Sunteți pe pagina 1din 2

Schemă de argumentare la DOINA

Doina este o creaţie populară, lirică în versuri, care însoţită deobicei de un fond
musical, exprimă o gama largă de sentimente şi trăsături profunde, în funcţie de
care doinele pot fi: de dor, jale, dragoste, înstrăinare, haiducie, cătănie, voinicie
etc.
Doina reprezintă expresia poetică cea mai profundă a spiritualităţii româneşti,
fiind o componentă fundamentală a folclorului românesc şi exprimând în mod
direct trăirile sufleteşti ale creatorului popular/ anonim.
Trăsături:
1. Titlul este reluat un primul vers, fiind o invocaţie cu valoare de adresare directă
care pune în valoare sentimentul de baza al textului, creatorul popular găseşte o
modalitate de exprimare prin intermediul dialogului imaginar cu elemente din
meduil sau de viaţă: cu păsările... cu fauna şi flora... sau cu întreg cosmosul. Prin
intermediu acestui dialod imaginar, creatorul popular cimunica aspecte ale lumii
sale interioare, stările sufleteşti de care e cuprins.
2. Se remarcă în mod frecvent elemente de natură care au rolul de a pune în
valoare motivul comuniunii dintre om şi natură.
3. Elementele naturii sunt de obicei personificate.
4. Apar singtagme specifice doinei...
5. Se remaraca frecvenţa diminutivelor, care au rolul de a accentua subiectivismul
discursului liric.
6. Apar forme inverse... cu rolul de a accentua sentimentul...
7. Majoritatea adjectivelor sunt la gradul superlativ cu scopul de a evidenţia
trăirile creatorului popular; superlativ de cele mai multe ori evidenţiat prin
repetiţia aceluiaşi adjectiv.
8. Din punct de vedere stilistic domină enumeratiile..., repetiţiile... şi
comparaţiile... cu elemente din natură.
9. Apare că procedeu stilistic, specific doinei paralelismul sintetic...