UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE

LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ

PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

JOCUL DIDACTIC - METODĂ ŞI FORMĂ DE

ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-
FORMATIVE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Coordonator
Conf. univ. dr. LANGA Claudiu

Absolvent
BĂNUȚĂ Cristina Elena

PITEŞTI
2019
 CUPRINS

ARGUMENTUL..............................................................................................................................

CAPITOLUL 1 : JOCUL DIDACTIC – ACTIVITATE PREDOMINANTA LA VARSTA

PRESCOLARA................................................................................................................................

1.1. Teorii privind activitatea ludică.............................................................................................................................

1.2. Jocul didactic - metodă și formă de organizare a activităților instructiv-educative.......................................

2.2.1. Jocul didactic – metodă de învățământ.............................................................................................................
2.2.2. Jocul didactic - formă de organizare a activităților instructiv-educative.......................................................
2.2.3. Importanța jocului didactic...............................................................................................................................
2.2.4. Structura jocului didactic..................................................................................................................................

CAPITOLUL 2 : IMPORTANŢA JOCULUI DIDACTIC CA METODĂ ŞI FORMĂ DE

ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-
FORMATIVE…………………………...

2.1. Repere metodologice în organizarea şi conducerea jocului didactic..................................................................

2.1.1. Planificarea jocului didactic.............................................................................................................................
2.1.2. Organizarea jocului didactic.............................................................................................................................
2.1.3. Desfăşurarea jocului didactic...........................................................................................................................

2.2. Clasificarea jocurilor didactice...............................................................................................................................

2.3. Valenţe formative ale jocului didactic...................................................................................................................

2.3.1. Importanța jocului didactic în dezvoltarea psihomotrică a copilului..............................................................
2.3.2. Rolul jocului didactic în formarea și dezvoltarea gândirii logice....................................................................
2.3.3. Contribuția jocului didactic în formarea și dezvoltarea competenței de comunicare....................................

CAPITOLUL 3: DEZVOLTAREA COMPETENTELOR SOCIALE ALE

PRESCOLARILOR PRIN JOCUL DIDACTIC..........................................................................

3. PREZENTAREA PROBLEMEI CERCETATE........................................................................................................

3.1. SCOPUL CERCETĂRII......................................................................................................................................

3.2. OBIECTIVE ŞI IPOTEZE.......................................................................................................................................

3.2.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII........................................................................................................................
3.2.2. IPOTEZA STUDIULUI....................................................................................................................................
3.2.3. VARIABILELE CERCETĂRII........................................................................................................................

3.3. METODOLOGIE ŞI INSTRUMENTE UTILIZATE.............................................................................................

3.3.1. SELECȚIA SUBIECȚILOR.............................................................................................................................
3.3.2. METODE UTILIZATE.........................................................................................................................................
2
3.3.3. PROCEDURA UTILIZATĂ..................................................................................................................................

3.4. DESCRIEREA ETAPELOR CERCETĂRII...........................................................................................................

3.5. Concluziile cercetării................................................................................................................................................

CONCLUZII.....................................................................................................................................

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................

ANEXE.............................................................................................................................................

3
 ARGUMENTUL

Perioada preșcolarității este tot mai des apreciată ca fiind vârstă ce cuprinde cea mai
importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane. Pe tot parcursul ei, se înregistrează
ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualitaţii umane şi unele din cele mai
semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele precedente ale dezvoltării sale. Vârsta
preşcolară reprezintă un moment important în evoluţia omului. Realitatea este una foarte
complexă şi copilul nu poate să o cunoască decât prin intermediul jocului. De aceea unii
psihologi consideră jocul - ca o activitate de pre-învăţare. Esenţa sa constă în reflectarea,
transpunerea și transformarea pe plan imaginar a realităţii înconjurătoare și a diferitelor sale
aspecte. Jocul constituie pentru copil o simplă distracţie; jucându-se cunoaşte, descoperă și
înțelege lumea şi viaţa într-o formă foarte atractivă. Jocul exprimă dorinţa de pregătire, de
explorare. Prin joc copiii îşi satisfac dorinţa de manifestare şi independenţă.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea socială
preşcolarilor. Este foarte efficient deoarece în desfăşurarea lui participă toţi copiii, ei depunând
eforturi de gândire, de exprimare, fără a conştientiza acest lucru, considerând că se joacă. Ca şi
activitate, jocul contribuie la dezvoltarea atitudinii pozitive față de sine, faţă de muncă şi faţă de
învăţare. Este un mijloc foarte eficace care contribuie la dezvoltarea limbajului, activitate prin
care realizăm, în cea mai mare măsură, comunicarea didactică.
Jocul impune de asemenea o stare de destindere, bună dispoziţie, relaxantă, ajutându-i pe
preşcolari să-şi formeze capacitatea de a crea, de a se exprimare utilizând un limbaj cât mai
corect, frumos şi nuanţat. Organizat şi condus cu foarte mare pricepere ajută copilul la
construirea unor structuri mentale, lărgeşte orizontul de cunoaştere, consolidează şi
sistematizează cunoştinţele, priceperile, deprinderile de exprimare corectă, coerentă, logică şi
expresivă, îmbogăţeşte, corectează şi activează vocabularul copiilor, influenţează dezvoltarea
personalităţii lor.
În această lucrare am încercat, în primul rând, să evidențiez importanţa deosebită pe care
o are jocul didactic ca metodă şi formă de organizare a activităţilor instructive-formative. Jocul
este activitatea care dă specific copilăriei şi care îşi găseşte motivaţia şi împlinirea în sine însuşi.
Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare,
fixare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar datorită caracterului său formative
influenţează dezvoltarea personalităţii copiilor.

4
 Jocul didactic utilizat în contextul activităţilor instructive formative are o particularitate
esenţială: el trebuie să îmbine armonios elemental instructiv - educative şi exerciţiul cu elemental
distractiv. Învăţând prin joc, copilul trebuie să se distreze în acelaşi timp. Îmbinarea elementului
distractiv cu cel instructiv duce la apariţia unor stări emotivecomplexe, care stimulează şi
intensifică procesele de dezvoltare psihică.
Lucrarea prezentată este structurată în două părți. Partea I a lucrării tratează aspecte
teoretice și metodologice ale temei alese și cuprinde două capitole:
 Capitolul I “JOCUL DIDACTIC – ACTIVITATE PREDOMINANTA LA VARSTA
PRESCOLARA”
 Capitolul II “IMPORTANŢA JOCULUI DIDACTIC CA METODĂ ŞI FORMĂ DE
ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-FORMATIVE.”
Partea a doua a lucrării constituie o cercetare practic-aplicativă privind importanța jocului
didactic în dezvoltarea competenței de comunicare la preșcolari și se intitulează
„DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR SOCIALE ALE PREȘCOLARILOR PRIN
JOCUL DIDACTIC„.
În partea practic-aplicativă a lucrării metodico-ştiinţifice s-a utilizat metoda
experimentului cu subiecti selectaţi aleatoriu, un grup de control şi evaluare pretest-posttest,
urmărindu-se astfel evoluţia a două grupe: grupa experimentală (14 copii), iar grupa de control –
de control (14 copii). Experimentul psihopedagogic s-a desfăşurat în perioada 10.09.2018-
14.06.2019. În cadrul cercetării, a fost utilizat un eşantion de 28 de copii de la grupa mare C, din
Grădiniţa cu Program Prelungit “Aripi Deschise”, Pitesti. Metoda de bază folosită a fost
experimentul didactic, iar tehnica utilizată a fost cea a eşantioanelor paralele. S-a operat cu un
eşantion experimental şi cu un eşantion de control şi s-a studiat comparativ evoluţia celor două
eşantioane.Testarea ipotezei cercetării a impus organizarea şi desfăşurarea unei serii de jocuri
didactice pe diferite domenii experentiale (domeniul limba si comunicare, domeniul stiinte,
domeniul om si societate) şi parcurgerea etapelor preexperimentală (pretest), etapa
experimentală și etapa postexperimentală.

5
 Capitolul 1
JOCUL DIDACTIC – ACTIVITATE PREDOMINANTĂ
LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

1.1. Teorii privind activitatea ludică

Jocul este o activitate specifică, indispensabilă pentru universul copilăriei, decisive

pentru dezvoltarea psihică întrucât sub influenţa jocului se formează şi se dezvoltă întreaga
activitate psihică a copilului într-un mod plăcut, inedit, fără constrângeri sau impuneri. În acelaşi
timp, jocul este o modalitate de dobândire, dar şi de aplicare a unor capacităţi sau deprinderi. El
solicită gândirea şi imaginaţia creatoare întrucât stimulează copilul să rezolve anumite
„probleme” în vederea depăşirii unor obstacole. Mijloace ale jocului sunt acţiunea şi cuvântul.
Jocul formează și dezvoltă în acelaşi timp personalitatea copilului prin crearea şi rezolvarea
progresivă a contradicţiilor dintre libertatea de acţiune şi conformarea la nişte reguli; între
iniţiativă şi imitaţie; între ceea ce se ştie şi ceea ce nu se ştie; între operarea cu obiecte reale şi
operarea cu simboluri. În copilărie, jocul constituie tipul fundamental de activitate, întrucât
acesta antrenează psihomotor, senzorial, intelectual şi afectiv şi susţine dezvoltarea psihică a
copilului. Asupra naturii jocului şi a importanţei acestuia s-au emis de-a lungul timpului foarte
multe puncte de vedere.
Jocul are caracter social, atât prin originea sa, cât și prin structura sa, prin mijloacele de
realizare. Psihologia, pedagogia și fiziologia se ocupă de observarea, descrierea și explicarea
jocului, căutând să stabilească natura și semnificația acestuia.
Cercetările în domeniu prezintă numeroase teorii privind activitatea ludică.
“Edouard Claparède în „Psihologia copilului şi pedagogia experimentală” (1975)
enumeră opt teorii care au fost prezentate pentru a explica esenţa şi cauzalitatea care stau la baza
jocului copilului:
1. Teoria recreării sau a odihnei (Schaller, Lazarus) conform căreia funcţia jocului ar fi
aceea de a relaxa şi detensiona atât corpul cât şi spiritul.
2. Teoria surplusului de energie (Schiller, Spencer) potrivit căreia, surplusul de energie
acumulat de copil se descarcă prin joc.
3. Teoria atavismului (Hall) ce susţine că jocul este un exerciţiu necesar dispariţiei
tuturor funcţiilor rudimentare, devenite inutile.

6
 4. Teoria exerciţiului pregătitor (K. Groos) care susţine existenţa a multiple tipuri de
jocuri în conformitate cu numărul instinctelor (jocuri de întrecere, jocuri erotice, jocuri de
vânătoare etc.) şi defineşte funcţia jocului ca un exerciţiu pregătitor pentru viaţa adevărată.
5. Teoria jocului ca stimulent al creşterii (H. Carr) pentru sistemul nervos.
6. Teoria exerciţiului complementar (H. Carr) care se bazează pe ideea potrivit căreia
jocul întreţine şi împrospătează deprinderile nou dobândite.
7. Teoria întregirii (K. Lange) conform căreia jocul ar fi un înlocuitor al realităţii care ar
procura copilului ocaziile pe care nu le găseşte în realitate.
8. Teoria cathartică (H. Carr) după care funcţia jocului ar fi aceea de a ne purifica din
când în când de tendinţele antisociale cu care venim pe lume şi de a le canaliza spre
comportamente acceptate.” (Colceriu, L., 2010, Metedica activității instructiv-educative în
grădiniță, București)
J. Piaget a fost preocupat de studierea mecanismelor de apariţie şi dezvoltare a
inteligenţei. În acest sens, remarcă rolul jocului în dezvoltarea copilului şi îl defineşte ca fiind un
„exerciţiu funcţional”, un mijloc de adaptare la viaţa reală. Piaget a clasificat jocurile în trei mari
categorii: jocul-exerciţiu, jocul simbolic şi jocul cu reguli. Jocurile-exerciţiu sunt asociate
registrului senzorio-motor; ce au rol în dezvoltarea motricităţii, dar şi în interiorizarea lumii
reale. Jocul simbolic are rol important în dezvoltarea limbajului şi a gândirii, iar jocurile cu
reguli au un pronunţat caracter formativ. Ed. Claparède a considerat jocul drept o modalitate de
dezvoltare psihofizică şi de cunoaştere a realităţii ce-l înconjoară pe copil, acesta, totodată
permițându-i copilului să-şi manifeste personalitatea.
L.S. Vîgotski susţinea că jocul are puternice valenţe formative în situaţia în care prin
reguli şi sarcini solicită copilul un pic peste posibilităţile sale, deoarece constituie un stimulent
pentru dezvoltarea psihofizică a acestuia vizând astfel „zona proximei dezvoltări”.
R.S. Lazarus este autorul teoriei recreaţiunii, cea mai veche teorie explicativă a jocului,
potrivit căreia jocul este opus muncii şi i se atribuie doar funcţii recreative. Teoria odihnei active
întăreşte această teorie şi demonstrează că jocul este mai reconfortant decât odihna pasivă şi
deţine funcţii de recuperare a energiei organismului.
Johan Huizinga, eseistul olandez, afirmă în lucrarea sa „Homo ludens” faptul că „jocul
este mai vechi decât cultura, pentru că noţiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită,
presupune o societate omenească, iar animalele nu l-au aşteptat pe om să-l înveţe să se joace.”
(Pascu, G., 2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului didactic - Conspecte pentru
pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad). Atât învăţarea cât şi
munca şi creaţia îşi au originea în joc. Astfel, jocul şi educaţia au rădăcini comune. Participarea

7
copiilor la viaţa comunităţii se realiza prin joc, acesta fiind un mijloc de însuşire a unor
deprinderi necesare supravieţuirii.
Teoria lui C.V. Plehanov arată că în viaţa socială apare întâi munca şi apoi jocul, pe când
în viaţa copilului se întâmplă exact invers: apare întâi jocul şi apoi munca; jocul este generat de
muncă, ambele având trăsături comune.
Ch. Buller este autorul teoriei plăcerii funcţionale, conform căreia mobilul jocului este
plăcerea, deşi se ştie că deseori copilul repetă anumite jocuri chiar dacă îi produc unele neplăceri.
Jocul este o transpunere în plan imaginar a vieţii reale pe baza transfigurării realităţii, a
prelucrării aspiraţiilor, tendinţelor, dorinţelor copilului.
Pedagogul A.S. Makarenko demonstrează că prin joc se realizează educaţia viitorului
om de acţiune. Makarenko stabileşte asemănările şi deosebirile dintre joc şi muncă, precum şi
raportul dintre cele două forme de activitate, subliniind următorul aspect: jocul are în viaţa
copilului un rol la fel de mare ca şi munca, activitatea sau serviciul la adulţi. Carr K. Groos
consideră jocul ca pe un exerciţiu pregătitor pentru viaţa adultului, un mijloc de exersare a
predispoziţiilor în scopul maturizării, iar H. Spencer şi Fr. Schiller elaborează teoria surplusului
de energie potrivit căreia jocul ar fi o modalitate de a consuma acest surplus. Aceste teorii au o
serie de inconveniente deoarece Karl Groos identifică jocul copiilor cu cel al animalelor, iar
conform teoriei lui H. Spencer nu vom putea răspunde pentru care motiv copilul se joacă şi
atunci când este obosit (Pascu, G., 2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului didactic
- Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad)
Şchiopu: „jocul este un fenomen tranzitoriu, un mijloc de exprimare şi exteriorizare a
trăirilor în forme concrete de conduită.” (Șchiopu, U., 1970, Probleme psihologice ale jocurilor
și distracțiilor, E.D.P., București, p. 23)

1.2. Jocul didactic - metodă și formă de organizare a

activităților instructiv-educative

1.2.1. Jocul didactic – metodă de învățământ

Aşa cum se știe jocul reprezintă cea mai importantă modalitate de exprimare a copilului.
“Jocul reprezintă o formă de activitate preferată și adecvată specificului activităților
realizate în grădiniță, dar și principala metodă de instruire și educație în activitățile cu
preșcolarii” (Ezechil, L., Păiși Lăzărescu, M, 2006, Laboratorul preșcolar, Editura V&I Integral,
București).

8
 Metoda semnifică o modalitate de cunoaştere şi acţiune utilizat de educator şi educat, un
ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee şi operaţii constituite ca instrument al
cunoaşterii, menit să sporească eficienţa acestora. Metoda didactică este un mijloc, o cale
concretă de realizare a procesului instructiv-educativ, ca ansamblu de reguli, principii, norme,
procedee şi mijloace prin care se asigură relaţia predare-învăţare în scopul atingerii unor
obiective. Metoda nu are valoare în sine, ci o dobândeşte prin eficienţa activităţii în care este
angrenată, prin modul cum este aplicată de educator. Pentru obiective complexe, metoda este
inclusă într-o strategie didactică, adică într-un ansamblu de metode în care se completează şi
devin un demers coerent de educare şi instruire. De-a lungul timpului cercetările au demonstrat
valoarea deosebită a metodelor activizante, creative, a strategiilor didactice care cultivă
autonomia şi spiritul practic, aplicativ al celor educaţi. Acest fapt sugerează ideea alegerii cu
discernământ şi forte mare pricepere a strategiei adecvate în funcţie de obiectivele urmărite, de
conţinutul propus, de nivelul grupei şi de particularităţile fiecărui copil, de priceperea în
utilizarea strategiei de către cadrul didactic, şi nu în ultimul rând de condiţiile şi facilităţile puse
la dispoziţie.
Astfel, după criteriul sarcinii didactice principale, există metode ce vizează dobândirea
cunoştinţelor sau a deprinderilor, metode de consolidare, metode de verificare sau evaluare. În
funcţie de evoluţia lor istorică aceste metode utilizate se împart în tradiţionale şi moderne. Dacă
se ia în considerare natura activităţii solicitate preponderent de metode există metodele verbale,
intuitive şi practice.
În literatura de specialitate jocul este definit şi explicat în tipuri foarte diferite dacă se iau
în considerare funcţiile şi sensurile care i se atribuie. Provenit din trebuinţele interne, mereu
crescânde ale copilului, jocul este o acţiune urmărită prin ea însăşi, fără utilitate imediată,
generatoare de distracţie, de sentimente de plăcere şi de bucurie. Întegrate în activitatea
didactică, elementele de joc îi imprimă un caracter mult mai viu şi mai atrăgător, o stare de bună
dispoziţie şi de destindere, ceea ce previne monotonia şi plictiseala. Când devine integrat în
activitate, jocul se poate înălţa până la nivelul seriozităţii, asumându-şi importante funcţii
pedagogice. Prin acest mod s-au dezvoltat o serie de jocuri didactice care asigură îmbinarea între
elementele distractive şi cele de învăţare.
După conţinut şi obiective jocurile pot fi clasificate în: jocuri de observare a naturii,
jocuri senzoriale, de dezvoltare a vorbirii, de orientare, de creaţie, simbolice, etc; iar după
materialul folosit în: jocuri fără materiale, jocuri cu materiale, jocuri orale, jocuri ghicitori, etc.
Jocurile de simulare sunt recomandate ca metode de explorare. Este vorba de simularea
unei situaţii în cadrul căreia si în funcţie de tema dată participanţii să interpreteze anumite roluri.

9
Regulile jocului determină diferite relaţii între participanţi. Astfel că, interpretarea rolurilor de
către aceştia solicită adoptarea unor comportamente specifice. Fiecare participant la joc caută să
ajungă la un mijloc optim de acţiune în fiecare din momentele jocului. Astfel s-a ajuns la tehnica
interpretării pe roluri. Până în prezent au fost experimentate şi aplicate cu mult succes o serie de
astfel de jocuri: jocuri de roluri, de competiţie, cu inversări de roluri, pe calculator, etc.
Participarea efectivă la joc îi antrenează şi pe copiii timizi şi duce la întărirea unor calităţi
morale, cultivă spiritul critic, iniţiativa şi spiritul de răspundere. Metodele aplicate vor fi alese cu
multă atenţie şi în funcţie de celelalte componente ale procesului didactic şi vor fi asociate în aşa
fel încât să evite monotonia. Se urmăreşte ca metodele să se determine în funcţie de sarcina
didactică, aceasta sugerând care dintre metode este mai potrivită. La diferite vârste se utilizează
metode sau procedee care corespund capacităţilor copiilor de a le aplica şi dorinţei lor de
informare şi acţiune.
“Jocul devine “didactic” atunci când prin modul de formulare al sarcinii de învățare
copilul este adus în situația de a-și utiliza energiile și potențialul psihofizic pentru a-și optimiza
parametrii comportamentali” (Ezechil, L., Păiși Lăzărescu, M, 2006, Laboratorul preșcolar,
Editura V&I Integral, București).

1.2.2. Jocul didactic - formă de organizare a activităților instructiv-educativ

Jocul este o activitatea fundamentală pentru copilul preșcolar, fiind modul prin care
aceștia exprimă ceea ce gândesc, ceea ce trăiesc si ceea ce ei simt. Este o metodă pe care copii o
utilizează cu mult interes pentru a explora mediul înconjurător, pentru a înțelege lumea și tot cee
ace se petrece în jurul lor.
“La vârsta preșcolară, jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a
colpilului, nevoie generată de trebuințe, dorințe, tendințe specific acestui nivel de dezvoltare
psihologică” (Ezechil, L., Păiși Lăzărescu, M, 2006, Laboratorul preșcolar, Editura V&I Integral,
București).
Eficienţa jocului didactic faţă de celelalte activităţi obligatorii constă în faptul că la
desfăşurarea lui participă toţi copiii şi sub forma de joc ei depun eforturi de gândire şi exprimare
dar fără a conştientiza acest aspect. Printr-o alegere bine gândită, procesul asimilării şi al
adâncirii cunoştinţelor este adaptat la cerinţele şi specificul vârstei preşcolare.
Termenul ”didactic” asociat celui de “joc” întăreşte latura instructiv-educativă a
activității care devine, în mod necondiționat „parte integrantă a acestuia și se concretizează

10
printr-un anumit volum de cunoștințe, acțiuni obiectuale și mentale pe care le solicită”
(Ezechil, L, Păiși Lăzărescu, M, 2006, Laboratorul preșcolar – ghid methodologic, ed. A III-a,
V&I Intgral, București). Jocul didactic îmbină armonios sarcinile specifice jocului cu cele
specifice învățării, el fiind desemnat cel mai eficient mijloc de instruire și de educare, de formare
și de consolidare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor.
Jocul didactic favorizează tot odată aspectul informative şi cel formativ al procesului de
învățământ, indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, îmbinând armonios elementul
instructiv și exercițiul cu elemental distractiv.
Jocul didactic reprezintă un mod de facilitare a trecerii de la activitatea de joc la cea de
învăţare. Copilul învaţă prin joc, elementul distractiv fiind îmbinat cu cel formativ ducând astfel
la apariţia unor trăiri emoţionale stimulative pentru copil. Jocul didactic rămâne joc numai dacă
acesta conţine elemente de surpriză, aşteptare, întrecere, care trezesc dorinţa şi curiozitatea
copilului de a învăţa jucându-se. Este organizat de către cadrul didactic şi presupune existenţa
unor sarcini, obiective, conţinuturi, reguli şi elemente de joc.
Jocul didactic, ca mijloc de bază în dezvoltarea vorbirii, realizează una dintre cele mai
importante cerinţe ale educaţiei preşcolare, adică aceea de a-i învăţa pe copii o varietate de
noţiuni jucându-se în mod organizat. Jocul didactic este o formă de instruire a copiilor,
desfăşurat sub conducerea educatoarei, care antrenează întreag grupă de copii. Jocul didactic se
desfăşoară atât în activităţile obligatorii (frontale), cât şi în diferite momente ale zilei – etapa
jocurilor la liberă alegere. Jocul didactic, prin natura sa, se deosebeşte de celelalte activităţi cu
conţinut asemănător. Din punct de vedere al proiectării didactice se va ţine seama de următoarele
aspecte: sarcina didactică, regula de joc, acţiunea de joc – forma distractivă pe care o păstrează
permanent. Jocul didactic se caracterizează printr-o structură specifică, originală (el îmbină
organic jocul cu instruirea), deosebită de celelalte activităţi care se practică în grădiniţă.
Datorită unităţii depline pe care o realizează între sarcina didactică şi acţiunea ludică, ca şi
formei distractive pe care o îmbracă şi o păstrează permanent, jocul didactic este apreciat drept
unul dintre cele mai accesibile şi mai eficiente mijloace instructiv-educative folosite la vârsta
preşcolară. Jocul didactic este subordonat pedagogului, este creat de el şi intră în fondul
mijloacelor lui pedagogice. În comparaţie cu celelalte jocuri cu subiecte şi reguli stabilite de
educatoare, jocul didactic este destinat mai cu seamă rezolvării unor sarcini ale educaţiei
intelectuale, respectiv ale cunoaşterii mediului înconjurător, dezvoltării vorbirii şi însuşirii
număratului şi socotitului. El îşi aduce, desigur, contribuţia şi la educaţia morală şi estetică a
copiilor.

11
 Pentru a scoate mai bine în evidenţă specificul jocului didactic, nu este însă suficient să-l
analizăm numai în raport cu celelalte feluri de activităţi şi jocuri. Problema principal care se
pune în acest sens constă în determinarea structurii sale, prin care îşi menţine esenşa de joc şi
specificul de activitate didactică. Componentele de bază ale jocului didactic sunt următoarele:
sarcina didactică, conţinutul jocului, acţiunea de joc, elementele de joc, regulile jocului. Esenţa şi
specificul jocului didactic constă în întrepătrunderea şi interacţiunea acestor componente. De
asemenea, în echilibrul dintre sarcina didactică şi acţiunea de joc. Ponderea mai mică sau mai
mare a uneia dintre aceste două componente poate duce la denaturarea jocurilor didactice, la
schimbarea profilului lor. De exemplu, jocurile didactice în care elementul de joc este slab
exprimat, accentul căzând numai pe rezolvarea sarcinii instructive, îşi pierd caracterul ludic, se
transformă pur şi simplu în exerciţii cu material, în convorbiri sau în convorbiri după imagini, şi
invers, atunci când acţiunea ludică devine predominantă, jocul didactic se transformă într-o
activitate pur distractivă, îşi pierde caracterul instructiv.
Jocul didactic se poate desfăşura atât în cadrul activităţilor obligatorii cât şi în afara lor,
fiind repetat de către copii la iniţiativa unuia dintre ei sau la sugestia educatoarei. Sfera de
utilizare a jocului didactic este foarte largă, deoarece el poate fi practicat în orice moment din
programul zilei şi poate fi extins chiar şi în viaţa de familie a copilului.
Jocurile didactice exercită o influenţă multilaterală asupra dezvoltării copilului.
Contribuie la dezvoltarea lui intelectuală: la formarea şi dezvoltarea percepţiilor, a
reprezentărilor, la educarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei creatoare, a dezvoltării gândirii
şi a limbajului. Totodată ele contribuie la educarea unor trăsături morale ale personalităţii
copilului, la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a perseverenţei, a spiritului de
independenţă, a sociabilităţii. Valoarea educativă a jocurilor didactice constă şi-n faptul că au
aport deosebit în dezvoltarea relaţiilor interpersonale, educă simţul de răspundere şi ajută la
consolidarea grupului.
Jocurile didactice trebuie să fie cultivate în mod special, încurajate şi îndrumate cu tact
pentru a ajuta copiii să-şi mărească treptat capacitatea de a colabora între ei, găsind cele mai
bune soluţionări, de a deveni mai atenţi, mai preocupaţi şi cu mai multă perspicacitate. La grupă
pot fi folosite reconstituirile de orice fel: puzzle, desene animate pe cuburi, basme în bucăţele,
materiale de construcţie etc.; jocurile ``loto``; jocuri de observaţie ``Observix``, jocuri de
asociere ``Dueto``; jocuri de clasificare ``Zoo-loto``; ``În ce anotimp se întâmplă?`` şi alte jocuri
existente în comerţ în forme grafice cât mai atractive. ” (Putnic, M, 2006, Psihopedagogie și
teoria și metodologia jocului didactic - conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire,
număr tematic, Editura UAV, Arad).

12
 Angajarea copiilor în învăţare prin intermediul jocului şi a divertismentului constituie nu
numai o formă atractivă de simulare, ci şi conturarea unui agreabil spaţiu şcolar în care
seriozitatea cea mai gravă poate fi luată drept divertisment, iar cea mai facilă ``joacă`` poate avea
efecte performative.
Jocul didactic rezolvă prin conţinutul său o mare parte din problemele educaţiei
intelectuale. Deşi rolul lui este mai neînsemnat în privinţa transmiterii noilor cunoştinţe, în
schimb el are o contribuţie largă în prezentarea, consolidarea, adâncimea, sistematizarea şi
verificarea cunoştinţelor. De exemplu, prin jocul didactic „Găseşte aceeaşi culoare” de la grupa
mare, se precizează şi se verifică denumirea diferitelor culori învăţate anterior; prin jocul „Cu ce
construim?”, de la aceeaşi grupă, se fixează denumirile diferitelor unelte şi materiale folosite la
construcţia unei clădiri; prin jocul didactic „Cine are aceeaşi figură?”, de la grupa mijlocie, se
actualizează reprezentările de formă: cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi, oval; de asemenea, prin
jocul „Ce-a găsit păpuşa?”, de la grupele mici, se activizează unele cuvinte care denumesc
jucării. O mare parte dintre jocurile didactice comandate în tematica programei are drept scop
sistematizarea cunoştinţelor copiilor. De exemplu, jocurile didactice „Cu ce călătorim?”, „Spune
unde trăieşte?”, „Anotimpurile” sau „După mine, cine vine?”. Valoarea jocului didactic nu se
răstrânge însă numai la atât. El are o largă contribuţie mai cu seamă în stimularea şi dezvoltarea
tuturor proceselor psihice. Cea mai mare parte a jocurilor didactice, cu tot aspectul lor atractiv,
cuprind valoroase exerciţii senzoriale şi mintale. Astfel, jocurile didactice influenţează în mod
nemijlocit activitatea tuturor analizatorilor. De exemplu, jocurile „Spune cun face?” sau „Cine
face aşa?” contribuie la dezvoltarea sensibilităţii vizuale şi tactile; în jocul „Ghiceşte ce ai
gustat?” accentul cade pe perfecţionarea sensibilităţii gustative şi olfactive.
Un deosebit aspect îl au jocurile didactice în educarea memoriei, a calităţilor ei. De
exemplu, jocurile de tipul „Ce s-a schimbat?” sau „Ghiceşte ce lipseşte?” solicită copiii să reţină
felul obiectelor şi aşezarea lor, pentru a putea apoi arăta modificarea făcută de conducătorul
jocului – ceea ce implicit duce la dezvoltarea memoriei voluntare. Spiritul creator, imaginaţia
sunt stimulate intens prin jocurile care pun în faţa copiilor sarcina de a inventa o ghicitoare, de a
plăsmui o povestire. De exemplu, jocurile „Ghiceşte cine este?”, „Telefonul”, „Ghiceşte la ce ne-
am gândit” antrenează în mod deosebit activitatea creatoare a preşcolarului.
Jocurile didactice solicită în mare măsură activitatea gândirii, ele reclamând întotdeauna
rezolvarea, în mod individual, a unor probleme. Astfel, în cadrul unor jocuri didactice, copiii
trebuie să deosebească obiectele mari de cele mici („Este mic, este mare?”), pe cele lungi de cele
scurte („Panglicuţele”), să compare obiectele în funcţie de forma, de culoarea lor („Caută-ţi
căsuţa”). Alte jocuri didactice pun pe copii în situaţia de a efectua clasificări ale obiectelor după

13
diferite criterii concrete („Ce se potriveşte?”), clasificări ale unor obiecte după anotimp („Spune
unde trăieşte?”), clasificări ale unor animale după mediul şi locul unde trăiesc ele etc. în aceste
cazuri, copiii sunt deprinşi să efectueze generalizări şi abstractizări. Sunt jocuri didactice, care
presupun stabilirea unor judecăţi şi raţionamente simple. Astfel, în jocul didactic „Cine a trimis
scrisoarea?” copiii trebuie să deducă după produsul său unealta desenată pe o ilustraţie, ce
meseriaş a trimis scrisoarea. În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, jocul didactic contribuie
la dezvoltarea limbajului. În acest sens, în afară de jocurile didactice prin care se fixează, se
precizează şi se activizează vocabularul copiilor, se planifică şi jocuri speciale, care ajută la
îmbunătăţirea pronunţării unor consoane mai greu de rostit pentru preşcolari. De exemplu
jocurile „Spune cum face?” pentru pronunţarea corectă a consoanelor c, m, h, r; „Ce face
Andrei?” pentru pronunţarea corectă a consoanelor r, s, ş, t, ţ, cât şi a unor grupuri de consoane
etc. Alte jocuri didactice rezolvă probleme mai complexe, şi anume, în legătură cu formarea unor
reprezentări generale şi noţiuni, cum ar fi: animale domestice, animale sălbatice, îmbrăcăminte,
încălţăminte, mobilă, veselă etc. În sfârşit, contribuţia unor jocuri didactice constă în obişnuirea
copiilor cu formarea pluralului („Eu zic una, tu zici multe”), cu acordul corect între predicat şi
subiect („Răspunde repede şi bine”), cu folosirea frazelor în a căror componenţă să existe
propoziţii subordonate, cauzale sau temporale în jocul didactic „Când se întâmplă?”
Jocul didactic contribuie fie direct, fie indirect şi la educarea emoţiilor, a sentimentelor
morale şi a trăsăturilor pozitive ale voinţei şi caracterului. Jocuri ca: „Cine ştie mai bine?”, „Cine
a trimis scrisoarea?” ş.a. îmbogăţesc reprezentările copiilor, contribuie la formarea noţiunilor şi
judecăţilor morale. În multe jocuri didactice se dezvoltă cinstea, răbdarea, spiritul critic şi
autocritic, stăpânirea de sine. În jocurile didactice „Ce s-a schimbat?” sau „Unde a zburat
pasărea?” se cere copiilor să fie cinstiţi, să nu privească în timp ce educatoarea schimbă sau
ascunde jucăriile. O situaţie asemănătoare se creează şi în jocul didactic „Găseşte şi taci”, în care
regula impune copilului să se reţină de la manifestarea spontană pe care ar avea-o la găsirea
obiectului ascuns. Aceasta, cu scopul de a nu deruta pe ceilalţi jucători. În unele jocuri, regula
interzice copiilor să se uite la vecini, să copieze după aceştia.
“Esența jocului este concentrată în procesul de reflectare şi transformare pe plan imaginar
a realităţii concrete, proces prin care devine posibilă şi plăcută pătrunderea copilului într-o
realitate complexă pe care o cunoaşte activ.” (Marșieu, A., 2006, Psihopedagogie și teoria și
metodologia jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr
tematic, Editura UAV, Arad).
În evoluţia jocului un rol esenţial îl au factorii privind contactul copilului cu realitatea
imediat apropiată lui ce îmbracă forma unor contradicţii. Jocul se dezvoltă continuu şi implicit

14
dezvoltă personalitatea copilului prin crearea şi rezolvarea progresivă a diverse feluri de
contradicţii cu rol de factori:
 Contradicţia dintre nivelul deprinderilor şi dorinţa copilului de a stăpâni, de a utiliza
obiectele conform destinaţiei lor
 Dintre tendinţa copilului către o viaţă care să reproducă viaţa adulţilor şi posibilităţile lui
limitate. Dintre aspiraţiile şi posibilităţile lui de a le împlini.
 Dintre libertatea de acţiune a copilului şi necesitatea de a se conforma cu regulile jocului.
 Dintre imitaţie – creativitate (acomodarea eu-lui la realitate sau asimilarea realităţii la eu)
Între planul real şi cel fictiv (jocul stimulează procesul imaginaţiei, obligându-l pe copil
să apeleze la imaginaţie, fără a fi un efect al acesteia).
 Între elementul de învăţare, de asimilare prin joc şi jocul propriu-zis. Între planul concret
al jocului şi cel mintal, considerând jocul şi o formă de trecere de la acţiuni exterioare la
acţiuni interioare.
 Dintre caracterul concret al jocului didactic cu obiectele şi caracterul abstract, determinat
de acţiunea mentală a însuşirii regulilor de joc. (Marșieu, A., 2006, Psihopedagogie și
teoria și metodologia jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea examenelor de
absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad).
Astfel, evoluţia activităţii ludice la preşcolari constă în diversificarea formelor de joc şi
modificarea structurii jocului, în sensul apariţiei unor noi elemente (subiectul, rolul, regulile), de
la acţiuni disparate / închegate la acţiuni ce reflectă o semnificaţie socială, de la atitudinea de
identificare a planurilor real – imaginar la apariţia conştiinţei situaţiei de joc. La vârsta
preşcolară jocul are o dublă semnificaţie: este cadrul în care se manifestă întreaga viaţă spirituală
a acestuia satisfăcându-şi dorinţele şi eliberându-se tensional, iar pe de altă parte este principalul
instrument (mijloc, formă de organizare, metodă şi procedeu) de formare şi dezvoltare a
capacităţilor psihice ale copilului. Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de
acţiune a copilului. În joc, copiii născocesc, modifică realitatea, ca urmare îşi vor dezvolta
capacitatea de inventivitate. Încercând să reţină regulile unui joc, copiii îşi amplifică
posibilităţile memoriei; conformându-se acţional regulilor jocului, respectându-le – ei se
dezvoltă sub raportul activităţii voluntare, îşi formează însuşirile voinţei; răbdare, perseverenţa,
stăpânirea de sine. Tot în joc sunt modelate însuşirile şi trăsăturile de personalitate: respectul faţă
de alţii, responsabilitatea, cinstea, curajul, corectitudinea sau, poate, opusul lor. Jocul stimulează
creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea proprie
acţiunilor cu finalitate realizată, având funcţia de o mare şi complexă „şcoală a vieţii”. De aceea,

15
prin efectele produse, jocul este considerat ca reprezentând tipul fundamental de activitate al
copilului preşcolar.
Jocul didactic are un aport valoros la închegarea colectivului şi la formarea disciplinei
conştiente. În joc, copilul este obligat să respecte iniţiativa colegilor lui, să le aprecieze munca şi
să le recunoască meritele; de asemenea, să respecte regulile jocului, să reacţioneze în
conformitate cu ele, să-şi autoregleze propria activitate. Trebuie subliniat, de asemenea, influenţa
pe care o au jocurile didactice în educarea estetică a copiilor. Mânuind diferite materiale artistic
realizate, făcând aprecieri asupra lor, copiii învaţă să aprecieze frumosul, îşi dezvoltă gustul
estetic.

1.2.3. Importanța jocului didactic

Ideea corelării jocului cu instrucţia, intrată de mult în tradiţia educării copiilor, este
reactivată şi redimensionată funcţional de didactica actuală. Exista chiar tendinţa de a-i acorda
primatul în dezvoltarea intelectuală a preşcolarilor şi şcolarilor, plecându-se de la convingerea că
orice cunoştinţă poate fi mai uşor şi mai bine asimilată atunci când se încadrează într-o formă
ludică. Elementul de joc este încorporat pentru a se asigura captarea interesului copiilor,
participarea vie şi mobilizarea resurselor lor psihice în rezolvarea problemelor implicate. Jocul
favorizează angajarea afectivatitudinală a copilului, întrecerea cu sine, dorinţa de autodepăşire,
care devin acute în contextul întrecerii cu ceilalţi, atunci când jocul este colectiv.
Termenul ,,didactic,, asociat celui de joc, indică latura instructivă, care devine, în mod
necondiţionat, parte integrantă şi se concretizează, la nivelul fiecărui joc didactic, printr-un
anumit volum de cunoştinţe, de acţiuni obiectuale şi mintale pe care le solicită.
Jocul didactic este un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la învăţare, deoarece îmbină
ludicul cu asimilarea de cunoştinţe, formarea unor capacităţi de cunoaştere. Jocul didactic este
propus, organizat şi condus de educatoare/învăţătoare în scopul realizării unor sarcini didactice
precise. Există o mare varietate de jocuri didactice, inspirate din jocurile spontane ale copiilor,
dar urmărind obiective intelectuale, motrice, de socializare, de repetare a unor cunoştinţe însuşite
sau de exersare a unor deprinderi.
Jocurile didactice au o importantă deosebită ce contribuie la dezvoltarea atenţiei,
memoriei, imaginaţiei, la exersarea unor automatisme şi mişcări, acţiuni simple, prin imitarea
unor activităţi reale:

16
 _ jocurile de analiză perceptivă vizuală (puzzle, loto-uri etc.) contribuie la creşterea
sensibilităţii analizatorului şi perceperea selectivă a unor forme, culori, dimensiuni,
grosimi:,,Refacem imaginea”, ,,Aşază corect”, ,,Descrie corect obiectul”;
_ jocurile logice propun copiilor compararea sau clasificarea pieselor după anumite
criterii date, apoi descrierea lor şi motivarea alegeri: ,,Spune cum este”, ,,Ordonează după formă
şi mărime” etc.;
_ jocurile gramaticale şi cele ce vizează utilizarea unor forme corecte de exprimare,
despărţirea in silabe, identificarea sunetelor cu care încep sau se termină cuvintele:,,Eu spun una,
tu spui multe”, ,,Ce se aude prima dată”, ,,Desparte în silabe”, ,,Formăm propoziţii simple” etc.;
Jocul didactic trebuie să trezească interesul copiilor, să-i angajeze plenar, să-i distreze.
Jocul didactic trebuie considerat şi apreciat ca o bază a conceperii activităţilor instructiv-
educative atât în învăţământul preşcolar cât şi în învăţământul primar. Jocul este mijlocul de
instruire şi de educare a copiilor, procedeul metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete ale
procesului de învăţământ şi este şi o formă de organizare a activităţii de cunoaştere şi dezvoltare
a capacităţilor psihofizice a copiilor din grădiniţă dar şi în ciclul primar, pe toate planurile. Jocul
didactic îmbină într-un mod armonios sarcinile specifice jocului cu sarcinile şi funcţiile învăţării.
Este considerat ca cel mai eficient mijloc de instruire şi educare, de formare şi consolidare a
anumitor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.

1.2.4. Structura jocului didactic

Jocul didactic se diferenţiază de celelalte jocuri prin: conţinut, sarcină didactica, reguli,
acţiune de joc – acestea fiind repere importante de urmărit, de către educatoare în organizarea şi
desfăşurarea jocului didactic.
Conţinutul jocurilor didactice este dependent de sfera cunoştinţelor şi de particularităţile
învăţării la vârsta preşcolară. El poate fi în legătură cu activităţile matematice, cu însuşirea
corectă a limbii române, ori cu elemente ale mediului înconjurător, etc. De asemenea, fiecare joc
didactic se constituie după cerinţele instructiv-formative curente: însuşirea unor cunoştinţe noi,
consolidarea lor, verificarea celor anterioare într-un context nou şi evaluarea lor.
Scopul didactic reprezintă o finalitate educativă și se formulează prin raportare la
obiectivele specifice. El trebuie să fie clar și precis, pentru a asigura organizare și desfășurarea
corectă a activității.
Sarcina didactică se obiectivează pentru copii sub forma unor probleme pe care ei
trebuie să le rezolve în mod independent sau pe echipe: să recunoască, să denumească, să

17
compare, să descrie, să reconstituie, să ghicească. Problemele trebuie să fie însă accesibile
copiilor şi în acelaşi timp să le solicite eforturi şi investigaţii noi, să le deştepte şi să le menţină
viu interesul. “Sarcina didactică trebuie să fie astfel concepută încât să reactiveze nu atât
memoria reproductivă, cât mai ales gândirea cu operaţiile ei, capacitatea de asociere,
flexibilitatea, fluiditatea ei” (Moscal, C., 2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului
didactic - Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV,
Arad, p. 165).
Elementele de joc reprezintă mijloacele de realizare a sarcinii didactice, constituind
elementele de realizare a sarcinii de învățare. Ele pot fi dintre cele mai variate, alegandu-se în
funcție de conținutul jocului.
Conținutul jocului este reprezentat de sfera cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor.
El trebuie să fie prezentat într-o manieră accesibilă și atractivă. El poate fi în legătură cu
activităţile matematice, cu însuşirea corectă a limbii române, ori cu elemente ale mediului
înconjurător, etc. De asemenea, “fiecare joc didactic se constituie după cerinţele instructiv-
formative curente: însuşirea unor cunoştinţe noi, consolidarea lor, verificarea celor anterioare
într-un context nou şi evaluarea lor” (Moscal, C., 2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia
jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura
UAV, Arad, p. 165).
Regulile jocului didactic reglementează conduita si acţiunile copiilor, având un caracter
prestabilit şi obligatoriu pentru participanţi. Ele arată copilului cum trebuie să joace şi cum
trebuie să rezolve problema pusă în joc, să arate succesiunea acţiunilor în joc. “Determinarea
acestor reguli are loc în funcţie de structura particulară a jocului didactic întreprins. In general,
ele indică modul de participare a copiilor în joc şi de apreciere a rezultatelor lor” (Moscal, C.,
2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea
examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad, p. 165).
Acţiunea de joc este reprezentată prin elemente specifice: descoperirea, ghicirea,
simularea, aşteptarea, întrecerea, etc. Într-un joc didactic pot fi prezente unul sau mai multe
elemente ludice. Numărul mai mare sau varietatea acestora nu conduc însa în mod neapărat la
reuşită. Important este să se realizeze o bună convertire, modelare a lor, după sarcinile didactice.
Acţiunea de joc şi cea instructivă sunt corelate după o formulă originală: învăţarea prin
intermediul jocului, pe căi specifice lui. De aceea prin jocul didactic nu trebuie să înţelegem
simpla alăturare a unor acţiuni ludice cu acţiuni instructive, sau desfăşurarea lor prin alternare, ci
o formă de joc închegată, unitară, în care aceste elemente sunt structurate organic, motivele
jocului conducând la rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor reguli determinate riguros. De

18
asemenea, elementele de joc sunt cele care fac ca sarcina să fie mai plăcută şi mai interesantă.
Ele pot fi sub formă de surpriză, de felicitare, de întrecere, elemente care deosebesc jocul
didactic de celelalte jocuri şi activităţi. Jocul didactic are valenţe formative pronunţate. El
deschide copiilor perspective însemnate de învăţare prin mobilizarea eforturilor proprii în
căutarea şi descoperirea unor rezolvări de situaţii. Problemele în rezolvarea cărora se angajează
(descrieri, reconstituiri, serieri, clasificări după anumite criterii, asocieri şi disocieri diferite,
operaţii cu mulţimi etc.) îl solicită pe copilul preşcolar/şcolar să caute şi să descopere progresiv
legături noi între obiecte, între însuşirile acestora, între acţiuni, între idei. Sunt acţiuni mintale
care conduc prin reorganizări pe plan mintal, la asimilarea de noi cunoştinţe. Tot prin joc
didactic se educă, capacitatea de concentrare (întreţinută de acţiunea de joc), acuitatea spiritului
de observaţie (atât de des solicitat), atenţia distributivă, independenţa, spontaneitatea şi în
anumite limite, flexibilitatea şi fluenţa în gândire.

Capitolul 2
19
 IMPORTANŢA JOCULUI DIDACTIC CA METODĂ ŞI
FORMĂ DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-
FORMATIVE

2.1. Repere metodologice în organizarea şi conducerea jocului didactic

Inclus în categoria activităţilor frontale (obligatorii), jocul didactic trebuie pregătit în

prealabil cu multă atenţie, pentru a asigura toate condiţiile unei desfăşurări metodice. Cele mai
importante măsuri de care trebuie să se ţină seama sunt: planificarea jocului didactic; cunoaşterea
conţinutului acestuia; întocmirea proiectului didactic de activitate; stabilirea mijloacelor
didactice, asigurarea materialului didactic necesar şi corespunzător; pregătirea sălii de grupă şi a
copiilor în vederea desfăşurării în condiţii optime a jocului didactic.

2.1.1. Planificarea jocului didactic

Jocurile didactice pentru dezvoltarea vorbirii trebuie proiectate în planurile anuale şi

calendaristice, respectându-se scopul acestora (precizarea, verificarea, consolidarea
cunoştinţelor, corectarea pronunţiei, însuşirea unei structuri gramaticale corecte a limbii
române). Acestea se planifică întotdeauna după ce au fost predate cunoştinţele referitoare la
obiecte, animale, fenomene, relaţii spaţiale etc. De exemplu, anterior jocului didactic „Când
facem aşa?” copiii au fost familiarizaţi cu adverbele de timp: seara, dimineaţa, ziua; în
activităţile de observare, de convorbire, jocul „Cu ce ne jucăm?” impune reconoaşterea şi
denumirea corectă a jucăriilor şi a materialelor de joc accesibile copiilor. Jocul „Să vorbim
corect!” urmăreşte o pronunţare clară a grupurilor de consoane, vocale situate în diferite poziţii
în cuvânt şi se planifică după ce în prealabil s-a afectut jocur exerciţii repetate de pronunţarea
corectă a sunetelor (consoanelor) şi a grupurilor de litere.
În proiectarea jocurilor didactice educatoarea trebuie să se orienteze întotdeauna după
sarcina didactică pe care acestea o cuprind. În acelaşi timp, se ţine seama de ansamblul
activităţilor care se desfăţoară în grădiniţă.

Cunoaşterea conţinutului jocului didactic

Jocul didactic trebuie studiat cu atenţie mărită înainte de a fi executat cu gupa de copii.
20
“Jocul didactic nu înseamnă doar alăturarea unor acţiuni ludice cu acţiuni instructive, sau
desfăşurarea lor prin alternare, ci o formă de joc închegată, unitară, în care aceste elemente sunt
structurate organic, motivele jocului conducând la rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor
reguli riguroase” (Moscal, C., 2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului didactic -
Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad, p.
168). Educatoarea trebuie să cunoască bine sarcina didactică de joc, elementele de joc ce se pot
întrebuinţa, să respecte regulile de joc, aplicându-le corect în activitatea pe care o conduce.
Efectuarea „jocului de probă” pentru constatarea însuşirii componentelor mai sus enumerate,
introducerea variantelor de joc accesibile şi atractive vârstei trebuie aplicate creator, cu tact
pedagogic, contribuind astfel activ la imbogăţirea structurii jocului didactic, la adaptarea acestuia
la grupa la care se desfăşoară. Se impune, deci, studierea structurii jocului didactic de către
educatoare, pentru a desfăşura corect din punct de vedere metodic şi, în acelaşi timp, pentru a-i
îmbogăţi conţinutul.
Asigurarea şi pregătirea materialului didactic adecvat
Cea mai mare parte a jocurilor didactice, chiar şi cele de dezvoltare a vorbirii, se
desfăşoară cu material didactic, intuitiv, ţinând cont de faptul că, la vârsta preşcolară, gândirea
copilului este concret intiutivă. Materialul didactic trebuie procurat din timp şi selecţionat
potrivit jocului care se organizează. Astfel, sunt jocuri didactice în care putem întrebuinţa ca
material didactic jetoane, ilustrate, ediatate sau confecţionate de către educatoare. Trusele de
material didactic: „Alegeţi şi grupaţi”, „Basme în bucăţele”, „Răspunde corect”, „Piramida”,
„Animale sălbatice”, „Domino” pot fi competitive ca jocuri de masă şi, în acelaşi timp, adaptate
următoarelor jocuri didactice: „Cine eşti?”, „Ce se potriveşte?”, „Oglinda fermecată” etc.
Materialul didactic întrebuinţat în jocurile didactice trebuie să îndeplinească cerinţe speciale în
afară de cele cunoscute (accesibilitate, aspect atrăgător, calităţi artistice). Materialul didactic,
indiferent de natura lui, nu trebuie să fie încărcat, greoi, pentru a nu-i împiedica pe copii în
rezolvarea sarcinii didactice. Astfel, pentru jocul „Căsuţa fermecată”, joc în care copiii trebuie să
recunoască unele personaje din poveştile cunoscute şi să verbalizeze acţiunile întreprinse de
acestea, jetoanele trebuie să fie desenate expresiv, să reprezinte un singur personaj care să fie
situat în primplan. Materialul didactic trebuie să fie corespunzător şi din punct de vedere al
dimensiunii. Sunt jocuri în care întrebuinţând numai material demonstrativ: „Spune ce faci?”,
„Ce s-a schimbat?”, „Să servim musafirii”. În acest caz jetoanele întrebuinţate trebuie să fie de
dimensiuni mai mari pentru a fi bine percepute de către copii. Materialul distributiv trebuie să
aibă dimensiuni mai mici. Atunci cănd unui copil i se distribuie 10-12 jetoane (jocul „Ce se

21
potriveşte?”, „Aşează la locul potrivit”) ele trebuie să fie mai mici decât cele două sau trei
jetoane.
În majoritatea cazurilor, materialul mânuit de către educatoare diferă de cel pe care-l
utilizează copilul. De exemplu, în jocul „Unde s-a oprit roata?”, materialul demonstrativ este
format dintr-un disc cu mai multe diviziuni în care sunt desenate expresiv obiecte, fiinţe,
anotimpuri, fructe etc. (depinde la care grupă este proiectat jocul didactic). Materialul copiilor
constă în unu-două jetoane de dimensiuni mai mici reprezentând aceleaşi obiecte, fiinţe,
anotimpuri. Când roata s-au oprit, copiii au desenat pe jetoane aceeaşi imagine în dreptul căreia
s-a oprit roata. O denumesc, o descriu – şi, în funcţie de sarcina didactică a jocului, execută sau
imită onomatopeea şi acţiunea.
Pregătirea materialului didactic necesită, aşadar, o atenţie specială şi un efort susţinut din
partea educatoarei care în acelaşi timp, trebuie să găsească soluţii interesante de prezentare a
acestuia astfel încât, prin procedeul folosit, să trezească interesul copiilor pentru jocul didactic.
Pregătirea copiilor, a sălii de grupă pentru jocul didactic
În funcţie de natura jocului, sala de grupă poate fi pregătită în prealabil astfel: copiii pot
fi aşezaţi în formă de semicerc pe scăunele, materialul fiind aşezat în faţa lor, sau pe măsuţă, pe
stativ, pe tablă; copiii mai pot fi aşezaţi în grupuri mici de câte doi, trei la o masă, atunci când
jocul are caracter de competiţie; sau în formă de plasă, câte doi la o măsuţă, când jocul impune
selectarea jetoanelor mărunte, necesare unui copil care are sarcina să le grupeze unu-două pe
coloane de dimensiuni mai mici.
Pentru unele jocuri didactice care prin natura lor sunt mai complexe şi presupun
precizarea, verificarea sau sistematizarea unui nunăr mai mare de cunoştinţe se simte nevoia
pregătirii în prealabil a copiilor. Jocul didactic „Găseşte cuvinte potrivite” având ca sarcină
didactică completarea unei propoziţii cu cuvântul corespunzător, poate fi pregătit prin jocul
„Spune cum este mai bine?”; jocul didactic „Să aşezăm cartonaşe” poate fi pregătit, în etapa
jocurilor la alegere liberă, prin focul „Cum aranjăm cartonaşele?”. În analiza, înţelegerea jocului,
planificarea lui judicioasă şi pregătirea copiilor în vederea participării lor active şi în condiţii
optime, condiţionează eficienţa jocului didactic.
Pentru jucăriile şi materialele pe care educatoarea le pune la îndemâna copiilor, în
perioadele destinate jocurilor şi activităţilor alese de ei, este necesar să figureze şi câteva
materiale didactice, de regulă legate de ultimele jocuri desfăşurate în activităţile obligatorii.
Uneori pot fi date copiilor chiar materialele folosite în activităţile respective. Adesea este necesar
să fie pregătite şi materiale noi, pentru a se acoperi nevoia repetării în mai multe forme şi în
contexte diferite a aceloraşi cunoştinţe, în vederea înţelegerii lor cît mai depline şi a asimilării

22
trainice a acestor cunoştinţe. De exemplu, la grupele mai mici pot fi pregătite materiale cât mai
variate pentru jocurile didactice de numărat (obiecte denumind: baloane, bile, maşini, avioane,
diverse fructe ori animale). Fireşte, materialele se eşalonează trepatat pe un interval mai mare de
timp, oferindu-se copiilor cu fiecare împrejurare numai un singur fel de material. Operarea cu
materiale diferite este mai atractivă pentru copii (mânuirea aceloraşi obiecte ducând la lipsă de
interes şi chiar la oboseală), şi în acelaşi timp facilitează pe plan mintal trecerea de la particular
la general. Aceeaşi varietate de materiale trebuie să fie asigurată copiilor mici şi atunci când este
vorba de însuşirea şi fixarea cunoştinţelor despre culori, mărimi sau a altor cunoştinţe care li se
transmit şi care pot fi implicate în jocurile didactice.
Trecând la celelalte grupe (mijlocie şi mare), este necesar, de asemenea, să se ofere
copiilor pentru jocuri pe lângă materialele folosite în activităţile obligatorii, şi altele noi care să
fie astfel alcătuite, încât fie să se preteze la modalităţi noi de rezolvare a sarcinilor didactice
incluse în aceste activităţi şi chiar la aplicarea lor, fie să corespundă jocurilor didactice
suplimentare prevăzute în programă pentru grupele respective.
Materialele pregătite pentru jocurile didactice care se desfăşoară în afara activităţilor
obligatorii vor fi aşezate pe o masă ori într-un loc anume destinat, alături de celelalte materiale şi
jucării pe care le vor folosi copiii în jocurile şi activităţile lor. Preşcolarii mijlocii şi mari îşi vor
lua singuri obiectele de joc necesare, în timp ce preşcolarii mici este necesar să le fie distribuite
personal de către educatoare.
Jocurile practicate în afara activităţilor obligatorii trebuie să fie în strânsă legătură cu
jocurile didactice, având rolul de a preciza şi îmbogăţi unele cunoştinţe transmise prin
intermediul activităţilor respective. Prin urmare, în selecţionarea jocurilor didactice vor avea
întâietate cele care au legătură mai directă şi mai strânsă cu volumul de cunoştinţe transmis în
ultimul interval de timp, evident ţinând seama de importanţa lor pentru dezvoltarea intelectuală a
copiilor, precum şi de unele lacune pe care aceştia le prezintă şi care, pe calea jocului (reluat în
mai multe etape), pot fi înlăturate. Tot în legătură cu activităţile obligatorii vor fi eşalonate în
timp şi jocurile didactice suplimentare. Educatoarea poate prevedea de aesemenea şi unele jocuri
cu caracter pregătitor, jocuri a căror practicare să înlesneascăpreşcolarilor înţelegerea unor teme
mai dificile, ce vor face obiectul activităţilor obligatorii care urmează. De exemplu, pot fi
prevăzute unele jocuri didactice menite să pregătesacă teme cu subiecte mai cuprinzătoare, care
presupun sinteza şi sistematizarea de cunoştinţe cum sunt: convorbirile după imagini sau jocurile
orale despre un anumit anotimp (eventual despre toate anotimpurile), despre mijloace de
locomoţie, despre activitatea adulţilor, despre unelte şi maşini, pentru corectarea pronunţiei,
pentru familiarizarea copiilor cu forme de exprimare corectă din punct de vedere gramatical tec.

23
Spre a nu suprasolicita copiii, dat fiind faptul că jocurile didactice îi angajează în mai mare
măsură pe plan intelectual în comparaţie ce celelalte jocuri, este bine să fie planificate numai de
două ori pe săptămână.
Îndrumarea acestor jocuri comportă la rândul ei diferenţieri de la o grupă de copii la alta
şi de la un moment de influenţare la altul. La grupa mică educatoarea trebuie să acorde copiilor,
prin comparaţie, un sprijin mult mai larg şi mai susţinut, începând cu momentele de organizare a
jocului şi sfârşind cu încheierea lui. În cea mai mare parte a lor, jocurile didactice desfăşurate la
grupele mici trebuie să fie organizate de către educatoare şi trebuie să cuprindă, pentru început,
întreaga grupă de copii sau grupruri mai numeroase de preşcolari care să fie urmăriţi îndeaproape
şi cu toată atenţia. Temeiurile care stau la baza acestei recomandări sunt mai multe: în primul
rând faptul că preşcolarii mici nu au experienţa necesară să-şi selecţioneze singuri materialele de
care au nevoie şi, ceea ce este mai greu, să-şi aleagă singuri o temă şi să o dezvolte în mod
cuprinzător (educatoarea este, prin urmare, aceea care trebuie să organizeze jocurile copiilor mici
şi să le distribuie cele necesare desfăşurării lor); în al doilea rând, faptul că fiind vorba de jocuri
didactice, a căror eficienţă atârnă de rezolvarea corectă a sarcinilor instructive implicate, copiii
nu pot fi lăsaţi să le desfăşoare la întâmplare, transformându-le în activităţi inutile, dar care le
răpesc din timp şi din energie. Educatoarea trebuie să urmărească atent felul cun rezolvă fiecare
copil sarcina didactică a jocului şi să-l ajute, ori de câte ori este nevoie, să o înţeleagă şi să o
soluţioneze corect. Acest lucru este greu realizabil în condiţiile în care copiii din grupă ar fi
angajaţi în jocuri foarte variate, iar educatoarea ar fi obligată să-şi distribuie în mod egal atenţia
asupra tuturor. Cei mici sunt rar dispuşi să se concentrze în jocuri care îi solicită pe plan
intelectual mai intens, în timp ce colegii lor dezvoltă jocuri mai uşoare, şi în definitiv mai
atrăgătoare (cu păpuşile, cu maşinile, cu materialele de construcţii. Jocurile didactice
suplimentare vor fi organizate, cum este şi normal, cu întreaga grupă de copii, ei primind
recomandările necesarepe măsură ce acestea se desfăşoară. Totuşi, uneori educatoarea trebuie să
organizeze şi jocuri didactice individuale sau în grupuri mai restrânse de copii, atunci când unii
dintre ei au evidente rămâneri în urmă datorate absenţelor de la grădiniţă sau faptului că sunt
distraţi, nedisciplinaţi sau prezintă unele întârzieri în dezvoltarea intelectuală. Educatoarea va
alege în aceste cazuri jocurile didactice potrivite recuperării cunoştinţelor copiilor şi aducerii lor
la nivelul celorlalţi. În concluzie, la grupa mică, educatoarea trebuie să organizeze personal
jocurile didactice ale copiilor, să le îndrume atent, urmărind rezolvarea corectă a sarcinilor
didactice implicate. Aceleaşi jocuri pot fi repetate de mai multe ori, mai ales când este vorba de
activităţi necunoscute (jocurile didactice suplimentare prevăzute în programă) şi, fireşte, atunci
când întraga grupă, captivată de un anumit joc, optează în unanimitate pentru el. La aceste grupe

24
jocurile didactice desfăşurate de copii trebuie să fie urmărite cu toată atenţia de către educatoare,
ca îndrumându-i la nevoie să soluţioneze corect problemele pe care le ridică jocurile respective.
Faţă de frupa anterioară însă, educatoarea are şanse mai mari de supraveghere şi îndrumare a
jocurilor individuale sau colective. Pe de o parte, copiii se angajează în joc cu mai multă
seriozitate, sunt mai constanţi şi mai deprinşi să solicite sprijinul educatoarei atunci când
consideră că au dificultăţi, pe de altă parte, jocurile didactice destinate preşcolarilor de 6-7 ani au
o durată mult mai mare în comparaţie cu cele care se practică la grupa mică şi, ca atare,
educatoarea are posibilitatea să urmărească şi să îndrume concomitent atât jocurile didactice cât
şi celelalte jocuri iniţiate de către copii.
Pentru o mai bună urmărire şi îndrumare a jocurilor didactice individuale, se recomandă
ca educatoarea să grupeze la o singură masă copiii care au optat pentru asemenea jocuri,
subînţelegându-se de la sine că cele colective nu se pot desfăşura decât în acest sistem. Jocurile
didactice trebuie să fie cultivate în mod special, încurajate şi îndrumate cu tact, pentru a ajuta
copiii să-şi mărească treptat capacitatea de a rezolvaîn mod independent sarcini cu caracter
didactic, de a colabora între ei în vederea celor mai bune soluţionări, de a devein mai atenţi, mai
promţi şi cu mai multă perspicacitate.

2.1.2. Organizarea jocului didactic

Reuşita jocului didactic depinde de felul în care se asigură condiţiile necesare bunei lui
desfăşurări, de organizarea acestuia. Organizarea jocului presupune un complex de măsuri
predabile, care, în majotitatea cazurilor sunt aceleaşi ca la orice activitate obligatorie de
dezvoltare a vobirii, şi anume: aranjarea mobilierului, pregătirea materialului didactic, adunarea
copiilor şi aşezarea lor după cerinţele jocului. În ceea ce priveşte aranjarea sălii de clasă aceasta
trebuie să se facă totdeauna potrivit jocului didactic care urmează a se desfăşura. Astfel, la
jocurile didactice care presupun mişcare („Caută-ţi căsuţa”, „Aşează la locul potrivit”, „De-a
magazinul”, „Animalele şi puii lor”, „Anotimpurile” etc.) este necesar să se utilizeze un spaţiu
cât mai mare pentru ca jocul să se poată desfăşura în voie. În acest sens, mobilierul trebuie strâns
şi aşezat într-o parte a sălii, lăsând liberă cea mai mare parte a ei. Scăunelele se pot aşeza pe o
singură latură a încăperii, lângă peretele la care au fost strânse mesele. În partea opusă se vor
face, după caz, amenajările necesare, de exemplu, aranjarea magazinului, a machetelor etc. Unele
jocuri didactice trebuie să se desfăşoare la măsuţe, fapt care necesită, de asemenea, unele
amenajări. De exemplu jocul: „Ce se potriveşte?”. În aceste cazuri, cea mai bună distribuire a
meselor şi a scăunelelor este aceea în sistem liniar (ca la şcoală) deoarece copiii pot fi

25
supravegheaţi uşor de către educatoare. În jocurile la care se foloseşte numai material
demonstrativ, iar acesta se află pe masa educatoarei, copiii pot fi aşezaţi pe scăunele, în
semicerc. În faţa semicercului se va aşeza masa educatoarei. De exemplu în jocurile „Ghici ce
face păpuşa?”, „Cu ce se îmbracă păpuşa?”, „Unde s-a oprit roata?” etc. În felul acesta copiii pot
percepe mai uşor materialul care va fi mânuit în joc.
La grupele mijlocie şi mare, la aşezarea mobilierului, trebuie antrenaţi şi copiii de
serviciu, sau după caz, un grup mai mare de copii. O atenţie specială necesită şi aranjarea sau
distribuirea materialului care va fi folosit în joc. În majoritatea cazurilor, în jocurile didactice de
cunoaşterea mediului înconjurător, materialul distributiv, poate fi repartizat la mese înainte de
începerea activităţii. Atunci când nu este nevoie ca el să fie intuit, sau atunci când prezenţa lui ar
stânjeni urmărirea atentă a explicaţiei de către copii, materialul poate fi pus în plicuri sau în
coşuleţe acoperite. Acestea pot fi păstrate pe masa educatoarei până la începerea jocului sau
chiar repartizate, în prealabil, la mesele copiilor. Materialul demonstrativ trebuie să fie astfel
aranjat încât să poată fi văzut sau mânuit uşor de către toţi copiii. O altă sarcină care revine
educatoarei pentru a asigura buna desfăşurare a jocului o constituie adunarea copiilor şi aşezarea
lor la locuri. Educatoarea poate să scoată copiii din sala de grupă înainte de aranjarea
mobilierului sau în caz că nu are unde, să asigure în clasă un spaţiu anumit pentru recreere şi
reorganizare.

2.1.3. Desfăşurarea jocului didactic

Principalele momente-etape care trebuie respectate în desfăşurarea jocurilor didactice

sunt:
 Introducerea în activitate;
 organizarea activităţii – cu următoarele faze: captarea atenţiei, actualizarea cunoştinţelor,
enunţarea sarcinilor;
 dirijarea noii învăţări: în funcţie de obiectele urmărite, se vor organiza: exlicarea şi
demonstrarea jocului, jocul de probă, executarea jocului de către copii, reluarea jocului,
cu mărirea dificultăţii sarcinii sau obţinerea performanţei, evaluarea activităţii;
 Ultima etapă este încheierea activităţii.
În conţinutul unei activităţi de dezvoltare a vorbirii cu forma de realizare joc didactic, în
proiect vor apărea: activitatea educatoarei, activitatea copiilor, strategii didactice abordate,
evaluarea, observaţii. Acesta este, pe scurt, scenariul desfăşurării activităţii. În organizarea
activităţiii, educatoarea urmăreşte pregătirea materialului didactic, distribuirea acestuia pe
26
măsuţele copiilor sau pe masa educatoarei, pe stativ, pe tablă. Va avea în vedere şi aranjarea
măsuţelor şi a scăunelelor, care se poate efectua chiar cu ajutorul copiilor din grupă sau cu copii
de serviciu.
Asemeni unei activităţi comune, unde educatoarea are de parcurs etapele instruirii şi în
cadrul unui joc didactic, are de urmărit, câteva repere pentru a conduce şi organiza jocul.
Captarea atenţiei se poate realiza prin introducerea în joc a unui personaj din poveste sau
prezentarea materialului demonstrativ ca o surpriză. Enunţarea scopului şi a obiectivelor se
realizează direct prin anunţarea scopului jocului şi a titlului acestuia cu precizări privind modul
de organizare şi desfăşurare a jocului. Reactualizarea cunoştinţelor are loc prin exerciţii-joc cu
material demonstrativ. Prezentarea conţinutului şi dirijarea învăţării se va realiza prin
explicarea regulilor jocului şi a modului de desfăşurare, se va executa jocul demonstrativ de către
educatoare/învăţătoare, va urma executarea jocului de probă cu observaţii şi precizări
suplimentare. Obţinerea performanţei se realizează prin executarea jocului de către copii,
educatoareaa fiind conducătorul. Asigurarea retenţiei şi transferului se face prin complicarea
jocului, introducerea de noi reguli şi noi obiective. Evaluarea va consta în aprecieri privind
modul de realizare a sarcinilor prin comparare cu obiectivul propus. Pentru ca jocurile didactice
să se poată desfăşura cu eficienţa scontată, se impune să se asigure condiţiile necesare şi să se
prevadă sarcinile didactice care vor face obiectul acestor jocuri, în raport cu volumul de
cunoştinţe redate anterior.
Etapa captării atenţiei poate fi realizată prin ghicitori, versuri, cântece, scurte povestioare,
convorbiri în funcţie de tema jocului didactic. Jocul didactic „Al cui este?” la grupa mijlocie, are
ca sarcină didactică denumirea puiului de animal reprezentat într-o imagine intuită sau
prezentarea puiului şi numirea animalului căruia îi aparţine (folosind corect cazul genitiv în
exprimare, repoducerea onomatopeelor caracteristice). Captarea atenţiei se poate realiza fie
direct, descoperind animalele jucării ori bibelouri şi informându-I pe copii că se vor juca cu
acestea, fie prin două-trei ghicitori referitoare la recunoaşterea animalelor puse în joc, fie printr-o
scurtă convorbire cu copiii despre animalele observate în activităţile de cunoaşterea mediului
înconjurător. De exemplu, în jocul didactic „Ce-a găsit ursuleţul?” care se organizează cu grupa
de 3-4 ani, educatoarea povesteşte copiilor că în grădiniţa lor a venit în vizită un ursuleţ-jucărie.
El a găsit în sala de joc mai multe jucării, care i-au plăcut mult. Le-a strâns într-un săculeţ şi
acum a venit să le arate copiilor. După aceasta educatoarea prezintă săculeţul şi ursuleţul şi
anunţă jocul pe care copiii îl vor executa în continuare.
Actualizarea cunoştinţelor se realizează în funcţie de grupa la care se desfăşoară activitatea
prin prezentarea unor siluete desenate, reprezentând animale cunoscute şi puii lor, pe care copiii

27
le denumesc şi răspund la întrebările educatoarei referitoare la ce fel de animal este: domestic
sau sălbatic, unde trăieşte: pe lângă casa omului, în pădure?
Enunţarea obiectivelor, a titlului și a scopului. “Denumirea jocului are rolul de a sintetiza
esența jocului. Scopul jocului și denumirea sa determină conținutul în jurul căruia se structurează
sarcina, regulile și elementele de joc” (Ezechil, L., Păiși Lăzărescu, M, 2006, Laboratorul
preșcolar, Editura V&I Integral, București, p. 152). Vor fi familiarizaţi cu materialul didactic
întrebuinţat – cel distributiv (priviţi ce aveţi în plicurile din faţa voastră!); pentru fiecare copil, în
plic va fi pus câte un pui de animal cunoscut. „Cu acestea şi cu celelalte animale pe care vi le-am
adus, ne vom juca azi, pentru a cunoaşte animalele şi puii lor.”
Dirijarea (conducerea) noii învăţări are ca faze:
Explicarea şi demonstrerea jocului. Educatoarea explică şi demonstrează copiilor modul în
care se va desfăşura jocul. Cu un balon în mână, educatoarea recită, trecând prin faţa copiilor:
„Balonul uşor pluteşte
Şi pe tine te pofteşte
Să spui frumos
Care-i puiul cel ascuns?
Şi al cui este oare?”
Educatoarea trebuie să se exprime accesibil când explică regulile jocului şi elemente de
joc adecvate; copilul poftit să răspundă va privi imaginea din plicul său şi va spune numele
puiului şi al animalului adult, apoi îl va aşeza pe panoul din faşa clasei, spunând: „Puiul ascuns
în plicul meu se numeşte miel. Mama lui este oaia. El face: mee!” În următoarea fază, jocul de
probă, educatoarea dirijează şi explică fiecare acţiune. Va efectua jocul de probă, verificând
înţelegerea informaţiilor date, cu ajutorul unui, sau a doi copii, aceasta permiţând educatoarei să
constate măsura în care copiii au reţinut necesitatea acţiunilor şi cum le pot aplica.
O sarcină mai dificilă care revine educatoarei în conducerea jocului didactic este aceea a
explicării lui la nivelul de înţelegere al copiilor. În explicaţiile pe care le dă, educatoarea trebuie
să facă pe deplin înţelese atât acţiunea jocului cât şi regulile care îl reglementează.
Explicarea jocului are un rol hotărâtor pentru buna desfășurare a jocului. Educatoarea
stabilește metodele şi procedeele la care recurge pentru a-l face înţeles de la caz la caz, după
natura şi complexitatea lui ca şi după posibilităţile de înţelegere a grupei. În general, la grupele
mică şi mijlocie metodele folosite sunt explicaţia şi demonstraţia. Cu ajutorul acestor metode,
educatoarea arată în amănunt felul cum decurge acţiunea jocului şi regulile care trebuie
respectate.

28
 Sunt jocuri la care acţiunea poate fi prezentată paralel cu reguluile: de exemplu, jocul
„Cine face aşa?”. În alte cazuri, mai ales în jocurile bazate pe o anumită acţiune cu material
distributiv, educatoarea trebuie să demonstreze mai întâi procedeul de mânuire a acestuia, pentru
ca după aceea să treacă la precizarea regulilor. Această situaţie se întâlneşte in jocul „Să
împodobim bradul”, în care educatoarea trebuie să arate în prealabil copiilor felul cum vor aşeza
globurile în brad, unde şi în ce moment. După ce a împodobit bradul, educatoarea precizează
regulile, şi anume: copiii trebuie să aşeze o jucărie de aceeaşi culoare cu cea arătată de
educatoare şi numai la locul indicat de ea. Deci educatoarea demonstrează în prealabil acţiunea
jocului şi apoi trece la fixarea regulilor.
În alte jocuri, tot la grupa mare educatoarea poate recurge la o cale deductivă, şi anume,
arată copiilor regulile şi apoi exemplifică sau demonstrează parţial acele aspecte ale jocului
carear putea să fie înţelese mai greu de ei.
La grupa mare, educatoarea poate descrie la început fazele acţiunii jocului şi apoi, să
treacă la precizarea regulilor. De exemplu, în jocul „Oglinda fermecată”, educatoarea descrie
următoarele faze ale jocului: trecerea „oglinzii” din mână în mână; recitarea versurilor de către
copii; oprirea „oglinzii” la copilul la care s-au terminat versurile; deschiderea „oglinzii” şi
povestirea episodului ilustrat pe imaginea din oglindă. Pentru a ajuta pe copii să înţeleagă cea
mai complexă sarcină a jocului, şi anume, povestirea episodului din ilustraţie, educatoarea poate
recurge la exemplificare: deschide oglinda şi povesteşte episodul sugerat de ea. Apoi se
precizează regulile jocului.
În unele jocuri, în timpul explicaţiei şi exemplificării, educatoarea apelează şi la copii. De
exemplu, în jocurile didactice orale de la grupa mare, în care sarcina didactică cere să se
găsească cuvinte cu sens contrar, să se completeze propoziţii eliptice de predicat sau de subiect,
să se compună ghicitori despre obiectele prezentate etc. Iată cum se poate explica jocul în care se
cere copiilor să găsească cuvinte cu sens contrar celor date de educatoare. „Trebuie să ascultaţi
cu atenţie. Eu o să vă spun un cuvânt iar voi trebuie să găsiţi repede inversul lui. De exemplu, eu
o să vă spun înalt: voi ce trebuie să răspundeţi?”. Astfel copiii sunt antrenaţi, încă din timpul
explicaţiei, la rezolvarea problemei didactice puse şi înţeleg, din exemplele concrete date de
educatoare felul cun se ve desfăşura activitatea. În unele jocuri cu o acţiune mai complicată,
educatoarea poate să eşaloneze explicaţia, s-o facă în mai multe etape. De exemplu, poate să
prezinte o serie de reguli şi în timpul desfăşurării jocului. Acest procedeu este nimerit la jocurile
„Ce se potriveşte?” de la grupa mare, „Care este culoarea ta?” de la grupa mea.
În concluzie, trebuie să reţinem că indiferent de grupa la care se face explicaţia şi de
modul în care decurge, ea trebuie să cuprindă următoarele:

29
  descrierea acţiunilor jocului, în succesiunea lor firească;
 indicaţii cu privire la folosirea materialului;
 precizarea sarcinilor copiilor;
 formarea clară a regulilor jocului, precum şi a rezultatului urmărit.
Explicaţia trebuie făcută în mod precis şi concis, uitându-se excesul de vorbire, cuvintele de
prisos care ar îngreuna înţelegerea celor arătate. Educatoarea trebuie să folosească în acelaşi timp
un limbaj simplu, însoţit de gesturi şi mimcă adecvată. Pentru buna desfăşurare a jocului nu este
întotdeauna suficient ca educatoarea să enunţe regulile. Ea trebuie să se asigure dacă toţi copiii şi
le-au însuşit corect. De multe ori educatoarea îşi dă seama încă din timpul explicaţiei dacă copiii
au înţeles sau nu regulile jocului şi în consecinţă ia măsurile adecvate. Astfel, intervine cu unele
sublinieri la sfârşitul explicaţiei, înainte de a începe jocul propriu-zis. Când acesta este mai
dificil, fixarea regulilor se poate face prin intermediul „jocului de probă” (educatoarea dirijează
şi explică copiilor fiecare acţiune). Jocul de probă permite educatoarei să constate măsura în
care copiii au reţinut succesiunea acţiunilor şi pot să aplice corect regulile transmise. Executarea
jocului de probă se realizează sub atenta și directa îndrumare a educatoarei, care intervine
destul de des reamintind regulile și succesiunea etapelor jocului, făcând precizări cu character
organizatoric. “La grupa mica, educatoarea va conduce jocul în mod direct, iar la grupele mari,
poate transfera rolul de conducător unui copil” (Ezechil, L., Păiși Lăzărescu, M, 2006,
Laboratorul preșcolar, Editura V&I Integral, București, p. 153).
Executarea jocului cu întrega grupă de copii are loc în momentul imediat urmaător al
jocului de probă.
“Chiar dacă jocul se execute independent, educatoarea va urmări:
 să mențină atmosfera de joc, favorizând manifestările specific
 să antreneze toți copiii în acțiune
 să încurajeze copiii să adopte modul correct de colaborare
 să stimuleze evoluția jocului
 să creeze condițiile necesare pentru ca fiecare copil să resolve sarcina didactică; (Ezechil,
L., Păiși Lăzărescu, M, 2006, Laboratorul preșcolar, Editura V&I Integral, București, p.
153).
Jocul trebuie să se realizeze în varianta explicată a sarcinii didactice precizate, insistânu-se
pe o exprimare clară, coerentă, în propoziţii, cu sens logic. Educatoarea atrage în joc întreaga
gupă de copii. În această etapă, care are loc sub conducerea educatoarei, trebuie să se urmărească
mai multe probleme, şi anume: îndeplinirea acţiunilor în succesiunea dată; respactarea regulilor,
reamintirea lor atunci când este necesar; îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice; atragerea în
30
joc a tuturor copiilor, sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina; îmbinarea
armonioasă a elementelor de joc cu cele educative; asigurarea unui ritm vioi de
joc, a unei atmosfere corespunzătoare lui, menţinerea disciplinei, pregătirea copiilor pentru
autoconducerea jocului, introducerea unor noi variante de joc, complicarea lui.
Conducând jocul, educatoarea trebuie să urmărească, aşa cum spuneam mai sus,
îndeplinirea de către copii a sarcinilor în succesiunea dată. De exemplu, în jocul „De-a
magazinul”, ei trebuie să-şi ia „banii” înainte de a pleca „la magazin”; trebuie să salute
vânzătorul, să privească atent „marfa” expusă şi apoi să şi-o aleagă, să spună clar „vânzătorului”
ce doresc să cumpere, să aştepte până primesc marfa, să plătească înainte de a pleca. Sunt
nenumărate cazurile când copiii omit unele acţiuni, din dorinţa de a mânui mai repede „marfa”;
de a se juca cu ea (nu aşteaptă la rând, nu au răbdare să li se dea marfa şi o iau singuri din raft
etc.). Educatoarea este obligată să intervină ori de câte ori constată asemenea abateri. Ea poate să
ceară copiilor să respecte acţiunile respective, pentru a le îndeplini corect. Numai astfel jocul
devine eficient. Sunt jocuri didactice la care educatoarea poate grada sarcinile date copiilor, le
poate cere treptat eforturi sporite (se crează pentru început o perioadă de acomodare, sarcinile
date sunt mai simple, apoi limitele cerute de joc). De exemplu, în jocul „Roata animalelor”,
copiii vor denumi şi vor descrie mai întâi imaginile care le sunt foarte cunoscute, apoi se va trece
treptat la denumirea şi descrierea unor imagini sau jucării mai puţin familiare lor. În ceea ce
priveşte urmărirea felului cum rezolvă copiii sarcina didactică, aceasta depinde de specificul
fiecărui joc. În unele jocuri didactice în care copiii trebuie să aducă un anumit material la masa
educatoarei, sau să plaseze un jeton pe un anumit spaţiu de pe loton (de exemplu, în jocul
didactic „Ce se potriveşte?”) este suficient ca educatoarea să privească cu atenţie felul cum au
rezolvat practic sarcina respectivă şi să intervină în joc numai în cazul nerezolvării corecte a
problemei date. În jocurile didactice în care copiii nu mânuiesc permanent şi direct materialul,
educatoarea controlează pe cale verbală rezolvarea problemei. De exemplu, în jocul didactiv
„Cine face aşa?” sau „Ghici cum face?” sunt puşi mai mulţi copii să repete răspunsul
corespunzător, iar în anumite jocuri didactice, în special în cele de corectare a pronunţiei, se
poate alterna răspunsul individual cu cel colectiv, bineînţeles numai după ce s-a precizat cu unu-
doi copii pronunţarea corectă a cuvintelor respective.
În desfăşurarea jocului, educatoarea trebuie să urmărească în egală măsură şi respectarea
regulilor de către toţi copiii. Abaterile de la regulă trebuie semnalate de fiecare dată, iar copiii în
cauză vor fi ajutaţi să le aplice corect. Toată atenţia trebuie însă acordată desfăşurării jocului în
prima etapă. Dacă încă de la inceput se insistă ca regulile să fie respectate, iar apoi copiii sunt
îndrumaţi şi ajutaţi să le aplice corect (lucru care se poate face în jocul de probă), activitatea

31
evoluează fără dificultăţi de natură să necesite întreruperea jocului, explicaţii suplimentare,
atrageri de atenţie. În general educatoarea trebuie să-şi dozeze la maximum intervenţiile pentru
ca jocul să nu-şi piardă cursivitatea şi intensitatea – fapt care face ca preşcolarii să nu-l mai
urmărească cu interes. Intervenţiile prea numeroase, conducerea rigidă a jocului se soldează
întotdeauna cu rezultate slabe. Iată un exemplu: jocul „Ghiceşte la ce m-am gândit?”.
Există jocuri didactice care, prin insăşi structura lor, asigură o participare activă a
copiilor. Ne referim la jocurile didactice în care ei mânuiesc permanent material distributiv,
trebuind să-l selecteze, să acţioneze cu el într-un anumit fel. De exemplu, la jocurile „Găseşte
aceeaşi culoare”, „Caută-ţi semnul”, „Ce se potriveşte?”, „Ştiţi unde trăiesc?” etc. În alte jocuri
didactice, copiii acţionează pe rând cu materialul demonstrativ. În aceste cazuri, educatoarea
trebuie să găsească procedee potrivite pentri care să menţină atenţia şi interesul copiilor chiar şi
atunci când ei nu acţionează direct în joc. În această privinţă, intervenirea unor elemente de
întrecere, creşterea ritmului desfăşurării jocului, folosirea unor amendamente pentru cei neatenţi
pot să sctivizeze copiii care au, la un moment dat, un rol pasiv. În aceeaşi ordine de idei, este
important ca educatoarea să stimuleze copiii timizi, copiii retraşi, dându-le sarcini atractive în
joc. De exemplu, să mânuiască materialul demonstrativ, („Roata animalelor”), să plaseze
jucăriile la locul potrivit („Aşează la locul potrivit”) etc.
În timpul jocului, educatoarea trebuie să fie atentă şi în ceea ce priveşte stabilizarea unor
relaţii corespunzătoare între copii. Ei trebuie deprinşi treptat să acţioneze numai atunci când
suntsolicitaţi sau când jocul o cere, să răspundă numai când sunt întrebaţi şi să urmărească
răspunsul colegilor, să nu repete ceea ce s-a mai spus, să nu stingherească pe alţii în timpul
jocului, să recunoască cinstit greşeala făcută şi să accepte penalizarea dată de colectiv sau de
către conducătorul jocului. Principala sursă de dezordine şi de confuzie în joc o constituie
necunoaşterea şi nerespectarea acestor reguli elementare de comportare.
Complicarea jocului constituie următoarea fază, în care se realizează o altă variantă de
joc. Pentru a se asigura transferal deprinderii se pot introducenoi material și elemente de joc sau
se pot complicasarcinile jocului prin introducerea de situații problemă sau se pot oferi alte
variante de joc.
De exemplu, în jocul „Al cui este?”. Educatoarea denumeşte puiul (mânzul), proiectând
cu retroproectorul imaginea în negativ a animalului pe care îl ghicesc copiii. Se cere să caute,
apoi, pe machetă animalul şi să aşeze puiul lîngă mama lui, imitând onomatopeea. Toate aceste
acţiuni se verbalizează de către copil („aşez mânzul lângă mama lui, iapa”). Următoarea variantă
este prin prezentarea unor ghicitori sau strofe din poeziile învăţate despre animalele implicate în

32
joc. Se va proceda ca şi în cazul variantelor enumerate. Tot timpul se va avea în vedere
întrebuinţarea corectă a cazului genitiv.
Ultima fază, evaluarea activităţii, se poate realiza, în cazul de faţă, solicitându-i pe copii
să-şi aleagă căte un pui sau animal îndrăgit şi să organizeze un miniteatru de păpuşi, în care să
mânuiască animalele, spunându-le numele şi imitând onomatopeele. Educatoarea va face
aprecieri asupra felului cum s-au jucat copiii şi cum au mânuit materialul.
Încheierea activităţii se face prin aprecierea şi evidenţierea copiilor care au dat
răspunsuri bune şi au participat mai activ la activitate. Încheierea activităţii nu trebuie să fie
bruscă, pentru a nu diminua dispoziţia copiilor faţă de joc. În acest sens, se întrebuinţează
procedee atractive prin care se anunţă încheierea jocului.

2.2. Clasificarea jocurilor didactice

Jocul didactic apare sub trei aspecte:

-ca formă de organizare specifică activităţii de învăţare cu toată grupa, clasa de copii, cu
grupuri mici sau individual.
-ca parte a unei activităţi de învăţare, în special în partea aplicativă, de verificare sau
evaluare.
-ca procedeu în activităţile de învăţare cu caracter de predare sau consolidare.
Conţinutul jocurilor didactice este dependent de sfera cunoştinţelor şi de particularităţile
de vârstă şi individuale. În majoritatea cazurilor fiind necesară cunoaşterea, căutarea şi
descoperirea unor rezolvări de situaţii, jocurile didactice deschid perspective de învăţare prin
mobilizarea eforturilor proprii în căutarea şi descoperirea unor rezolvări de situaţie.
După conţinutul lor, jocurile didactice pot fi grupate în câteva categorii largi:
 jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător,
 jocurile didactice pentru educarea limbajului,
 jocurile didactice cu conţinut matematic
 jocurile didactice pentru dezvoltarea unor procese şi funcţii social – civice şi morale.
Jocurile didactice pot fi clasificate şi după criteriul folosirii materialului didactic. Deosebim
astfel
 jocuri didactice orale
 jocuri didactice cu material
După scopul urmărit, se diferențiază
 Jocuri didactcie senzoriale, care se pot împărți în
33
 1. Pentru dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;
2. Pentru dezvoltarea sensibilității vizuale;
3. Pentru dezvoltarea sensibilității auditive;
4. Pentru dezvoltarea sensibilității gustative-olfactive.
 Jocuri intelectuale
1. De stimulare a comunicării orale;
2. De exersare a pronunției corecte;
3. De atenție și orientare spațială;
4. De analiză și sinteză mentală;
5. De realizare a comparației mentale;
6. De realizare a generalizării și abstractizării;
7. Pentru dezvolatrea perspicacității;
8. Pentru dezvoltarea imaginației;
9. Pentru dezvoltarea proceselor de inhibiție voluntară și a autocontrolului (Ezechil, L.,
Păiși Lăzărescu, M, 2006, Laboratorul preșcolar, Editura V&I Integral, București, p.
155).
Posibilitatea organizării acestor jocuri dincolo de limitele activităţilor comune (cu
întreaga grupă de copii), aduce cu sine alte avantaje. Primul este acela al antrenării mai active a
fiecărui copil în parte prin iniţierea unor jocuri didactice cu un grup mic de preşcolari şi
individual (în condiţiile activităţii comune, solicitarea în egală măsură a tuturor copiilor şi la
potenţialul lor real neputând fi totdeauna bine acoperită). Se creează, de asemenea, premise
pentru tratarea diferenţiată a copiilor în raport cu nivelele de maturizare atinse, ritmul propriu de
învăţare, interese manifestate etc.
Astfel, pot fi preluate o parte din jocurile didactice desfăşurate cu întreaga grupă în
activităţile comune şi reorganizate cu colective mai mici de copii, acordându-se un ajutor
susţinut celor cu o participare mai slabă în activitate (care au avut dificultăţi în rezolvarea
problemelor). Progresiv, se introduc şi jocuri didactice noi, pentru a adânci şi completa
ansamblul de cunoştinţe intelectuale şi abilităţi ale copiilor. Jocurile didactice se desfăşoară
concomitent cu celelalte tipuri de jocuri (de construcţie, de creaţie), cu care trebuie să se afle în
echilibru. Jocurile didactice (inclusiv jocurile de masă) pe care copiii ajung să le desfăşoare
independent, se pot organiza zilnic, după preferinţa copiilor.
Spre deosebire de jocurile de creaţie, faţă de care educatoarea îşi modelează suplu şi
subtil intervenţia, încurajând şi favorizând manifestarea liberă şi creatoare a copiilor, jocul
didactic reclamă, adesea, o îndrumarea susţinută sau conducerea directă de către educatoare. Şi

34
aici, copiii trebuie să fie independenţi şi activi, dar problemele care îi solicită sunt noi şi cer o
elaborare atentă şi soluţionări corecte. În cazul rezolvării incorecte sau parţiale, jocul didactic,
sau mai precis efortul copilului este gratuit; de aceea, educatoarea trebuie să controleze direct
felul în care copiii rezolvă sarcinile didactice şi să-i îndrume. O parte din jocurile didactice pot
intra în categoria celor opţionale (la care copiii aderă din iniţiativă proprie). Este cazul jocurilor
de masă, dar şi al acelor jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător în care copiii
operează cu materiale concrete.
Trecerea jocurilor de masă şi a unora dintre jocurile didactice în rândul celor opţionale
este facilitată de organizarea unui loc stabil în sala de grupă, în care copiii să poată găsi
permanent materialele necesare. Acest lucru se impune mai ales la grupa preşcolarilor mari, care
încep să fie vădit interesaţi de activităţile intelectuale. Unele jocuri didactice sau jocuri-exerciţiu
se practică în scopul însuşirii unor cunoştinţe, altele în scopul stimulării unor procese psihice.
Totuşi, unul şi acelaşi joc are influenţă asupra ambelor aspecte cognitiv şi formativ. De exemplu,
într-un joc prin care se urmăreşte predarea / fixarea cunoştinţelor despre o culoare (sau mai
multe) sau despre o formă (sau mai multe) se realizează şi un exerciţiu formativ (analiză,
comparaţie etc.); într-un joc în care se urmăreşte trecerea de la noţiunile de formă pătrată, formă
dreptunghiulară, formă triunghiulară, formă rotundă la noţiunea de formă (scop cognitiv) se
realizează şi un exerciţiu de selectare, de abstractizare şi generalizare (scop formativ). Gândirea,
prin toate trăsăturile sale, este un element constitutiv al personalităţii, cu importanţă deosebită.
Gradul ei de dezvoltare reflectă în mare măsură etape la care a ajuns evoluţia intelectuală a
copilului. De aceea, procesul instructiv-educativ din grădiniţă urmăreşte dezvoltarea ei sub toate
aspectele (operaţii, gândire cauzală, mobilitate şi flexibilitate, perspicacitate etc) până la punctul
maxim îngăduit de vârstă.
Pedagogia modernă a constatat că în perioadele antepreşcolară şi preşcolară
maleabilitatea psihică permite o influenţă educativă masivă atât în domeniul informativ, cât şi cel
formativ. Jocurile-exerciţiu prin care se urmăreşte dezvoltarea unei anumite însuşiri sau operaţii
a gândirii fac apel, concomitent, la alte operaţii / însuşiri ale sale. Totuşi, în focarul lor poate fi
prins cu precădere la un moment dat un anumit proces sau aspect al gândirii.
Gândirea, prin toate trăsăturile sale, este un element constitutiv al personalităţii, cu
importanţă deosebită. Gradul ei de dezvoltare reflectă în mare măsură etape la care a ajuns
evoluţia intelectuală a copilului. De aceea, procesul instructiv-educativ din grădiniţă urmăreşte
dezvoltarea ei sub toate aspectele (operaţii, gândire cauzală, mobilitate şi flexibilitate,
perspicacitate etc) până la punctul maxim îngăduit de vârstă. Pedagogia modernă a constatat că
în perioadele antepreşcolară şi preşcolară maleabilitatea psihică permite o influenţă educativă

35
masivă atât în domeniul informativ, cât şi cel formativ. Jocurile-exerciţiu prin care se urmăreşte
dezvoltarea unei anumite însuşiri sau operaţii a gândirii fac apel, concomitent, la alte operaţii /
însuşiri ale sale. Totuşi, în focarul lor poate fi prins cu precădere la un moment dat un anumit
proces sau aspect al gândirii. Pentru a clasifica jocurile din punct de vedere al influenţei
formative, vom lua în consideraţie numai acea operaţie / însuşire a gândirii pe care o solicită cu
precădere sarcina jocului:
 Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de analiză;
 Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză;
 Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de comparaţie;
 Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de abstractizare şi generalizare;
 Jocuri pentru dezvoltarea perspicacităţii.
 Jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginaţiei
 Jocuri didactice pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară şi a autocontrolului
(Moscal, C., 2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului didactic - Conspecte
pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad, p. 170).
Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de analiză
Capacitatea de a efectua analize stă la baza spiritului de observaţie. În grădiniţă, apoi în
şcoală se dezvoltă capacitatea de analiză, în special în activităţile de observare, când copilul
analizează într-o formă organizată şi explicită părţile componente şi însuşirile obiectului observat
(animal, plantă, fenomen natural etc). Dar şi unele jocuri pot contribui la stimularea acestei
capacităţi, atât ca mijloace de predare, cât mai ales ca mijloace de consolidare și de exersare.
Acestea pot fi jucate în grupuri mici sau individual. “Jocurile exerciţiu prin care se poate urmări
dezvoltarea capacităţii de analiză sunt acelea care, prin sarcinile lor, cer în mod evident
efectuarea acestei operaţii, deşi multe dintre ele antrenează implicit şi o comparaţie între
imaginea pe care o vede copilul (percepţia) şi aceea pe care o are el despre obiectele
asemănătoare (reprezentări ale memoriei)” (Moscal, C., 2006, Psihopedagogie și teoria și
metotologia jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr
tematic, Editura UAV, Arad, p. 173).
Aceasta din urmă rămâne însă pe un plan secund. Exemple de astfel de jocuri: „Taie!”, „Ce
a uitat pictorul să deseneze?”, „O singură culoare”, „Ghici ce s-a schimbat?”, „Recunoaşte
semnul!”, „Imagini suprapuse” (câte sunt?), „Cine trebuie să plece?” etc.
Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză
Toate jocurile de sinteză presupun efectuarea prealabilă a unei analize şi, prin urmare,
necesită dezvoltarea într-o anumită măsură a posibilităţii de a efectua această operaţie; de aceea
36
ele constituie şi un exerciţiu de analiză. Jocurile pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză pot fi
introduse după ce copiii au făcut câteva exerciţii de analiză. Câteva titluri de jocuri pentru
dezvoltarea capacităţii de sinteză: „Poze tăiate”, „Laleaua”, „Să facem o jucărie!”, „Să
construim din beţişoare”, „Cine construieşte mai multe imagini?”.
Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de comparaţie;
Câteva dintre jocurile pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii (implicit analize
şi sinteze mentale) sunt: „Loto cu forme”, „Loto cu forme şi mărimi”, „Loto cu forme şi culori”,
„Caută perechea!”, „Unde-i umbra?”, „Perechile”, „Să facem un model frumos!”, „Ce nu este la
fel?”, „Care imagini sunt identice?”, Aşează o poză la fel!”, „ Ştii să faci ca în prima căsuţă?”,
„Încercuieşte ce nu este la fel ca în celelalte căsuţe!”, „Cine găseşte mai multe perechi”,
„Completează ce lipseşte!”.
Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de abstractizare şi generalizare;
“Realizarea operaţiilor de abstractizare şi generalizare presupune dezvoltarea (cel puţin
minimă) a capacităţii de a efectua corect şi într-o formă organizată, analize, sinteze şi comparaţii
de nivelul cunoştinţelor copiilor” (Moscal, C., 2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia
jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura
UAV, Arad, p. 173).
Jocurile pentru dezvoltarea abstractizărilor şi generalizărilor trebuie să fie propuse copiilor
după ce aceştia au parcurs câteva jocuri cu analize, sinteze şi comparaţii. Astfel de jocuri se
numesc: „Scoate poza care nu se potriveşte aici!”, „Ce arată săgeata?”, „Alege imaginile!”,
„Cum se numesc toate acestea la un loc?”, „Cine poate face mai multe grupe?”, „Ghici
despre ce este vorba!”, „Ghici la ce cuvânt m-am gândit!”.

Jocuri pentru dezvoltarea perspicacităţii.

Aceste presupun mai multe cunoştinţe asimilate şi priceperi deprinderi formate, precum şi
dezvoltarea la un nivel ridicat a capacităţii de operare a gândirii şi a gândirii logice. Exemple:
„Este ceva greşit în tablou?”, „Ce trebuie înlăturat?”, „Imagini încurcate”, „Labirintul”.
Jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginaţiei
“Imaginaţia copiilor este în plină dezvoltare şi dacă este bine îndrumată duce la rezultate
surprinzătoare. În gândirea preşcolarilor, fiind legată de concret, jocurile de imaginaţie au la
început un suport material” (Moscal, C., 2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului

37
didactic - Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV,
Arad, p. 174).
Jocuri didactice pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară şi a
autocontrolului
“Inhibiţia voluntară stă la baza unor procese psihice fără de care nu se poate realiza
convieţuirea oamenilor în societate, de aceea educarea ei este necesară” (Moscal, C., 2006,
Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea
examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad, p. 174). Aceste sunt jocuri prin
care se urmăreşte dezvoltarea unei laturi a voinţei și creează şi premisele unui comportament
etic, prosocial. Câteva dintre aceste jocuri: „ Şoapte Pâş, pâş, pâş...”, „Seriosul”, „Hora
spiriduşilor”, „Jocul mut”, „Zboară! Zboară!”, Vânătorul şi iepuraşii”, „Paiul”, „Nu mişca”,
„Fluierul”, „Sus-jos!”, „De-a visul”.
Jocul didactic trebuie să trezească interesul copiilor, să-i angajeze plenar, să-i distreze.
Acesta trebuie considerat şi apreciat ca o bază a conceperii activităţilor instructiv-educative.
Jocul este mijlocul de instruire şi de educare a copiilor, procedeul metodic de realizare optimă a
sarcinilor concrete ale procesului de învăţământ şi este şi o formă de organizare a activităţii de
cunoaştere şi dezvoltare a capacităţilor psihofizice a copiilor din grădiniţă dar şi în ciclul primar,
pe toate planurile. Jocul didactic îmbină într-un mod armonios sarcinile specifice jocului cu
sarcinile şi funcţiile învăţării. Este considerat ca cel mai eficient mijloc de instruire şi educare, de
formare şi consolidare a anumitor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.

2.3. Valenţe formative ale jocului didactic

2.3.1. Importanța jocului didactic în dezvoltarea psihomotrică a copilului

Psihomotricitatea este o formă de adaptare la lumea externă, care-i permite copilului să

desfăşoare concomitent o activitate de explorare şi una intelectuală, aceasta determinând reglarea
comportamentului individual și incluzând participarea diferitelor procese şi funcţii psihice.

38
 Jocul didactic este un mijloc eficient pentru formarea și dezvoltarea schemei corporale, a
imaginii corpului şi reprezentarea de sine. Astfel sunt jocurile: „Să ne cunoaştem corpul”, „Arată
ce spun eu”, „Atenţie, să nu greşeşti”. Pentru dobândirea şi dezvoltarea capacităţilor de orientare,
organizare şi structurare spaţio-temporală, se pot iniţia jocurile didactice: „Unde ai găsit
obiectul?”, „Spune unde te-ai aşezat?” sau „Ghiceşte ce s-a schimbat în imagine”, “Unde este
locul meu?”. Prin aceste jocuri copiii sunt solicitaţi să precizeze poziţiile şi relaţiile spaţiale
dintre obiecte sau plasarea propriului corp în raport cu repere stabilite. Jocurile didactice pot
îmbrăca forma unor jocuri de mişcare cu reguli: parcurgerea unor trasee („Cursa cailor”,”Cursa
spiriduților”, „Drumul lui Moş Crăciun”), sub formă de concurs între echipe, jocuri sportive
(„Ocheşte ţinta”, „Micii baschetbalişti”) sau jocuri concurs, în care copiii îndeplinesc rolul unor
personaje (Dacii şi romanii). Aceste jocuri de mişcare contribuie la dezvoltarea atenţiei şi
capacităţii de orientare. Copiii trebuie să urmărească diferite semnale: de pornire, de schimbare a
direcţiei, întoarcere, de oprire. Încercând să ţină minte regulile jocului şi indicaţiile educatorului,
copiii îşi dezvoltă memoria. Prin jocul didactic, copiii sunt puşi în situaţia de a găsi soluţii noi,
originale de rezolvare a sarcinilor, în vederea rezultatului final, pentru câştigarea concursului,
dezvoltându-şi, astfel, imaginaţia, capacitatea de inventivitate, dar și spiritul competitiv. Jocul de
mişcare contribuie şi la exersarea unor automatisme, mişcări, acţiuni simple, prin imitarea unor
activităţi reale („Excursioniştii”, „Trecem puntea”). Jocurile didactice care urmăresc explicit
dezvoltarea psihică sunt foarte variate, având valenţe organizatorice şi formative specifice, în
funcţie de nivelul de dezvoltare, de particularităţile individuale şi de grup ale copiilor, de
trebuinţele şi nevoile lor de cunoaştere.

2.3.2. Rolul jocului didactic în formarea și dezvoltarea gândirii logice

Jocul didactic angajează în activitatea de cunoaștere cele mai importante procese psihice,
având în același timp și rol formatic și rol educative. Jocul didactic devine o activitate nu numai
utilă, dar și valoroasă și placută, prin faptul că antrenează libertatea de gândire și acțiune, prin
încrederea în propriile puteri, inițiativa și curajul preșcolarilor.
Jocul didactic constituie cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea capacităţilor de
cunoaştere şi a gândirii logice. Jocul didactic rezolvă prin conţinutul său o mare parte din
problemele educaţiei intelectuale. Deşi rolul lui este mai neînsemnat în privinţa transmiterii
noilor cunoştinţe, în schimb el are o contribuţie largă în prezentarea, consolidarea, adâncimea,
sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor. De exemplu, prin jocul didactic „Găseşte aceeaşi
culoare” de la grupa mare, se precizează şi se verifică denumirea diferitelor culori învăţate

39
anterior; prin jocul „Cu ce construim?”, de la aceeaşi grupă, se fixează denumirile diferitelor
unelte şi materiale folosite la construcţia unei clădiri; prin jocul didactic „Cine are aceeaşi
figură?”, de la grupa mijlocie, se actualizează reprezentările de formă: cerc, pătrat, dreptunghi,
triunghi, oval; de asemenea, prin jocul „Ce-a găsit păpuşa?”, de la grupele mici, se activizează
unele cuvinte care denumesc jucării.
O mare parte dintre jocurile didactice comandate în tematica programei are drept scop
sistematizarea cunoştinţelor copiilor. De exemplu, jocurile didactice „Cu ce călătorim?”, „Spune
unde trăieşte?”, „Anotimpurile” sau „După mine, cine vine?”.
Valoarea jocului didactic nu se răstrânge însă numai la atât. El are o largă contribuţie mai
cu seamă în stimularea şi dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Cea mai mare parte a jocurilor
didactice, cu tot aspectul lor atractiv, cuprind valoroase exerciţii senzoriale şi mintale. Astfel,
jocurile didactice influenţează în mod nemijlocit activitatea tuturor analizatorilor. De exemplu,
jocurile „Spune cun face?” sau „Cine face aşa?” contribuie la dezvoltarea sensibilităţii vizuale şi
tactile; în jocul „Ghiceşte ce ai gustat?” accentul cade pe perfecţionarea sensibilităţii gustative şi
olfactive. Un deosebit aspect îl au jocurile didactice în educarea memoriei, a calităţilor ei. De
exemplu, jocurile de tipul „Ce s-a schimbat?” sau „Ghiceşte ce lipseşte?” solicită copiii să reţină
felul obiectelor şi aşezarea lor, pentru a putea apoi arăta modificarea făcută de conducătorul
jocului – ceea ce implicit duce la dezvoltarea memoriei voluntare.
Spiritul creator, imaginaţia sunt stimulate intens prin jocurile care pun în faţa copiilor
sarcina de a inventa o ghicitoare, de a plăsmui o povestire. De exemplu, jocurile „Ghiceşte cine
este?”, „Telefonul”, „Ghiceşte la ce ne-am gândit” antrenează în mod deosebit activitatea
creatoare a preşcolarului. Jocurile didactice solicită în mare măsură activitatea gândirii, ele
reclamând întotdeauna rezolvarea, în mod individual, a unor probleme. Astfel, în cadrul unor
jocuri didactice, copiii trebuie să deosebească obiectele mari de cele mici („Este mic, este
mare?”), pe cele lungi de cele scurte („Panglicuţele”), să compare obiectele în funcţie de forma,
de culoarea lor („Caută-ţi căsuţa”).
Alte jocuri didactice pun pe copii în situaţia de a efectua clasificări ale obiectelor după
diferite criterii concrete („Ce se potriveşte?”), clasificări ale unor obiecte după anotimp („Spune
unde trăieşte?”), clasificări ale unor animale după mediul şi locul unde trăiesc ele etc. în aceste
cazuri, copiii sunt deprinşi să efectueze generalizări şi abstractizări. Sunt jocuri didactice, care
presupun stabilirea unor judecăţi şi raţionamente simple. Astfel, în jocul didactic „Cine a trimis
scrisoarea?” copiii trebuie să deducă după produsul său unealta desenată pe o ilustraţie, ce
meseriaş a trimis scrisoarea.

40
 Astfel, prin unele jocuri didactice urmărim să exersăm, să fixăm anumite cunoştinţe. De
exemplu, după ce copiii dobândesc cunoştinţe referitoare la formă, culoare, dimensiune,
perceperea relaţiilor spaţiale, se pot organiza jocuri didactice de aplicare a cunoştinţelor însuşite
anterior: „Jocul culorilor”, „ Şantierul de construcţie” (poate include sarcini ca: ”Realizează o
construcţie numai din piesele în formă de pătrat”, sau „Construieşte folosind toate piesele mari”),
„Caută discul”, Găseşte locul potrivit”, ş.a.
Datorită caracterului său formative, jocul influențează dezvoltarea personalității și
implicit a gândirii preșcolarului. Are un rol decisiv, determinant în dezvoltarea psihică a
copilului, pregătindu-l pentru trecerea la un nivel superior.
Jocurile didactice matematice contribuie la însuşirea conştientă a număratului pe baza
teoriei mulţimilor, prin exerciţii de manipulare concretă a obiectelor, de grupare, clasificare,
seriere, care conduc la dobândirea abilităţilor de identificare, triere, selectare, ordonare şi
formare de mulţimi. Prin aceste jocuri copiii se familiarizează cu operaţiile aritmetice, îşi
formează raţionamente de tip ipotetico-deductiv. Manipularea obiectelor de către copii conduce
la formarea percepţiilor, accelerând formarea structurilor operatorii ale gândirii. Treptat,
obiectele sunt înlocuite cu imagini, se continuă cu scheme şi simboluri, ceea ce face posibil
accesul copiilor spre noţiuni abstracte. Acţionând asupra obiectelor mediului ambiant, asupra
imaginilor acestora, copiii sunt solicitaţi să sesizeze diferite raporturi ce intervin între ele, să
exprime judecăţi şi raţionamente, într-un limbaj simplu şi familiar. Jocul logic, ca modalitate de
educare şi instruire intelectuală a preşcolarilor, constă în faptul că realizează o îmbinare optimă
între obiectivele urmărite, conţinutul activităţii şi particularităţile psihice ale copiilor, prin
transpunerea sarcinilor de învăţare în joc.
Jocurile logico-matematice, oferă posibilitatea familiarizării copiilor cu operaţiile cu
mulţimi (reuniunea, intersecţia, complementara unei mulţimi, incluziunea), precum şi cu relaţia
de echivalenţă. Folosind un limbaj adecvat, copiii intuiesc aceste operaţii cu mulţimi şi ajung să
utilizeze principiile generale ale logicii (ale negării negaţiei şi al contradicţiei). Exemple de
jocuri: „Trenulețul cu figuri”, „Unde stau prietenii mei?”, „Jocul cu trei cercuri”, „V-aţi găsit
locurile?”, „Străzi intersectate” „Săculețul fermecat”, ş.a. În joc intervine şi procesul invers:
pornind de la o situaţie descrisă verbal, acţionând asupra obiectelor vizuale, se reconstituie
imaginea corespunzătoare. În acest fel, copiii se obişnuiesc să stabilească o legătură firească,
între cuvânt şi semnificaţia sa, să gândească şi să se exprime corect.
Jocurile senzoriale vizează simţul tactil, văzul, auzul, mirosul sau simţul orientării. Prin
corelarea cât mai multor analizatori, în timpul perceperii obiectelor se dezvoltă senzaţiile şi
percepţiile cu privire la: mărime, formă, culoare, adâncime, spaţiu, timp ş.a. („Ghiceşte

41
materialul”, „Ghicește ce-ai gustat”, „Spune ce miros are”, Salata de legume”, „De unde vine
sunetul?”).
Jocurile de analiză perceptivă vizuală (puzzle, loto-uri, incastre, labirintul, jocuri de
asociere) contribuie la creşterea sensibilităţii analizatorului şi perceperea selectivă a unor culori,
mărimi, forme, grosimi, etc. Jocurile muzicale formează capacitatea de receptare a lumii sonore
şi a muzicii, capacitatea de exprimare prin muzică (prin reproducerea unor melodii, prin
improvizarea unor combinaţii ritmice pe silabe sonore, onomatopee, a unor scurte motive
sincretice - melodie, text onomatopeic, mişcare, prin asocierea de mişcări cântecului). De
asemenea, dezvoltă capacitatea de a diferenţia auditiv sunetele (intensitate, durată, înălţime,
timbru), de a acompania ritmic cântecele (prin mişcări corporale, obiecte sonore, jucării muzicale
– clopoţel, tobă, tamburină, maracas). Jocurile muzicale formează capacitatea de a asculta şi a
recunoaşte fragmente din creaţii muzicale, naţionale şi universale, corespunzătoare specificului
de vârstă al copiilor şi preocupărilor acestora („Spune cum am cântat?”- intensitatea sunetului/
durata,”Deschide urechea bine” şi „Recunoaşte instrumentul”- timbru, „ Recunoaşte cântecul”,
„Spune ce simţi, ce îţi sugerează muzica”).

2.3.3. Contribuția jocului didactic în formarea și dezvoltarea competenței de comunicare

“Cine spune jocspune totodată efort și libertate, o educație prin joc trebuie să fie o sursă
atât de efort fizic, cât și de bucurie morală” (Chateau, J., 1972, Copilul și jocul, Editura didactică
și pedagogică, București, p. 65).
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea și educarea
limbajului. Organizat și condus cu tact, acesta ajută preșcolarul la construirea unor structure
mentale, la dezvoltarea unor motivații superioare. Lărgește orizontul de cunoaștere, consolidâțnd
și sistematizând totodată cunoștințele, proceperile, deprinderile de exprimare corectă, coerentă,
logică și expresivă. Are un rol determinant în îmbogățirea, corectarea și activizarea
vocabularului.
Jocul didactic constituie un mijloc şi un procedeu valoros în dezvoltarea limbajului, sub
toate aspectele sale: fonetic, lexical, gramatical, dar şi în ce priveşte fluiditatea şi expresivitatea,
îmbinarea limbajului intern şi extern, oral, gestual, grafic. Prin jocuri ca: „Focul şi vântul”,
„Şarpele şi albiniţa”, „Spune cum face”, „Repetă după mine” se urmărește dezvoltarea auzului
fonematic şi corectarea tulburărilor de limbaj, iar prin jocurile: „Spune mai departe”,
„Completează ce lipseşte”, „Cu ce sunet începe/sfârşeşte cuvântul?” se are în vedere formarea
abilităţii de a distinge cuvintele din propoziţii şi de a le pronunţa corect, formularea propoziţiilor

42
cu respectarea regulilor gramaticale, identificarea poziţiei sunetului în cuvinte (iniţial, median,
final).
Unele jocuri contribuie la însuşirea formelor de singular şi plural („Eu spun una, tu spui
multe”, „Poştaşul”, ş.a.), a acordului substantiv-adjectiv („Cutiuţa cu surprize”, „Completează ce
lipseşte”), a utilizării corecte a substantivelor la cazurile genitiv-dativ („Cui am dat mingea?”, A
cui hrană este?”), a pronumelor personale („Cine ţi-a dat cadoul?”), a timpurilor verbale
(prezent, trecut, viitor).
Dezvoltarea limbajului la preşcolari şi şcolarii mici, nu se reduce numai la aspectul
fonetic şi la creşterea cantitativă a vocabularului, ci, odată cu asimilarea fondului lexical, copilul
îşi însuşeşte şi semnificaţia cuvintelor şi structura gramaticală. Prin jocul didactic se realizează şi
activizarea şi îmbogăţirea vocabularului. De exemplu, punând la dispoziţia copiilor ilustraţii sau
jetoane cu imagini, pot fi solicitaţi să formuleze propoziţii cu cât mai multe cuvinte (1. „Copiii se
joacă”; 2. „Copiii se joacă în curtea şcolii”).
“Dezvoltarea limbajului la preşcolari şi şcolarii mici, nu se reduce numai la aspectul
fonetic şi la creşterea cantitativă a vocabularului, ci, odată cu asimilarea fondului lexical, copilul
îşi însuşeşte şi semnificaţia cuvintelor şi structura gramaticală. Prin jocul didactic se realizează şi
activizarea şi îmbogăţirea vocabularului.” (Dîrjan, E. 2006, Psihopedagogie și teoria și
metotologia jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr
tematic, Editura UAV, Arad, p. 162). De exemplu, punând la dispoziţia copiilor ilustraţii sau
jetoane cu imagini, pot fi solicitaţi să formuleze propoziţii cu cât mai multe cuvinte (1. „Copiii se
joacă”; 2. „Copiii se joacă în curtea şcolii”).
Vorbirea adresativă, coerentă, nuanţată, expresivă, se poate exersa prin jocurile didactice
în care copiii sunt puşi în situaţia de a exprima dialogul dintre personajele basmelor şi
povestirilor cunoscute („Oglinda fermecată”, „Recunoaşte personajul”, „Recunoaşte povestea”,
„Recunoaşte replica”). Aceste jocuri contribuie la dezvoltarea atenţiei voluntare (copiii observă
modificările cuvintelor/propoziţiilor, reprezentarea grafică, etc.) precum şi la dezvoltarea
memoriei (reproduc dialogurile dintre personaje, utilizează chiar versuri memorate anterior).
“Prin jocurile de labiolectură copiii îşi formează deprinderea de a citi pe buze, li se
dezvoltă rapiditatea în gândire, spiritul de observaţie pentru sesizarea unor greşeli” (Dîrjan, E.
2006, Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului didactic - Conspecte pentru pregătirea
examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad, p. 162). Îmbogăţirea zestrei ludice
a copilului este un obiectiv primordial pentru educatori, pentru a crea copilului un sentiment de
împlinire, de realizare, de dobândire a unor competenţe în organizarea şi direcţionarea activităţii,
pentru a-l determina să capete încredere în propriile capacități.

43
 Jocul didactic, ca mijloc de bază în dezvoltarea vorbirii, realizează iuna dintre cele
importante cerințe ale educației preșcolare și anume aceea de a-i învăța pe copii o varietate de
noțiuni, jucându-se în mod organizat. În jocurile didactice, cu material sau orale, în care copii
trebuie să denumească, să descrie, să compare, să selecteze, să alcătuiască mulțimi sau propoziții
se îmbogățește vocabularul copiilor, se precizează și se fixează cuvinte noi.
În procesul instructiv-educativ din grădiniţă, dezvoltarea capacităţilor de comunicare
ocupă un loc principal, limbajul fiind una din condiţiile esenţiale ale formării personalităţii
copilului, ca si ale asigurării necesarului şcolar. Prin întregul proces instructiv-educativ din
grădiniţă şi, îndeosebi, prin activităţile specifice de cultivare a limbajului se perfecţionează
vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se lărgeşte sfera vocabularului activ şi pasiv, se consolidează
formele corecte gramatical.
Jocul didactic organizat este o formă de instruire a copiilor, desfăşurat sub conducerea
directă a educatoarei, care antrenează întreag grupă de copii. Jocul didactic se desfăşoară atât în
activităţile obligatorii (frontale), cât şi în diferite momente ale zilei – etapa jocurilor la liberă
alegere. Jocul didactic prin natura sa se deosebeşte de celelalte activităţi cu conţinut asemănător.
În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, jocul didactic contribuie la dezvoltarea limbajului. În
acest sens, în afară de jocurile didactice prin care se fixează, se precizează şi se activizează
vocabularul copiilor, se planifică şi jocuri speciale, care ajută la îmbunătăţirea pronunţării unor
consoane mai greu de rostit pentru preşcolari. De exemplu jocurile „Spune cum face?” pentru
pronunţarea corectă a consoanelor c, m, h, r; „Ce face Andrei?” pentru pronunţarea corectă a
consoanelor r, s, ş, t, ţ, cât şi a unor grupuri de consoane etc. Alte jocuri didactice rezolvă
probleme mai complexe, şi anume, în legătură cu formarea unor reprezentări generale şi noţiuni,
cum ar fi: animale domestice, animale sălbatice, îmbrăcăminte, încălţăminte, mobilă, veselă etc.
În sfârşit, contribuţia unor jocuri didactice constă în obişnuirea copiilor cu formarea pluralului
(„Eu zic una, tu zici multe”), cu acordul corect între predicat şi subiect („Răspunde repede şi
bine”), cu folosirea frazelor în a căror componenţă să existe propoziţii subordonate, cauzale sau
temporale în jocul didactic „Când se întâmplă?”
“Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor
preşcolari, deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia
propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca el să conştientizeze acest efort. Eficienţa jocurilor didactice
faţă de celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi
copiii din grupă, depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare.” (Sîrghie, A., 2009,
Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar și preșcolar, ed. Alma
Mater, Sibiu, p. 34)

44
 De asemenea, jocul didactic de dezvoltarea limbajului şi exersare a vorbirii, alături de
metodele activ-participative, contribuie semnificative la dezvoltarea competențelor de
comunicare la preșcolari. Astfel obiectivele dezvoltării limbajului şi comunicării orale se
realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului
urmărit.
De cele mai multe ori, educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri
didactice de dezvoltare a limbajului şi a comunicării orale descrise în literatura de specialitate şi
să creeze unele variante noi, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi obiectivelor
programei, la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor, în special la grupa mare şi la
grupa pregătitoare.
Clasificarea jocurilor didactice de educarea limbajului
1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea laturii fonetice a limbajului;
2. Jocuri didactice pentru formarea deprinderii de exprimare corectă din punct de vedere
gramatical;
3. Jocuri didactice pentru precizarea şi activizarea vocabularului.
“Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate, copiii sunt pregătiţi în următoarele
direcţii:
-să pronunţe corect toate sunetele limbii române;
-să folosească în vorbire cuvinte care denumesc obiecte şi fenomene din mediul
înconjurător (substantive), cuvinte care ţin locul unor nume (pronume), cuvinte care exprimă un
număr, o determinare numerică sau ordinea obiectelor prin numărare (numerale), cuvinte care
denumesc acţiuni (verbe), cuvinte de legătură;
-să folosească formele articulate şi nearticulate ale substantivelor la singular şi la plural
şi terminaţiile cazurilor substantivelor – mai ales la genitiv şi dativ;
-să folosească în contexte diferite numeralele cardinale şi ordinale; -să schimbe formele
verbului după persoană şi număr şi să deosebească timpurile verbului (prezent, trecut, viitor);
-să exprime corect acordurile gramaticale;
-să realizeze analize fonetice prin metoda fonetică, analiticosintetică; Pentru formarea
unor comportamente verbale corecte la copiii preşcolari, se poate folosi o strategie didactică ce
implică atât metode şi procedee tradiţionale, cât şi pe cele moderne, activizante.” (Sîrghie, A.,
2009, Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar și preșcolar, ed. Alma
Mater, Sibiu, p. 36).

45
 CAPITOLUL 3
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR
SOCIALE ALE PREȘCOLARILOR PRIN JOCUL
DIDACTIC

Tipul cercetării: Practic-aplicativă

3. PREZENTAREA PROBLEMEI CERCETATE

46
 3.1. SCOPUL CERCETĂRII
Importanţa si rolul jocului didactic în dezvoltarea preşcolarilor, ca formă de activitate în
grădiniţă şi ca metodă de predare- învăţare-evaluare, găsirea şi evidenţierea celor mai eficiente
strategii didactice de valorificare a valenţelor instructiv-formative ale jocului didactic in
activitatile instructiv-educative.
3.2. OBIECTIVE ŞI IPOTEZE
3.2.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII
 Determinarea nivelului de pregătire al copiilor care sunt implicaţi în cercetare;
 Utilizarea la grupul experimental a unor strategii variate, atractive, bazate pe jocul
didactic, ca factor determinant al dezvoltării capacităţilor de comunicare la preşcolari, reflectate
în progresul şi îmbunătăţirea performanţelor acestora;
 Înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor ce au fost obţinute de
copiii grupelor experimentale şi de control, la etapa preexperimentală și etapa postexperimentală.
 Experimentarea folosirii anumitor jocuri didactice şi studiul eficienţei lor
(interpretarea calitativă şi cantitativă a rezultatelor copiilor la testele administrative);
 Analizarea climatului educaţional, a calităţii comunicării didactice, a factorilor ce
stimulează sau frânează dezvoltarea comunicarii.
3.2.2. IPOTEZA STUDIULUI
Pornind de la premisa că utilizând jocul didactic pentru dezvoltarea competențelor sociale
atunci copilul va utiliza toate formele comunicării, își va dezvolta limbajul, creativitatea.
Jocul didactic este considerat activitate de bază în stimularea comunicării la preșcolari,
fiind integrat şi utilizat în toate tipurile de activităţi, atât ca formă de activitate, cât şi ca metodă
de predare-învăţare-evaluare.

3.2.3. VARIABILELE CERCETĂRII

Variabila independentă: Utilizarea sistematică a jocului didactic, respectiv desfășurarea
săptămânală a unui joc didactic atât în cadrul domeniului limbă și comunicare, cat si în cadrul
domeniului stiinte, domeniului si om si societate ȋn funcție de tema săptămânală sau de proiectul
tematic desfasurat.
Variabila dependentă: Performanţele obţinute de copii în ceea ce priveşte dezvoltarea
competentei sociale.
3.3. METODOLOGIE ŞI INSTRUMENTE UTILIZATE
3.3.1. SELECȚIA SUBIECȚILOR

47
 În partea practic-aplicativă a lucrării metodico-ştiinţifice s-a utilizat metoda
experimentului cu subiecti selectaţi aleatoriu, un grup de control şi evaluare pretest-posttest,
urmărindu-se astfel evoluţia a două grupe: grupa experimentală (14 copii), iar grupa de control –
de control (14 copii). Experimentul psihopedagogic s-a desfăşurat în perioada 10.09.2018-
14.06.2019.
Prescolarii incluşi în experiment provin din medii familiale cu un nivel economic, social
şi cultural asemănător, sunt relativ apropiati din punct de vedere al vârstei copiilor si al nivelului
de dezvoltare psiho-fizică.
În cadrul cercetării, a fost utilizat un eşantion de 28 de copii de la grupa mare C din
Grădiniţa cu Program Prelungit “Aripi Deschise”, Pitesti, clasificați după următoarele criterii:

TABEL NR. 1: PREZENTAREA SUBIECȚILOR DUPĂ VÂRSTĂ

ANI NR. SUBIECȚI %

5 12 40%
6 16 60%
TOTAL 28 100%

Varsta Subiecti

40%

60%

5ani 6 ani

TABEL NR. 2: PREZENTAREA SUBIECȚILOR DUPĂ VÂRSTĂ

SEX NR. SUBIECȚI %

MASCULIN 14 50%
FEMININ 14 50%
TOTAL 28 100%

48
 Sex Subiecti

50%

50%

Masculin Feminin

TABEL NR. 3: PREZENTAREA SUBIECȚILOR DUPĂ MEDIUL REZIDENȚIAL

MEDIUL NR. SUBIECȚI %

URBAN 27 96,7%
RURAL 1 3,3%
TOTAL 28 100%

Rezidenta Subiecti

3%

97%

Urban Rural

3.3.2. METODE UTILIZATE

Metoda de bază folosită a fost experimentul psihopedagogic, iar tehnica utilizată
a fost cea a eşantioanelor paralele. S-a operat atât cu un eşantion experimental, cât şi cu un
eşantion de control, studiindu-se comparativ evoluţia celor două eşantioane.
1) Metode de colectare a datelor empirice necesare cercetării:
Metode si tehnici descriptive:
 metoda observaţiei,
49
  metoda biografică (ancheta biografică),
 metoda analizei rezultatelor activităţii copiilor,
 metoda testelor şi a probelor de evaluare scrisă a competenţelor;
Metode experimentale:
 Experimentul psihopedagogic
2) Metode folosite în prelucrarea, interpretarea si prezentarea datelor
cercetării:
 metoda interpretativa;
3) Metode de cuantificare a datelor:
 numărarea rezultatelor, a răspunsurilor, a copiilor cu anumite rezultate, a
categoriilor de dificultăţi, interpretarea calitativă prin analize variate;
 clasificarea, ordonarea, ierarhizarea rezultatelor, a copiilor, în diferite etape ale
experimentului, folosind scările de evaluare;
 compararea rezultatelor copiilor din grupa experimentală, cu cele ale copiilor din
grupa de control;
 raportarea la sisteme de valori (standarde, etaloane);
3.3.3. PROCEDURA UTILIZATĂ
Metoda de bază a fost experimentul didactic, iar tehnica utilizată a fost cea a
eşantioanelor paralele. S-a operat cu un eşantion experimental şi cu un eşantion de control, s-a
studiat comparativ evoluţia celor două eşantioane.Testarea ipotezei cercetării a a avut nevoie de
organizarea şi desfăşurarea unei serii de jocuri didactice pe diferite domenii experentiale
(domeniul limba si comunicare, domeniul stiinte, domeniul om si societate) şi parcurgerea
etapelor preexperimentală (pretest), etapa experimentală și etapa postexperimentală.
Instrumentele de cercetare utilizate:
• Jocuri didactic;
• Testul.

3.4. DESCRIEREA ETAPELOR CERCETĂRII

Cercetarea a cuprins trei etape distincte:
 Etapa constatativă (10-21.09.2018)- desfasurata în perioada de evaluare iniţială
au fost recoltate datele de start, pe bază de observaţii, probe de control, teste, conturându-se
nivelul de cunoştinţe şi deprinderi, existent în momentul iniţierii experimentului.
 Etapa experimentală (22.10.2018-03.06.2019) –etapa fundamentală, cu caracter
instructiv - formativ, în care s-a format grupa experimentală şi de control si în care a fost

50
introdusă variabila independentă - modalitatea nouă de lucru (conţinut, metode, tehnici, forme de
organizare), numai la grupa experimentală.
 Etapa finală ( 10-14.06.2019) - etapa de control, în care au fost evaluate
rezultatele: datele finale au fost raportate la datele de start, pentru a testa relevanţa diferenţelor
obţinute, urmărindu-se în paralel evoluţia grupei de control, pentru a se constata dacă rezultatele
obţinute în grupa experimentală sunt similare, semnificativ superioare/inferioare. Atât probele
iniţiale cât şi cele finale au fost aplicate la ambele grupe.
Experimentul psihopedagogic a constat în proiectarea, organizarea şi medierea unor
jocuri didactice desfasurate în cadrul următoarelor domenii de activitate:
 Domeniul Limba si comunicare – categoria de activitate Educarea limbajului:
“Spune ce stii despre…”
 Domeniul Om si Societate – categoria de activitate Educatia pentru societate;
 Domeniul Stiinte – categoria de activitate Activitate Matematica si Cunoaşterea
mediului;
A fost aleasă dezvoltarea competenței de comunicare după criteriul importanţei ei în
dezvoltarea tuturor laturilor personalităţii copilului.
Etapa constatativă (10-21.09.2018)- desfasurata pe perioada de evaluare initiala s-au
aplicat jocuri didactice, probe de control, probe orale, teste, recoltandu-se datele de start, pe bază
de observaţiei, si conturându-se nivelul de cunoştinţe şi deprinderi, existent în momentul iniţierii
experimentului.
Test de evaluare initiala:
JOC DIDACTIC: DOMENIUL STIINTE-CUNOASTEREA MEDIULUI–„CAND
SE INTAMPLA?”:
Scopul:
o -Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător;
o -Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură;
o -Înţelegerea legăturilor diferitelor fenomene ale naturii cu viaţa animalelor,a
plantelor şi a oamenilor.
Obiective operaţionale:
o Să descrie trăsături caracteristice celor patru anotimpuri analizând cu atenţie,
imaginile prezentate;
o Să aşeze, corespunzător anotimpului,imaginile analizate;
o Să manipuleze cu uşurinţă materialul didactic necesar;
o Să participe cu interes şi plăcere la activitate;
51
 Sarcina didactică:
 Descrierea ilustraţiilor ce reprezintă aspecte semnificative din cele patru
anotimpuri,
 Stabilirea legăturii dintre conţinutul ilustraţiei şi anotimp, motivarea acestei
legături.
Regulile jocului:
o Ilustraţiile sunt aşezate cu faţa în jos, pe o măsuţă, în faţa copiilor.
o Tot în faţa copiilor se aşează panoul cu simbolurie celor patru anotimpuri.
o Copilul atins cu bagheta alege şi descrie o imagine de pe măsuţă şi adresează
întrebarea: ,,Când se întâmplă şi de ce?”
o Copilul care răspunde corect ia imaginea şi o aşază corespunzător pe panou.
Elemente de joc:
 mânuirea materialului,
 aplauze,
 închiderea şi deschiderea ochilor.
Metode şi procedee:
 explicaţia, demonstraţia,conversaţia,exerciţiul,observaţia,problematizarea,jocul.
Material didactic:
 imagini caracteristice fiecărui anotimp,panou,patru pălăriuţe colorate
corespunzător celor patru anotimpuri (verde, albastră, galbenă, albă), baghetă.
Descrierea jocului
Se explica regulile jocului. Se executa explicarea şi demonstrarea jocului de proba.
Se trece la executarea jocului propriu zis. Copilul ales cu bagheta ridică o imagine de pe
măsuţă, o arată copiilor şi adresează acestora întrebarea:,,Când se întâmplă şi de ce?”Copilul
care răspunde corect aşează imaginea, la panou, în dreptul pălăriei corespunzătoare anotimpului
prezentat în imagine. Dacă este nevoie primul copil completează răspunsul celui de-al doilea. Se
procedează la fel şi cu celelalte imagini. Se aplaudă răspunsurile corecte.

PROBA DE CONTROL: REPOVESTIRE - ,,MARICICA”

Scopul :
 Dezvoltarea creativităţii și expresivităţii exprimării orale,
 Înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale ;
 Însuşirea unor norme de igienă personală şi comportament civilizat.
Obiective operaţionale:
52
  să redea prin cuvinte proprii conținutul poveștii și succesiunea momentelor cu
ajutorul planșelor;
 să discute cu colegii și educatoarea, pe marginea celor relatate;
 să întrebe și să răspundă la întrebări ;
 să pronunțe(relativ) corect sunetele limbii române;
Metode şi procedee:
 conversația , explicația, expunerea, observarea, povestirea , problematizarea ;
Mijloace didactice 
 Imagini cu secventele poveştii.

TEST DE EVALUARE INITIALA

DLC
OBIECTIV: Comunicarea verbală corecta sub aspect lexical si expresiv
I1: Denumeste personajele din panou;
I2: Spune din ce poveste face parte fiecare personaj;
I3:Ce ai invatat din patania iedului, a Scufitei Rosii , a ursului;

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ
ITEMI FOARTE BINE BINE SUFICIENT INSUFICIENT
I1 Denumeste cele 4 Denumeste cele 3 Denumeste cele 2 Denumeste cele 1
personaje din personaje din personaje din personaje din
poveşti poveşti poveşti poveşti
reprezentate în reprezentate în reprezentate în reprezentate în
imagini sugerate. imagini sugerate. imagini sugerate. imagini sugerate.
I2 Denumeste Denumeste Denumeste Denumeste
53
 povestea povestea povestea povestea
corespunzatoare corespunzatoare corespunzatoare corespunzatoare
pentru fiecare pentru 3 pentru 2 personaje pentru 1 personaj
personaj personaje.
I3 Relatează morala Relatează morala Relatează morala Relatează morala
corespunzătoare corespunzătoare corespunzătoare corespunzătoare
pentru cele 4 pentru cele 3 pentru cele 2 pentru cele 1
poveşti. poveşti. poveşti. poveşti.

PROBA DE CONTROL: REPOVESTIRE – SCUFIȚA ROȘIE

Scopul :
 Dezvoltarea creativităţii și expresivităţii exprimării orale,
 Înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale ;
Obiective operaţionale:
 să redea prin cuvinte proprii conținutul poveștii și succesiunea momentelor cu
ajutorul planșelor;
 să discute cu colegii și educatoarea, pe marginea celor relatate;
 să întrebe și să răspundă la întrebări ;
Metode şi procedee:
 conversația , explicația,
 observația,
 povestirea, expunerea,
 problematizarea ;

Mijloace didactice 
 Imagini cu secventele poveştii.
 Tablă magnetică
 Biluţe magnetice

TABEL ANALITIC CU REZULTATELE OBŢINUTE

GRUPA EXPERIMENTALĂ

Nr. Crt. Subiect Proba 1 Proba 2 Proba 3 Calificativ

final
1 B.I. FB B B B

54
 2 C.E. B B B B

3 C.N. FB B FB FB

4 D.E. S S S S

5 D.A. I I I I

6 D.L. FB B FB FB

7 F.P. S B B B

8 E.V. B B B B

9 G.D. FB FB B FB

10 L.D. B B B B

11 M.E. FB FB B FB

12 M.S. B S S S

13 M.A. B S S S

14 N.H. S S B S

TABEL ANALITIC CU REZULTATELE OBŢINUTE

GRUPA DE CONTROL

Nr. Crt. Subiect Proba 1 Proba 2 Proba 3 Calificativ

final
1 O.D. FB FB FB FB
2 P.K. FB FB FB FB
3 P.S. FB FB B FB
4 P.R. B FB FB FB
5 P.I. FB B B B
6 S.R. FB FB B FB
7 T.S FB B B B

55
 8 V.M FB FB B FB
9 V.I B I I I
10 T.I B B FB B
11 O.A. B S S S
12 S.A. B I B B
13 C.M. FB FB B FB
14 D.R B B B B

În urma probelor aplicate în cadrul evaluării inițiale, s-au obținut următoarele rezultate:

Grupa experimentală:
CALIFICATIV NR. SUBIECȚI PROCENTAJ
FB 4 26.7%
B 6 40%
S 4 26.7%
I 1 6.6%

Rezultate grupa experimentala

0
FB B S I

NR. SUBIECȚI

Grupa de control:
CALIFICATIV NR. SUBIECȚI PROCENTAJ
FB 7 46.7%
B 5 33.3%
S 2 13.3%
I 1 6.7%
56
 Rezultate grupa de control

8
7
6
5
4
3
2
1
0
FB B S I

NR. SUBIECȚI

Rezultele comparative in urma evaluarii initiale

Rezultate grupa experimentala vs. grupa de control

SUBIECȚI gr. exp.

3
SUBIECȚI
2 gr. de control

0
FB B S I

SUBIECȚI gr. exp. 4 6 4 1

SUBIECȚI 7 5 2 1
gr. de control

ETAPA EXPERIMENTALĂ (22.10.2018-03.06.2019) - etapa fundamentală, cu

caracter instructiv/ formativ, în care a fost introdusă variabila independentă/modalitatea nouă de
lucru (conţinut, metode, tehnici, forme de organizare), numai la grupa experimentală.

57
 În această etapă am continuat desfăşurarea anumitor activităţi de educarea a limbajului,
educaţia pentru societate şi cunoaşterea mediului, utilizând ca mijloc de realizare jocul didactic
la grupa experimentală, în timp ce la grupa de control am desfăşurat aceste activităţi utilizând
alte mijloace de realizare.
Astfel, la grupa experimentală am desfăşurat următoarele jocuri didactice:

Săptămâna 24-28 septembrie 2018

JOC DIDACTIC EDUCAREA LIMBAJULUI: „Săculeţul cu surprize”
Tema săptămânii: „ Draga mea famile”
SARCINA DIDACTICĂ: denumirea corectă a obiectului scos din săculeţ, raportarea lui
la alte obiecte, de aceeaşi categorie.
REGULILE JOCULUI: copiii la care se opreşte săculeţul la semnalul educatoarei, scot
obiectul (imaginea lui), îl denumesc şi îl aşează la locul potrivit pe masă sau tablă.
MATERIALUL DIDACTIC: un săculeţ de pânză de dimensiune potrivită în care se
introduc jucării sau alte obiecte de uz personal ca de exemplu: creion, cretă, cratiţă, batistă,
chibrit, şerveţel, prosop, solniţă etc.
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Înainte de începerea jocului educatoarea aşează pe tablă sau pe mai multe mese câte un
obiect care să indice criteriul de clasificare a obiectelor găsite de copii în săculeţ. De exemplu:
masă pentru mobilier, o pisică pentru animale, pieptăne pentru obiecte de uz personal. Rochiţă
pentru obiecte de îmbrăcăminte. Se discută cu copiii ce alte obiecte pot fi aşezate alături de cele
aflate pe mese în funcţie de criteriul utilităţii.
În săculeţ vor fi introduse obiecte din diverse categorii. Ele vor fi date copiilor aşezaţi în
semicerc pentru a le trece din mână în mână. La semnalul educatoarei săculeţul se opreşte.
Copilul la care s-a oprit săculeţul trebuie să scoată un singur obiect; îl denumeşte şi-l oferă
vecinului cu rugămintea de a-l aşeza la locul potrivit. Acesta va căuta grupul de obiecte
corespunzător şi va motiva aşezarea efectuată.

Săptămâna 08-12 octombrie 2018

JOC DIDACTIC CUNOAŞTEREA MEDIULUI: „Ce stii despre corpul omnesc?”
Tema săptămânii: Corpul uman
SARCINA DIDACTICĂ: denumirea corectă a a părţilor componente ale corpului uman
REGULILE JOCULUI: copiii aleg din coş la semnalul educatoarei imagini cu părţi ale
corpului uman, le denumesc şi spun ce ştiu despre partea respectivă.

58
 MATERIALUL DIDACTIC: un cos, imagini cu parti ale corpului uman, etc.
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Săptămâna 22-26 octombrie 2018
JOC DIDACTIC CUNOAŞTEREA MEDIULUI: „Spune ce ştii despre”
Tema săptămânii: „ E toamnă iar”
SARCINA DIDACTICĂ:
- descrierea însuşirilor caracteristice a anotimpului toamna
REGULI DE JOC:
- copii clasifică, aleg, acţionează conform cerinţei educatoarei;
- copilul enumeră toate caracteristicile pe care le ştie;
- va răspunde copilul indicat cu bagheta fermecată;
- dacă răspunsul este greşit poate fi corectat de către colegi sau educatoare;
MATERIALUL DIDACTIC: săculeţ fermecat; coşul toamnei cu fructe, legume şi flori;
imagini cu fructe, legume, flori; baghetă fermecată; tablă şi suport cu buzunare; fişă de lucru.
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI

Săptămâna 5-9 noiembrie 2018

JOC DIDACTIC CUNOAŞTEREA MEDIULUI: „Coşul toamnei”
Tema săptămânii: „ Ce ne-aduce toamna în cos”
SARCINA DIDACTICĂ:
- descrierea însuşirilor caracteristice a anotimpului toamna
- formulare de propoziţii corecte.
REGULI DE JOC:
- copii clasifică, aleg, acţionează conform cerinţei educatoarei;
- copilul enumeră toate caracteristicile pe care le ştie;
- va răspunde copilul indicat cu bagheta fermecată;
- dacă răspunsul este greşit poate fi corectat de către colegi sau educatoare;
MATERIALUL DIDACTIC: săculeţ fermecat; coşul toamnei cu fructe, legume;
imagini cu fructe, legume; baghetă fermecată; tablă şi suport cu buzunare; fişă de lucru.
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Copilul alege un fruct, legumă şi spune tot ce ştie despre...; copilul care răspunde bine va
fi aplaudat;
a) săculeţul fermecat
- copii vor extrage din săculeţ un fruct şi vor vorbi despre...

59
 - copii vor ghici fructul leguma fără să le vadă ( pipăit sau olfactiv)
b) copiii primesc jetoane se fac 2-3 exerciţii cu jetoanele;
- la bătaia mea din palme copiii vor ridica jetoanele cu fructe sau legume în funcţie de
cerinţă;
- 2-3 copii vor veni la suport si vor aşeza fructul sau leguma la buzunarul corespunzător.
c) spun câteva ghicitori copiilor despre fructe, legume;
- voi mima câteva din muncile toamnei ( culesul viilor, merelor) şi voi cere copiilor să
ghicească;
- dialogul fructelor – 3 copii vor face un dialog având siluete ( păr,nucă, măr)
- cer copiilor să spună legumele care se pot consuma crude şi care conservate;

Săptămâna 5-9 noiembrie 2018

JOC DIDACTIC EDUCAŢIA PENTRU SOCIETATE: „Să protejăm natura”
Tema săptămânii: „ Dragă toamnă, bun rămas”
SARCINA DIDACTICĂ:
 Identificarea şi gruparea imaginilor în funcţie de urmările acestora asupra mediului
(protejarea sau distrugerea lui).
REGULI DE JOC:
 Răspunsurile bune sunt aplaudate, cele greşite sunt corectate de colegi.
 Câştigă echipa care aşează prima jetoanele corect.
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Grupa va fi împărţită în două subgrupe, fiecare să le aşeze pe care trebuie să le aşeze pe
panou după următoarele criterii:
- pe panoul alb se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de îngrijire a mediului(sădirea
pomilor, adunarea şi aruncarea gunoaielor în locuri special amenajate, etc.)
- pe panoul gri se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de deteriorare a mediului:
(tăiere pomilor, foc în pădure, aruncarea gunoaielor pe jos).
După ce fiecare echipă aşează imaginile se verifică cu întreaga grupă dacă au fost corect
aşezate. Câştigă echipa care nu a făcut nici o greşeală .
VARIANTĂ:
Elevii au două albume:
1. Să ocrotim natura.
2. Nu distrugeţi natura.
60
 Anterior planificării şi desfăşurării jocului, elevii au drept sarcină de a decupa acasă din
reviste sau din cărţi imagini cu acţiuni ale omului asupra mediului. Fiecare copil va lipi imaginea
sa în albumul la care crede că se potriveşte, motivând alegerea.
În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj: li se vor spune elevilor
cuvinte, iar ei vor găsi opusul lui (antonimul) şi va formula propoziţii cu cele două antonime.
Cuvintele alese trebuie să corespundă temei jocului şi să pună elevii în situaţia de a
conştientiza cele două modalităţi de acţiune asupra mediului: una benefică şi alta dăunătoare.
Exemplu: curat – murdar, poluat – nepoluat, bun – rău etc.
În ultima parte a jocului vor interpreta un cântec cunoscut în care este evidenţiată
dragostea şi grija faţă de natură: ,,Frumoasă-i strada noastră ’’.

Săptămâna 10-14 decembrie 2018

JOC DIDACTIC EDUCAREA LIMBAJULUI: Surprize de la colindători:
Tema săptămânii: Datini de iarnă
SARCINA DIDACTICĂ
Asocierea cuvantului cu imaginea;
Formularea unor propozitii simple/dezvoltate
REGULI DE JOC:
Sa respecte grupul din care fac parte;
Sa aplaude raspunsul corect;
Sa denumeasca imaginea, sa precizeze sunetul initial, sa desparta cuvantul in
silabe si sa spuna numarul lor.
Sa formulezeze propozitii simple/dezvoltate
MATERIALE DIDACTICE: Traseul cu surprize, imagini, soft educaţional, computer,
CD-player.
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Se realizează jocul de probă, se oferă explicaţii suplimentare în cazul în care se constată
că regulile sau modul de desfăşurare nu au fost bine înţelese.

Săptămâna 14 - 18.01.2019
JOC DIDACTIC EDUCAREA LIMBAJULUI: În lumea povestilor
Tema săptămânii: Iarna ne povesteste
SARCINA DIDACTICĂ :
- Identificarea personajelor şi a poveştilor pe baza imaginilor şi a replicilor personajelor;

61
 -Realizarea unui ciorchine cu siluetele personajelor pozitive şi negative din poveşti;
REGULA JOCULUI:
Copilul care a fost atins cu bagheta fermecată va rezolva o sarcină, astfel va reuşi să
treacă peste un obstacol şi să înainteze în parcurgerea drumului prin poveşti;
MATERIALE DIDACTICE: Traseul cu surprize, planşe cu momente din poveşti,
panou, jetoane cu personaje din poveşti, replici ale personajelor, bagheta, plicuri cu întrebări,
puzzle, soft educaţional, computer, CD-player.
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Se realizează jocul de probă, se oferă explicaţii suplimentare în cazul în care se constată
că regulile sau modul de desfăşurare nu au fost bine înţelese.
“Priviţi cu atenţie imaginea pe care v-o arăt!
„Cum se numeşte povestea ?”
“Care sunt personajele din această poveste?”
(Cele două poveşti vor fi “Ursul păcălit de vulpe” şi “Scufiţa roşie” de Ion Creangă).
Dacă răspunsurile sunt corecte atunci vom putea începe călătoria
Proba 1
- “Cui apartine replica?”
„Văleu cumătră, talpele mele! Mă rog scoate-mă că-mi arde inima-n mine!...Cumătră, mă
pârlesc,ard de tot, mor, nu mă lăsa!” (lupul)
„Fată frumoasă si harnică, grijeste-mă şi curaţă-mă de omizi, că ţi-oi prinde şi eu bine
vreodată.” (părul)
Dacă trecem această probă vom putea înainta în călătoria misterioasa.
Proba 2 – “Aşează imaginile în ordinea desfăşurării evenimentelor şi spune cum se
numeşte povestea”. (Imagini din povestea “Ursul păcălit de vulpe” şi “Scufiţa Roşie”).
Mergem mai departe şi întâmpinăm noi obstacole pe care trebuie să le depăşim.
Proba 3 – se va realiza un ciorchine cu personajele pozitive din poveşti şi un ciorchine
cu personajele negative din poveşti.
După ce vom realiza ciorchinele mergem mai departe şi găsim o altă piedică în drumul
nostru.
Complicarea jocului
Proba 4 - Diagrama povestilor Scufita Rosie si Capra cu trei iezi.
Diagrama povestilor Ursul pacalit de vulpe si Capra cu trei iezi.

62
 După ce vor aşeza imaginile le voi adresa următoarea întrebare: „Ce observaţi atunci
când priviţi personajele din ambele poveşti? Ce credeţi că ar trebui să aşezăm în intersecţia celor
două cercuri?”. („În intersecţia celor două cercuri se aşează personajele comune”).

Săptămâna 21-25 ianuarie 2019

JOC DIDACTIC CUNOASTEREA MEDIULUI: Călătorie la Polul Nord
Tema săptămânii: Prieteni de la Poli
SARCINA DIDACTICĂ :
 recunoasterea corecta a animalelor de la Polul Nord,
 caracteristici specifice mediului de viaţă al animalelor de la Polul Nord .
REGULI DE JOC : Ursuletul Martin are o cutiuta magica in care se ascund animale de
la Polul Nord. Cate un copil alege un animal din cutiuta pe care trebuie sa-l recunoască corect si
sa spuna cateva caracteristici despre mediul lui de viaţă. Apoi animalutul va fii asezat la Polul
Nord ( pe macheta). Jocul se complica: se alege un animal care traieste în pădure dintr-un coş,
copiii vor trebuie sa compare animalele din pădure cu cele care trăiesc la polul nord . Fiecare
raspuns corect va fi aplaudat .
MATERIALE DIDACTICE: macheta reprezentând Polul Nord, moş Martin, cutiuţa
magica, jetoanele cu animalele polare, tabla magnetică, planşe de desenat;
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Un copil ales prin numărătoare, va merge la macheta şi va alege un animaluţ. Va motiva
alegerea si apoi va rezolva sarcina. Se va proceda la fel de cateva ori alegand copii tot prin
numarare. Este solicitata atentia copiilor pentru desfasurarea urmatoarei secvente din joc.

Săptămâna 21-25 ianuarie 2019

JOC DIDACTIC EDUCAREA LIMBAJULUI : TAINE DE LA FERMA ( EU
SPUN UNA TU SPUI MULTE)
Tema săptămânii: In ogradă bunicii
SARCINA DIDACTICĂ : Sarcina didactică: alegerea corectă a jetonului cu una sau
mai multe imagini şi exprimarea corectă a singularului şi pluralului.
Regulile jocului: copilul chemat de educatoare vine la masa ei, alege un cartonaş şi
spune dacă pe el este reprezentat un element sau mai multe elemente. Copilul care are jetonul cu
imaginea mai multor elemente de acelaşi fel (sau o imagine a obiectului), ridică acel cartonaş
sus, repede şi formulează propoziţia.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

63
 Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonaşe, unul cu un singur
element, iar altul cu două sau mai multe elemente.
Pe rând câte un copil vine la masa educatoarei şi alege un cartonaş. De exemplu, ridicând
un cartonaş cu mai multe elemente copilul spune: „Eu am pe cartonaş multe flori”. Copilul la
care se află cartonaşul cu o singură floare se ridică şi spune: „Eu am cartonaşul cu o singură
floare”. Apoi copilul formulează propoziţia despre floare. Copilul care se află la masa
educatoarei trece la plural propoziţia respectivă.
În partea a doua a jocului educatoarea (sau copiii) spune un cuvânt la singular (sau
plural), iar copiii trebuie să spună acelaşi cuvânt la plural – respectiv la singular.

Săptămâna 28.02-01.03 ianuarie 2019

JOC DIDACTIC EDUCAREA LIMBAJULUI: SURPRIZE DE LA ZÂNA
PRIMĂVARĂ
Tema săptămânii: 1 Martie
SARCINA DIDACTICĂ :
Alegerea unui jeton, denumirea imaginii reprezentate de acesta, despartirea in silabe a
cuvintelor corespunzatoare si precizarea numarului de silabe.
REGULILE JOCULUI:
Copiii acţionează cu materialul, rezolvă sarcina dată , aplaudă răspunsurile corecte.
Copilul ales caută în coşuleţ si rezolva probele jocului. Dupa explicarea jocului si efectuarea
jocului de proba(se executa o data sau de doua ori pentru a ne asigura ca prescolarii au inteles) se
trece la efectuarea jocului propriu zis
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Varianta I (Explicarea jocului): Copiii aleg un jeton din cosulet, pe care il denumesc,
despart in silabe cuvantul corespunzator imaginii si precizeaza numarul de silabe. Jocul de probă
se realizează pentru a se asigura că sarcinile au fost bine înţelese.(Complicarea jocului)
Educatoarea prezintă copiilor varianta de joc: Sa gaseasca cat mai multe cuvinte formate dintr-o
silaba si sa extraga o cifra (1-3) pentru a gasi un cuvant format din atatea silabe cate arata cifra.

Săptămâna 11-15. 03 2019

JOC DIDACTIC EDUCAŢIA PENTRU SOCIETATE: LA FLORĂRIE
Tema săptămânii: Martie, mărţişor

64
 SARCINA DIDACTICĂ :
 folosirea corectă a formulelor de adesare; descrierea florilor preferate subliniind
unele caracteristici ale acestora.
REGULILE JOCULUI:
 solicitarea florilor se face nu prin denumirea ei ci prin descriere şi menţionarea
jocului în care va fi folosită.
Vânzătorul eliberează jucăria numai dacă a fost bine descrisă. El are voie să pună
întrebări referitoare la structura şi caracteristicile florilor.
MATERIALUL DIDACTIC: rafturi sau mese pentru amenajarea cadrului asemănător
unei florării.
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Scăunelele pe care se vor aşeza copiii sunt grupate în funcţie de numărul de echipe ce se
vor forma. Fiecare echipă ocupă un grup de scăunele. Scăunelele din fiecare grup vor fi aşezate
în semicerc.
În introducere copiii vor vizita „florăria” pentru a vedea ce se află în ea de vânzare,
pentru a-şi alege jucărille pe care doresc să le cumpere. În funcţie de numărul copiilor
educatoarea îi împarte apoi în 3-4 echipe şi oragnizează trimiterea pe rând a reprezentanţilor la
magazin. Îninţial educatoarea va interpreta rolul de vânzător pentru a putea orienta mai bine
modul în care copiii descriu jucăria. În acest scop va putea pune întrebări de genul: „Ce culoare
are floarea?”, „care sunt părţile componente ale unei flori?”, „În ce jocuri vrei s-o foloseşti?”.
În a doua parte a jocului se va renunţa la întrebări pentru a obţine o descriere
independentă a florilor.
Înainte de solicitarea florii, copiii din fiecare echipă se vor sfătui asupraflorii ce urmează
a fi cumpărată şi eventual asupra modului de descriere. Acolo unde nivelul grupei permite, se
poate recomanda ca să se fixeze tema unui joc şi în funcţie de aceasta să se cumpere jucăriile
corespunzătoare din magazin. În acest caz, jocul începe după ce echipele şi-au stabilit fiecare
tema.
Săptămâna 25-29. 03. 2019
JOC DIDACTIC CUNOAŞTEREA MEDIULUI: UNDE S-A OPRIT RANDUNICA
Tema săptămânii: Păsări călătoare vestitoare
SARCINA DIDACTICĂ :
MATERIAL DIDACTIC: mulaje păsări, imagini
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI

65
 Săptămâna 08-12.04. 2019
JOC DIDACTIC EDUCAREA LIMBAJULUI: NE JUCĂM CU IEPURAŞUL DE
PAŞTI
Tema săptămânii: În aşteptarea sărbătorilor pascale
SARCINA DIDACTICĂ găsirea unor silabe paronimice.
REGULILE JOCULUI: educatoarea va pronunţa o anumită silabă (sau un cuvânt), iar
copilul cu care aceasta dă mâna, trebuie să repete şi să găsească o altă silabă asemnănătoare (sau
un alt cuvânt), diferind doar printr-un singur sunet. Dacă cel solicitat nu răspunde promt,
educatoarea trece la un alt copil.
MATERIAL DIDACTIC: imagini
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Apoi se vor căuta combinaţii de silabe care să aibe un sens:
casa-masa cal-car corn-horn
mere-pere ceaţă-gheaţă varză-barză
aşă-raţă cine-ţine muscă-muşcă
lac-rac vine-şine patru-patu etc.
Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita copiilor
răspunsurile provocând o întrecere pentru găsirea silabei sau cuvântului corespunzător.

Săptămâna 06-10.05. 2019

JOC DIDACTIC CUNOAŞTEREA MEDIULUI: CU CE CĂLĂTORIM
Tema săptămânii: Suntem marinari
SARCINA DIDACTICĂ 
 recunoasterea mijloaelor de transport,
 clasificarea acestora;
REGULILE JOCULUI: : Conducătorul jocului va comunica pe rând sarcinile primite în
plicul trimis de Marinarul vasului: să recunoasca mijloacele de transport din imagini, să clasifice
corect mijloacele de transport ( terestre, aeriene, acvatice), să precizeze regului de comportare in
mijloace de transport în comun.
MATERIAL DIDACTIC: imagini
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita copiilor
răspunsurile provocând o întrecere pentru clasificarea mijloaceler de transport corespunzătoare.

66
 Săptămâna 13-17. 05. 2019
JOC DIDACTIC CUNOAŞTEREA MEDIULUI: CU CE CĂLĂTORIM
Tema săptămânii: Suntem aviatori
SARCINA DIDACTICĂ
 Recunoasterea mijloacelor de transport
 plasarea lor la locul potrivit : pe apa, pe uscat, in aer
REGULILE JOCULUI: Plicul care contine imaginea mijlocului de transport porneste
din mana in mana la semnalul verde. El se opreste numai la semnalul rosu. Copilul la care s-a
oprit plicul il deschide si formuleaza propozitii sau o ghicitoare despremijlocul de transport
ilustrat, descriindu-i partile componente,ce functie are fiecare din ele si cine conduce
autovehiculul. Copilul care va ghici mai repede va plasa ilustratia la locul potrivit :pe apa,pe
uscat sau in aer.
MATERIAL DIDACTIC: imagini, jucarii
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita copiilor
răspunsurile provocând o întrecere pentru găsirea silabei sau cuvântului corespunzător.

Săptămâna 20-24. 05. 2019

JOC DIDACTIC CUNOAŞTEREA MEDIULUI: CU CE CĂLĂTORIM
Tema săptămânii: Misterele universului
SARCINA DIDACTICĂ
 Formarea de propozitii simple;
 Sa enumere caracteristici ale planetelor sistemului solar.
REGULILE JOCULUI:
 Sa respecte grupul din care fac parte;
 Sa formuleze propozitii simple ;
Sa-si astepte randul sa fie ales de sticla fermecata a educatoarei
MATERIAL DIDACTIC: Harta, sticla fermecata, cutii, imagini, racheta, planete,
stimulente
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita copiilor
răspunsurile provocând o întrecere pentru găsirea silabei sau cuvântului corespunzător.

67
 Săptămâna 27.05 -31.05. 2019
JOC DIDACTIC EDUCATIA PENTRU SOCIETATE: DE ZIUA TA, COPILE
Tema săptămânii: De ziua ta, copile
SARCINA DIDACTICĂ
 Formarea de propozitii simple;
REGULILE JOCULUI:
 Sa respecte grupul din care fac parte;
 Sa formuleze propozitii simple ;
 Sa-si astepte randul sa fie ales de sticla fermecata a educatoarei
MATERIAL DIDACTIC: baloane, sticla fermecata, cutii, imagini, stimulente
INDICAŢII PENTRU ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA JOCULUI
Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita copiilor
răspunsurile provocând o întrecere pentru găsirea silabei sau cuvântului corespunzător.
Jocurile didactice au fost utilizate atât pentru consolidarea şi precizarea cunoştinţelor, cât
şi pentru verificarea şi sistematizarea lor, pentru deprinderea unei pronunţii corecte, pentru
îmbogăţirea sau consolidarea vocabularului, pentru formarea vorbirii corecte şi coerente. În
 formarea deprinderilor de vorbire corectă (sub aspect fonetic, lexical, gramatical,
coerentă şi expresivă);
 îmbogăţirea şi activizarea limbajului şi a gândirii, dezvoltarea limbajului
monologat şi dialogat, însuşirea simbolurilor verbale cu caracter generalizator, în funcţie de
particularităţile de vârstă;
 formarea deprinderii de exprimare adecvată a gândurilor, ceea ce contribuie la
pregătirea lor pentru activitatea instructiv-educativă din şcoală;
 trecerea treptată de la limbajul concret - situativ la limbajul contextual, pe măsură
ce copilul depăşeşte limitele experienţei senzoriale, însuşirea treptată a structurii gramaticale a
limbii în practica vorbirii, îmbogăţirea vocabularului în condiţiile comunicării continue cu
persoanele din jur;
Etapa finală a experimentului s-a desfășurat în perioada 05-16.06.2017 și constituie
etapa de control, în care au fost evaluate rezultatele: datele finale au fost raportate la datele de
start, pentru a testa relevanţa diferenţelor obţinute, urmărindu-se în paralel evoluţia grupei de
control, pentru a se constata dacă rezultatele obţinute în grupa experimentală sunt similare,
semnificativ superioare/inferioare. Atât probele iniţiale cât şi cele finale au fost aplicate la
ambele grupe.

68
 Această etapă a constat în aplicarea unor probe de evaluare la sfârșitul experimentului,
probe aplicate pentru ambele grupe.
În etapa finală, s-au aplicat următoarele probe:

TEST NR. 1
1. Recunoaşte personajele şi povestea din care acestea fac parte.
2. Spune ce ştii despre ele și colorează bulina de sub povestea preferată!

DESCRIPTORI DE PERFORMANTA
ITEMI FOARTE BINE SUFICIENT INSUFICIENT
BINE
I1 Denumeste cele Denumeste cele Denumeste cele 2 Denumeste cele 1 personaje din
4 personaje din 3 personaje din personaje din poveşti reprezentate în imagini
poveşti poveşti poveşti sugerate.
reprezentate în reprezentate în reprezentate în
imagini imagini imagini
I2 Denumeste Denumeste Denumeste Denumeste povestea
povestea povestea povestea corespunzatoare pentru 1 personaj
corespunzatoare corespunzatoare corespunzatoare
pentru fiecare pentru 3 pentru 2 personaje
personaj personaje.
I3 Relatează cate o Relatează cate o Relatează cate o Relatează cate o înșușire pentru
înșușire pentru înșușire pentru înșușire pentru pentru 1personaj.
pentru cele 4 pentru cele 3 pentru cele 2
personaje. personaje. personaje.

TEST NR. 2
69
 1. Desenează, în chenar, tot atâtea liniuţe câte silabe au cuvintele din imagini!

2. Alcătuieşte o propoziţie cu cele 4 cuvinte de mai sus!

DESCRIPTORI DE PERFORMANTA
ITEMI FOARTE BINE SUFICIENT INSUFICIENT
BINE
I1 Desparte in Desparte in Desparte in Desparte in silabe corect cele 1
silabe corect silabe silabe corect 2 cuvânt
cele 4 cuvinte corect 3 cuvinte
cuvinte

I2 Alcatuiește Alcatuiește Alcatuiește Alcatuiește propoziții cu 1 cuvânt.

propoziții cu propoziții propoziții cu 2
cele 4 cuvinte. cu 3 din din cele 4
cele 4 cuvinte.
cuvinte.

TABEL ANALITIC CU REZULTATELE OBŢINUTE

GRUPA EXPERIMENTALĂ
Nr. Crt. Subiect Proba 1 Proba 2 Proba 3 Calificativ
final
1 B.I. FB FB B FB
2 C.E. FB FB B B
3 C.N. FB FB FB FB
4 D.E. B B B B
5 D.A. S S S S
6 D.L. FB B FB FB
7 F.P. B S B B
8 E.V. FB FB B FB
9 G.D. FB FB B FB
10 L.D. FB FB FB FB
11 M.E. FB FB B FB
70
 12 M.S. B B B B
13 M.A. B B B B
14 N.H. B S B B

TABEL ANALITIC CU REZULTATELE OBŢINUTE

GRUPA DE CONTROL
Nr. Crt. Subiect Proba 1 Proba 2 Proba 3 Calificativ
final
1 O.D. FB FB FB FB
2 P.K. FB FB FB FB
3 P.S. FB FB FB FB
4 P.R. B FB FB FB
5 P.I. FB B B B
6 S.R. FB FB B FB
7 T.S FB B B B
8 V.M FB FB B FB
9 V.I B I B B
10 T.I B B FB B
11 O.A. B S B S
12 S.A. S S B B
13 C.M. FB FB B FB
14 D.R B B B B

În urma probelor aplicate în cadrul evaluării inițiale, s-au obținut următoarele rezultate:
Grupa experimentală:
CALIFICATIV NR. SUBIECȚI PROCENTAJ
FB 8 53.4%
B 6 40%
S 1 6.6%
I 0 0

71
 Rezultate grupa experimentala

9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
FB B S I

NR. SUBIECȚI

Grupa de control:
CALIFICATIV NR. SUBIECȚI PROCENTAJ
FB 7 46.7%
B 6 40%
S 2 13.3%
I 0 0

Rezultate grupa de control

8
7
6
5
4
3
2
1
0
FB B S I

NR. SUBIECȚI

72
 Rezultate grupa experimentala vs. grupa de control

4
SUBIECȚI gr. exp.

3
SUBIECȚI
gr. de control
2

0
FB B S I

SUBIECȚI gr. exp. 8 6 1 0

SUBIECȚI 7 6 2 0
gr. de control

3.5. Concluziile cercetării

Cercetarea tratează problema dezvoltării competențelor sociale prin jocul de rol. Prin
aceste activităţi se realizează dezvoltarea competențelor sociale. Am reuşit să-i deprind pe copii
să observe, să gândească, să argumenteze şi să se exprime corect, logic, deci să cunoască activ
lumea şi viaţa.
Datele și concluziile inserate pe parcursul lucrării, validează ipoteza cercetării care
afirmă că jocul didactic este considerat activitate de bază în stimularea comunicării la grupa,
fiind integrat şi utilizat preponderent în toate tipurile de activităţi de educare a limbajului, de
educatie pentru societate, de cunoasterea mediului (activităţi comune, alese, pe arii de interes şi
recreative), atât ca formă de activitate, cât şi ca metodă de predare-învăţare-evaluare, iar
capacităţile de comunicare ale preşcolarilor se formează şi se dezvoltă într-un ritm mai rapid,
cu o motivaţie sporită.
Fiind o metodă activă, prin joc copiii reușesc să se integreze în climatul socio-afectiv al
mediului în care se desfășoară procesul de învățare. Faptul că între ei se creează o stare de
competiție îi determină să-și amplifice dorința de cunoaștere. Totodata jocul didactic îl conduce
pe copil, datorită formei atractive, la dinamizarea gândirii, imaginației, creativității copiilor.
Copilul participă activ la propria formare, achizitionând cunoștințe, formându-și
aptitudini și comportamente.

73
 Din datele statistice, se confirm că toși copiii din grupa experimentală au obținut rezultate
calitative supeioare în comparație cu grupa de control, ceea ce demonstrează și confimă ipoteza
prezentată. Copiii selectați pentru grupa experimentală au prezentat în etapa finală a studiului
atât expresivitate în vorbire, cât și exprimare corectă din punct de vedere grammatical. S-au
înregistrat, de asemenea, aspect calitative și în ceea ce privește comportamentul copiilor, aceștia
fiind mult mai receptivi și mai atenți.
Prin desfățurarea jocurilor didactice prezentate în partea de cercetare s-a urmărit
îndeosebi:
-   Dezvotarea fizică, sănătatea şi igiena personală,
- Dezvoltarea socio-emoţională,
- Capacităţi şi atitudini în învăţare,
- Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii-scrierii,
- Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii.
Astfel că, pentru dezvoltarea competentelor sociale ale copiilor preşcolari este necesar ca
însuşi copilul să vorbească cȃt mai mult şi cât mai corect. De aceea, crearea unei atmosfere
stimulative pentru comunicarea verbală (mai ales interindividuală) este de natură să favorizeze
atât cunoaşterea de către educatoare a exprimării naturale, neformalizate dintre copii, cȃt şi
cooperarea dintre ei. Fiind o metodă activă, prin joc copiii reușesc să se integreze în climatul
socio-afectiv al mediului în care se desfășoară procesul de învățare. Faptul că între ei se creează
o stare de competiție îi determină să-și amplifice dorința de cunoaștere. Jocul didactic îl conduce
pe copil, datorită formei atractive, la dinamizarea gândirii, imaginației, creativității copiilor.
Copilul participă activ la propria formare, achizitionând cunoștințe, formându-și aptitudini și
comportamente.
În jocurile didactice este absolut necesar ca problema intelectuală (sarcina didactică) să
fie prezentată într-o formă atractivă saturată de elemente de joc, care facilitează rezolvarea
sarcinii didactice, stimulează vorbirea, trezeşte la copii dorinţa de a-şi comunica gândurile,
impresiile, de a se mai juca. Pe această cale, jocul devine o activitate irezistibilă, prin care
copilul îşi dezvoltă un limbaj corect, coerent și expresiv. Toate acestea potenţează considerabil
valoarea educativă a jocului didactic pentru educarea limbajului.

74
 Astfel că, rezultatele comparative ale cercetării sunt:

Rezultate grupa experimentala in etapa initiala vs etapa de cercetare

60.00%

50.00%

40.00%

PROCENTAJ etapa initiala

30.00%
PROCENTAJ etapa de cercetare

20.00%

10.00%

0.00%
FB B S I
PROCENTAJ etapa initiala 26.70% 40% 26.70% 6.60%
PROCENTAJ etapa de cercetare 53.40% 40% 6.60% 0

Rezultate grupa de control in etapa initiala vs etapa de cercetare

50.00%

45.00%

40.00%
35.00%

30.00%
PROCENTAJ etapa initiala
25.00%
PROCENTAJ etapa de cercetare
20.00%

15.00%

10.00%

5.00%

0.00%
FB B S I
PROCENTAJ etapa initiala 46.70% 33.30% 13.30% 6.70%
PROCENTAJ etapa de cercetare 46.70% 40% 13.30% 0

CONCLUZII

Comunicarea educaţională sau pedagogică reprezintă un transfer complex, multifazic,

care se realizează prin mai multe canale ale informaţiilor între indivizi sau grupuri care îşi asumă
simultan sau succesiv rolurile de emiţători şi receptori.
Comunicarea pedagogică prezintă câteva caracteristici generale:
 Se desfăşoară între cel puţin doi parteneri de tipul: educator- elev, elev- educator, elev-
elev;

75
  Mesajul este conceput, organizat şi structurat logic de către educator, pe baza unor
obiective;
 Are un efect de învăţare, urmărind influenţarea, modificarea şi stabilitatea
comportamentelor individuale sau de grup;
 Generează învăţare, educaţie şi dezvoltare, în acelaşi timp, prin implicarea activă a
elevului în actul comunicării;
 Este complexă, integrând diferite tipuri de comunicare: verbală, paraverbală( empatică),
nonverbală( gesturi sugestive, descriptive, expresive), scrisă, vizuală cu funcţie
informativă, de stimulare a gândirii independente, a spiritului de observaţie şi a
creativităţii.
Jocul didactic este mijlocul cel mai eficient de dezvoltare a capacităților sociale, deoarece
el asigură o participare activă, atractivă și în același timp relaxantă. Prin joc, copilul pune în
acțiune toate posibilitatile sale, toate potențele sale intelectuale, fizice, morale, exprimându-și
astfel dorinţa de pregătire, de măreţie și satisfăcâdu-și dorința firească de manipulare și
independență. Jucându-se, copiii comunică între ei și astfel își dezvoltă limbajul,
interacționează, socializeaza si își definesc personalitatea. Deoarece activitatea fundamentală
prin care se realizează toate activităţile din grădiniţă este jocul, care are o mulțime de valențe
formative. Acesta este mijlocul principal prin care se realizează capacităţiile sociale.
Totodată prin intermediul jocului didactic, se formează capacitățile de relaționare și de
exprimare a propriilor dorinte, trebuințe, trăiri.
Jocul este calea cea mai eficientă pentru dezvoltarea socială . Eficienţa acestuia constă în
faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii, ei depunând eforturi de gândire, de exprimare,
fără a conştientiza acest lucru, considerând că se joacă. Ca activitate, jocul contribuie la
dezvoltarea atitudinii pozitive față de sine, faţă de muncă şi faţă de învăţare. Este un mijloc
eficace care contribuie la dezvoltarea limbajului, activitate prin care realizăm, în cea mai mare
măsură, comunicarea didactică. Jocul impune o stare de destindere, bună dispoziţie, relaxantă,
ajutându-i pe preşcolari să-şi formeze capacitatea de a crea, de a se exprimare utilizând un
limbaj cât mai corect, frumos şi nuanţat.
Educatoarea trebuie să dea dovadă de mult tact pedagogic, de o bună pregatire psiho-
pedagogică știintifică și metodică pentru gestiona eficient desfășurarea jocului didactic, în
vederea formării și dezvoltării competenței de comunicare a preșcolarilor. Cadrul didactic
trebuie sa fie un creator, fiind recomandat ca jocurile didactice folosite sa aiba amprenta
creativitatii educatorului. Concepute intr-o forma atractiva ele solicita din partea prescolarului o

76
participare constructiva si in acelasi timp dinamica, in raport cu posibilitatile, interesele si
cerintele sale, atingându-se astfel cat mai eficient obiectivele stabilite.
Reușita jocului didactic în vederea formării competenței de comunicare depinde în mare
măsurăde modul cum acesta este organizat și conceput mediul educațional. Acesta trebuie să
stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acțiune, să-i ofere oportunități de
relaționare și socializare, de exprimare a propriilor trăiri. De aceea, educatoarea trebuie să aorde
o deosebită importanță organizării spațiului educațional. Prin tot ceea ce întreprinde, prin
personalitatea sa, educatoarea este un model pentru copii. Pentru a îndeplini cât mai potrivit rolul
de un bun partener de dialog, educatoarea trebuie să comunice, oferind copiilor ceea ce se
numește puterea exemplului.

77
 BIBLIOGRAFIE

1. Claparède, Ed., (1975) - Psihologia copilului și psihopedagogia experimentală, E.D.P.

București
2. Colceriu, L., (2010) - Metedica activității instructiv-educative în grădiniță, București
3. Cucoș, C., (1996) - Pedagogie, Polirom, Iași
4. Dogaru, Z., (2001) – Jocuri didactice pentru educarea limbajului, Ed. Aramis, București
5. Dumitriu, Gh., (1998) - Comunicare şi învăţare, EDP, Bucureşti
6. Dumitrana, M., (1999) – Educarea limbajului în învățămâtul preșcolar, Ed. Compania,
București
7. Ezechil, L (2002) – Comunicarea educaţională în context şcolar, EDP, Bucureşti
8. Ezechil, L., Păiși Lăzărescu, M, (2006) - Laboratorul preșcolar, Editura V&I Integral,
București
9. Glava, A., Glava. C., (2002) – Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia Educațional,
București
10. Golu, F., ( 2009) – Joc și învățare la copilul preșcolar, EDP, București
11. Iacob, L, coord. Cucoș, C, 1998, - Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Ed. Polirom, Iași
12. Iacob L., (1999) - Comunicarea didactică, în: Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi
13. Lupu, M., Iușcă, D., (2010), - Psihopedagogie pentru examenele de definitivat şi gradul II,
Iași
14. Marșieu, A., (2006), - Psihopedagogie și teoria și metodologia jocului didactic - Conspecte
pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad
15. Mitrofan, I. (1997) - Psihologie experienţială, Editura Infomedica, Bucureşti
16. Mitu, F, Antonovici Șt., (2005) – Metodica activităților de educarea a limbajului în
învățământul preșcolar, Ed. Humanitas Educașional, București
17. Moscal, C., (2006) - Psihopedagogie și teoria și metotologia jocului didactic - Conspecte
pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad
18. Păiși Lăzărescu, M., (2011) – Metodologia cercetării științifice în învățământul primar și
preșcolar, Ed. Paralela 45, Pitești
19. Pânișoară, I.O., (2006) - Comunicarea eficientă, ediție revăzută și adăugită, Ed. Polirom,
Iași
20. Preda, V., - coord- (2010) – Metodica activităților instructiv-educative în grădinițe de copii,
Ed. Sitech, Craiova
78
21. Putnic, M, (2006) - Psihopedagogie și teoria și metodologia jocului didactic - conspecte
pentru pregătirea examenelor de absolvire, număr tematic, Editura UAV, Arad
22. Revista învățământului preșcolar, nr 3-4, 2006
23. Revista învățământului preșcolar, nr 4, 2007
24. Revista învățământului preșcolar, nr 1-2, 2008
25. Revista învățământului preșcolar, nr 3-4, 2010
26. Revista învățământului preșcolar, nr 3-4, 2015
27. Revista învățământului preșcolar, nr 3- 4, 2016
28. Sălăvastru, D., (2004) - Psihologia Educaţiei, Editura Polirom, Bucureşti
29. Sîrghie, A., (2009) - Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar și
preșcolar, Ed. Alma Mater, Sibiu
30. Șchiopu, U., (1970) - Probleme psihologice ale jocurilor și distracțiilor, E.D.P., București
31. Şoitu L. (1996) – Pedagogia comunicării , EDP, Bucureşti
32. Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (1993) (coord.) Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti,
1993
33. Comunitatea on-line didactic.ro

79
80
 TEST DE EVALUARE INITIALA

DLC
OBIECTIV: Comunicarea verbala corecta sub aspect lexical si expresiv
I1: Denumeste personajele din tablou;
I2: Spune din ce poveste face parte fiecare personaj;
I3:Ce ai invatat din patania iedului, a Scufitei Rosii , a boierului, a ursului;

81
 TEST NR. 1
EVALUARE FINALĂ

1. Recunoaşte personajele şi povestea din care acestea fac parte.

2. Spune ce ştii despre ele și colorează bulina de sub povestea preferată!

TEST NR. 2

82
 EVALUARE FINALĂ

1. Desenează, în chenar, tot atâtea liniuţe câte silabe au cuvintele din imagini!

2. Alcătuieşte o propoziţie cu cele 4 cuvinte de mai sus!

83