1.

Elemente și compuși din grupa 16

1.5. Sulful și compușii acestuia
1.5.4. Dioxidul de sulf. Obținere și proprietăți
Dioxidul de sulf se poate obține: i) din tiosulfat de sodiu (Na2S2O3) și acid
sulfuric; ii) din sulfit de sodiu și un acid tare (H 2SO4 sau HCl). În acest laborator,
dioxidul de sulf se va obține prin cea de a doua metodă deoarece se cunoaște instalația,
aceasta fiind identică cu cea de la obținerea hidrogenului sulfurat
Reacția chimică de obținere a dioxidului de sulf:
Na2SO3 + H2SO4 → Na2SO4 + H2O + SO2

Modul de lucru:
Instalația se montează sub nișă!
Într-un balon Würtz (3) se introduc 3 g sulfit de sodiu (Na 2SO3 * 7 H2O), iar
într-o pâlnie de separare, numită, în acest experiment, pâlnie picurătoare (4) 10 cm 3
H2SO4 20%.
Instalația pentru obținerea SO2 se montează, etanș, pe un stativ (1). Pentru
asamblarea balonului (3) se folosește o clemă cu mufă mobilă de prindere de tip U (2)
astfel încât balonul (3) să fie așezat pe un trepid (5) care are deasupra o sită metalică
cu azbest, necesară protejării balonului din sticlă de flacăra becului de gaz (6).
Dioxidul de sulf obținut, din reacția chimică, barbotează într-un cilindru gradat
(7) cu apă distilată, obținându-se apa de dioxid de sulf.
Reacția chimică de obținere a SO2 este inițiată prin introducerea, treptată, a
unor volume mici de H2SO4 20%, până la finalizarea celor 10 cm 3 luați în lucru. Spre
sfârșitul reacției, observat prin micșorarea debitului de gaz, se încălzește cu atenție
balonul (se evită supraîncălzirea locală a balonului, pericol de explozie ). La
sfârșitul reacției se întrerupe încălzirea, iar apa de dioxid de sulf se introduce într-un
balon cotat de capacitate 100 cm3 care se aduce la semn cu apă distilată.

Ce volum de H2SO4 conc. (ρ = 1,83 g/cm3) este necesar pentru prepararea

soluției de H2SO4 20% ?
1cm3 ...............1,83g
1L=1000cm3 .......1,83∗10 3 g=ms
md
c= ∗100
ms
20......md
100......ms=1,83∗103
md=3,66∗10 3 g
ν=3,66∗103 /98=37,34 moli
V =ν∗22,4=836,6cm 3

R- 1

Determinarea concentrației soluției de dioxid de sulf

 Se introduce o probă de 10 ml, din apa de dioxid de sulf, obținută experimental, adusă
la un volum constant de 100 cm3, într-un pahar Erlenmeyer și se diluează cu aproximativ 25
cm3 apă distilată. Se adaugă aproximativ 0,5 g NaHCO 3 și câteva picături de soluție,
proaspătă, de amidon. Se titrează proba, astfel pregătită, cu o soluție de iod 0,1N până la
virajul de culoare albastră (indică formarea complexului iod-amidon).

Reacția care stă la baza titrării:

SO2 + I2 + 2 NaHCO3 → 2 NaI + H2SO4 + CO2

Concentrația soluției de apă de hidrogen sulfurat se calculează astfel:

1 cm3 I2 0,1N.....................................0,1 * 32 * 10-3 * 100/10 g SO2

Vtitrare * Fiod............................................m g SO2

Vtitrare = 9,4 cm3

Fiod = 1,0000

Determinați masa practică a SO2 și molaritatea soluției de dioxid de sulf preparată în

laborator.
mso =0 , 06752
2

1 mL.. .. 0 , 06752 g
1000 mL.. . .. .67 ,52
ν so =67 ,52/64=1 , 055→c M =1 , 055 M
2

R- 2

Calculați randamentul de obținere a dioxidului de sulf.

m SO 2 (exp)
η= * 100
m SO 2(teoretic)

Proprietăți chimice
 Caracter acid

Dioxidul de sulf este ușor solubil în apă. Cea mai mare parte a SO 2 este dizolvată fizic
în apă și numai o parte reacționează chimic cu apa
SO2 + H2O ⇄ H2SO3
H2SO3 + H2O ⇄ H3O+ + HSO3-
HSO3- + H2O ⇄H3O+ + SO32-
Caracterul acid al soluției de SO2 se verifică folosind hârtie indicatoare de pH.
 Proprietăți oxido - reducătoare
-Caracter reducător
3 SO2 + K2Cr2O7 + H2SO4 → Cr2(SO4)3 + K2SO4 + H2O
 sol. portocalie sol. verde
SO2 + X2 + 2 H2O ⇄ 2 HX + H2SO4 (X = Cl, Br, I)
SO2 + H2O2 → H2SO4
Se testează prezența ionului SO42- cu soluție de BaCl2
Ba2+ + H2SO4 → BaSO4↓ + 2 H+
alb
2 FeCl3 + SO2 + 2 H2O → 2 FeCl2 + 2 HCl + H2SO4
sol. galbenă sol. verde deschis
5 H2SO3 + 2 KMnO4 + 3 H2SO4 → K2SO4 + 2 MnSO4 + 5 H2SO4 + 3H2O
sol. violet incolor

-Caracter oxidant
2 H2S + SO2 → 3 S + 2 H2O
-Decolorări cu SO2
SO2, H2SO3 sau sulfiții formează cu mulți coloranți produși de adiție incolori sau slab
colorați, solubili în apă. Pe această proprietate se bazează utilizarea acestora la
înălbirea materialelor textile (lână, mătase etc).
Într-o eprubetă se introduc 3 - 4 picături de fuxină roșie peste care se adaugă soluție de
SO2 când se observă decolorarea acesteia. Prin fierberea soluției decolorate reapare
culoarea roșie caracteristică fucsinei datorită îndepărtării SO2 din soluție.

1.5.5. Tiosulfatul de sodiu (Na2S2O3). Proprietăți

 Reacția cu halogeni

Na2S2O3 + 4 Cl2 + 5 H2O → 2 NaHSO4 + 8 HCl

2 Na2S2O3 + 2 I2 → 2 NaI + Na2S4O6

 Reacția cu acizi

Na2S2O3+ 2 HCl → 2 NaCl + S + SO2 + H2O

 Reacția cu săruri ferice

2 Na2S2O3 + 2 FeCl3 → 2 FeCl2 + 2 NaCl + Na2S4O6

Reducerea Fe3+ la Fe2+ se poate controla cu ajutorul unei soluții de KSCN

FeCl3 + 3 KSCN → Fe(SCN)3 + 3 KCl

sol. roșu intens (roșu sângeriu)

 Reacții de complexare

2 Na2S2O3 + AgCl → Na3[Ag(S2O3)2] + NaCl

Calculați conținutul de Na2S2O3 * 5 H2O din 100 cm3 soluție dacă o probă de 5
cm3 a fost titrată cu 15 cm3 de iod 0,01N.
5 mL.. ....15 mL
100 mL.. ....x=3∗102 mL

1cm3 .....0,01∗266∗10−3 g ¿
102∗3...... y=266∗3∗10 ¿−3 ¿ ¿¿
¿
Rezulta 0,744g de tiosulfat de sodiu hidratat cu 5 molecule de apa
Calculați și puritatea tiosulfatului de sodiu preparat în laborator știindu-se că
s-a cântărit la balanța analitică 1 g Na2S2O3 * 5 H2O și s-a adus cantitativ la
balon cotat de 100 cm3 cu apă distilată.