Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
15 Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: erau şapte îngeri, având ultimele şapte
urgii, întrucât cu ele ia sfârşit mânia lui Dumnezeu. 2 Am văzut ceva ca o mare de sticlă
amestecată cu foc şi pe cei ce au învins fiara, imaginea ei şi numărul numelui ei, stând
lângă marea de sticlă, cu harfele lui Dumnezeu. 3 Ei cântau cântecul lui Moise, robul lui
Dumnezeu, şi cântecul Mielului, spunând:
16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi
vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“
2
Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei
şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.
3
Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate
vietăţile care erau în mare au murit.
4
Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge.
5
L-am auzit pe îngerul apelor spunând:
„Tu eşti drept – Tu, Cel Care eşti şi Care erai, Tu, Cel Sfânt –
1
pentru că ai judecat aceste lucruri[a].
6
Fiindcă ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat şi Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7
Şi am auzit altarul spunând:
2
17 Unul dintre cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase, a venit şi a vorbit cu mine,
spunându-mi: „Vino! Îţi voi arăta pedeapsa marii prostituate, care şade pe ape multe!
2
Regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul
desfrânării ei.“ 3 M-a dus, în Duhul, într-un deşert. Şi am văzut o femeie care şedea pe o
fiară stacojie, plină cu nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. 4 Femeia
era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, fiind împodobită cu aur, pietre preţioase şi
mărgăritare. Avea în mână un pahar de aur, plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei.
5
Pe fruntea ei era scris un nume, o taină:
Când am văzut-o, m-am mirat foarte tare. 7 Îngerul m-a întrebat: „De ce te miri? Îţi voi
spune taina femeii şi a fiarei care o duce, cea care are şapte capete şi zece coarne. 8 Fiara
pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea urmează să se ridice din Adânc şi va merge spre
distrugere. Locuitorii pământului, cei ale căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieţii de la
întemeierea lumii, se vor mira văzând fiara, pentru că ea era, nu mai este, dar va veni.
9
Aici este mintea care are înţelepciune! Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade
femeia. De asemenea, ele sunt şapte împăraţi, 10 dintre care cinci au căzut, unul este, şi
celălalt n-a venit încă, iar când vine, trebuie să rămână doar puţin. 11 Fiara care era, şi nu
mai este, e al optulea împărat. El este dintre cei şapte şi merge spre distrugere. 12 Cele
zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au primit împărăţia. Ei
primesc autoritatea de împărat doar pentru un ceas, împreună cu fiara. 13 Aceştia au un
singur scop şi îşi vor da puterea şi autoritatea lor fiarei. 14 Ei se vor război cu Mielul, dar
Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cu El
vor fi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.“
15
Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, cele pe care şade prostituata, sunt popoare,
mulţimi, neamuri şi limbi. 16 Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe
prostituată şi o vor lăsa pustiită, goală, iar carnea i-o vor mânca şi o vor arde în foc.
17
Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I înfăptuiască scopul prin faptul că ei vor lua
decizia să-i dea fiarei împărăţia lor până când se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.
18
Femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii
pământului.“
Căderea Babilonului
18 După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare
autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui. 2 El a strigat cu glas puternic:
3
a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
un adăpost pentru orice pasăre necurată,
un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
3
pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,
regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii[g] ei!“
4
Am auzit un alt glas din cer spunând:
4
povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele[h] oamenilor.
14
Rodul după care tânjea sufletul tău
s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare
sunt pierdute pentru tine
şi niciodată nu vor mai fi găsite.
15
Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe,
înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se 16 şi spunând:
Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe
mare vor sta departe 18 şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai
fost ca cetatea cea mare?» 19 Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi
jelindu-se:
5
nu se va mai auzi niciodată în tine;
23
lumina lămpii
nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
24
şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“
Aleluia!
19 După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulţimi,
spunând:
„Aleluia![i]
Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,
2
pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte!
El a judecat-o pe marea prostituată
care a pervertit lumea cu desfrânarea ei!
A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“
3
Au spus a doua oară:
„Aleluia!
Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“
4
Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au
închinat lui Dumnezeu, Care şade pe tron, zicând:
„Amin! Aleluia!“
5
Şi de la tron s-a auzit un glas, spunând:
„Aleluia!
6
Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte!
7
Să ne bucurăm, să ne veselim
şi să-I dăm slavă,
pentru că nunta Mielului a sosit,
iar mireasa Lui s-a pregătit[j].
8
I s-a dat să se îmbrace
în in fin, strălucitor şi curat.“
20 Am văzut un înger care cobora din cer şi care avea cheia Adâncului şi un lanţ mare în
7
mână. 2 El a înşfăcat balaurul, şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satan, şi l-a legat
pentru o mie de ani. 3 El l-a aruncat în Adânc, apoi a încuiat şi a pecetluit intrarea
deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile până când se vor fi împlinit cei o mie de ani.
După aceea, trebuie să fie eliberat pentru puţin timp.
4
Am văzut nişte tronuri, iar celor ce şedeau pe ele li s-a dat autoritatea să judece. Am
văzut şi sufletele celor ce au fost decapitaţi din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina
Cuvântului lui Dumnezeu, care nu i s-au închinat fiarei, nici imaginii ei şi care n-au primit
semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au domnit cu Cristos timp de o mie de ani.
5
(Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani.) Aceasta este
prima înviere. 6 Fericiţi[o] şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Asupra acestora
a doua moarte nu are autoritate, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor
domni cu El timp de o mie de ani.
21 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ
trecuseră, şi nici marea nu mai era. 2 Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând
din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. 3 Am auzit un
glas puternic ieşind de la tron şi spunând: „Iată, cortul[r] lui Dumnezeu este cu oamenii[s]!
El va veni să locuiască[t] împreună cu ei, iar ei vor fi poporul[u] Lui. Şi Dumnezeu Însuşi
va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)[v]. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea
nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au
8
dus.“
5
Cel Ce şedea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!“ A mai zis: „Scrie, pentru că
aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!“ 6 Apoi mi-a zis: „S-a terminat! Eu
sunt Alfa şi Omega[w], Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată
din izvorul apei vieţii. 7 Cel ce învinge, va moşteni aceste lucruri şi Eu voi fi Dumnezeul
Lui, iar el va fi fiul Meu. 8 Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi,
vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi
pucioasă, adică moartea a doua.“
Noul Ierusalim[x]
9
Unul din cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase pline cu ultimele şapte urgii, a
venit şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino! Îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ 10 M-a
dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat Cetatea Sfântă, Ierusalimul,
coborând din cer, de la Dumnezeu. 11 Ea avea slava lui Dumnezeu, iar strălucirea ei era ca
a unei pietre deosebit de preţioasă, ca un jasp, strălucind ca şi cristalul. 12 Avea un zid
mare şi înalt, avea douăsprezece porţi, iar la porţi – doisprezece îngeri. Pe ele erau scrise
numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. 13 Trei porţi erau spre răsărit, trei
porţi spre nord, trei porţi spre sud şi trei porţi spre apus. 14 Zidul cetăţii avea douăsprezece
temelii şi pe ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15
Cel care a vorbit cu mine avea o trestie de aur pentru măsurat, ca să măsoare cetatea,
porţile şi zidul ei. 16 Cetatea era aşezată în formă de pătrat, lungimea ei fiind la fel ca şi
lăţimea. A măsurat cetatea cu trestia şi era de douăsprezece mii de stadii[y]. Lungimea,
lăţimea şi înălţimea erau la fel. 17 A măsurat şi zidul şi era de o sută patruzeci şi patru de
coţi[z], după unitatea de măsură a omului, căci pe aceasta o folosea îngerul. 18 Zidul era
construit din jasp, iar cetatea era din aur curat, asemenea sticlei curate. 19 Temeliile zidului
cetăţii erau decorate cu tot felul de pietre preţioase. Prima temelie era de jasp, a doua – de
safir, a treia – de calcedonie, a patra – de smarald, 20 a cincea – de sardonix, a şasea – de
sardiu, a şaptea – de crisolit, a opta – de beril, a noua – de topaz, a zecea – de crisopraz, a
unsprezecea – de iacint, a douăsprezecea – de ametist.[aa] 21 Cele douăsprezece porţi erau
douăsprezece mărgăritare; fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Strada cetăţii era
din aur curat, limpede ca sticla.
22
N-am văzut nici un templu în cetate, pentru că Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic şi
Mielul sunt Templul ei. 23 Cetatea nu are nevoie nici de soare, nici de lună, ca să-i dea
lumină, pentru că o luminează slava lui Dumnezeu, iar Mielul este sfeşnicul ei.
24
Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în ea.
25
Porţile ei nu vor fi închise niciodată ziua şi acolo nu va mai fi noapte. 26 Gloria şi
onoarea neamurilor vor fi aduse în ea. 27 Nimic necurat nu va intra în ea şi nimeni care
trăieşte în spurcăciune şi minciună, ci doar cei care sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului.
9
22 Atunci mi-a arătat râul apei vieţii, scânteind ca şi cristalul. El ieşea din tronul lui
Dumnezeu şi al Mielului, 2 trecând prin mijlocul străzii cetăţii. Pe fiecare mal al râului se
afla pomul vieţii, care făcea roade de douăsprezece ori, dându-şi rodul o dată în fiecare
lună. Frunzele pomului erau pentru vindecarea neamurilor. 3 Nu va mai fi nimic blestemat
acolo. Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în cetate[ab], iar robii Lui I se vor închina.
4
Îi vor vedea faţa, iar Numele Lui va fi pe frunţile lor. 5 Nu va mai fi noapte, nu vor mai
avea nevoie de lumina lămpii şi nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi
va lumina. Ei vor domni în vecii vecilor.
6
Mi-a spus: „Aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate. Domnul, Dumnezeul
duhurilor profeţilor, Şi-a trimis îngerul să le arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se
întâmple în curând.“
10
Vino, Doamne Isuse!
21
Harul Domnului Isus să fie cu toţi!
Footnotes:
11
27. Apocalipsa 21:20 Identificarea exactă a anumitor pietre este nesigură
28. Apocalipsa 22:3 Lit.: în ea
29. Apocalipsa 22:7 Vezi nota de la 1:3
30. Apocalipsa 22:13 Vezi nota de la 1:8; de remarcat că Isus Îşi atribuie aceleaşi
cuvinte care, în 1:8 se referă la Dumnezeu
31. Apocalipsa 22:15 Cuvântul este asociat adesea cu impuritatea spirituală sau morală;
în Deut. 23:18 termenul se referă la un bărbat care practică prostituţia sacră
32. Apocalipsa 22:16 Vezi Num. 24:17
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright
© 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Geneza 1:1-4:15
1 La început, Dumnezeu[a] a creat cerurile şi pământul. 2 Pământul era pustiu şi gol; peste
faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.
3
Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că
lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar
întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.
6
Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească[b] în mijlocul apelor, care să despartă apele de
ape!“ 7 Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele
care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost. 8 Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară şi a
fost o dimineaţă: ziua a doua.
9
Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!“ Şi
aşa a şi fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un
loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 11 Atunci Dumnezeu a
zis: „Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea
rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor!“ Şi aşa a şi fost. 12 Pământul a dat vegetaţie:
plante care fac sămânţă potrivit soiului lor şi pomi care dau rod cu sămânţă în el, potrivit
soiului lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 13 A fost o seară şi a fost o
dimineaţă: ziua a treia.
14
Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe bolta cerului, care să despartă ziua de
noapte; ei să fie semne care să arate anotimpurile, zilele şi anii 15 şi să slujească drept
12
luminători pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului!“ Şi aşa a şi fost. 16 Dumnezeu a
făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, care să stăpânească ziua, şi
luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; a făcut, de asemenea, şi stelele.
17
Dumnezeu i-a aşezat pe bolta cerului, ca să dea lumină pământului, 18 să stăpânească
ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că acest lucru era
bun. 19 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a patra.
20
Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări pe bolta cerului,
deasupra pământului!“ 21 Astfel, Dumnezeu a făcut creaturile cele mari din ape, toate
vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit felurilor lor şi toate păsările
înaripate, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 22 Dumnezeu le-
a binecuvântat zicând: „Fiţi roditoare, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se
înmulţească şi păsările pe pământ!“ 23 A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a cincea.
24
Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit felurilor lor: vite,[c] animale
mici[d] şi animale sălbatice[e], fiecare potrivit felurilor lor!“ Şi aşa a şi fost. 25 Dumnezeu a
făcut animalele sălbatice, potrivit felurilor lor, vitele, potrivit felurilor lor şi toate
animalele mici care mişună pe pământ, potrivit felurilor lor. Dumnezeu a văzut că acest
lucru era bun.
26
Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om[f] după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;
ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul[g]
şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“
27
Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său,
după chipul lui Dumnezeu l-a creat;
bărbat şi femeie i-a creat.
28
Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi
supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele
care mişună pe pământ!“ 29 Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac
sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca
să le aveţi pentru hrană. 30 Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi
tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat
ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.
31
Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o
dimineaţă: ziua a şasea.
2 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului şi a întregii lor oştiri. 2 În ziua a
şaptea, Dumnezeu Îşi terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a şaptea
de toată lucrarea pe care a făcut-o. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o,
pentru că în ea s-a odihnit[h] de toată lucrarea pe care a făcut-o în creaţie.
13
Adam şi Eva
4
Aceasta este relatarea[i] creării cerurilor şi a pământului.
Când DOMNUL Dumnezeu[j] a făcut pământul şi cerurile, 5 pe pământ nu era încă nici o
plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolţise pentru că DOMNUL Dumnezeu încă nu
dăduse ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul, 6 ci doar un abur se
ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. 7 Atunci DOMNUL Dumnezeu l-a
modelat pe Adam[k] din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar
Adam a devenit un suflet viu. 8 DOMNUL Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în
răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat. 9 DOMNUL Dumnezeu a făcut să
crească din ţărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuţi la vedere şi buni de
mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieţii şi pomul cunoaşterii
binelui şi răului. 10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărţea în
patru braţe. 11 Numele primului braţ era Pişon; el curgea împrejurul[l] ţării Havila, unde
era aur. 12 Aurul acelei ţări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion[m] şi piatră de
onix. 13 Numele celui de-al doilea braţ era Ghihon. El curgea împrejurul ţării Cuş[n].
14
Numele celui de-al treilea braţ era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui
de-al patrulea braţ era Eufrat.
15
DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden, ca să o lucreze şi să
o păzească. 16 DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poţi să mănânci din orice pom
din grădină, 17 dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, pentru că în ziua
în care vei mânca din el vei muri negreşit!“
18
Apoi DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un
ajutor potrivit.“ 19 Astfel, DOMNUL Dumnezeu a modelat din ţărână toate animalele
câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Şi
numele pe care Adam i l-a dat fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 20 Adam le-a dat nume
tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un
ajutor potrivit. 21 Aşa că DOMNUL Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar
acesta a adormit. Atunci DOMNUL a luat una dintre coastele lui şi a închis carnea la locul
ei. 22 Şi, din coasta pe care a luat-o din Adam, DOMNUL Dumnezeu a făcut o femeie şi i-a
adus-o lui Adam. 23 Atunci Adam a exclamat:
14
Căderea în păcat şi consecinţele sale
3 Şarpele era mai şiret[p] decât toate fiarele câmpului, pe care DOMNUL Dumnezeu le
făcuse. El i-a spus femeii:
– A zis oare Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din orice pom din grădină.“?
2
– Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, i-a răspuns femeia şarpelui, 3 dar
Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din rodul pomului care este în mijlocul grădinii; nici să
nu-l atingeţi, pentru că veţi muri negreşit!“
4
Dar şarpele i-a zis femeii:
– Nu veţi muri nicidecum! 5 Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din
el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
6
Când a văzut că rodul pomului era bun de mâncat, plăcut la înfăţişare şi de dorit să facă
pe cineva înţelept, femeia a luat din rodul lui şi a mâncat; i-a dat şi soţului ei, care era cu
ea, şi a mâncat şi el. 7 Atunci li s-au deschis ochii, şi-au dat seama că sunt goi, au cusut
laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori cu ele.
8
Ei au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea
amurgului[q] şi s-au ascuns de DOMNUL Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar
DOMNUL Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis:
– Unde eşti?
10
– Am auzit glasul Tău în grădină, a răspuns el, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol;
de aceea m-am ascuns.
11
Dumnezeu l-a întrebat:
– Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ţi-am poruncit să nu
mănânci?
12
– Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom şi am mâncat, a
răspuns Adam.
13
Atunci DOMNUL Dumnezeu i-a zis femeii:
– Ce ai făcut?
15
blestemat eşti între toate vitele
şi între toate animalele sălbatice;
pe pântece te vei târî
şi vei mânca ţărână toată viaţa.
15
Voi pune duşmănie între tine şi femeie,
între sămânţa[r] ta şi sămânţa ei;
Sămânţa ei îţi va zdrobi capul,
iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“
16
Femeii i-a zis:
Cain şi Abel
16
4 Adam a cunoscut-o[v] pe soţia sa, Eva, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Cain[w].
Ea a zis: „Am căpătat[x] un om cu ajutorul DOMNULUI.“ 2 Apoi l-a născut pe Abel, fratele
lui Cain. Abel era păstor, iar Cain – plugar. 3 După o vreme, Cain I-a adus DOMNULUI o
jertfă din rodul pământului, 4 iar Abel I-a adus o jertfă din întâii născuţi ai turmei sale şi
din grăsimea lor. DOMNUL a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui, 5 însă spre Cain şi
jertfa lui nu a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.
6
DOMNUL i-a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce ţi s-a posomorât faţa? 7 Dacă faci
ce este bine, oare nu vei fi primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândeşte la uşă,
dorinţa lui este să te domine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti.“
8
Cain i-a zis fratelui său, Abel: „Haidem să ieşim la câmp![y]“ Pe când se aflau acolo,
Cain l-a lovit pe fratele său, Abel, şi l-a omorât. 9 Atunci DOMNUL l-a întrebat pe Cain:
– Ce ai făcut? Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine! 11 Acum
eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din
mâna ta. 12 Când vei ara pământul, el nu-ţi va mai da recolta[z]; pe pământ vei fi un
pribeag, un rătăcitor. 13 Cain I-a spus DOMNULUI:
– Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot purta. 14 Din moment ce m-ai izgonit astăzi de
pe faţa pământului şi trebuie să mă ascund de faţa Ta şi să devin un pribeag, un rătăcitor
pe pământ, atunci oricine mă va întâlni mă va ucide.
15
DOMNUL i-a răspuns:
DOMNUL a hotărât un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.
Footnotes:
1. Geneza 1:1 Ebr.: Elohim, numele divin cel mai frecvent folosit în VT; deşi în
ebraică este un plural, termenul funcţionează gramatical ca un singular; este un
plural care exprimă măreţia lui Dumnezeu
2. Geneza 1:6 Sau: firmament; tărie
3. Geneza 1:24 Cu referire la toate animalele care mai târziu vor fi domesticite
4. Geneza 1:24 Sau: animale care mişună; sau: animale care se târăsc; termenul
ebraic face referire la toate celelalte animalele mai mărunte, distincte de vite şi de
17
animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include şi insectele; şi în vs.
25, 26
5. Geneza 1:24 Lit.: vietăţi ale pământului
6. Geneza 1:26 Termenul ebraic se referă la fiinţele umane în general, şi nu la o
singură persoană; şi în v. 27
7. Geneza 1:26 TM; Siriacă: peste toate animalele sălbatice
8. Geneza 2:3 Poate avea şi sensul de a încheia
9. Geneza 2:4 Ebr.: toledot (istorie, relatare, genealogie), un cuvânt care marchează
începutul unei noi secţiuni principale. Cartea Geneza este structurată pe 10
toledoturi (2:4; 5:1; 6:9; 10:1; 11:10; 11:27; 25:12; 25:19; 36:1; 37:2)
10. Geneza 2:4 Ebr.: YHWH Elohim; YHWH este un nume personal al lui Dumnezeu,
care-L prezintă ca Dumnezeul legământului cu Israel, Dumnezeul Răscumpărător
(vezi Ex. 3:14-15; 6:2-6), pe când Elohim este un termen general, care-L prezintă
ca Dumnezeul Creator şi Suveran peste întregul univers. Cele două nume apar de
multe ori împreună, arătând că este vorba despre unul şi acelaşi Dumnezeu
11. Geneza 2:7 Termenul ebraic pentru om este Adam, înrudit cu adamah (ţărână)
12. Geneza 2:11 Sau: străbătea
13. Geneza 2:12 Răşină gălbui-transparentă şi aromată, uşor confundabilă cu o piatră
preţioasă
14. Geneza 2:13 Cel mai probabil identificată cu SE Mesopotamiei, patria cassiţilor, şi
nu cu Etiopia
15. Geneza 2:23 Ebr.: işa, femeie şi iş, bărbat, joc de cuvinte specific ebraicii biblice
16. Geneza 3:1 Termenul ebraic pentru şiret (arum) sună asemănător cu cel pentru goi
(arom), din 2:25
17. Geneza 3:8 Lit.: vântul (adierea) zilei, cel mai probabil cu referire la amurg
18. Geneza 3:15 Termenul ebraic pentru sămânţă este un termen cheie în VT; este un
singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe
linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai
multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă
a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de
cel teologic
19. Geneza 3:16 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur; sau: dar dorinţa
ta va depinde de el; sau: Tu vei dori să-ţi domini soţul, / dar el va stăpâni peste
tine.
20. Geneza 3:20 Eva (ebr.: Hava) înseamnă viaţă
21. Geneza 3:24 Sau: în faţa
22. Geneza 4:1 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale; în multe alte
locuri din carte
23. Geneza 4:1 Cain sună asemănător cu termenul ebraic pentru a naşte sau a căpăta
24. Geneza 4:1 Sau: am născut
25. Geneza 4:8 PentSam, LXX, VUL şi Siriacă; TM nu conţine: Haidem să ieşim la
câmp!
26. Geneza 4:12 Lit.: puterea lui; sau: el nu va mai rodi
18
19