Avantajele unui modul de proiectare centrat pe competenţe şi implicit pe
valori şi atitudini specifice sunt, în principal, următoarele: - Din punct de vedere social, putem menţiona, pe de o parte, o creştere a transparenţei actului didactic în cadrul unei şcolarităţi neobligatorii şi, pe de altă parte, posibilitatea ca aceste competenţe să fie social determinate, ca un răspuns la nevoile concrete ale comunităţii în care funcţionează şcoala. Competenţele sunt legate de anumite practici sociale. O astfel de abordare nu este în contradicţie cu formarea unei “culturi generale”; în societăţile contemporane, cultura generală va trebui să pregătească tinerii să rezolve cu succes problemele vieţii. - Din punct de vedere psihologic, se integrează ultimele progrese înregistrate de ştiinţele cognitive, potrivit cărora demonstrarea competenţei înseamnă mobilizarea cunoştinţelor corespunzătoare şi a unor scheme de acţiune exersate şi validate anterior. Acţiunea competentă a individului într-o situaţie dată înseamnă capacitatea de a mobiliza resursele mentale adecvate (cunoştinţe, deprinderi, scheme de acţiune), de a face transferuri de la alte situaţii similare sau relevante şi de a pune „în act” toate aceste resurse selectate la locul şi la timpul potrivit, în cadrul unui exerciţiu permanent de „geometrie variabilă”. - Din punct de vedere al politicii educaţionale, se stimulează dezbaterea pentru identificarea acelor valori şi practici sociale dezirabile pe care ar trebui să le promoveze şcoala pentru a asigura succesul absolvenţilor săi. La nivelul politicii curriculare remarcăm şi deschiderile interdisciplinare ale modelului. Permeabilizarea barierelor rigide ale disciplinelor se poate începe prin identificarea şi formularea unor competenţe transversale (cross-curriculare). - Din perspectiva predării, se poate intui o flexibilizare a procesului, atât timp cât prin competenţe nu se mai prescrie ce trebuie predat, ci ce anume trebuie format la elevi. Creşte libertatea profesorului în utilizarea unui larg evantai de instrumente şi resurse didactice; acesta devine organizator al unor experienţe de învăţare relevante pentru elevi. Problematizarea, simularea, jocul didactic, lucrul pe proiecte, negocierea devin puncte de reper ale predării, iar rezultatele sunt uşor indentificabile. - Procesul de învăţare câştigă în semnificaţie prin raportarea permanentă la practicile sociale şi contextele concrete de exersare a competenţelor dobândite. Învăţarea devine un proces clar orientat, care sporeşte motivaţia pentru acţiune. Competenţele angajează achiziţiile anterioare ale elevului, iar posibilitatea concretă de “a face” anumite lucruri ca urmare a formării competenţei creşte motivaţia pentru învăţare. Centrarea pe achiziţiile finale ale instruirii oferă libertate în manifestarea şi valorificarea diferitelor stiluri de învăţare şi a diferitelor combinaţii specifice intelectului multiplu (permite activarea inteligenţelor multiple ale elevului). - Evaluarea devine explicit formativă şi se poate face în situaţii reale. Performarea competenţei este uşor de evaluat prin stabilirea unor seturi de criterii/indicatori de performanţă. Se trece astfel de la asigurarea cerinţelor de egalitate a şanselor de acces şi de tratament pedagogic, la egalitatea de cerinţe ale elevului.
Programul de formare continuă: Curriculum centrat pe competenţe
Modulul I - Curriculumul centrat pe competenţe – repere generale - Din perspectiva proiectării curriculare, se poate trece la elaborarea unui model generativ, care să poată fi adaptat la cerinţele, specificul şi nivelul de dezvoltare al didacticii fiecărei discipline. Trecerea la dezvoltarea curriculară presupune clarificarea modului de derivare a competenţelor specifice din competenţele generale, precum şi o grupare a tipurilor de competenţe în funcţie de procesele mentale solicitate. În demersul de stabilire a competenţelor s-a considerat că soluţia se află la intersecţia dintre domeniul didactic descris psihologic prin modul de gândire specific expertului (în sensul cognitivist al termenului). Dacă primele două aspecte sunt relativ uşor de acceptat, cel de-al treilea necesită câteva precizări: nu este vorba despre a dobândi acele cunoştinţe de care dispune expertul, ci de a utiliza şi mobiliza în contexte adaptate vârstei elevului şi nivelului de informaţii al acestuia, abilităţi similare celor ale specialistului. Este vorba despre a manifesta un comportament cognitiv specific unui domeniu şi nu de a acumula insule de informaţii specifice domeniului. Competenţele generale ce se urmăresc a fi formate la elevi pe parcursul treptei liceale de şcolaritate, precum şi competenţele specifice fiecărui an de studiu, derivate din acestea, se stabilesc pornind de la modelul de generare prin gruparea categoriilor de concepte operaţionale în funcţie de dominatele avute în vedere. La competenţe generale şi specifice de format la elevi se adaugă seturi de valori şi atitudini de însuşit şi asumat şi care sunt indispensabile formării personalităţii din perspectiva fiecărei discipline de învăţământ. Valorile şi atitudinile au importanţă egală în reglarea procesului educativ, chiar dacă se supun altor criterii de organizare didactico- metodică şi de evaluare. După cum se ştie, acea cunoaştere care nu este însoţită de o etică şi o sensibilitate cu efecte pozitive asupra vieţii persoanei, conduce la un eşec personal şi la degradarea vieţii sociale. Competenţele – generale şi specifice – şi seturile de valori şi atitudini sunt specificate în programa şcolară a fiecărei discipline, profesorul având astfel posibilitatea să se orienteze în momentul în care realizează proiectarea propriului demers didactic. Lectura unei programe şcolare conduce şi la ideea că fiecărei competenţe generale şi set de competenţe specifice le corespund conţinuturi adecvate. Pentru una sau mai multe competenţe specifice corespunde un conţinut.
Programul de formare continuă: Curriculum centrat pe competenţe
Modulul I - Curriculumul centrat pe competenţe – repere generale