Metoda bisectiei, numita uneori si metoda dihotomiei sau

a injumatatirii intervalelor, este cea mai simpla dintre metodele de

rezolvare a ecuatiilor algebrice si transcendente. Se considera ca, printr-un
procedeu oarecare, s-a reusit localizarea radacinii exacte   a
ecuatiei f(x)=0 in intervalul [ , ]. In ipoteza in care functia f(x) este
continua, iar radacina   este singurul zerou al lui f(x) in [ , ], la
extremitatile intervalului functia ia valori de semne contrare: f( ) * f( )<0.

Conditiile necesare pentru a o aplica

1. f(x) sa fie o functie continua, deriabila si strict monotona in intervalul
[a,b];
2. functia sa prezinte o variatie de semn in intervalul [a,b], adica: f(a)*f(b)<0

Determinarea aproximatiei  ' a radacinii exacte   cu o precizie   folosind

metoda bisectiei foloseste urmatoarea schema (vezi si figura de mai sus):
intervalul [ , ] se injumatateste prin punctul m=( + )/2 si se
calculeaza produsul f(m) * f( ). Daca f(m) * f( ) este pozitiv, radacina   
se gaseste intre  si m.In acest caz, se retine valoarea lui m ca extremitatea
dreapta a intervalului ( <-- m) si se reia procedeul. Daca f(m) * f( ) este
negativ, radacina   se gaseste intre m si  . De aceasta data, se modifica
extremitatea stanga a intervalului ( <-- m) si se reia procedeul. Aceasta
schema se aplica in mod repetat pana cand lungimea intervalului [ , ]-
modificat de la o iteratie la alta - scade sub valoarea limita 2* , adica  -  
< 2* . Daca, in acest moment, se considera ca radacina aproximativa  '=(
+ )/2, acesta nu se indeparteaza de solutia exacta   cu mai mult de  .
Desigur, intr-un caz banal, este  posibil ca, in cursul injumatatirii intervalelor
succesive [ , ], punctul m sa coincida cu radacina exacta  . Aceasta
situatie se recunoaste prin anularea produsului f(m) * f( ), caz in care
schema de calcul se intrerupe, dispunand in acest caz chiar de radacina
exacta  '=m= .

Algoritmul 1

1. Definirea functiei f(x), a intervalului de lucru [ , ], a

preciziei  si a numarului maxim de iteratii Nmax.
2. Procesul iterativ:
i. Initializarea procesului iterativ: It <-- 0;
ii. Daca s-a atins precizia doritta ( -  < 2* ) sau numarul
maxim de iteratii Nmax se incheie bucla iterativa si se
trece la pasul 3.
iii. Se trece la o noua iteratie: It <-- It+1;
iv. Injumatatirea intervalului curent: m <-- ( + )/2 ;
v. Stabilirea noului interval de lucru:
a. Daca f(m) * f( )<0, radacina se gaseste in [m ,  ];
se actualizeaza limita stanga:  <-- m si se trece la
pasul 2.vi;
b. Daca f(m) * f( )>0, radacina se gaseste in [  , m];
se actualizeaza limita dreapta:  <-- m si se trece la
pasul 2.vi;
c. Daca f(m) * f( )=0, radacina este m; se
actualizeaza ambele limite:  <-- m, <-- m si se
trece la pasul 2.vi;
vi. Se revine la pasul 2.ii;
3. Calculul radacinii aproximative: x <-- ( + )/2.
 Exemplu:

Program Bisectiei;
Var
a ,b ,eps, c :real;
Function f(x:real) : real ;
Begin f:=x*x*x+3*x*x-3; end;
Begin eps:=0.1 ;
Repeat a:=-3; b:=2;
Repeat c:= (a+b)/2 ;
If f(a)*f(c)<0 then b:=c
Else if f(a)*f(c)>0 then a:=c;
Until (f(c)=0) or (abs (a-b)< 2*eps) ;
If f(c) = 0 then writeln (‘sol exacta x=’, (a+b)/2:0:6)
Else writeln (‘sol x=’, (a+b)/2:0:6, ‘f=’, f((a+b)/2) :0:15);
Eps :=eps*0.1; until eps<0.00001;
End.

Solutii:
Sol x=0.828125f= -0.374706226831
Sol x=0.876953f= -0.01844166964
Sol x=0.878784f= -0.00456378964
Sol x=0.879318f= -0.00050895697
Sol x=0.879385f= -0.00000187677
Metode de determinare a solutiilor
ecuatiilor algebrice si
transcendente.

Metod
a
bisectie
i

Realizat de Cernei Corina