100 de ani în 1000 de cuvinte

Cândva s-au unit provincii istorice,

Aşa se scrie,aşa se zice,

Doar din istorie învăţăm

Că-ntotdeauna trebuie să luptăm.

Am câştigat,am şi pierdut,

Cu otomani ne-am şi bătut,

Cu toate astea am reuşit

Şi statele le-am reunit.

Ne-am unit,în zile grele,

Am strâns toate popoarele,

Devenind doar unul singur

Într-un an de bun augur.

Au trecut 100 de ani de atunci

Şi pentru unire am luptat pe brânci,

Toţi se adună la marea sărbătoare

Căci noi suntem „România muncitoare”!

 La Alba s-a format o nouă naţiune,

Prin a noastră luptă,a noastră uniune,

Basarabia s-a reunit cu patria mamă,

Sufletul de român mereu spre ea te cheamă.

„La lupte ostaşii mei”! strigam cu disperare,

Doream să devenim o „Românie Mare”,

Am tras din greu,am ajuns vestiţi

Şi de a noastră ţară îndrăgostiţi.

Români cu sufletul împăcat strigă,

Că ţara lor mereu câştigă,

Orice bătălie,indiferent de vreme

Trecând uşor peste orice probleme.

Suntem puternici,de neînvins,

Scopul dorit noi l-am atins,

Căci Bucovina şi Transilvania

Au înlăturat tirania.
 100 de ani au trecut de când,

Peste Milcov soldaţi trecând,

L-au secat şi cu grăbire,

Au făcut „Marea Unire”.

Alături de Antanta noi am luptat,

Pentru a noastre teritorii de stat,

Primul Război Mondial a făcut posibil

Ca efortul românilor să fie vizibil.

Anul 1918,an al unificării,

A adus bucurie asupra ţării,

Miile de români cu sufletul împăcat

Şi-au recăpătat teritoriul mult apărat.

În istorie Unirea e o pagină sublimă,

Ce s-a realizat printr-o declaraţie,nu o crimă,

Datorită românilor dornici să-şi reîntregească

A lor patrie mamă,patria românească.

 „Mama România” i-a primit cu mare drag

Pe ce-i ce-au fost despărţiţi de-al nostru meleag,

Basarabeni,bucovinieni şi transilvăneni

Au reuşit să se întoarcă la ai lor semeni.

A început la 1600 pe vremea unui domnitor,

Mihai Viteazul a reuşit unirea militară a provinciilor,

Chiar de a fost de scurtă durată a reuşit

Unirea unui teritoriu în urma războaielor prăbuşit.

La 1859 Alexandru Ioan Cuza a unit

Ţara Românească şi Moldova,în care a şi domnit,

Dubla sa alegere a ajutat intens

Ca şi românii să „meargă” în acelaşi sens.

După congresul ostaşilor moldoveni s-a format,

Sfatul ţării,un organism care a reprezentat,

Punctul de plecare spre o primă unire,

Sub a preşedintelui Ion Inculeţ sprijinire.

 Mircea cel Bătrân înfiinţează „Oastea cea Mare”,

Avem în sânge natura luptătoare,

Mulţi domnitori au susţinut bătălii,

Cu ungurii,polonezii sau otomanii.

Bătălia de la Rovine a adus victoria noastră,

În frunte cu Mircea cel Bătrân din Ţara Românească,

Dar n-a câştigat războiul cu turcii,ci doar o bătălie

Şi totuşi a adus bucurie pe a sa glie.

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia

A reprezentat pentru români temelia...

Unei noi naţiuni,o nouă Românie,

În care domneşte doar pace şi armonie.

Unirea-i o floare îngrijită de neamul românesc,

Este ceva ce eu nu pot să definesc,

Aceasta nu se explică,ci se trăieşte,

Cu multă credinţă şi luptă se construieşte.

 Suntem urmaşii Daciei,vatra lumii,

În Europa noi am fost primii,

Românii sunt daci,nu romani,vă spun-

Am preluat de la ei tot ce au avut mai bun.

Am scris în istorie o nouă poveste,

Trecând peste munţi şi peste creste,

Ne-am strâns cu toţii,ne-am luat de mână

Şi ne-am unit la sfârşit de lună.

Nu voi uita nicicând această dată,

Când România a fost sudată,

De ale sale trei provincii mari,

Ea devenind un tot,nu mai suntem solitari.

Avem în sânge spirit de luptător,

Pentru a ne construi un viitor,

Am dat toţi mâna şi am format

Statul român de mult visat.

 Sub conducerea unui mare rege,

România a putut alege,

Să intre în război,alături de Antanta...

Împotriva Germaniei,considerată atacanta.

Împăratul austriac Carol I a reorganizat armata

În luptele din vara anului 1917 primind răsplata,

Căci la Oituz,Mărăşeşti şi Mărăşti a reuşit

Să câştige bătălia spre care a pornit.

Tot în 1917 a avut loc o serie de evenimente,

Ce au distrus în Rusia unele regimente,

Bolşevicii au preluat puterea şi au instalat,

Regimul leninist... sau comunist,cum era intitulat.

În Transilvania,Banat, Bucovina,Maramureş şi Crişana,

Partida Naţională a reprezentat „icoana”,

În perioada dualismului reprezenta interesele naţionale,

Urmărind obţinerea unor drepturi egale.

 În urma mişcării de reunificare a României Mari

S-au format mai multe comitete,cu diferiţi demnitari,

Unirea Ardealului cu România a fost proclamată,

De Consiliul Naţional Român Central organizată.

Liderii adunaţi în casa lui Aurel Lazăr au decis,

Într-o zi de sâmbătă,aşa s-a zis,

Elaborarea „Declaraţiei de la Oradea”,

Cea care le-a adus românilor libertatea.

Adunarea Naţională preconizată la Oradea

S-a unit la Alba şi aşa se încheia

La 1 decembrie 1918 statul român,

România ne-a primit la al său sân.

Delegaţii români transilvăneni au înmânat,

Declaraţia de la Alba, celui desemnat,

Ferdinand I, regele României,

Care a pus capăt mâniei.

 Această Unire a avut şi consecinţe,

Bune pentru noi,în urma marii biruinţe,

A crescut suprafaţa arabilă şi împădurită,

Iar diversitatea etnică devine felurită.

Şi suprafaţa ţării creşte destul de mult,

Asta am auzit cândva de la un adult,

De la 137 de mii kilometrii pătraţi

La 294,59 kilometrii pătraţi.

Creşte şi populaţia României aproape dublu

Teritoriul devenind unul mai amplu,

7,5 milioane locuitori erau cândva

Iar recesământul din 1930 arăta 18 milioane şi ceva.

Deci toată munca strămoşilor a adus,

Teritoriile pe care alţii le-au descompus,

CENTENARUL ne arată vitejia noastră,

În această lume,istoria e o „fereastră”.