Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Creier
Creier
D.C.: Da. Mult timp s-a crezut despre creier că este un organ
„independent”, care nu este dotat cu mecanisme imunitare. Dar pe la
finele anilor ’90, s-au descoperit în neuroni receptori pentru limfocite şi
alte molecule specifice sistemului imunitar. Ulterior s-a găsit şi sursa
acestora şi anume celulele gliale.
Neuronii nu sunt singurele celule din creier, aşa cum cred mulţi oameni.
De fapt nu sunt nici cele mai numeroase. Cele mai numeroase
sunt aşa-numitele celule gliale. Ele sunt de 5-9 ori mai
multe decât neuronii. Se pare că in raportul ăsta de 9 la
1 îşi are originea şi mitul celebru care spune că noi ne
folosim doar 10% din capacitatea creierului.
Celulele gliale sunt văzute în mod tradiţional ca având rol de suport
pentru neuroni, ajutându-i să funcţioneze şi să se vindece de boli sau
traumatisme. Totuşi, în ultimii ani unii cercetători au început să se
întrebe dacă nu cumva ele participă şi la învăţare sau alte funcţii ale
creierului. De altfel, ca o curiozitate, creierul lui Ein-stein nu diferea de
creierul unui om normal prin neuroni, ci prin aceste celule gliale, care
erau mult mai numeroase.
D.C.: Da. Chiar simplu. Ştiaţi că dacă jucaţi Brigde (Joc de cărţi) circa o
oră jumate vă creşte numărul de limfocite din sânge (limfocitele sunt
celule din sistemul imunitar care se luptă cu microbii şi viruşii). Şi ca să
vedeţi că toate mamiferele stau la fel la capitolul ăsta, efectul de la
oameni fiind doar o evoluţie a ce exista deja la animale, studiile pe
şobolani au găsit că expunerea lor la un aşa-zis „mediu îmbogăţit” (adică
o cuşcă cu jucării de tot felul şi roată în care să alerge, în care stau mai
mulţi la un loc şi pot interacţiona unul cu altul) are efecte antioxidante şi
anti-inflamatorii. E de notat că aceşti şobolani erau modificaţi genetic
pentru a avea simptome de Alzheimer, deci cu atât mai important este
efectul benefic pe care l-a avut mediul asupra lor!
In general, activităţile Care mobilizează lobul frontal şi hipocampul se
pare ca stimulează sistemul imunitar. Iar relaţia este reciprocă. Am mai
spus că în hipocamp apar noi neuroni cât timp trăim. Ei bine, apariţia lor
este influenţată de molecule din sistemul imunitar. Dacă avem probleme
cu acesta, avem probleme şi cu regenerarea creierului. De altfel, se ştie
(şi am mai spus-o) că unele boli nervoase precum depresia, anxietatea,
schizofrenia sau bolile degenerative sunt asociate cu un nivel mai mare
de inflamaţie, atât în creier cât şi în organism.
Zona din creier care este afectată în bună măsură de bolile afective
(numită cortexul cingulat subgenual, pentru cei curioşi) se activează şi
când avem o inflamaţie în organism. Stresul în general, produce
inflamaţie, de aceea, uri tratament împotriva stresului şi depresiei este
administrarea de anti-inflamatoare, gen aspirină. Relaţiile sociale sunt
foarte legate de imunitate. Oamenii care au puţini prieteni sau
se simt singuri, au un nivel mai ridicat de molecule ale
sistemului imunitar, la fel ca i atunci când au o
inflamaţie sau infecţie. Ei sunt şi mai expuşi la asemenea
probleme medicale datorită unui sistem imunitar mai obosit. Dacă
pierdem pe cineva drag, se activează zona durerii fizice
din creier şi apar reacţii inflamatorii în organism. La fel
se întâmplă când primim o evaluare negativă din partea
cuiva.
S-a descoperit că zonele din creier care răspund la
pierderea unei relaţii sociale importante sunt cam
aceleaşi care răspund la durere şi activează sistemul
imunitar ca răspuns la ameninţări fizice.
Apoi, felul în care empatizează cu problema noastră doctorul care ne
tratează, cât de sincer, preocupat şi suportiv îl simţim, scurtează durata
bolii pe care o avem şi mobilizează mecanismele imunitare care se luptă
cu boala. Dacă suntem martori la scene crude, în care oameni mutilaţi ne
prezintă problemele lor, şi înainte de a ne culca ni se dă în nas cu un
spray ce conţine molecule din sistemul imunitar care răspund la
inflamaţii, ni se fixează mai puternic amintirea legată de scenele văzute.
Acestea se fixează în timpul somnului în aceeaşi perioadă când are loc şi
răspunsul imunitar la infecţii. Se ştie că somnul ne vindecă, de aceea
suntem mai somnolenţi când suntem bolnavi. Chestia e că
sistemul imunitar tratează scenele traumatizante ca pe
o boală şi favorizează formarea de memorii aversive faţă
de acea informaţie pentru a ne proteja pe viitor de acele
situaţii.
Chiar şi modul în care reuşim să ne gestionăm timpul şi activitatea
impactează imunitatea. Dacă în mod constant suntem prea încărcaţi cu
sarcini, trebuie să luăm prea multe decizii, nu vedem finalitatea a ce
facem şi simţim că nu ne ajunge timpul, ne scade imunitatea, iar în
organism apar moleculele pro-inflamatorii de care vorbeam.
Dacă vreţi un secret cum să vă menţineţi imunitatea cât mai bună fără să
luaţi nici un fel de medicamente – înconjuraţi-vă de oameni cu
care puteţi povesti ce vă interesează şi pe care ştiţi că
vă puteti baza oricând, implicaţi-vă în activităţi care au
o semnificaţie deosebită pentru voi, în care credeţi
foarte mult şi încercaţi să aveţi cât mai des anticipări
pozitive. Adică să vă gândiţi la lucruri plăcute care
urmează să vi se întâmple: succese, întâlniri, excursii,
cadouri, etc. Ţoate acestea vă întăresc şi creierul şi
imunitatea.