Demonstraţie că un text este nonliterar

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

Textul nonliterar este un text care are drept 
I.INTRODUCERE scop informarea obiectivă a cititorului în 
­ definiţia textului nonliterar legătură cu anumite aspecte ale realităţii  într­
un limbaj clar şi precis, conţinând adesea 
termeni ştiinţifici şi tehnici.

II. CUPRINS Textul “Cartoful” este un text nonliterar, 
pentru că are toate caracteristicile unui astfel 
 Argumentarea apartenenţei textului  de text.
"Cartoful", la categoria textelor nonliterare: În primul rând, este text nonliterar, deoarece 
a)      îşi propune să informeze în mod obiectiv  conţine  informaţii obiective despre cartof, şi 
cititorii în legătură cu aspecte ale realităţii –  nu opiniile subiective ale autorului. Aflăm prin
prezinţi pe scurt conţinutul textului; urmare despre cartof că este o plantă erbacee 
b)      foloseşte un limbaj clar şi precis, fără  din familia solanaceelor şi că este cultivat 
procedee de expresivitate artistică: pentru tuberculii săi comestibili. Ni se spune 
     cuvinte cu sens propriu; că este originar din America de Sud şi că 
     termeni ştiinţifici şi tehnici reprezintă, după orez, grâu şi porumb, a patra 
     date numerice sursă de energie alimentară de pe pământ. Alte
informaţii oferite de text se referă la conţinutul
cartofului. Cartoful conţine amidon, vitamina 
C, fibre, proteine şi mult potasiu. De asemenea
conţine glicoalcaloizi, cum ar fi solanina şi 
ciaconina. Acestea sunt câteva dintre 
informaţiile conţinute de text.
În al doilea rând, caracterul nonliterar al 
textului este dat de limbajul său. Este un 
limbaj clar şi precis, lipsit de expresivitate 
artistică, în care cuvintele sunt folosite cu 
sensul lor propriu. Se folosesc mulţi termeni 
ştiinţifici şi tehnici, precum erbacee, 
solanacee, tubercul, amidon, potasiu, 
glicoalcaloizi etc. De asemenea, apar date 
numerice: 200 ( de specii de cartof ), 170 de 
grade ( temperatura ).

III. ÎNCHEIERE În concluzie, textul “Cartoful” este nonliterar, 
 Concluzii ­ rezumatul cuprinsului pentru că ni se prezintă informaţii obiective 
despre o plantă reală, folosindu­se un limbaj 
ştiinţific.
Cartoful (Solanum tuberosum) este o plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau
violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită. Planta
este cultivată pentru acești tuberculi care sunt comestibili, bogați înamidon, motiv pentru care
sunt folosiți în alimentație, dar și ca furaj.

Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi. În perioada precolumbiană,
în zonele aflate azi în Chile, Peru,Ecuador și Columbia, se cultivau circa 200 de specii de cartof.
După orez, grâu și porumb, cartofii reprezintă a patra sursă de energie alimentară.

Cartofii sunt cultivați în peste 120 de țări și sunt consumați zilnic de peste un miliard de oameni.
[1]
În 2007, recolta totală de cartofi a fost de 300 de milioane de tone

Cartofii conțin amidon, vitamina C, fibre, proteine și mult potasiu.[4]

Cartoful conține glicoalcaloizi, cum ar fi solanina și ciaconina. Acești alcaloizi, care protejează
planta, se găsesc în special în frunze, germeni, vlăstari și fructe. [5] Expunerea la lumină,
deteriorarea fizică și îmbătrânirea cresc conținutul de glicoalcaloizi din tuberculi,[6] concentrațiile
lor puternice aflându-se imediat sub piele. Gătitul la temperaturi de peste 170 °C distruge parțial
aceste substanțe. Glicoalcaloizii pot produce dureri de cap, diaree, crampe iar în cazuri severe
coma sau decesul, ceea ce se întâmplă însă foarte rar. Expunerea la lumină produce înverzire
prin sinteză de clorofilă, aceasta indicând cazurile în care tuberculii devin mai toxici; totuși acest
indicator nu este sigur, deoarece înverzirea și acumularea de glicoalcaloizi se pot petrece una
fără cealaltă.

Aplicație - AVOCADO

Fructele de avocado sunt o sursa bogata de acizi grasi esentiali, insa beneficiile pe care ele le prezinta pentru
sanatate izvorasc din numeroase alte proprietati nutritionale importante.

Avocado este un fruct ce apartine familiei Lauracae, alaturi de alte plante cu flori precum camforul, scortisoara
sau dafinul. Consistenta untoasa a pulpei si gustul specific al avocado-ului il fac similar fructelor oleaginoase,
precum nucile si semintele. Numele stiintific al fructului este Persea americana.

Fructul de avocado devine verde inchis sau mov inchis atunci cand este copt, iar in interior are o samanta
lemnoasa maron. Fiecare fruct cantareste in jur de 300-700 g.

Oamenii de stiinta au descoperit, in cadrul studiilor afectuate asupra beneficiilor aduse de consumul fructelor de
avocado, ca ele au rol protectiv impotriva bolilor cardiovasculare, ajuta la controlul greutatii corporale si
imbunatatesc abilitatea organismului de a absorbi in parametri optimi nutrientii importanti din hrana.

Un fruct de avocado contine in jur de 22,5 g de grasimi, dintre care doua treimi sunt mononesaturate (benefice
sanatatii). O calitate importanta a fructelor de avocado este ca acestea contin foarte putina fructoza (asociata cu
predispozitia spre ingrasare) si circa 20 de nutrienti esentiali, precum fibrele, potasiul (intr-o cantitate dubla
comparativ cu bananele), vitamina E, complexul de vitamine B si acidul folic.