Sunteți pe pagina 1din 4

DESCENTRALIZAREA FISCALǍ

Descentralizarea fiscală reprezintă un factor important de influenţă asupra autonomiei


unei administraţii locale. În măsura în care o administraţie locală beneficiază de sume şi
transferuri de la administraţia centrală, depinde de aceasta şi are o capacitate redusă de a adopta
decizii cu privire la serviciile pe care le furnizează cetăţenilor.

Prin descentralizarea fiscală, autorităţile administraţiei publice locale sunt investite cu


dreptul de a institui şi administra unele impozite şi taxe pentru a asigura resursele financiare
necesare acoperirii cheltuielilor din bugetele locale. În acelaşi timp, descentralizarea fiscală
încurajează autorităţile administraţiei publice locale să organizeze şi dezvolte acţiuni din care să
rezulte venituri ce pot acoperi consumurile de utilităţi publice furnizate pe plan local.

Descentralizarea fiscală se realizează în forme diferite:

 delimitarea unei baze fiscale a administraţiei locale şi acordarea dreptului de a


decide asupra exploatării ei; baza impozabilă proprie favorizează procesul
decizional local de colectare şi administrare a impozitului;
 bazele de impozitare şi cotele de impozitare sunt de competenţa autorităţilor
administraţiei publice locale, dar colectarea şi administrarea veniturilor se
realizează la nivel central;
 autorităţile administraţiei centrale colectează şi administrează veniturile generate
de o bază impozabilă, iar autorităţile administraţiei publice locale determină baza
de impozitare;
 autorităţile administraţiei publice locale hotărăsc asupra unor cote de impozitare
ce se adaugă la cele stabilite de administraţia centrală la o bază de impozitare.

Trecerea unor venituri din impozite din competenţele autorităţilor publice centrale la
dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale depinde de anumiţi factori:
 selectarea acelor obiective şi acţiuni ce se pot administra mai bine prin baza de impozitare
de către autorităţile administraţiei publice locale;
 echitatea presupune urmărirea modului in care se repartizează impozitele locale, respectiv
povara fiscală locală şi eventualele comportamente ale unor contribuabili ce suportă
diferenţele de impozite;
 baza de impozitare să corespundă din punct de vedere al cerinţelor informaţionale tehnice
şi administrative;
 corelarea impozitelor şi taxelor atribuite autorităţilor administraţiei publice locale cu
cheltuielile necesare funcţionării serviciilor publice locale;

De asemenea, descentralizarea unor acţiuni şi servicii poate să contribuie la îmbunătăţirea

furnizării serviciilor publice, la creşterea eficienţei prin urmărirea corelaţiei dintre acţiunile locale
şi cheltuielile necesare.

Sistemul de descentralizare administratiăa este indisolubil legat de componenţa


financiară, de descentralizarea financiară sau autonomia financiară locală întrucât
descentralizarea administrativă nu se poate manifesta în lipsa autonomiei financiare.

Descentralizarea financiară este considerată coloana vertebrală a oricărei autonomii


locale, elementele de natură financiară fiind cele care fac legătura între necesităţile colectivităţilor
locale şi mijloacele puse la dispoziţie pentru satisfacerea acestora. In articolul 9 al Cartei
Europene a autonomiei locale din octombrie 1995 referitor la resursele financiare, se arată că în
cadrul politicii economice naţionale ”Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul la
resurse proprii suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuţiilor de putere”.
Descentralizarea financiară mai poate fi surprinsă “ca fiind transmiterea de către guvernul central
a unor funcţiuni specifice pe linie de autoritate administrativă şi venituri fiscale către autorităţile
publice locale”.

Obiectivele descentralizării locale:

1. Alocarea eficientă a resurselor financiare;

2. Furnizarea echitabilă a bunurilor publice în diferite arii geografice;


3. Asigurarea stabilităţii macro-economice;

4. Promovarea creşterii economice.

Instrumental de bază prin care se realizează autonomia financiară este bugetul de venituri
şi cheltuieli al unităţii sau subunităţii administrative teritoriale, iar organizarea distinctivă a
finanţelor publice pe baza descentralizării financiare permite:

a) degrevarea finanţelor centrale de o serie de cheltuieli;

b) reducerea numărului de fluxuri financiare între autoritatea centrală şi autorităţile locale;

c) crearea unei imagini mai clare a modului de gestionare a finaţelor publice naţionale.

Indiferent de gradul de autonomie a comunităţilor locale se consideră că implementarea

componentei financiare a acesteia trebuie să aibă în vedere următoarele principii:

1. principiul diversităţii potrivit căruia descentralizarea finaciară se înfăptuieşte într-o

varietate de forme şi în măsură diferită , date de deosebirile dintre comunităţile locale în ce


privesc solicitările de bunuri şi servicii publice.

2. principiul echivalenţei în finanţarea serviciilor publice care trebuie interpretat strict în

legătură cu beneficiile geografice pe care acestea le aduc cetăţenilor.

3. principiul acceptării costului descentralizării determinat de diferenţele fiscale regionale

care se interferează cu răspândirea în spaţii a activităţilor economice.

4. principiul redistribuirii şi stabilizării centralizate , principiu impus de realitatea că,

comunităţiile locale nu dispun de instrumentele macro-economice pentru înfăptuirea lor şi nici de

perspective politice.

5. principiul compensării fluxurilor financiare dintre colectivităţi - este cauzat de transferurile

involuntare de venituri pe seama deschiderilor economice şi care prejudiciază înfăptuirea


programelor de cheltuieli pentru unele din acestea.
6. principiul asigurării serviciilor sociale vitale - sarcina ce cade în seama autorităţilor

centrale.

7. principiul accesului echitabil la resursele financiare pulice - determinat de situaţia multora

dintre colectivităţile locale a căror balanţă dintre nevoi şi capacitatea fiscală este deficitară.

8. principiul echilibrului financiar – conform căruia repartizarea între nivelurile de autoritate

publică a finanţelor publice trebuie să asigure exercitarea conducerii în limita atribuţiilor şi


competenţelor ce revin fiecăruia.

S-ar putea să vă placă și