Sunteți pe pagina 1din 9

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

,,NICOLAE BĂLCESCU"

FACULTATEA DE ȘTIINȚE MILITARE

RĂSPUNDERE JURITICĂ- SANCȚIUNI CONTRAVENȚIONALE

Sd. sg. maj. PALIU CRISTINA

GRUPA 31 A
Cuprins:

1. Consideraţii generale privind sancţiunile contravenţionale


2. Clasificarea sancțiunilor contraventionale
3. Functiile sanctiunii contraventionale
4. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare
5. Concluzie
6. Bibliografie
1. Consideraţii generale privind sancţiunile contravenţionale

Răspunderea ca fenomen social are un caracter complex. Cuvântul


„răspundere”, ce derivă din latinescul „respondere”, în jurisprudenţă e utilizat cu
sensul de „a răspunde de faptele sale”, dar în acelaşi timp şi a repara prejudiciile
cauzate răspunderea este totdeauna legală, nimeni nu poate fi judecător în propria
cauză.
Răspunderea juridică este un raport juridic între stat (organele sale reprezentative)
şi persoana care a săvîrşit o încălcare de lege, care este obligată să suporte
aplicarea faţă de ea a măsurilor statale de limitare , prevăzute de sancţiunea normei
încălcate, în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi al îndrumării
membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept.
Răspunderea contravenţională este o formă juridică de pedepsire a
persoanelor care au săvârşit o fapă ilicită numită contravenţie, şi sunt obligaţi să
suporte măsurile de asigurare şi sancţiune contravenţională stabilită de organe
competente. Răspunderea pentru faptele sale este calea de respectare a normelor
juridice şi de micşorare a contravenţiilor, a infracţiunlior, a abaterilor disciplinare
şi altor fapte ilicite.
Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice fără
privilegii şi fără discriminări. Pentru ca legea să se respecte sunt stabilite reguli de
conduită într-un cadru legal bine determinat ce configureză conţinutul diferitelor
ramuri de drept. Încălcarea unei asemenea reguli de conduită determină aplicarea
unor sancţiuni prevăzute de lege şi-n condiţiile legii.
,,Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin
legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi
sancţionată prin lege, ordonanţa, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin
hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.”1
Procedura de stabilire a sancţiunilor este desfăşurată de către organele
împuternicite ca titulare de drepturi şi obligaţii, având scopul de constatare şi
examinare a cazului contravenţional şi stabilire a pedepsei în aşa mod, încât prin
aceasta să se asigure ordinea de drept, precum şi apărarea drepturilor legitime ale
persoanelor.
Această procedură are o formă tipică şi este structurată în patru faze:
constatarea cazului cu privire la contravenţia administrativă; examinarea cauzei în
fond şi aplicarea sancţiuni; exercitarea căilor de atac în cazurile cu privire la

Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor publicată în


1

Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cap 1, art 1.
contravenţiile administrative şi executarea deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii
administrative. Prima fază constă în descoperirea şi constatarea contravenţiei,
depistarea autorului şi a tuturor împrejurărilor pentru trimiterea materialelor
cazului spre examinare organului competent.

„Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili şi


sancţiona contravenţii în următoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe,
curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor
şi locurilor de joaca pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul
blocurilor de locuinţe, precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi
obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi trotuarelor,
a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi cultura, întreţinerea clădirilor,
împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a
resturilor menajere.”2

2. Clasificarea sancțiunilor contraventionale

Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare.

Sancţiunile contravenţionale principale sunt:

 avertismentul;
 amenda contravenţională;
 prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
 abrogată;

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:


 confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;
 suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei
de exercitare a unei activităţi;
 închiderea unităţii;
 blocarea contului bancar;
 suspendarea activităţii agentului economic;
 retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru
activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
 desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.
Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei.
2
Idem, cap 1, art 4
Avertismentul, ca sancţiune contravenţională se aplică în scris, forma
verbală a avertismentului nu poate fi o pedeapsă. Această sancţiune se aplică în
scris, deoarece în aşa mod în caz de recidivare a aceleeaşi contravenţii pe parcurs
de un an, a se considera faptul aplicării acestei sancţiuni ca o circumstanţă
agravantă la stabilirea următoarei sancţiuni. Avertismentul se aplică în caz de
contravenţii neînsemnate sau ţinîndu-se cont de circumstanţele atenuante de
săvârşire a contravenţiei.

Amenda contraventională constă în vărsarea unei sume de bani în beneficiul


statulu. Ca sancţiune contravenţională este cea mai pe larg aplicată măsură de
influenţare, practic, pentru toate contravenţiile prevăzute de legislaţie. Amenda
poartă un caracter material, dar în caz de sancţionare a contravenientului ea nu este
o sancţiune procesuală cu caracter patrimonial, ci este o sancţiune juridică de
natură contravenţională, care nu presupune restituirea de către contravenient a
pagubei materiale şi se aplică indiferent de faptul, dacă este adus sau nu un
prejudiciu material prin fapta contravenţională. Această sancţiune obligă persoana
să plătească suma de bani stabilită ca sancţiune.

Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate


cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepţia celor
aplicate, potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale şi amenzilor
privind circulaţia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale
ale unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale în care contravenientul îşi are
domiciliul sau sediul, după caz, în timp ce sumele provenite din amenzile aplicate
persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la
bugetele locale ale unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale în care
contravenientul îşi are domiciliul, iar sumele provenite din amenzile aplicate
persoanelor fizice fără domiciliu în România şi persoanelor juridice fără sediu în
România se fac venit la bugetul de stat.

Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este unica sancţiune care se


stabileşte la dorinţa contravenientului care acceptă sau nu executarea ei, dar în caz
de renunţare ea este supusă unui arest contravenţional care se calculează o zi de
arest pentru doua unităţi. Conţinitul muncii neremunerate se explică de către
preşedintele şedinţei de judecată după ce se pronunţă hotărîrea judeătorescă, fapt
care se consemnează în procesul- verbal al şedinţei. Munca neremunerată constă în
lucrul stabilit de autoritatea publică locală, în afara serviciului de bază sau de
studii. Această sancţiune se calculeză o oră de muncă la o unitate convenţională
desigur de a nu depăşi limita maximă de executare a sancţiunii. Munca
neremunerată are o limită minimă 10 ore şi limită maximă 60 ore, astfel termenul
de executare este de la 10 la 60 ore, şi se execută acest termen în 2-4 ore pe zi, şi
începe curgerea termenului de la data rămânerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.

Arestul contravenţional constă în privarea de libertate pe un termen stabilit


în normele juridice, care este de la 3 la 15 zile, iar în unele cazuri de cumul al
hotărârilor de sancţionare, instanţa de judecată aplică sancţiunea pe un termen de
30 zile de arest. În această perioadă se include şi data reţinerii contravenientului.
Arestu spre deosbire de celelalte sancţiuni este mai severă, deoarece această
sancţiune se aplică numai în cazurile când printr-o contravenţie se pune în pericol
real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei. Deşi se atentează la valorile
spreme ale persoanei, totuşi nu toturor contravenienţilor li se aplică această
sancţiune. Din aceste persoane fac parte invalizii de gradul unu şi doi; militarii în
termen, militarii şi efectivului atestat al organelor afacerilor interne, angajaţi în
bază de contract, femeilor gravide, femeilor care au copii în vârstă de până la 8 ani,
persoane care este unicul întreţinător al copilului cu vârsta de 16 ani şi nici
persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare . Privarea de dreptul de
a desfăşura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii.

Aceasta este o sancţiune complementară, prin ea se interzice temporar


persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate inclusiv prin privarea acesteia
de dreptul special numai dacă activitatea a fost folosită la săvârşirea contravenţiei.
Privarea acestui drept poate fi aplicată prin hotărîrea instanţei de judecată, pe un
termen de la 3 luni la un an,.

Aplicarea punctelor de penalizare este o altă sancţiune care este strâns legată
de privare de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. În cazul conducătorul
unui vehicul cu care a săvârşit o contravenţie, odată cu aplicarea sancţiunii
principale i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune
complementară( art.36, alin.1). Dacă în acest mod, la săvârşirea unei contravenţii
se cumulează 15 puncte de penalizare, cauza se remite la examinare de către
agentul constatator în instanţa de judecată. În acest caz conducătorul vehiculului
este obligat să execute sancţiunea principală şi cu aplicarea punctelor de
penalizare, aplică privare dreptului special de a conduce vehicule pe o perioadă de
timp bine definită. Odată cu expirarea acestui termen, dreptul special privat se
reântoarce.

Aplicarea sanctiunilor contraventionale are drept scop:


- ocrotirea valorilor sociale, protejate de normele juridice contraventionale (partea
special a Codului Contraventional);
- reeducarea persoanei care, cu vinovatie, a comis o contraventie prevazuta de
legea contraventionala in spiritual respectarii ordinii de drept;
- prevenirea savarsirii unor noi fapte antisocial atat de contravenient (preventia
speciala), cat si de catre alte persoane (preventia generala).

3. Functiile sanctiunii contraventionale

In vederea obtinerii scopului sau, sanctiunea contraventionala indeplineste


anumite functii, si anume:
 functia de constrangere, ceea ce presupune ca sanctiunea impune restrictii
celui vinovat de comiterea contraventiei si reprezinta echivalentul pe plan
sanctionator al gradului de pericol social al contraventiei. Constrangerea
reprezinta un element important pentru eficienta scopului sanctiunii, fiindca
exprima corelatia dintre gravitatea contraventiei si severitatea sanctiunii;
 functia de reeducare, ceea ce presupune ca aplicarea si executarea sanctiunii
contraventionale urmareste scopul de a forma o atitudine corecta fata de
societate, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala.
Reeducarea reprezinta transformarea constiintei contravenientului,
combaterea si sichidarea conceptiilor si deprinderilor antisociale;
 functia de exemplaritate, ceea ce presupune ca sanctiunea contraventionala
influenteaza asupra altor persoane nestatornice de a se abtine in a comite
contraventii, exercitand asupra acestora convingerea privind inevitabilitatea
raspunderii contraventionale in cazul daca vor comite contraventii;
 functia de eliminare, ceea ce presupune ca in cazul contraventiior cu un grad
sporit de pericol social, contravenientul poate fi izolat temporar de societate.
Eliminarea are loc numai in cazurile strict prevazute de lege si se realizeaza
ori de cate ori sanctiunea arestului administrative se executa in locuri de
detinere .
. Aplicarea sancţiunilor principale şi complementare

Conform art.21 din O.G. nr. 2/2001 organul care aplică sancţiunea
contravenţională este agentul constatator, dacă prin actul normativ de stabilire şi
sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel. Agentul constatator prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei aplică şi sancţiunea. În situaţia în
care, în actul normativ, care stabileşte contravenţia şi implicit sancţiunea, este
prevăzut că agentul constatator nu are dreptul de a aplica contravenţia,
procesulverbal de constatare a contravenţiei se trimite de îndată organului sau
persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin
rezoluţie scrisă pe procesul verbal. Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de
actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei
săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul
şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă,
precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date
înscrise în procesul-verbal. Sancţiunile contravenţionale sunt stabilite şi se aplică
cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei şi în funcţie de
periculozitatea contravenientului. În ce priveşte confiscarea, persoana
împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate,
folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va
descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor
măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile
corespunzătoare în procesul-verbal.

5. Concluzie

Răspunderea contravenţională este o formă juridică de pedepsire a


persoanelor, care au săvârşit o faptă ilicită numită contravenţie şi sunt obligate să
suporte sancţiunea stabilită de organele competente. Răspunderea şi pedepsirea
pentru încălcarea normelor juridice este calea de respectare a legii şi de micşorare a
contravenţiilor, a infracţiunilor, abaterilor disciplinare şi altor fapte ilicite.
Aplicarea răspunderii contravenţionale persoanelor ce încalcă, de către organele
competente trebuie să fie în conformitate cu condiţiile şi sarcinile stipulate în
Constituția României.
La acest raport juridic participă două subiecte care dispun de drepturi şi
obligaţii. Asfel pentru garantarea acestor drepturi şi obligaţii, în procedură de
aplicare a răspunderii contravenţionale, nu este de ajuns existenţa şi stipularea unor
condiţii şi sarcini, astfel încât răspunderea contravenţională se bazează şi pe
principiile sale de activitate. Principiile reprezintă ideile fundamentale cu ajutorul
cărora se va desfăşura şi realiza o procedură optimă de aplicare a răspunderii.

În acest raport juridic ambele subiecte dispun de drepturi şi obligaţii prin


care se deosebesc, unul are rolul de subiect activ (statul), şi al doilea pasiv
(contravenientul). Activitatea statului este de a aplica sancţiunea în baza legii, şi
pasivitatea constă în faptul de a suporta sancţiunea aplicată. Răspunderea
contravenţională se aplică numai în cazurile în care fapta ilicită corespunde
caracteristicilor unei contravenţii, trăsături şi elemente.

6. Bibliografie

1. Constituţia României

2. Codul penal al României

3. Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor


publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001