UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

„DISCRIMINAREA RROMILOR - EFECTUL UNEI

NECUNOAȘTERI”

Îndrumător: Masterand:

GELU DUMINICĂ SPIRACHE IONELIA - LAVINIA

GRSS – ANUL I

București
2015
 Discriminarea rromilor - efectul unei necunoașteri

Una dintre principalele probleme ale contemporaneității consider că este indiferența

față de ceea ce nu face parte din traiectoria noastră de interese, dar nu trebuie uitată nici lipsa
de empatie sau incapacitatea de a privi lucrurile și din perspectiva celuilalt. Multitudinea de
probleme sociale și nu numai, existente astăzi prin soluțiile lor care, fie sunt ineficiente, fie
întârzie să apară, vin să ne încredințeze de afirmația sus - menționată.

Asumarea celui de lângă noi, cu tot cu problemele și bucuriile lui, constituie o

neputință a omului contemporan, sau mai degrabă a omului în general, așa cum istoria ne-o
arată prin prisma genocidelor care au existat. Nu este de ajuns să acceptăm pe cineva lângă
noi doar ca prezență fizică ( deși simțim intoleranță față de acea persoană), oferindu-i doar
câteva cuvinte spuse din vârful buzelor și un zâmbet de complezență( dacă reușim să facem și
aceasta), iar în interiorul nostru să simțim repulsie, să îl respingem, ci este nevoie de
încercarea unei cunoașteri și înțelegeri complexe a nevoilor celor de lângă noi.

Consider că așa stau lucrurile și atunci când vine vorba despre existența discriminării
persoanelor de etnie rromă din societatea românească contemporană.

Acoperiți de perdeaua a numeroase stigme și prejudecăți, sunt adesea priviți cu

neîncredere, dispreț, sau chiar indiferență, întrucât ne putem preface foarte bine că nici nu
există. Această incriminare câteodată chiar nefondată pe fapte concrete, această „punere la
zid” tacită sau nu, a peroanelor rrome îi determină pe unii dintre ei să nu își asume această
apartenență etnică, temându-se de reacțiile celor din jur. Este vorba despre existența unei
presiuni sociale pe care sunt siliți să o înfrunte zi de zi.

După cum menționam, atunci când se reușește o acceptare de tip convențional, a

simplei prezențe fizice, poate exista o respingere a lor la nivel psihic, lucru într-adevăr nu este
vizibil, dar care poate fi cu ușurință perceput. Astfel, un prim fapt constatat este că la baza
discriminării persoanelor de etnie rromă stă mentalitatea poporului român. În acest context,
vorbim despre existența prejudecăților și a stereotipiilor în ceea ce-i privește.

Pornind de la etimologia cuvântului prejudecată, suntem conduși către sensul acestuia:

prezența prefixului „pre” indică „o judecată a priori, formată în lipsa unei cunoașteri și
experiențe directe privitoare la obiectul sau persoana în legătură cu care se emite opinia.” 1
1
https://berteaandreea.wordpress.com/2011/02/18/prejudecata-primul-pas-spre-limitare/ ;

2
Așadar, preferăm o simplificare a realității, creăm în mintea noastră niște scheme sumare și o
categorisire superficială și avem impresia că știm și înțelegem totul. Din păcate, crezământul
acordat prejudecăților nu constituie decât o dovadă de îngustare, de limitare a gândirii și mai
presus de toate, o dovadă de necunoaștere a lor.

În acest sens, al judecării în necunoștință, poate fi identificată cu ușurință o a doua

problemă, necunoașterea rromilor și neîntreprinderea niciunui fapt în acest sens. Pentru a
întări aceasta aș vrea să învoc două exemple: unul fiind o experiență personală, iar al doilea
atitudinea mass-mediei prin raportare la un gest făcut de persoanele dintr-o comunitate de
rromi.

În primul rând, în cadrul unui curs de la facultate, un coleg își prezenta ancheta socială
realizată la domiciliul unei familii de rromi. În prezentare, acesta a insistat foarte multpe
detalierea condițiilor de trai precare, pe lipsa minimelor utilități, și chiar a gardului. A fost
întrerupt de către profesor și întrebat și despre atmosfera din familie, și anume dacă soții se
înțelegeau bine și dacă își creșteau cu simț de răspundere copiii. Studentul a răspuns că din
acea perspectvă lucrurile mergeau bine și că îi putea considera o familie armonioasă. Atunci
am înțeles faptul că prioritățile diferă de la om la om și că nu trebuie să judecăm valorile
celuilalt prin prisma propriilor noastre valori, pentru că altfel, rezultatele unui studiu sau chiar
al unei intervenții de orice tip, ar fi un eșec. Consider că această întâmplare constituie un
argument pentru necesitatea cunoașterii celui cu care intrăm în contact, cât mai ales pentru
încercarea de a vedea realitatea și dintr-o altă perspectivă.

Un alt exemplu, destul de grăitor în acest sens, îl reprezintă o știre a televiziunii PRO
TV, din 27 octombrie 2012, care titra pe site-ul său așa : „Imagini UNICE de la pelerinajul
de pe Dealul Mitropoliei: și-au adus covorul din sufragerie la sfințit” 2, acestui titlu fiindu-i
asociată o imagine cu un grup de rromi tineri, care urcau Dealul Patriarhiei cu covoare pe
umeri, în timp ce vocea de pe fundal ironiza gestul lor, într-adevăr de neînțeles la prima
vedere, dar și neexplicat (intenționat sau nu), în cadrul știrii. S-au mulțumit doar cu
specificarea : „Unii s-au gândit că nu este suficient să atingă doar ei moaștele, ci și
decorațiunile din casă merită să treacă pe la cele sfinte. Niște oameni au venit pe Dealul
Mitropoliei cu covorul din sufragerie în spate.” 3 Atunci când femeia rromă este întrebată de

2
http://stirileprotv.ro/stiri/social/circ-la-pelerinajul-de-pe-dealul-mitropoliei-si-au-adus-covorul-din-sufragerie-
la-sfintit.html ;
3
Ibidem ;

3
ce a adus covorul, ea răspunde : „Am adus și noi, așa de...”4, restul răspunsului fiind tăiat din
montaj.

Bineînțeles că impactul asupra celor care vedeau această știre, și care nu știau nimic
despre motivul care-i determină pe rromi să facă asta, a fost acela de ironizare a lor și văzută
ca o tendință de materializare a spiritualului, un fapt în plus adăugat la prejudecățile deja
existente despre lipsa lor de educație.

Pe lângă tendința de luare în râs a ceea ce nu este explicat, căutând înțelegerea acestui
gest, am aflat că de fapt acesta face parte din religiozitatea populară și că un fenomen similar
mai are loc in insula Timos, în Grecia, în ziua de 15 august, de Sfânta Maria, când rromii
greci poartă pe umeri covoare pe care le oferă ca ofrande. Covoarele sunt apoi dăruite
Mitropoliei pentru a fi distribuite către parohii și mănăstiri. Această explicație este realizată
de cercetătoarea Maria Spiliotopoulou, de la Centrul de Studii al Istoriei Moderne din cadrul
Academiei din Atena.5 De aici reiese nevoia de cunoaștere înainte de a judeca și încadra în
clișee. În această privință putem concluziona prin cuvintele lui Angus Fraser „așa se face că
obiceiurile și cultura lor au rămas practic neînțelese, păstrarea propriei lor identități
izbindu-se de respingerea societăților cu care au conviețuit”6.

Pe de altă parte, disprețul cu care sunt priviți și sancționarea unor fapte legale sau
imorale, care într-adevăr există, dar care sunt extinse injust asupra întregii etnii, vine și din
imposibilitatea de a fi percepute ca persoane cu probleme și nevoi, iar nu doar ca simpli
indivizi, încadrați în niște statistici. De aici nevoia acută ca rromii să fie văzuți oameni în
deplinul sens al cuvântului, cu aceleași incapacități, nevoi, aspirații, dorințe de realizare și
stimă de sine, ca și noi, toți ceilalți. Marginalizarea și excluderea lor socială pe baza judecării
unor fapte, nu este decât o rezultantă a incapacității statului și societății de a-i integra.

Fie prin intermediul mass-media, fie prin alte campanii, trebuie schimbată accepțiunea
negativă despre rromi, punându-se în evidență și aspectele pozitive, și realizările lor, iar
lucrurile fie ele bune sau nu, să fie prezentate complex, într-o înțelegere cât mai profundă și
veridică. Astfel nu trebuie neglijate personalitățile de etnie rromă fie din România, fie din
Basarabia care au excelat în aspectele vieții culturale, sociale, istorice și științifice printre care
este necesar să menționăm: scriitorul Ion Budai Deleanu, Petru Maior, Anton Pann , dr. Victor

4
Ibidem ;
5
Mirel Bănică, Nevoia de miracol- fenomenul pelerinajelor în România contemporană, editura Polirom, Iași,
2014, p. 357 ;
6
Angus Fraser, Țiganii- Originile, migrația și prezența lor în Europa, Editura Humanitas, București, 2008;

4
Babeş, soliști de operă Costel Busuioc și Lavinia Răducanu, în domeniul muzicii lăutărești
Romica Puceanu, Taraful din Clejani și numele ar putea continua acoperind toate domeniile
socio-culturale.7

Totodată consider că și aspectul religios poate constitui o motivație interioară

puternică pentru a-i accepta și pentru a fi repuși la statutul pe care îl merită, și anume acela de
oameni cu drepturi depline. Nicio religie înțeleasă corect nu promovează ura sau
discriminarea, cu atât mai mult creștinismul, care în esența lui este o religie a iubirii. (Pun în
discuție aceasta întrucât populația României în majoritatea ei se declară a fi ortodoxă).
Așadar, cred că se poate interveni și prin intermediul Bisericii în vederea schimbării gândirii
greșite a oamenilor în privința discriminării rromilor: a neglijării sau chiar a deprecierii
persoanelor de etnie rromă.

Dacă luăm însă în discuție etapa de prevenție a discriminării, consider că palierul

educației este unul dintre cele mai importante unde se pot lua măsuri. Din păcate sau nu,
copiii, purtători ai concepțiilor părinților, își pot discrimina sau nu colegii de etnie rromă.
Dacă gândirea unei persoane mature este mai greu de schimbat, copiii pot fi făcuți să
înțeleagă mult mai ușor adevărurile sociale și să nu se mai supună stereotipiilor. În acest sens,
ideea nediscriminării ar trebui promovată cu mai mult sârg în mediul educațional.

Pentru o înțelegere cât mai bună a stării de fapt din mediul educațional am realizat un
studiu de caz în cadrul „Școlii numarul 7” din Buzău. Am ales aceasta întrucât este o unitate
de învățământ dintr-un cartier al Buzăului recunoscut pentru comunitatea mai mare de etnie
rromă din zonă. Am solicitat copiilor de la clasele a V-a, a VI-a și a VIII-a, să redacteze un
eseu despre cum își privesc colegii de etnie rromă, iar cei ce se declară a fi rromi cum sunt
tratați de colegii lor.

Răspunsurile acestora au fost dintre cele mai diverse și interesante, din punctul meu de
vedere reușind să dea lecții adulților și politicienilor. Din eseurile existente doar unul este al
unei copile de etnie rromă care se declară mândră de asta, în timp ce ceilalți nu au vrut să-și
asume această identitate.

Copiii au dovedit că știu foarte bine problemele cu care aceștia se confruntă dintre care
cea mai serioasă este sărăcia, toți au demitizat ideile preconcepute existente cum că nu sunt
educați, că nu stau bine cu igiena sau că fură, reușind aceasta cu argumente foarte bune și cu
exemple de oameni care au reușit să devine fie avocați sau profesori, dintre cunoștințele lor.
7
http://arld89.wgz.ro/menu/istoric/personalit-i-rrome-din-spa-iul ;

5
Tot eseurile lor au confirmat faptul că încă există comportamente de înlăturare a copiilor de
etnie rromă, pe care cei mai mulți dintre ei le condamnă, argumentând cu ideea de empatie
„puneți-vă în locul lor! Voi cum v-ați simți dacă ați fi tratați așa?”.Mulți s-au declarat
împotriva folosirii termenului de țigan și sunt dezamăgiți de faptul că rromi nu sunt tratați pe
picior de egalitate cu românii. O fetiță a spus că părinții, deși i-au interzis să se joace cu
vencina de etnie rromă, ea le-a dovedit acestora că este un copil bun și că trebuie și ei să o
cunoască, fapt doveditor al posibilității perpetuării mentalității.

Cei mai mulți îi consideră niște oameni religioși și că trebuie apreciați atât pentru
practicarea credinței (așa cum un băiat își dădea exemplu prietenul său rrom că se spovedește
și merge la Biserică), cât și pentru păstrarea tradițiilor și iscusința lor în anumite meșteșuguri.
Toți le recunosc abilitățile în materie de muzică, o copilă numindu-i neam „petrecăresc”.Ceea
ce este uimitor este faptul că acești copiii sunt cunoscători și ai istoriei lor, știind că au fost
sclavi sau că regimul comunist „nu i-a plăcut”.

În urma citirii a celor 75 de eseuri am înțeles că acești copiii sunt foarte conectați la
realitatea cotidiană și reușesc destul de bine să le cunoască problemele, însă nu-i învinovățesc,
ci speră să nu mai fie discriminați, ci ajutați, așa cum frumos zicea o fată că din cauza
comportamentului urât al unilor colegi față de o fetiță rromă aceasta a început să fie distantă și
să se poarte la rându-i urât. A fost un semn de avertizare că și etichetele pe care noi le atașăm
fără motiv, pot fi o sursă justificată a comportamentului lui nedorit.

Din fericire în lumea celor mici lucrurile stau altfel decât în cea pe care o trăim noi
astăzi, ceea ce ne permite să sperăm că în România anilor viitori, dacă se vor păstra nealterate
de societate aceste concepții, discriminarea împotriva rromilor va înceta sau măcar situația se
va ameliora. Așa cum frumos spunea un elev de clasa a V-a „ Și ei sunt oameni ca și noi!
Dumnezeu când a lăsat omul pe pământ nu a lăsat rrom și român, a lăsat om!”

6
 Bibliografie

1. BĂNICĂ, MIREL, Nevoia de miracol- fenomenul pelerinajelor în România

contemporană, editura Polirom, Iași, 2014;
2. FRASER, ANGUS, Țiganii- Originile, migrația și prezența lor în Europa,
Editura Humanitas, București, 2008;

SITE- URI :

1. http://arld89.wgz.ro/menu/istoric/personalit-i-rrome-din-spa-iul , vizualizat

la data de 26. 01.2015 ;

2. http://stirileprotv.ro/stiri/social/circ-la-pelerinajul-de-pe-dealul-mitropoliei-
si-au-adus-covorul-din-sufragerie-la-sfintit.html , vizualizat la data de
28.01.2015 ;
3. https://berteaandreea.wordpress.com/2011/02/18/prejudecata-primul-pas-

spre-limitare/ , vizualizat la data de 27.01. 2015 ;