Importanța tratamentului kinetic în coxartroză

Coxartroza este localizată la nivelul articulației coxofemurale și reprezintă procesul

artrozic al acesteia, diagnosticată în principal la pacienții de vârstă mijlocie și bătrâni. În
stadiile tardive ale afecțiunii se manifestă sub forma atrofiei musculare combinată cu o
scurtare a membrului, pe o perioadă de câțiva ani. Articulația șoldului este una dintre cele
mai mare articulații ale corpului, ce suportă întreaga greutate a trunchiului în sprijinul
bipodal, stând, mers și care menține în mare parte starea de echilibru. Realizează mișcări în
jurul axului sagital, transversal și vertical, cu un grad de mobilitate mai redus față de umăr.
Concret, la nivelul articulației se formează depuneri osoase de-a lungul marginilor, acestea
provocând dureri repetate. În timp, prin pierderea cartilajului se ajunge la o rigiditate mărită a
articulației. Durerile apar în timpul mișcării după perioade de inactivitate și stres, oprindu-se
în repaus, deși, cu timpul și avansarea afecțiunii, durerile ajung să apară și în timpul nopții și
în stările de repaus, ceea ce duce la o limitare din ce în ce mai mare a activității locomotorii.
Coxartroza poate fi primară sau secundară, cea primară dezvoltându-se sub influența
anumitor cauze, iar cea secundară este cauzată de prezența altor boli care acționează ca o
bază pentru dezvoltarea acesteia. În stadiile avansate, mușchiul cvadriceps se atrofiază iar
coapsa preia o poziție de flexie, rotație externă și abducție.
Mișcarea este una dintre componentele importante ale tratamentului coxartrozei, lucru cu
care se ocupă kinetoterapia. Se vor alege exerciții fizice în funcție de gradul de dezvoltare a
bolii, fără o încărcare masivă pe articulația afectată și se va viza tonifierea musculaturii.
Ca obiective în tratarea coxartrozei avem corectarea pozițiilor vicioase, recuperarea
funcțională a articulației coxofemurale prin tonifierea musculaturii flexorilor, extensorilor,
abductorilor, adductorilor, rotatorilor și în special a cvadricepsului și fesierului mijlociu,
creșterea mobilității articulare, conservarea funcției de stabilitate și motricitate, coordonarea
mișcărilor și reeducarea mersului.
Se va avea grijă ca exercițiile sa fie selectate în funcție de stadiul bolii, gradul de deficit
funcțional și vârsta bolnavului. Exercițiile se vor executa în lanț kinematic deschis și
amplitudinea mișcărilor este stabilită în funcție de apariția durerii. Se va insista pe
recuperarea flexiei și extensiei la nivelul șoldului, iar în cazul imobilizării se vor executa
exerciții izometrice.
Dozarea tuturor exercițiilor se va face în funcție de posibilitatea pacientului de a le
executa. Pozițiile de execuție a exercițiilor sunt decubit dorsal, decubit ventral, decubit
lateral, patrupedie și așezat. Înainte de începerea programului stabilit și după finisarea
acestuia vor fi masați mușchii principali. Sunt complet interzise exercițiile fizice excesive,
genuflexiunile joase și rapide și balansarea pelvisului. De asemenea, exercițiile
kinetoterapeutice pentru șold pot fi realizate și într-un bazin, promovând astfel relaxarea și
eliberarea stresului muscular.
Aplicarea tratamentului kintetoterapeutic precococe prezintă rezultate bune privind
refacerea articulației coxofemurale, aceasta fiind un mijloc de tratament fizic care nu poate fi
înlocuit de către alt mijloc de recuperare, ocupând astfel un loc important în recuperarea
pacientului cu coxartroză.