupa procese patologice.
Etiopatogenie:Poate fi de cauza periarticulara,musculara,cutaneo-mucoasa.
PERIARTICULARA:apare dupa supuratii sau traumatisme articulare,dupa interv chirurg pe ATM.Se
produce o transformare sclerocicatriceala a capsulei articulare si ligamentelor care devin inextensibile.
MUSCULARA apare prin scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei,sau hipertonia lor.Scleroza apare in
urma unor traumatisme musculare,corpi straini intramusculari,fracturi de mandibula vicios
consolidata.Fibrele musculare isi pierd elasticitatea
CUTANEO-MUCOASA din cauza cicatricilor retractile,scleroase,ale tegumentelor obrajilor si regiunii
maseterine,ale tesutului subcutanat,mucoasei jugale.In urma traumatismelor cu pierdere de substanta
ramin cicatrice,bride scleroase care impiedica miscarile mandibulei.
Cel mai des sunt cele musculare,cutaneo-mucoase si periarticulare.

Simptomatologia constrictiei de mandibula,diagnosticul.

Sunt accentuate limitarea miscarilor de coborire,mai putin a celor de lateralitae si propulsie.Bolnavul
simte ca o piedica si nu poate deschide gura.Deschiderea fortata a gurii provoaca dureri.Mandibula
deviaza lateral de partea leziunii.Endobucal se pun in evidenta cicatricele sau bridele mucoasei
bucale.Miscarile condilului mandibular au o amplitudine redusa,in functie de gradul de constrictie.Apar
dereglari de masticatie,fonatie,lipsa de autocuratire,aparitia carii,halena fetida.Bolnavii se alimenteaza cu
alimente moi.
Diagnosticul: Pe baza semnelor clinice si radiografice.
Radiografic nu se observa leziuni in ATM insa pot fi observate cauzele care au dus la constrictie(fracturi
vicios consolidate,corpi straini in partile moi).
Diagnosticul diferential se face cu trismusul si anchiloza tempor-mandib.

Tratamentul conservativ si chirurgical in constrictia mandibulei.

Conservativ:asuplisarea tesuturilor cicatriceale si mobilizarea mandibulei.Mecanoterapia cu agenti fizici
si enzime.Mecanoterapia-dispozitive care deschid gura,dilatarea se face lent progresiv,amplitudinea
dilatarii se creste cu 1-2mm pe zi timp de 30-40 zile.Injectii cu hialuronidaza,masaj raze ultrascurte.
Chirurgicale:Numai daca conservator nu-s rezultate si trebuie de inlaturat obstacolul.ex:-sectiunea simpla
a bridelor cutanate sau mucoase
-sectiunea transversala si sutura longitudinala
-dezinsertia muschiului maseter si pterigoidian intern in cazurile de scleroza cicatriceala a acestora
-sectiunea muschilor temporali de pe apofiza coronoida
Indiferent de metoda trebuie dupa asta mecanoterapia.

Anchiloza temporo-mandibulara.Etiopatogenie ,clasificare.

Limitarea permanenta a miscarilor mandibulei datorita organizarii unuii tesut osos care sudeaza
mandibula de osul temporal,practic dispare articulatia.
Apare mai des la copii,de obicei e unilaterala 85%.In mare parte e cauzata de traumatisme45%,infectii
loco-regionale 38%.Leziunile care duc sunt:fracturile intraarticulare ale condilului,fracturile cavitatii
glenoide,plagile articulatiei.
Cauzele anchilozei post-infectioase sunt supuratiile otomastoidiene,supuratii in jurul ramului ascendent
mandibular,scarlatina.Prin traumatisme se distrug elementele articulare.timpul minim de instalare este de
5 lui pentru traumatism direct si 18 luni pentru indirect.
Simptomatologia anchilozei temporo-mandibulare.

Absenta totala a miscarilor mandibulei.In anchiloze partiale arcadele pot fi indepartate pe 0,5-
1mm.Mentonul este deviat spre partea bolnava.Hemimandibula de partea bolnava este mai scurta.Linia
interincisiva este deviata de partea bolnava.In anchiloze bilaterale relieful mentonului este sters,bolnavii
in profil au “aspect de pasare” .Incisivii inferiori sunt vestibularizati.Lipsa igienizarii duce la form
depozitelor mari de tartru.Vocea este suierata printre dinti si are o intensitate redusa.Starea generala
afectata din cauza alimentatiei slabe.

Tratamentul anchilozei temporo-mandibulare.

Trebuie prevenita afectiunea:orice lovitura pe menton trebuie sa fie urmata de o examinare minutioasa a
ATM,in caz de fractura condiliana imobilizarea va fi urmata obligatoriu de mecanoterapie.In anchilozele
formate singurul tratament este cel chirurgical,se urmareste crearea unei noi articulatii pentru a reda
miscarea mandibulei.Artroplastia cu interpozitie de piele totala.Pielea introdusa intre cele 2 suprafete
singerinde opreeste formarea calusuui osos,induce metaplazia cartilaginoasa.Mecanoterapia este
obligatorie.
36. Chisturile epiteliale odontogene de origine inflamatorie: etiologia, patogenia, tabloul clinic,
diagnosticul diferenţial şi tratamentul.

Definitie:
- Chistul de maxilar este o leziune patologica cavitara care se dezvolta in grosimea oaselor
maxilare
- prezinta un continut lichid (continutul poate fi si semifluid sau gazos)
- membrana epiteliala nu este prezenta in mod obligatoriu la toate cazurile.
CLASIFICAREA CHISTURILOR DE MAXILAR
I.Chisturi epiteliale
IA.Chisturi epiteliale odontogene
de dezvoltare
1.chist primordial (keratochist)
2.chist folicular (dentiger)
3.chist de eruptie
4.chist periodontal lateral
5.chistul gingival al sugarului
6.chist gingival al adultului
7.chist odontogen calcificat
inflamatorii
1.chist radicular
2.chist rezidual
3.chist inflamator lateral
4.chist paradental
CARACTERISTICI CLINICE GENERALE
-Evolutia este adesea asimptomatica
FAZA PRECOCE de dezvoltare (perioada de latenta)
- prezenta dintilor devitali, cu carii profunde, coloratii ale dintilor
- modificari de pozitie dentara
- persistenta dintilor temporari sau lipsa dinte definitiv
FAZA DE DEZVOLTARE
- deformarea osoasa, mai ales vestibular
- palpare
- a) consistenta dura, forma hemisferica
- b) consistenta elastica, senzatie “minge de celuloid”
- c) consistenta fluctuenta, margini de os deformat
-devieri ale pozitiei dentare
- mobilizare dentara
- vitalitatea dentara se poate mentine in: keratochist, chisturi globulomaxilare, solitare si e negativ in
radicular
COMPLICATII
1.COMPLICATII SEPTICE
2. FISTULIZARE
3. FrACTURA SPONTANA “IN OS PATOLOGIC”
4. DEGENELESCENTA MALIGNA

DIAGNOSTIC
SEMNELE CLINICE

-Ex. Radiologic – radiotransparenta uniloculara sau policiclica, cu contur radioopac

-Punctie aspirativa - lichid serocitrin cu cristole cholesterol continut hemoragic/purulent
-Ex. Histopatologic al membranei
-Teste vitalitate
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
-Tumori maxilar B/M -Displazii si distrofii osoase
-Osteomielita -Hemangioame

TRATAMENTUL CHISTURILOR OSOASE MAXILARE

Tratamentul este chirurgical
Obiective: - indepartarea tesutului patologic
- conservarea dintilor
- conservarea structurilor vecine
- restaurarea zonei afectate
Tehnici: - marsupializare(decompresie)
- cura radicala (enucleerea)
- cura radicala prin metoda rinologica
- decompresie prin drenajul continutului
lichidian (met. temporara de tratament)

37. Chisturile epiteliale odontogene de dezvoltare: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul
diferenţial şi tratamentul.

Definitie:
- Chistul de maxilar este o leziune patologica cavitara care se dezvolta in grosimea oaselor
maxilare
- prezinta un continut lichid (continutul poate fi si semifluid sau gazos)
- membrana epiteliala nu este prezenta in mod obligatoriu la toate cazurile.
CLASIFICAREA CHISTURILOR DE MAXILAR
I.Chisturi epiteliale
IA.Chisturi epiteliale odontogene
de dezvoltare
1.chist primordial (keratochist)
2.chist folicular (dentiger)
3.chist de eruptie
4.chist periodontal lateral
5.chistul gingival al sugarului
6.chist gingival al adultului
7.chist odontogen calcificat
inflamatorii
1.chist radicular
2.chist rezidual
3.chist inflamator lateral
4.chist paradental
CARACTERISTICI CLINICE GENERALE
-Evolutia este adesea asimptomatica
FAZA PRECOCE de dezvoltare (perioada de latenta)
- prezenta dintilor devitali, cu carii profunde, coloratii ale dintilor
- modificari de pozitie dentara
- persistenta dintilor temporari sau lipsa dinte definitiv
FAZA DE DEZVOLTARE
- deformarea osoasa, mai ales vestibular
- palpare
- a) consistenta dura, forma hemisferica
- b) consistenta elastica, senzatie “minge de celuloid”
- c) consistenta fluctuenta, margini de os deformat
-devieri ale pozitiei dentare
- mobilizare dentara
- vitalitatea dentara se poate mentine in: keratochist, chisturi globulomaxilare, solitare si e negativ in
radicular
COMPLICATII
1.COMPLICATII SEPTICE
2. FISTULIZARE
3. FrACTURA SPONTANA “IN OS PATOLOGIC”
4. DEGENELESCENTA MALIGNA

DIAGNOSTIC
SEMNELE CLINICE

-Ex. Radiologic – radiotransparenta uniloculara sau policiclica, cu contur radioopac

-Punctie aspirativa - lichid serocitrin cu cristole cholesterol continut hemoragic/purulent
-Ex. Histopatologic al membranei
-Teste vitalitate
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
-Tumori maxilar B/M -Displazii si distrofii osoase
-Osteomielita -Hemangioame

TRATAMENTUL CHISTURILOR OSOASE MAXILARE

Tratamentul este chirurgical
Obiective: - indepartarea tesutului patologic
- conservarea dintilor
- conservarea structurilor vecine
- restaurarea zonei afectate
Tehnici: - marsupializare(decompresie)
- cura radicala (enucleerea)
- cura radicala prin metoda rinologica
 - decompresie prin drenajul continutului
lichidian (met. temporara de tratament)
38. Ameloblastomul: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul

Ameloblastomul este o tumora epiteliala odontogenica, cu caracter benign, ce se dezvolta din

ameloblaste, resturi epiteliale ale organului adamantin, de unde si denumirea de adamantinom.
Ameloblastomul reprezinta aproximativ 1% din tumorile orale epiteliale odontogenice.
Ameloblastomul se clasifica in :
-Ameloblastom solid, multichistic (cel mai des intalnit)
apare la adulti in jurul varstei de 30-40 ani dimensiuni variabile si forma multiloculara cu septuri
distincte care impart leziunea in compartimente; rar cu aspect in “fagure”, “baloane de sapun”margini
bine definite, netede si ondulate
Aspect radiografic: Radiotransparenta cu septuri interne radio-opace, asociata in 80 % din cazuri cu
un M3 inclus care deplaseaza dintii adiacenti, ii subtiaza sau determina rezorbtia lor
-Ameloblastom unichistic
Reprezinta 10-15% din totalul ameloblastoamelor, localizat in 90% din cazuri la mandibula, predominant
posterior. Radiotransparenta uniloculara, cu contur net, intens opac, cauzand expansiunea corpului si a
ramului mandibulei pana la creasta sigmoida si gatul condilului, deplasarea spre inferior a M2 mandibular
si rezorbtia radiculara a M1.
Diagnostic diferential: chist folicular, chist rezidual, chist osos posttraumatic, chist
esential, keratochist, granulom cu celule gigante. Prognostic: este o leziune care uneori este confundata cu
un chist periapical, care recidiveaza si trebuie urmarita multi ani.
-Ameloblastom desmoplastic
Este o varianta de ameloblastom cu aspect specific clinic, imagistic si
histopatologic, localizat la maxilar sau mandibula, predominant in regiunea anterioara a mandibulei.

Radiografic are un aspect mixt radiotransparent si radioopac cu margini difuze sugestive pentru o leziune
fibro-osoasa vizibila pe OPT, radiografii in incidenta de craniu “de fata” si in incidenta mandibula
defilata . Prognostic: este o leziune care recidiveaza si trebuie urmarita multi ani
-Ameloblastom extraosos periferic
Este omologul ameloblastomului multichistic solid intraosos Localizat la nivelul gingiei aferente dintilor
maxilari sau mandibulari sau la mucoasa alveolara a pacientului edentat; poate fi si multicentric.
Radiografic: aspect mixt radiotransparent si radioopac al crestei dentare care poate fi insotit de o depresie
sau o eroziune a acesteia
Diagnostic diferential: fibromul odontogenic periferic, tumora odontogenica scuamoasa
Prognostic: este o leziune care recidiveaza dupa multi ani, este agresiva local si poate maligniza
Majoritatea ameloblastoamelor (80%) se dezvolta la mandibula, in regiunea molarilor , dar se pot extinde
pana in zona simfizara. La maxilar, leziunile apar de obicei in zona molarului trei si se extind pana in
sinusul maxilar si planseul nazal.

Tratament
Cel mai des se practica rezectia chirurgicala, tinandu-se cont de tendinta tumorii de a invada tesuturile
osoase adiacente. CT si IRM permit determinarea exacta a extinderii tumorii.
In cazul tumorilor inoperabile, cum sunt cele maxilare posterioare, se utilizeaza terapia cu radiatii.
39. Adenomul pleomorf al glandelor salivare: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi
tratamentul.

Adenomul pleomorf reprezintă cea mai frecventă tumoră de glandă salivară, (aproximativ 80% din
aceste tumori), ce conţine ţesut epitelial mixt şi componente celulare mezenchimale. Ca şi localizare
80% se dezvoltă în glanda parotidă, 10-15% în glandele submandibulare, 5% în glandele sublinguale, 5%
în glandele salivare minore, palatine, buză superioară, mucoasă bucală. Apare mai frecvent la femei în a
IVa-VIa decadă de viaţă, raportul feminin/masculin este de 1,5/1, fiind foarte rar întâlnită la copii.Din
punct de vedere histologic este o tumoră benignă mixtă, compusă din 2 tipuri de celule:
epiteliale/mioepiteliale şi elemente mezenchimale dispuse în stroma de mucopolizaharide, înconjurată
de o pseudocapsulă fibroasă de grosime diferită . Din leziune pot protuziona spre ţesutul sănătos mici
insule de ţesut tumoral (datorită ratei diferite de creştere a celulelor) fenomen numit pseudopodie;
responsabil de recurenţă după excizia chirurgicală. Ocazional apare hemoragie, calcificare, necroză sau
risc de degenerare malignă în timp.

De asemenea, este cunoscut şi sub numele de "tumoră mixtă, a glandelor salivare", care descrie aspectul
ei pleomorf, spre deosebire de originea sa dublă elemente epiteliale şi mioepiteliale. Tumora este
fermă, de obicei solitară şi prezintă o creştere lentă, fără durere, iar când afectează parotida poate da
fenomene de compresiune a nervului facial, otalgie, neuralgie, paralizia nervului IX, X, XI, trismus.
Diagnosticul se poate pune fie imagistic (sialografie, ecografie, CT, IRM), fie prin examen anatomo-
patologic (punţie-aspiraţie cu ac fin, excizia tumorii). Biopsia efectuată prin aspiraţie cu ac fin poate
determina dacă tumora este de natură malignă, cu o sensibilitate de aproximativ 90% . Per ansamblu,
tratamentul de elecţie pentru tumorile glandelor salivare este rezecţia chirurgicală. Biopsia efectuată
prin aspiraţie cu ac fin este recomandată înaintea intervenţiei chirurgicale pentru a confirma
diagnosticul . Tumorile benigne ale glandei submandibulare sunt tratate prin simpla excizie cu păstrarea
ramurei mandibulare a nervului trigemen, nervului hipoglos, şi nervului lingual . Tumorile maligne
salivare, necesită rezecţia largă locală a tumorii primare. Cu toate acestea, în cazul în care rezecţia
completă nu poate fi realizată, radioterapia adjuvantă îmbunătăţeşte controlul local. Principalele
complicaţii sunt date de leziunile nervoase VII (adenoamele parotidiene), hipoglos, ramul mandibular al
trigemenului (adenomul submandibular). Pe termen lung adenoamele pot degenera malign în 2-25% din
cazuri. Riscul de recidivă este de 45% pentru rezecţiile incomplete şi de 1-5% daca este ruptă capsula în
timpul intervenţiei . Deși această tumoră este benignă, reapariţia ei poate avea loc şi la 30 de ani după
tratament, în aceste cazuri, riscul degenerării maligne fiind crescut.

40. Epulisul: clasificare, etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul.

In cadrul tumorilor benigne de la nivelul cavitatii bucale se inscrie si epulisul gingival. Acesta are
o evolutie lenta, fara tulburari grave, fara adenopatii (mariri ale ganglionilor).

Leziunile pot aparea la orice varsta, dar mai frecvent intre 20-40 ani si la femei in timpul
graviditatii.  Statistic, sexul feminin este mult mai afectat.

Factorii care genereaza aparitia epulisului sunt de doua tipuri:

Locali: tartrul dentar, carii prezente in zona afectata, resturi de radacini netratate la timp,
coroane neadaptate sau adaptate necorespunzator.

Generali: tulburari de metabolism si dezechilibre hormonale.

Exista sase tipuri de epulis:

1.      Granulomatos – alcatuit mai mult din tesut conjunctiv (celule tinere). Clinic are
culoare rosie, suprafata neregulata, consistenta moale si sangereaza la atingere.
 2. Teleangiectatic/ angiogranulom – seamana cu primul tip, dar predomina vasele de
sange in structura sa. Clinic are culoare violacee, consistenta moale, tendinta la
sangerari spontane, dar si la atingere.
3. Fibros – are aceleasi aspecte clinice ca si primul tip, prezinta celule de tip matur in
interior si fara tendinta de sangerare.
4. Osteogen – prezinta lamele osoase in interior, seamana cu tipul fibros, dar consistenta
este mai ferma si radiologic se vad semnele oasoase distinctive.
5. Epulis cu celule gigante – este acoperit de un strat care poate prezenta leziuni de tip
ulceratie, culoarea este rosie – violacee, si suprafata neregulata. Uneori prezinta mai
multi lobi, sangereaza usor si poate ajunge de dimensiuni mari.
6. Mixomatos – pe fondul unui tesut bogat in vase. Are culoare violacee, consistenta
gelatinoasa si tendinta sa invadeze osul. Extrem de rar se transforma malign.
Tratamentul curativ al epulisului este exclusiv chirurgical insotit de analiza histopatologica.
Interventia se realizeaza sub anestezie locala, iar excizia chirurgicala se poate face clasic cu
bisturiul, cu electrocauterul sau cu laserul. Daca indepartarea este corecta si cauzele sunt
eliminate, nu exista recidiva.

Un alt tip de epulis mai rar intalnit si cu tablou clinic impresionant este epulisul nou-nascutului.
Aceasta este o tumora congenitala, afecteaza mai mult sexul feminin (90%), cu localizare mai
frecventa la maxilarul superior. Aspectul clinic este de masa tumorala cu mai multi lobuli, cu
plecare din zona caninului si molarilor. Dimensiunea variaza de la 1-2 cm la 6-7 cm. Sunt rare
cazurile cand porneste de la limba. Uneori sangereaza spontan, alteori la atingere.

Tratamentul este clasic, ca si in cazul epulisului adultului.

41. Chistul sebaceu: etiologia, clinica, diagnosticul diferențial, tratamentul

CHISTUL SEBACEU este o formatiune tumorala benigna ce se formeaza prin obstructia (blocarea)

orificiului glandei sebacee. Aceste glande sunt situate la baza firului de par si au ca principala functie
secretia si eliberarea sebumului.  In conditii normale intrega cantitate de sebum format este
eliminata prin orificiul (infundibul) glandei si formeaza o pelicula protectoare la nivelul pielii care
ajuta la protejarea acesteia de microbi , paraziti si fungi, oferind de asemenea protectie impotriva
temperaturilor extreme precum si a umiditatii crescute
RISCUL de aparitie a chistului sebaceu este crescut la: persoanele care efectueaza efort fizic
prelungit in spatii deschise (expunere indelungata la temperaturi ridicate),  adolsecenti (prin
modificarea profilului hormonal), persoane cu antecedente heredocolaterale pozitive (cu rude
afectate de aceasta afectiune) precum si la persoanele cu dislipidemii sau alterari ale sistemului
endocrin.
DIAGNOSTICUL se realizeaza prin examenul local amanuntit al formatiunii tumorale. Chistul se
prezinta ca o formatiune tumorala de forma sferica sau ovoidala, cu diametrul variind de la 2-3 mm
pana la 10 – 15 cm  (chisturile de dimensiuni mai mari avand tendinta la fistulizare), de consistenta
elastica, mobila pe planul profund, asociata sau nu cu eritem (piele rosie)  si edem (umflatura) 
perilezional.  In formele infectate asociate cu eritem si edem pacientul acuza dureri de intensitate
moderata ce au adesea caracter pulsatil. Chistul sebaceu apare frecvent  la nivelul scalpului (pielii
paroase a capului), regiunii faciale (fetei), regiunii cervicale (gatului)  si umerilor, mult mai rare fiind
localizarile la nivelul membrelor superioare si inferioare. Prezenta unei formatiuni tumorale chistice
la nivelul palmelor sau talpilor excluzand diagnosticul de chist sebaceu deoarece la acest nivel nu se
gasesc glande sebacee.
TRATAMENTUL chistului sebaceu este chirurgical si consta in excizia acestuia si sutura
tegumentului, interventia desfasurandu-se cu anestezie locala. Indepartarea firelor de sutura se
realizeaza la 7 zile in cazul leziunilor de la nivelul regiunii faciale si la 14 zile pentru restul
localizarilor. Excizia corecta presupune indepartarea in intregime a glandei  evitand astfel riscul de
ricidiva. Tratamentul  chirurgical al chistului sebaceu infectat este mult mai dificil decat simpla
excizie a chistului neinfectat deoarece in forma infectata se stabilesc conexiuni intre glanda si
tesutul celular inconjurator, ingreunand cu mult exciza completa. Un alt aspect extrem de important
este  acela ca in cazul chistului sebaceu infectat este contraindicata sutura tegumentului (riscul
persistentei infectiei fiind foarte mare), cicatricea restanta in urma interventiei chirurgicale fiind mult
mai mare decat in forma neinfectata.
42. Tumorile cutanate benigne ale regiunii maxilo-faciale. Tumorile epiteliale benigne ale cavităţii
bucale.

Tumori cutanate benigne : Generalitati

Tumorile pot fi benigne sau maligne. Cele maligne sunt canceroase, se extind rapid si produc
metastaze, iar cele benigne nu sunt atat de agresive. Tumorile cutanate benigne sunt niste
elemente care proemina, depasesc suprafata pielii, au tendinta la crestere, sunt persistente (nu
dispar de la sine). Se formeaza dintr-un tesut al pielii si pastreaza exact aceeasi structura ca
acesta. Tumorile cutanate benigne nu produc metastaze. Se pot forma din tesutul epitelial al
pielii, din glande (sebacee, sudoripare), din firul de par, din tesut conjunctiv, muscular, adipos. Si
alunitele sunt niste tumori cutanate benigne.
Tumori cutanate benigne : Cum se manifesta
Veruca seboreica este o tumora cutanata benigna. Se manifesta ca o formatiune ce proemina la
suprafata pielii, este colorata maroniu inchis (spre negru). Este denivelata, neregulata, de
aproximativ 2-3cm. Verucile apar de obicei pe zonele de piele care au glande sebacee (fata,
maini, torace). Tumorile cutanate benigne care se formeaza la nivelul firului de par pot fi
keratoacantoamele. Apar pe zonele expuse la soare (maini). Ca prim simptom este aparitia unui
nodul, hemisferic, de culoarea pielii. Centrul nodulului prezinta o gaura. Siringoamele sunt niste
tumori cutanate benigne care se formeaza din glandele sudoripare. Apar niste noduli galben-
bruni, de 1-3 mm. Sunt localizati pe pleoape, torace, abdomen, axila. Chistul epidermoid este o
formatiune rotunda, alb-galbuie, elastica. Lipomul este o tumora cutanata benigna care se
formeaza din tesutul adipos (gras). Apare ca un element proeminent, de culoarea pielii, de
dimensiuni variate. Angiomul se formeaza din vase de sange, apare ca o pata rosie-violacee.
Alunitele se numesc nevi pigmentari si pot fi la nivelul pielii, sau proeminente.
Tumori cutanate benigne : Principalele cauze
Printre cauzele prin care apar anumite tumori cutanate benigne, precum alunitele, se numara
expunerea la soare, mai ales in momentele nepotrivite ale zilei, cand radiatiile sunt puternice.
Lipsa de aplicare a unei creme de protectie este un factor de risc. Angioamele sunt tumori
cutanate benigne care apar datorita unor modificari ale vaselor de sange. Siringoamele apar
atunci cand exista niste anormalitati ale glandelor sudoripare. Veruca seboreica este o tumora
cutanata benigna datorata modificarilor glandelor sebacee.
Tumori cutanate benigne : Ce trebuie facut imediat
Tumorile cutanate benigne nu necesita, de cele mai multe ori, niste masuri imediate. Ele nu sunt
problematice, fiind foarte diferite de cele maligne. Nu cresc in dimensiuni, nu se extind, nu
produc metastaze. Trebuie sa fie, totusi, supravegheate, de un medic dermatolog, deoarece, la un
moment dat, pot sa apara modificari. Tumorile cutanate benigne, mai ales alunitele, necesita
urmarire, pentru ca in timp pot deveni maligne.
Papilom.
Este o proliferare tumorala benigna a stratului spinos al epiteliului, avind drept cauza infectia cu
virusul papiloma uman.
Papilomul se manifesta clinic ca o formatiune tumorala cu crestere exofitica, verucoasa sau
conopidiforma, avind prelungiri diitiforme. Are dimensiuni de 0,5-1 cm . Consistenta: moale sau
ferma, in functie de prezenta sau absenta tesutului fibros. Suprafata este neregulata, de culoare
alba, rosiatica .
Localizar-tipica, cu predilectie la nivelul mucoasei linguale, jugale, la nivelul rosului de buza,
palatului dur valului palatin si chiar luetei.
Prezinta 3 variante histopatologice:
papilomul scuamos
papilomul inversat
papilomul cu celule cilindrice
Anatomia patologica: este o proliferare benigna a stratului spinos al epiteliului. Prezinta proiectii
papilare exofitice, cu un condron central fibrovascular.
Tratament: papilomul oral necesita un tratament chirurgincal care consta in extirparea in
totalitate
a formatiunii impreuna cu baza de implantare.
Recidivele dupa extirparea completa sunt rare.
Riscul de malignizare este scazut
43. Afecţiunile precanceroase ale pielii şi marginii roşii a buzelor. Afecţiunile precanceroase ale
mucoasei cavităţii bucale.

 Keratoza actinică sau solară

Sunt cele mai des întâlnite leziuni precanceroase

Keratozele actinice sunt excrescenţe aspre, solzoase, uşor reliefate, care variază în culoare
de la maro la roşu şi pot atinge un diametru de până la 2,5 cm. Apar de cele mai multe ori la
persoanele în vârstă. Unii experţi consideră keratozele actinice drept o formă timpurie a CSC.

Cheilita actinică este o forma de keratoză actinică ce apare pe buze, care devin  uscate,
crăpate, solzoase şi palide sau albe. Afectează în special buza inferioară, care este expusă
mai mult soarelui decât cea superioară.

Boala Bowen.
Sau eritroplazia este considerata de catre O.M.S. ca singura leziune premaligna a mucoase
bucale.
Etiologie necunoscuta, cel mai probabil factorii cauzali sau favorizanti ai neoplasmelor sunt
raspunzatoare de aparitia sa. Frecventa: mai des este intilnita la fumatori si bautori de alcooluri,
in special barbati. Este considerata cea mai frecventa forma de debut asimpltomatica de cancer
de mucoasa. Clinic: se poate prezenta atat ca leziune izolata si in asociere cu leocoplazia.
Leziunea eritroplazica se prezinta sub doua forme clinice:
granulara (hipertrofica)-are o culoare rosie vie, catifelata,cu suprafata neregulata, granulara.
negranulara (atrofica)- culoare rosie vie, cu suprafataneteda, fara zone de hiperkeratoza.
Leziunea apare ca o zona de inflamatie.
Atitudine terapeutica:
suprimarea factorilor presupusi cauzali (traume) si tratament antiinflamator 7-10 zile.
Leucoplazia
* Leucoplazia
* Este definita ca o “pata alba” nu mai mica de 5mm diametru, care nu poate fi inlaturata
prin stergere .
* Leucoplazia reprezintă o afectare a mucoaselor care se dezvoltă lent, cronic, în timp, sub
acțiunea unor factori iritanți.
* Aceasta se caracterizează prin depunerea de plăci cu o colorație albicioasă. Pot să apară
oriunde în cavitatea orală dar se dezvoltă, cu predilecție, la nivelul limbii, pe părțile
laterale ale acesteia si la nivelul mucoasei jugale (interiorul obrajilor).
* Nu reprezintă potențial canceros atâta timp cât factorul declanșator este eliminat. Totuși,
leucoplazia este o leziune precanceroasă care ignorată poate avea un prognostic
nefavorabil.
* În general, leucoplazia este produsă de factori iritanți care se regăsesc tranzitoriu sau
permanent în cavitatea orală. Îndepărtarea acestora precum și instituirea unei igiene
excelente se dovedesc eficiente.
* Dacă nu este de ajuns și leziunile arată semne precoce de cancer, acestea trebuie
îndepartate:
* chirurgical
* prin folosirea laserului cu CO2
* prin inghetare
* terapie fotodinamica
* electrochirurgie
* Chiar dacă studiile indică un risc de malignizare de 4-6% pentru leziunile leucoplazice,
aceasta formațiune precanceroasă trebuie luată serios în considerare și terapia profilactică
trebuie instituită cât mai repede.
* Candidoza bucala
* Candidoza bucală este o infecție cu ciuperca candida albicans.
* Candidoza bucală poate afecta pe oricine, deși apare mai des în cazul copiiilor foarte
mici, bătrânilor, bolnavilor cronici și în cazul celor cu sistem imunitar slăbit.
* Majoritatea oamenilor sănătoși au particule de candida în gură, pe piele, sau în tractul
digestiv. Candidoza este menținută în limite normale de către alte bacterii bune și
microorganisme din corpul uman. Medicamentele, bolile și alți factori care
dezechilibrează flora microbiană a organismului permit acestei ciuperci să se înmulțească
necontrolat și să infecteze zonele sensibile.
* Simptome ale candidozei bucale
* Secreții albicioase pe limbă
* Leziuni în relief pe limbă, cerul gurii, interiorul obrajilor, gingii, amigdale sau în spatele
gâtului. Aceste leziuni au secreții care seamănă cu brânza de vaci, pot fi dureroase și
chiar sângerânde la contactul cu dinții sau alte obiecte. În cazul în care candidoza bucală
nu este tratată, infecția se poate întinde și cauza:
* Durere și dificultate la înghițire
* Senzația că alimentele au rămas blocate în gât sau în coșul pieptului
 * Febră, în cazurile severe în care infecția trece de esofag
* Tratamente pentru candida bucală
* Medicamentele antifungice pentru candida bucală sunt prescrise de obicei pentru circa
10-14 zile și pot veni sub formă de comprimate, capsule sau lichide.
44. Tratamentul chirurgical al afecțiunilor parodontale. Chiuretajul gingival. Gingivectomia.
Vestibuloplastia.

Tehnicile de tratament în chirurgia parodontală sunt utilizate cu scop de a elimina țesuturile

patologice din pungile parodontale și de a reabilita defectele mucogingivale apărute fie ca
rezultat al leziunilor tisulare induse de elementele patologice, fie în urma debridării zonei
parodontale. Aceste metode se referă la chirurgia corectivă.
Chiuretajul gingival
Prin procedeul de chiuretaj gingival obținem înlăturarea țesutului de granulație cronic de pe
peretele lateral al pungilor parodontale. Acest spațiu pe lângă componentele de bază a țesutului
de granulație conține resturi de tartru, placă bacteriană, țesut necrotic.
Chiuretajul subgingival
Această metodă se referă la procedeul de înlăturare a țesuturilor alterate în sens apical,mai
jos de joncțiunea dento-gingivală. Scopul chiuretajului subgingival este de a înlătura țesuturile
patologice pentru ulterioara regenerare a epiteliului joncțional și gingival. Chiuretajul
subgingival poate fi efectuat:
1. În câmp închis – pe ”orb”;
2. În câmp deschis – precedat de decolarea unui lambou mucoperiostal, pentru accesul
direct la câmpul operator.
După efectuarea chiuretajului, cheagurile de sânge se vor transforma în țesut de susținere a
dintelui, astfel se va obține o regenerare a epiteliului.
Gingivectomia gingivoplastică
Gingivectomia reprezintă procedeul de excizie a gingiei. Prin înlăturarea peretelui pungii
parodontale, gingivectomia oferă acces direct la suprafața radiculară, evidențiând tartrul
subgingival. Prin această metodă se obține o planare radiculară ce favorizează o regenerare a
țesuturilor gingivale, și reabilitarea conturului gingival fiziologic. Chiar dacă procedeele de
gingivectomie au fost utilizate pe larg în trecut, indicațiile gingivectomiei sunt restrînse datorită
apariției operațiilor cu lambou mai sofisticate. Gingivectomia poate fi efectuată în cazuri de:
  Eliminarea pungilor supraosoase, indiferent de profunzimea pungii, dacă peretele pungii
este fibros și stabil.
 Eliminarea gingiei hipertrofice.
 Eliminarea abceselor gingivale supraosoase.
Gingivectomia poate fi efectuată prin utilizarea lamelor(scalpel), electrozilor, razelor laser,
sau cu compuși chimici. Cea mai recomandată metodă de gingivectomie este cea chirurgicală.
Vestibuloplastia prin procedeul Kazanjian. Plasita vestibulara este realizata prin incizie paralela
cu creasta alveolara la distnata de 1-1.5cm de aceasta.Se sectioneaza mucoasa dupa care se
decoleaza lamboul intern de pe planul submucos pina la linia mucogingivala si in continuare se
decoleaza si dezinsera planul celulomuscular de pe periost,deplasinduse in sens apical pina la
nivelul proiectat al noului fund de sac vestibular.Lamboul mucos intern ,eliberat de planul
celulomuscular este aplicat pe suprafata periostica si suturat.Marginea libera a lamboului extern
dupa decolarea si alunecarea sa pe planul labiogenian este mobilizata spre noul fund de sac
vestibular si daca este posibil suturata la periost.In caz contrar o zona labiogeniana cruda
urmeaza a se epitelializa secundar.In noul sac vestibular se modeleaza un val de stens mentinut
de marginea unei laci palatine sau a unei gutiere alveolare.
45. Defectele și deformațiile țesuturilor (organelor) teritoriului oro-maxilo-facial. Chirurgia plastică și
reconstructivă oro-maxilo-facială.

46. Anomaliile și deformațiile dento-maxilare în plan sagital, transversal și vertical. Date generale,
etiologie, patogenie, clasificare, diagnostic și tratament.

47. Tehnici chirurgicale curente în implantologia orală. Metode de instalare a implantelor dentare
endoosoase.

48. Biomateriale, aparataj și intrumentar utilizate în implantologia orală. Materiale de adiție.

49. Atrofii și defecte ale crestelor alveolare în zonele maxilare posterioare. Tratamentul chirurgical
proimplantar. Elevarea planșeului sinusului maxilar. Tehnici chirurgicale.

50. Chirurgia reconstructivă osteoplastică de augmentare, de grefare din situsuri endo- și exoorale.