Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2015
Cursul 4
Tipologia drepturilor reale principale
Dreptul de proprietate
Nu exista un drept de proprietate propriuzis, ci acesta exista prin cele doua forme ale
sale: dreptul de proprietate privata si dreptul de proprietate publica.
Sub aspect terminologic,termenul proprietate are multiple sensuri (bunul care formeaza
obiectul dreptului de proprieatte, avere, reletia proprietar-bun/proprietar-celelalte persoane,
dreptul de proprietate), fie in vorbirea curenta, fie in diferitele discipline, care din perspective
diferite studiaza proprietatea.
Ca urmare, in functie de context, trebuie sa deslusim sensul pe care il are termenul
proprietate. Exista multiple perspective asupra acestui termen, fara a face un inventar complet, ne
vom opri la perspectiva istorica, cea sociologica, cea filosofica si cea juridica.
Important este ca indiferent de perspectiva exista o problema fundamentala a dreptului
de proprietate. Aceasta consta in tensiunea care se creeaza, in contradictia care apare intre
aproprierea privata a bunurilor, pe de o parte, si aproprierea comunitara a bunurilor, pe de alta
parte (=> structura polara a dreptului de proprietate).
In orice tip de societate, aceasta contradictie exista si, intrun fel sau altul, in functie de
modul in care se rezolva, se configureaza organizarea sociala.
Aproprierea privata nu se reduce la stapanirea individuala a bunurilor (proprietatea
individuala), iar aproprierea comitara nu cuprinde orice forma de stapanire comuna sau colectiva
a bunurilor. AC se face prin intermediul structurilor de putere, care sunt expresia juridica de
drept public a unei comunitati. AP isi pastreaza acest caracter si cand se face de catre mai multe
persoane care formeaza sau nu un subiect colectiv de drept (ex. coproprietatea este o forma de
AP).
Important este ca, din perspectiva istorica, aceste doua forme de apropriere a bunurilor
au coexistat dintotdeauna. Nicio forma de organizare sociala nu a exclus in totalitate una sau alta
dintre aceste doua forme, chiar daca raportul dintre ele a fost variabil in timp.
Din perspectiva sociologica, sa incercat formularea unei legi de evolutie a dreptului de
proprietate.
Potrivit unui prim raspuns, sa afirmat ca dreptul de proprietate a evoluat de la formele
primitive de apropriere comunitara catre formele moderne de apropriere individuala. Al doilea
raspuns, total opus, afirma ca initial a predominat proprietatea privata, dar aceasta a fost inlocuita
treptat de proprietatea comuna. Daca ne intoarcem la perspectiva istorica, vom observa, insa, ca
o aaceste legi sunt infirmate. Au fost perioade in care sa acordat preeminenta aproprierii private,
au fost alte perioade in care a dominat aproprierea comunitara.
Realitatea este ca exista un balans al formelor de apropriere. De exemplu, in perioada
moderna a fost afirmata preeminenta aproprierii private a bunurilor, iar proprietatea privata a fost
declarata sfanta si inviolabila. Mai ales in partea a doua secolului XIX si in prima parte a
secolului XX, proprietatea privata a fost supusa unei critici ample, pe temeiul careia sa declansat
o ampla miscare sociala de instaurare a aproprierii comunitare a bunurilor, mai ales in cadrul
sistemului totalitar comunist. La sfarsitul secolului trecut, odata cu prabusirea acestui sistem, a
fost din nou reafirmata preeminenta aproprierii private a bunurilor fata de cea comunitara.
Niciuna dintre cele doua legi formulate de sociologi nu are temei istoric.
Tot din perspectiva sociologica, a fost pusa in evidenta, cu mai multa acuratete, structura
dreptului de proprietate. Elementele structurii dreptului de proprietate despre care s-a vorbit:
· lucrul, obiectul aproprierii (care prin apropriere devine bun)
· persoanele care apropriaza
· legatura dintre lucrurile apropriate si persoanele care apropriaza
Primul element din aceasta structura , obiectul dreptului de proprietate, ne arata ca
numai lucrurile pot fi apropriate, dar nu orice lucru poate fi apropriat. Sub primul aspect, odata
cu abolirea sclaviei, fiintele umane nu mai pot fi apropriate. Sub cel deal doilea aspect (nu orice
lucru poate fi apropriat), aproprierea, care inseamna aducerea in sfera civilizatiei a lucrurilor din
starea de natura, nu este posibila cand e vorba asanumitele lucruri comune (res comunaes) sau
cand este vorba de lucruri care sunt susceptibile doar de proprietate publica, cazuri in care
aproprierea nu este posibila. Sunt situatii in care, desi anumite lucruri sunt apropriabile si in
forma privata, totusi sunt declarate inalienabile, prin vointa legiuitorului sau a titularului
proprietatii.
Cat priveste persoanele care apropriaza, este important de observat ca, pe de o parte,
exista titularul proprietatii, adica persoana care apropriaza, iar pe de alta parte, exista toate
celelalte persoane care trebuie sa ii respecte dreptul titularului. In acest sens, se spune ca
proprietatea are caracter privativ,ea apartine celui care apropriaza, iar prin asta toti ceilalti sunt
privati de dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. Asfel, avem relatia dintre titularul
proprietatii, denumit si subiect activ, individualizat si determinat si toate celelelate persoane care
formeaza subiect pasiv, general si nedeterminat.
=> caracterul privativ: apropriere pt subiectul activ = privare pt subiectul pasiv
In ceea ce priveste relatia dintre persoana care apropriaza si bunurile apropriate,
aceasta este esentiala pentru intelegerea continutului juridic al dreptului de proprietate. (Uneori,
anumite elemente ale corpului uman dobandesc, prin intermediul relatiei de apropiere,
semnificatia unui lucru, iar, alteori, anumite lucruri primesc incarcatura pesonala si apar ca o
prelungire a persoanei.
Cat priveste perspectiva filosofica, ea incearca sa raspunda la intrebarea: care dintre cele
doua forme de apropriere este mai potrivita cu esenta umana? Rezumam dezbaterea astfel: daca
acceptam ca latura individuala a fiintei umane primeaza asupra laturii ei sociale, daca acceptam
ca libertatea este valoarea cea mai importanta, atunci trebuie sa recunoastem primatul aproprierii
private a bunurilor fata de aproprierea comuna.
Cat priveste perspectiva juridica, ea este cea care ne intereseaza in mod deosebit. Chiar
si din perspectiva juridica, trebuie sa observam ca dreptul de proprietate este un concept
interdisciplinar. Toate ramurile dreptului se raporteaza la dreptul de proprietate. Rezulta ca avem
conceptul de proprietate din perspectiva celorlalte ramuri de drept, care nu trebuie ignorate,
pentru a intelege ce inseamna proprietatea (dimensiunea de drept constitutional, administrativ, de
drepturile omului).
Ne intreseaza modul in care dreptul de proprietate este configurat in Codul civil. Pe langa
Codul civil, exista numeroase reglementari cuprinse in legi civile speciale care completeaza
regimul proprietatii. Trebuie avute in vedere pentru a intelege acest regim juridic, dar, in
principal, ne raportam la Codul civil.
Desi vorbim de drept de proprietate, in realitate, nu exista ca atare, ci prin speciile sale:
dreptul de proprietate privata si dreptul de proprietate publica, recunoscute in Constitutie si de
Codul civil.
Daca se recunoaste primatrul proprietatii private asupra proprietati i publice, teoria
dreptului de proprietate privata este chiar teoria generala a proprietatii. Art. 554 alin. 2 C. civ.
prevede ca „Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile aplicabile dreptului de proprietate
privata se aplica si dreptului de proprietate publica, insa numai in masura in care sunt
compatibile cu acesta din urma”.
Art. 136 alin. 1 din Constitutie prevede ca „Proprietatea este publica sau privata.”, iar in
celelalte alineate ale art. 136 si art. 44 sunt inscrise principiile care guverneaza regimul juridic al
dreptului de proprietate privata si regimul juridic al dreptului de proprietate publica.
De peste 2000 de ani, de la dreptul romana pana in prezent, nu poate fi inteles dreptul
de proprietate daca nu ii intelegem, in primul rand, continutul juridic.
Art. 555 alin. 1 „Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si
dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.” =>
à apartenenta la categoria drepturilor reale
à diferenta specifica, data de:
I. continutul juridic al dreptului de proprietate (prerogativele lui)
II. carcterele acestui drept
III. precizarea limitelor exerictarii sale
Cand vorbim de continutul juridic (art. 555), avem in vedere latura substantiala si
elementul procesual, adica atributele pe care proprietarul le are asupra bunului sau si dreptul pe
care il are proprietarul de a cere justitiei protectia dreptului sau.
Latura substantiala a continutului juridic contine trei prerogative: posesia, folosinta si
dispozitia. Al doilea element definitoriu se refera la limitele exercitarii acestor prerogative. Al
treilea element face referire la caracterele dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate privata = dreptul real principal care confera titularului sau
atributele posesiei (ius possidendi), folosintei (ius utendi si ius fruendi) si dispozitiei (ius
abutendi) asupra bunului apropriat in forma privata, atribute care pot fi exercitate in mod absolut,
exclusiv si perpetuu, cu respectare limitelor materiale si a limitelor juridice.
3. Dispozitia
Dispozitia imbraca 2 forme:
3.1. Dispozitia materiala
proprietarul poate sa modifice substanta bunului, sa ii schimbe forma, sa distruga sau sa
consume substanta (inclusiv prin culegerea productelor) bunului ex. proprieatrul unei case poate
sa faca adaugiri sau sa demoleze
- are in vedere bunurile corporale, inclusiv drepturile de creanta, a caror substanta juridica este
incorporata in materialitatea titlului.
- legiuitorul intrevine de multe ori pentru a limita dispozitia materiala, fie pentru a interzice
anumite forme de modificare sau transformare, fie prin a cere unele autorizari prealabile, fie
pentru a impiedica distrugerea bunului
- ! titularii celorlalte drepturi reale au posibilitatea sa isi exercite atributele astfel incat sa
conserve substanta lucrului
a) Natura juridica
clauza de inalienabilitate
- instituita prin vointa dispunatorului / subinteleasa de legiuitor in sarcina persoanei
care are obligatia de a transmite in viitor dreptul de proprietate asupra unui bun unei
persoane determinate (contract sau testament)
- incalcarea => actiune de raspundere contractuala in cadrul contractului initial
(daune-interes +/ rezolutiune) SAU actiune in anularea contractului subsecvent
- specifica legatelor si donatiilor
- indisponibilizare legata de bun
≠obligatia de a nu instraina
- obligatie speciala de a nu face corespunzatoare unui drept de creanta (contract
sinalagmatic)
- incalcarea => actiune in daune-interese / rezolutiune
- specifica contractelor cu titlu oneros
- indisponibilizare legata de persoana
≠incapacitate personala a dobanditorului – nu poate fi
instituita prin conventie
Ca natura juridica,aceasta clauza cu caracter real este o limitare a dispozitiei juridice din
continutul dreptului de proprietate, o limitare opozabila erga omnes. Dreptul de proprietate care
se configureaza ca urmare a instituirii clauzei nu este un drept real nou, nici un dezmembramant,
este tot dreptul de proprietate, dar cu aceasta restrangere a prerogativelor sale.
b) Efectele juridice
Efect specific – limitarea dreptului de dispozitie juridica: dreptul care formeaza obiectul
clauzei de inalienabilitate nu poate fi instrainat prin acte juridice intre vii, respectiv prin
conventii
-interdictia de a dezmembra dreptul de proprietate
-bunul nu poate fi urmarit de creditori
-bunul nu poate fi ipotecat – eventual numaio ipoteca asupra unui bun viitor, care isi va
produce efectul dupa incetarea cauzei
-nu e permisa incheierea unui antecontract de instrainare/unei promisiuni de ipoteca in
cazul in care momentul executarii ar fi anterior expirarii duratei clauzei
-nu scoate bunul din circuitul civil – inca mai poate fi transmis prin succesiune
! transmiterea bunului indisponibilizat printr-un act juridic intre vii poate sa ramana
valabila daca cei indreptatiti nu cer in termenul de prescriptie nici rezolutiunea contractului
initial, nici anularea contractului subsecvent !! chiar daca va ramane valabil, subdobanditorul
este tinut de clauza de inalienabilitate pana la expirarea acesteia
i) Caracterul temporar
A fost impus de necesitatea echilibrului intre principiul liberei circulatii a bunurilor si
principiul libertatii de vointa: o inalienabilitate perpetua ar lipsi dreptul de proprietate in mod
definitiv de atributul dispozitiei juridice si ar rupe acest echilibru, ingradind in mod excesiv
libera circulatie a bunurilor.
Din art. 627 alin.1 rezulta ca nu poate fi admisa nicio exceptie de la conditia caracterului
temporar al clauzei de inalienabilitate.
Termenul de 49 de ani incepe sa curga de la data dobandirii bunului:
Ø legat – coincide cu data deschiderii succesiunii
Ø contract – data incheierii contractului SAU data prevazuta in contract pentru trasmiterea
dreptului de proprietate SAU data individualizarii bunului de gen SAU data inscrierii in
cartea funciara (dupa ce se va aplica efectul translativ al unei asemenea inscrieri)
Sunt admise doua exceptii de la termenul de 49 de ani:
· fiduciei - durata ei nu poate depasi 33 de ani (art. 779 lit. b) => nici clauza de
inalienabilitate (prezumata conf. art. 627 alin. 4) nu poate avea o durata mai mare
· substitutia fideicomisara - durata clauzei (tot prezumata) este subordonata decesului
instituitului (art. 994 alin. 1) => in principiu, poate fi mai mare de 49 de ani
i) Formalitatile de publicitate
Art. 628 alin. 2: „pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie sa fie supusa
formalitatilor de publicitate prevazute de lege, daca este cazul”.
Drepturile indisponibilizate printr-o asemenea clauza sunt dreptul de proprietate, nuda
proprietate si dreptul de proprietate.
Formalitatile de publicitate sunt diferite dupa cum aceste drepturi au caracter
imobiliar sau mobiliar:
à daca dreptul real principal are caracter imobiliar – trebuie sa fie indeplinite
formalitatile de publicitate specifice regimului de carte funciara (art. 902 alin. 2 pct. 8)
! daca nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate imobiliara pentru clauza de
inalienabilitate, iar tertul si-a inscris in cartea funciara dreptul real dobandit prin incalzarea
acesteia, cel interesat poate introduce actiunea in rectificarea cartii funciare (art. 908, 909):
Ø fara limita de timp, daca tertul-dobanditor este de rea-credinta (art. 909 alin. 1)
Ø in termen de 5 ani, daca dobanditorul prin act cu titlu gratuit este de buna-credinta (art.
909 alin. 2)
Ø in termen de 3 ani, daca sunt invocate dispozitiile art. 908 alin. 1 pct. 1 si 2, iar
dobanditorul prin act cu titlu oneros este de buna-credinta (art. 909 alin. 3)
! in toate cazurile exista rezerva prescriptiei dreptului la actiunea in fond
Regula inopozabilitatii clauzei de inalienabilitate neinscrisa in cartea funciara este suspendata
in perioada in care cel interesat poate introduce actiunea in rectificare tabulara.
! daca sunt indeplinite conditiile de la art. 901 actiunea in rectificare nu mai este posibila, iar
clauza ramane inopozabila
à daca dreptul real principal are caracter mobiliar – sunt aplicabile regulile prevazute
pentru dobandirea proprietatii prin posesia de buna-credinta (art. 628 alin. 3) => 2
semnificatii:
· in absenta unor conditii speciale de publicitate pentru anumite categorii de bunuri
mobile, posesia ca stare de fapt are si functia de publicitate in materie mobiliara (art.
936)
· realizarea legaturii intre opozabilitatea clauzei de inalienabilitate si dobandirea bunurilor
mobile prin posesia de buna-credinta
Ipoteza: persoana tinuta de clauza de inalienabilitate incalca interdictia de instrainare si
transmite bunul mobil catre un tert.
à In masura in care s-a intemeiat doar pe posesia bunului mobil, care apartinea persoanei
tinute de clauza, fara a fi luat cunostinta pe alta cale de existenta clauzei, tertul-
dobanditor este de buna-credinta:
v tertul-dobanditor se poate opune cu succes unei actiuni in anularea actului sau de
dobandire (art. 629 alin. 2), deoarece clauza nu ii este opozabila => contractul
incheiat cu tertul-dobanditor ramane titlu valabil de dobandire a bunului mobil =>
nu se mai pune problema dobandirii bunului mobil prin posesia de buna-credinta
v daca instrainatorul solicita si obtine rezolutiunea contractului incheiat cu persoana
tinuta de clauza de inalienabilitate, tertul dobanditor va fi expus aplicarii efectului
retroactiv al acestei sanctiuni juridice <= principiul anularii actului subsecvent ca
urmare a anularii actului initial: chiar daca titlul tertului-dobanditor este desfiintat
ca efect al rezolutiunii titlului autorului sau, el va beneficia de modul de
dobandire reglementat de art. 937 (dobandirea bunurilor mobile prin posesia de
buna-credinta)
à In cazul in care tertul-dobanditor al bunului mobil a cunoscut, pe orice cale,
clauza de inalinebilitate, actul sau de dobandire poate fi anulat.
à Daca acesta a trasmis, la randul sau, bunul mobil unui al doilea subdobanditor de
buna-credinta, acesta din urma va putea opune modul de dobandire intemeiat pe art.
937:
v daca s-ar anula contractul de instrainare incheiat de persoana tinuta de clauza de
inalienabilitate cu primul tert dobanditor
v daca s-ar anula prin rezolutiune contractul de dobandire al persoanei tinute de
clauza de inalienabilitate
Asa cum se spune in art. 555 alin. 1, dreptul de proprietate privata are trei caractere:
1. Caracterul absolut
! NU avem in vedere doar opozabiliatea erga omnes a drepturilor absolute (care le
diferentiaza de drepturile relative), cu toate ca este adevarat ca dreptul de proprietate privata este
absolut in sensul ca este opozabil erga omnes.
Caracterul absolut sintetizeaza 4 semnificatii:
a) dreptul de proprietate este absolut pentru a fi opus ideii de divizare a proprietatii, specifice
Evului Mediu
b) dreptul de proprietate este absolut, adica deplin sau complet, ceea ce il deosebeste de toate
celelalte drepturi reale, intrucat confera titularului plenitudinea prerogativelor posibile
pentru intregul sistem al drepturilor reale =>
Consecinta 1: dreptul de proprietate privata este fundamentul tuturor celorlalte drepturi reale
(direct – dezmembramintele si drepturile reale accesorii si indirect – dreptul de proprietate
publica)
Consecinta 2: are vocatia de a se reintregi ori de cate ori inceteaza dezmembramintele sale. ! sub
acest aspect, nuda proprietate pastreaza caracterul absolut
c) dreptul de proprietate este absolut – titularul sau are libertatea oricarei actiuni sau inactiuni in
legatura cu bunul sau, altfel spus, nu exista limite inerente ale dreptului de proprietate =>
privit in raport cu titularul sau, dreptul de proprietate poate fi exercitat fara nicio limita
NB: distinctia dintre absenta limitelor inerente si existanta limitelor exterioare: limitele inerente
au in vedere raportul dintre drept si titularul sau, iar limitele interne se refera la raportul dintre
titular si alte persoane
d) dreptul de proprietate este absolut, intrucat nu difera in configuratia sa in functie de
obiectul sau si in functie de titularul sau
! Nu este exclus ca anumite bunuri sa aiba un regim juridic special sau ca exercitarea dreptului
de proprietate sa difere in functie de situatia juridica a persoanei (minori, persoane puse sub
interdictie), dar aceste imprejurari nu schimba modul in care se manifesta constructia tehnica a
dreptului de proprietate privata.
2. Caracter exclusiv
Acest caracter ingemaneaza doua idei:
a) monopolul titularului dreptului de proprietate privata asupra bunului sau - monopolul
exercitarii celor 3 atribute, pe care le poate exercita singur, fara interventia altei persoane
- monopolul ramane, in general, intact si in ipoteza proprietatii rezolubile sau anulabile, intrucat
proprietarul sub conditie rezolutorie/dobanditorul din actul juridic anulabil se comporta ca un
proprietar pur si simplu
- in cazul proprietatii comune, monopolul este exercitat in comun, in conditii specifice, de catre
coproprietari/proprietarii devalmasi
- monopolul asupra bunului este spart in ipoteza dezmembrarii dreptului de proprietate privata,
atributele proprietatii fiind impartite intre titularii dezmembramintelor (nuda proprietate
pastreaza vocatia reunirii tuturor atributelor initiale dupa incetarea dezmembramintelor)
b) excluderea tertilor, inclusiv a autoritatilor publice, de la exercitarea prerogativelor
proprietatii (in mod complementar, din monopol decurge ideea ca toate celelalte persoane
trebuie sa respecte dreptul titularului)
- proprietarul poate interzice tuturor accesul la bunul sau
- excluderea tertilor de la exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate privata este atenuata
in situatii speciale prin lege (prin stabilirea asa-numitelor servituti naturale si legale, fie prin
instituirea servitutilor administrative)
Trebuie sa distingem intre:
à raporturile pe verticala (de putere)
Cat priveste raportul cu autoritatile, acestora le este interzisa incalcarea monopolului
proprietarului privind exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Acest drept se bucura de o protectie speciala: numai in masura in care este vorba de
limitari constitutionale, autoritatile pot interveni in sfera dreptului de proprietate, adica numai in
caz de expropriere/folosire a subsolului unei proprietati imobiliare/confiscare (art. 44 alin. 3, 4 si
9 din Constitutie), altfel ele sunt obligate sa respecte dreptul de proprietate. Astfel, se impiedica
abuzurile autoritatilor.
à raporturile pe orizontala (intre particulari).
Protectia juridica a dreptului de proprietate privata opereaza si cand e vorba de raporturile
intre particulari (raporturile cu ceilalti terti sau chiar raporturile cu autoritatile publice, daca
acestea actioneaza ca titulare ale dreptului de proprietate privata).
Prin legi organice este posibil sa fie reglementate cazuri in care proprietarul isi pierde
dreptul. Este vorba, in principal, de cazurile reglementate de Codul civil: uzucapiunea,
ocupatiunea, dobandirea fructelor prin posesia de bunacredinta. Acestea sunt nu numai moduri
de dobandire a dreptului de proprietate privata, ci si exceptii de la regula protectiei juridice a
acestui drept. Si sub acest aspect, este nevoie de o lege organica pentru ca un alt particular sa
dobandeasca dreptul de proprietate fara acordul proprietarului initial. In toate ipotezele
enumerate, proprietarul pierde dreptul sau de proprietate si se naste un alt drept al altei peroane
asupra aceluiasi bun.
OBS! Indiferent daca opereaza pe verticala sau pe orizontala, restrangerea caracterului exclusiv
se poate face numai prin norme constitutionale sau legi organice, deoarece atributele proprietatii
tin de regimul general al proprietatii
3. Caracterul perpetuu
Este singurul drept real principal care se bucura de acest caracter: el dureaza cat timp
exista si este accesibil bunul care formeaza obiectul sau.
Acest caracter se exprima, in primul rand, prin faptul ca dreptul de proprietate este
transmisibil (prin mostenire sau prin acte juridice, asadar prin acte intre vii sau acte pentru
cauza de moarte). O asemenea transmisiune nu duce la stingerea dreptului de proprietate, acesta
schimbandu-si doar titularul. ! „dreptul de proprietate nu este viager, ci este ereditar”
In al doilea rand, este imprescriptibil sub aspect extinctiv: nu se stinge prin neuz (fara
distinctie intre bunurile imobile si cele mobile, in masura in care nu se aplica art. 937). Cu toate
acestea, dreptul de proprietate se stinge in masura in care o alta persoana dobandeste prin
uzucapiune un nou drept de proprietate asupra aceluiasi bun.
! in ipoteza vanzarii sub conditie, cand dreptul de proprietate este afectat temporar de
anumite conditii, nu suntem in prezenta unei proprietati temporare, ci a unui mecanism specific
de trasmitere a dreptului de proprietate
! in materia drepturilor patrimoniale de proprietate intelectuala, legea le recunoaste o
protectie juridica pe o durata limitata in timp => proprietatea este temporara
De regula, desi este perpetuu, cand piere obiectul proprietatii, in mod normal se
stinge si dreptul. In mod exceptional, dreptul de proprietate privata se stinge si in ipoteza in
care, desi bunul nu a pierit, el nu mai este accesibil material pentru apropriere.
Mai exista, pe langa stingerea deteterminata de o cauza materiala si cauze juridice de
stingere a dreptului de proprietate – corelata cu nasterea dreptului de proprietate publica (ex.:
exproprierea / transferul unui bun din domeniul privat in domeniul public al statului sau al unei
comunitati locale), cu nasterea unui alt drept de proprietate privata asupra aceluiasi bun
(accesiune, uzucapiune, dobandirea fructelor sau a bunurilor mobile ca efect al posesiei de buna-
credinta) sau fara a avea ca efect imediat nasterea unui alt drept de proprietate (ex. abandonul
bunurilor mobile).