Sunteți pe pagina 1din 143

Ministerul Sănătăţii

Institutul Naţional de Sănătate Publică


Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar
Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi

Cristian Goiceanu Violeta Calotă Răzvan Dănulescu


Andra Neamţu Eugenia Dănulescu

GHID PRACTIC
PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII
CU NORMELE NAŢIONALE DE EXPUNERE
A LUCRĂTORILOR
LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE
(ADOPTATE PRIN HG 520/2016)

2018
Ministerul Sănătăţii
Institutul Naţional de Sănătate Publică
Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar
Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi

GHID PRACTIC
PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII
CU NORMELE NAŢIONALE DE EXPUNERE
A LUCRĂTORILOR
LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE
(ADOPTATE PRIN HG 520/2016)

Cristian Goiceanu, Violeta Calotă, Răzvan Dănulescu,


Andra Neamţu, Eugenia Dănulescu

Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare


a Factorilor Determinanţi din Mediul de Viaţă şi Muncă

Bucureşti

2018

ISBN 978-973-0-28350-1

2
CUPRINS
Abrevieri 6
Introducere 7
1. Noţiuni privind expunerea la câmpuri electromagnetice 11
1.1. Mărimi prin care se exprimă nivelul câmpului extern 13
1.2. Zone de câmp: câmp apropiat şi câmp îndepărtat 14
1.3. Interacţiunea câmpurilor electromagnetice cu corpul uman 15
1.4. Mărimi prin care se exprimă limitele de expunere 18
2. Principalele prevederi ale normelor de expunere a
lucrătorilor la câmpuri electromagnetice 20
2.1. Efecte ale câmpurilor electromagnetice 21
2.2. Limite de expunere şi niveluri de acţiune 23
2.3. Obligaţiile angajatorului 28
2.4. Supravegherea sănătăţii 30
3. Modificări importante aduse de normele actuale 31
3.1. Modificări faţă de normele precedente 31
3.2. Completări faţă de normele anterioare: cazul mişcării
corpului în prezenţa câmpului magnetic static 33
4. Evaluarea conformității locurilor de muncă 35
4.1. Etape ale evaluării locurilor de muncă 36
4.2. Evaluarea iniţială a locului de muncă 37
4.3. Evaluarea riscurilor specifice 40
4.4. Evaluarea detaliată a expunerii 45
4.4.1. Utilizarea de informaţii disponibile şi de baze de date 47
4.4.2. Calcularea sau măsurarea nivelurilor câmpurilor externe 50
4.4.3. Dozimetria câmpurilor interne 52
5. Măsuri de protecţie şi de prevenire 54
5.1. Categorii de măsuri de reducere a riscurilor 54
5.2. Măsuri tehnice și organizatorice 55
5.3. Măsuri de reducere a expunerii versus evaluări dozimetrice 57
6. Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe 59
6.1. Metode și proceduri standardizate 60
6.1.1. Ghidul european 61
6.1.2. Standardele tehnice europene şi naţionale 62
6.2. Etapele procesului de măsurare 63
6.2.1. Etapa iniţială 64
6.2.2. Etapa identificărilor (pregătitoare) 65
6.2.3. Etapa măsurărilor propriu-zise 66
6.3. Cerințe privind efectuarea măsurărilor 68
6.3.1. Echipamente care nu necesită măsurări 69
6.3.2. Selectarea instrumentelor de măsură 69
6.3.3. Alegerea punctelor de măsurare 73
6.3.4. Protecţia personalului şi a instrumentelor de măsură 74
6.4. Cerințe privind buletinele / rapoartele de măsurări 75
6.5. Greşeli frecvent întâlnite la măsurarea câmpurilor 78
7. Interpretarea rezultatelor din buletinele de măsurări 81
7.1. Verificarea îndeplinirii cerinţelor referitoare la măsurarea
câmpurilor şi la buletinele de măsurări 82
7.2. Verificarea prezenţei echipamentelor considerate în mod
automat conforme cu normele 84
7.3. Selectarea valorilor prevăzute de norme cu care se
compară valorile măsurate 86
7.3.1. Valorile stabilite de norme ca termen de comparaţie 86
7.3.2. Alegerea nivelurilor de acţiune relevante pentru
benzile de frecvenţă măsurate 87
7.3.3. Cazul suprapunerii benzilor de frecvenţă pentru
efecte termice şi nontermice 89
7.3.4. Utilizarea nivelurilor de acţiune joase şi înalte 91
7.4. Evaluarea expunerii la câmpuri cu frecvenţe multiple 92
7.4.1. Regula frecvenţei multiple 93
7.4.2. Metoda vârfului ponderat 94
7.5. Concluziile evaluatorului privind rezultatele măsurărilor şi
recomandări necesare 95

4
8. Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale
angajatorului în privinţa măsurării câmpurilor
electromagnetice şi a evaluării expunerii 98
9. Bibliografie 102

ANEXE
Anexa 1. Obligaţiile angajatorului: articole din HG
520/2016 106
Anexa 2. Valori-limită de expunere şi niveluri de
declanşare a acţiunii pentru efecte nontermice 110
Anexa 3. Valori-limită de expunere şi niveluri de
declanşare a acţiunii pentru efecte termice 120
Anexa 4. Limite de expunere şi niveluri de referinţă
(acţiune) pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe
sub 1 Hz şi mişcarea în câmpuri magnetice statice 127
Anexa 5. Sumarea câmpurilor de frecvenţe multiple prin
metoda vârfului ponderat 129
Anexa 6. Modele de buletin / raport de măsurări ale
nivelurilor de câmpuri electromagnetice 133

Contents in English 140

5
Abrevieri

AGNIR – Grupul Consultativ pentru Radiaţiile Ne-Ionizante (Marea


Britanie)
AIMD – dispozitive medicale active implantate (Active Implanted
Medical Devices)
ANFR – Agenţia Naţională a Frecvenţelor (Franţa)
ASRO – Organismul Naţional de Standardizare din România
(denumire anterioară: Asociaţia de Standardizare din Romania)
CEM – câmpuri electromagnetice
CENELEC – Comitetul European pentru Standardizare în
Electrotehnică
CEPT – Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi
Telecomunicaţiilor
EC – Comisia Europeană
ECC – Comitetul pentru Comunicaţii Electronice al CEPT
EN – standard european
EP – Parlamentul European
EU – Uniunea Europeană
ICNIRP – Comisia Internaţională de Protecţie împotriva Radiaţiilor
Ne-Ionizante
IEC – Commisia Electrotehnică Internatională
IEEE – Institutul Inginerilor Electrotehnişti şi Electronişti
(organizaţie internaţională)
IRPA – Asociația Internațională de Protecție Radiologică
ITU – Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor
MFR – regula frecvenţei multiple
OMS / WHO – Organizaţia Mondială a Sănătăţii / World Health
Organization
SAR – rata de absorbţie specifică
SR – standard român
SR EN – standard european adoptat ca standard român
WPM – metoda vârfului ponderat (weighted peak method)
6
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Introducere

Normele actualele de expunere a lucrătorilor la câmpuri


electromagnetice (CEM) au fost adoptate prin HG nr. 520 din 16
iulie 2016 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice. Această hotărâre transpune în legislaţia naţională
prevederile Directivei europene nr. 35/2013. Noile norme înlocuiesc
cerinţele de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor
la CEM stabilite anterior prin HG 1136/2006.
HG 520/2016 a încorporat prevederile Directivei
2013/35/UE şi a preluat integral anexele directivei în care sunt
prezentate valorile-limită de expunere (ELV) şi nivelurile de
declanşare a acţiunii (AL). Astfel, la fel ca în cazul directivei
europene, noile norme naţionale aduc modificări importante ale
sistemul de limite de expunere, în primul rând în ceea ce priveşte
numărul de limite utilizate şi mărimile fizice prin care sunt
exprimate. De asemenea, au fost modificate unele valori ale limitelor
de expunere sau ale nivelurilor de declanşare a acţiunii, precum şi
unele benzi de frecvenţă pe care se aplică aceste valori.
Datorită complexităţii noilor norme, Comisia Europeana a
publicat, în noiembrie 2015, un “Ghid facultativ de bune practici
pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind
câmpurile electromagnetice”. O mare parte dintre informaţiile şi
recomandările din ghidul european sunt, în general, pe înţelesul unei
categorii largi de cititori, fiind la îndemâna celor care nu au o
pregătire de specialitate în domeniul expunerii umane la CEM. Cu
toate acestea, există destul de multe situaţii în care informaţiile
oferite de ghidul european sunt la un nivel tehnic relativ ridicat – în
special în anexele tehnice din volumul I, precum şi unele pasaje din
7
Introducere

volumul II. În aceste situaţii angajatorilor le va fi necesar ajutorul din


partea specialiştilor în domeniu, atât pentru înţelegerea informaţiilor
furnizate, cât şi pentru aplicarea lor în practică.
Pentru utilizarea corectă a prevederilor normelor naţionale
de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice se pot folosi
informaţiile, recomandările şi studiile de caz prezentate în ghidul
european. De altfel, pentru corecta evaluare a expunerii lucrătorilor,
HG 520/2016 prevede utilizarea ghidului european, atât de către
angajatori (art. 13), cât şi de către furnizorii externi de servicii de
evaluare (art. 4).
Cu toate acestea, volumul mare de informaţii din ghidul
european (volumele I şi II au in total peste 400 de pagini) poate
conduce la dificultăţi de parcurgere şi înţelegere corectă a
informaţiilor oferite. Dificultăţi mai mari pot fi întâmpinate în cazul
situaţiilor de expunere complexe care presupun parcurgerea mai
multor secțiuni sau chiar a tuturor secţiunilor din volumul I.
În acest context legat de dificultatea sporită a noilor norme
naţionale, precum şi de dimensiunea amplă a ghidului european,
prezentul ghid caută să aducă clarificările necesare într-o manieră cât
mai concisă. Spre deosebire de ghidul european, acest ghid
reprezintă un material mult mai scurt, mai uşor de parcurs şi de
înțeles. Materialul propus se adresază într-un limbaj clar şi
nesofisticat unui public larg şi variat: angajatorilor, responsabililor
cu activitatea de sănătate şi securitate în muncă, personalului din
direcţiile de sănătate publică, precum şi furnizorilor de servicii de
măsurare a câmpurilor electromagnetice.
Ghidul de faţă preia în mod sintetic principalele informații
din ghidul european, la care a contribuit şi primul autor al acestei
cărţi, dar şi din alte documente cum sunt monografiile Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (OMS) sau standardele române, europene şi
internaţionale.
8
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Toate aceste informaţii au fost sistematizate într-o manieră


care facilitează utilizarea lor în practică. De exemplu, toate etapele
de evaluare a conformității sunt cuprinse intr-un singur capitol pentru
a oferi cititorului o imagine de ansamblu și, totodată, o parcurgere
cursiva, pas cu pas, a etapelor necesare pentru rezolvarea situaţiei
întâlnite la locurile de muncă.
În domeniul legislației, materialul prezentat caută să aducă
lămuriri asupra semnificaţiei prevederilor tehnice ale HG 520/2016 şi
asupra schimbărilor aduse de noile norme de expunere. De
asemenea, sunt făcute recomandări referitor la modul de aplicare
corectă în practică a acestor prevederi, în special cele care privesc
modalităţile de verificare a conformităţii.
Capitolele cu caracter tehnic, referitoare la măsurarea
nivelurilor de CEM, la buletinele (rapoartele) de măsurări şi la
interpretarea datelor prezentate în acestea, se adresează, cu
predilecţie, atât furnizorilor de servicii de măsurare a CEM, cât şi
celor care interpretează rezultatele din buletinele de măsurări.
Subiectul măsurării CEM a fost abordat doar pe scurt, acesta fiind un
domeniu complex care este reglementat de standarde tehnice
specifice.
Aspectele tehnice referitoare la modul de întocmire a
buletinelor de măsurări, precum şi aspectele mai detaliate referitoare
la valorile-limită de expunere şi la nivelurile de declanşare a acţiunii
sunt prezentate în anexe. Anexele mai curpind şi toate articolele
selectate din întreg textul HG 520/2016, referitoare la obligaţiile
angajatorului.
Ghidul este astfel structurat încât cititorul poate parcurge
materialul propus spre documentare în ordinea care îi este
convenabilă. În funcţie de experienţa şi de scopul său, utilizatorul
ghidului se poate orienta spre capitolele şi anexele care îi pot facilita
demersul.
9
Introducere

Desigur, toţi cei interesaţi de mai multe detalii privind


evaluarea conformităţii expunerii la CEM vor găsi informaţii
suplimentare în anexele tehnice din ghidul european, precum şi în
standardele tehnice europene în domeniul expunerii umane la CEM,
o parte dintre ele adoptate sau în curs de adoptare ca standarde
române. În aceste materiale, furnizorilor de servicii de evaluare a
expunerii şi de măsurare a CEM vor găsi o multitudine de
recomandări de bune practici, precum şi metode de măsurare şi de
calcul.

10
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

1. Noţiuni privind expunerea la câmpuri


electromagnetice

Organismul uman poate fi expus la câmpuri


electromagnetice (CEM) de mai multe feluri care se clasifică în
funcţie de natura lor şi de domeniul de frecvenţă:
 câmpuri electrice şi câmpuri magnetice statice (0 Hz);
 câmpuri electrice şi câmpuri magnetice de joasă
frecvenţă (sub 100 kHz);
 câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă (100 kHz
– 300 GHz): radiofrecvenţă (RF) şi microunde.
Cu excepţia câmpurilor electrice sau magnetice statice, toate
celelalte tipuri de câmp sunt variabile în timp, adică amplitudinea lor
într-un punct se modifică în timp, în mod periodic sau, cu altfel spus,
oscilează. Oscilaţia câmpului electromagnetic poate fi localizată
(Fig. 1.1) sau se poate propaga în spaţiu (Fig. 1.2) de la un punct la
altul. Atunci când CEM se propagă în spaţiu, câmpul respectiv
reprezintă o undă electromagnetică.

Fig. 1.1. Oscilaţii locale: variaţia periodică în timp a intensităţii


câmpului electric într-un punct dat din spaţiu.
11
Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM

Fig. 1.2. Unda: variaţia periodică în spaţiu a intensităţii câmpului


electric la un moment de timp dat.

Câmpurile electromagnetice sunt caracterizate de o serie de


parametri, dintre care cei mai importanţi din punct de vedere al
determinării expunerii sunt următorii:
 frecvenţa,
 perioada,
 lungimea de undă,
 nivelul,
 forma de undă,
 modulaţia.
Frecvenţa reprezintă numărul de oscilaţii pe secundă şi se
măsoară în Hz. Perioada oscilaţiei este durata necesara pentru
efectuarea unei oscilaţii complete şi se măsoară în secunde. Aceste
două mărimi sunt legate între ele şi anume, frecvenţa este egală cu
inversul perioadei de oscilaţie:
(1.1) f = 1/T
Lungimea de undă este definită ca distanţa dintre două
maxime sau minime consecutive ale undei electromagnetice la un
moment dat (Fig. 1.2) şi este măsurată în metri.

12
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

1.1. Mărimi prin care se exprimă nivelul câmpului extern

Nivelul câmpului electromagnetic poate fi exprimat prin mai


multe mărimi fizice (tabelul 1.1). În funcţie de vectorul de câmp
determinat şi de frecvenţa câmpului, mărimile fizice prin care se
exprimă nivelul CEM sunt:
 intensitatea câmpului electric E,
 intensitatea câmpului magnetic H,
 inducţia magnetică (densitatea de flux magnetic) B,
 densitatea de putere (a undei plane echivalente) S.

Densitatea de putere (vectorul Poynting) este produsul dintre


intensităţile de câmp, electric şi magnetic:
(1.2) S=E•H
Normele de expunere au stabilit nişte niveluri de referinţă cu
care se compară nivelurile de câmp extern. În HG 520/2016
nivelurile de referinţă sunt denumite niveluri de declanşare a
acţiunii sau, pe scurt, niveluri de acţiune.

Tabelul 1.1. Mărimi fizice prin care poate fi exprimat nivelul


câmpurilor electromagnetice externe.
Mărime Simbol Unitate de măsură Simbol
Intensitatea câmpului electric E volt pe metru V/m
Intensitatea câmpului magnetic H amper pe metru A/m
Inducţia magnetică B tesla T
Densitatea de putere S watt pe metru pătrat W/m2
Note: 1. Deoarece unitatea de măsură pentru inducţia magnetică, tesla (T) are o
valoare foarte mare, în practică pentru exprimarea valorilor inducţiei
magnetice se utilizează submultiplii mili (mT) şi micro (µT).
2. În normele în vigoare, nu se mai utilizează intensitatea câmpului magnetic
H pentru exprimarea de niveluri de declanşare a acţiunii.
13
Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM

1.2. Zone de câmp: câmp apropiat şi câmp îndepărtat

Caracteristicile câmpului electromagnetic în spaţiul care


înconjoară sursa depind de distanţa faţă de sursă şi de lungimea de
undă. Lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa:
(1.3) =c/f
c fiind viteza de propagare în aer de 3•108 m/s.
În funcţie de raportul dintre distanţa faţă de sursa şi lungimea
de undă (sau dimensiunea antenei), punctul în care se determină
nivelul de câmp electromagnetic se poate situa fie în zona de câmp
apropiat, fie în zona de câmp îndepărtat (IEEE, 2003; ITU, 2008).

Zona de câmp îndepărtat


Zona de câmp îndepărtat este situată la distanţe faţă de sursă
care sunt considerabil mai mari decât lungimea de undă. Câmpul se
propagă sub formă de undă electromagnetică, iar intensităţile de
câmp electric şi magnetic sunt reciproc perpendiculare şi totodată
perpendiculare pe direcţia de propagare. Între cele două intensităţi
de câmp, câmp electric şi magnetic, există un raport constant numit
impedanţă de undă:

E
(1.4) Z
H
În condiţii de spaţiu liber, când unda se propagă prin aer,
impedanţa de undă are valoarea de 377 Ω. Deoarece între
intensităţile de câmp electric şi magnetic, există un raport constant,
este suficient să se măsoare una dintre ele şi, apoi se poate calcula
cealaltă dintre ele, iar densitatea de putere se poate calcula cu
ajutorul ecuaţiei 1.2.

14
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Zona de câmp apropiat


Regiunea din vecinătatea sursei de câmp electromagnetic
este denumită zona de câmp apropiat. In această zonă, vectorii de
câmp electric şi magnetic nu sunt în mod necesar perpendiculari între
ei, iar raportul lor variază mult de la un punct la altul.
În zona de câmp apropiat este necesar să se măsoare ambele
intensităţi de câmp, electric şi magnetic, deoarece nu există un raport
constant între ele. Mai mult, deoarece în această zonă câmpul are un
caracter predominat neradiant, deci nu poate fi considerat o undă.
Astfel, în zona de câmp apropiat nu are sens să se utilizeze densitatea
de putere a undei electromagnetice pentru determinarea nivelurilor
de câmp.

1.3. Interacţiunea câmpurilor electromagnetice cu corpul


uman

Interacţiunea dintre câmpurile electromagnetice şi corpul


uman conduce la un transfer de energie de la câmp la mediul
biologic. Ca urmare a absorbţiei de energie pot apărea diverse efecte
la nivelul ţesuturilor şi organelor.

Interacţiuni directe
Interacţiune CEM cu corpul uman conduce la inducerea în
corp de câmpuri interne şi de curenţi electrici. În funcţie de frecvenţa
CEM şi de nivelul acestora, poate să apară sau nu un efect biofizic
sesizabil cum ar fi (AGNIR, 2012; ICNIRP, 2009; ICNIRP, 2010;
ICNIRP, 2016; WHO, 2006; WHO, 2007):
 stimularea electrică a ţesuturilor excitabile,
 efectul termic,
 efecte specifice câmpului magnetic static.

15
Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM

În domeniul de joasă frecvenţă predomină efectul de


stimulare a ţesuturilor excitabile din punct de vedere electric.
Curenţii induşi în corp de câmpurile electrice şi magnetice externe
pot conduce la stimularea celulelor nervoase şi a celulelor musculare.
La frecvenţe înalte, se manifestă preponderent efectul de
încălzire a ţesuturilor ca urmare a absorbţiei de energie de la CEM.
Absorbţia de energie electromagnetică depinde, în principal, de
frecvenţa şi de intensitatea CEM, de proprietăţile electrice ale
ţesutului care, la rândul lor, sunt legate de compoziţia chimică, de
structura organului şi de localizarea lui, precum şi de proprietăţile
electrice şi de geometria ţesuturilor din jur lor (AGNIR, 2012).
Câmpurile magnetice statice nu induc curenţi în ţesuturi
deoarece fluxul magnetic este constant în timp, însă fluxul magnetic
exercită forţe asupra sarcinilor electrice din lichidele biologice aflate
în mişcare, în special din sânge. În plus, la deplasarea unei persoane
(sau a unei părţi a corpului) în câmp magnetic static, apare o variaţie
a fluxului magnetic datorită modificării poziţiei corpului (sau a unei
părţi a corpului) faţă de sursa de câmp, ceea ce poate conduce la
senzaţii precum vertij, greaţă, gust metalic şi magnetofosfene la
mişcarea bruscă a capului (ICNIRP, 2014; WHO, 2006).

Interacţiuni indirecte
În afară de interacţiunea directă a CEM cu corpul uman, mai
pot apare şi interacţiuni intermediate de obiecte aflate în câmpul
prezent în spaţiul din jurul persoanei expuse (EC, 2015; WHO,
2006). Efectele datorate interacţiunilor corpului cu obiectele expuse
la CEM se numesc efecte indirecte. Aceste obiecte pot fi exterioare
corpului (Fig. 1.3), precum diverse obiecte metalice, inclusiv obiecte
feromagnetice sau interioare corpului, aşa cum sunt implanturile
metalice pasive sau dispozitivele electronice numite implanturi
active, AIMD (active implanted medical device), de exemplu
stimulatorul cardiac.

16
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Fig.1.3. Lucrător care atinge un obiect conductor


aflat într-un câmp electromagnetic.

Perturbarea câmpului în apropierea corpului uman


Corpul uman perturbă câmpurile electrice statice şi
câmpurile electrice variabile în timp datorită proprietăţilor sale
electrice mult diferite de cele ale aerului din jurul său (ICNIRP,
2010). În contrast cu acestea, câmpurile magnetice statice şi de joasă
frecvenţă nu sunt perturbate de prezenţa corpului uman deoarece
ţesuturile biologice au proprietăţi magnetice similare cu cele ale
aerului.
În cazul câmpurilor electromagnetice de înaltă frecvenţă,
prezenţa corpului biologic perturbă ambele componente ale
câmpului, electrică şi magnetică, datorită cuplajului care există între
cei doi vectori de câmp la aceste frecvenţe. Deşi ţesuturile biologice
au proprietăţi magnetice asemănătoare cu cele ale aerului, valorile
câmpului magnetic în organismul expus diferă de valoarea câmpului
17
Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM

magnetic extern în absenţa corpului uman, în zona care ar fi fost


ocupată de acesta. Acest lucru se datorează cuplajului câmpului
magnetic cu câmpul electric deoarece acesta din urmă este direct
influenţat de proprietăţile electrice ale ţesuturilor (AGNIR, 2012;
Goiceanu & Dănulescu, 2006).

1.4. Mărimi prin care se exprimă limitele de expunere

Spre deosebire de nivelurile de câmp electromagnetic extern


şi a restricţiilor asupra acestora, expunerea la câmp electromagnetic
se exprimă prin mărimi fizice care descriu cantitativ interacţiunea
dintre CEM şi corpul uman:
 intensitatea câmpului electric intern Ei ,
 rata de absorbţie specifică (a energiei) SAR,
 absorbţia specifică (de energie) SA,
 densitatea de putere a undei incidente S,
 inducţia magnetică statică şi lent variabilă B0,
 densitate de curent indus în corp J.
Rata de absorbţie specifică SAR (Specific Absorption Rate)
(Durney 1986, Suess 1989) reprezintă rata de absorbţie a energiei pe
unitatea de masă, iar unitatea de măsură este W/kg.
Absorbția specifică reprezintă energia absorbită de unitatea
de masă de țesut biologic, pe durata unui singur impuls al câmpurilor
pulsatorii. Această mărime se exprimă în jouli pe kilogram (Jkg –1) şi
se utilizează pentru stabilirea limitelor față de efectele auditive
datorate expunerii la câmpuri pulsatorii de microunde.
Densitatea de putere (S) reprezintă raportul dintre puterea
radiantă incidentă perpendicular pe o suprafață și aria suprafeței
respective şi se exprimă în wați pe metru pătrat (Wm-2). Această
mărimea se utilizată la frecvențe foarte înalte, pentru care adâncimea
de pătrundere în corp este scăzută.

18
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Tabelul 1.2. Mărimi fizice care pot fi utilizate pentru exprimarea


expunerii la CEM şi stabilirea de limite de expunere.
Mărime Simbol Unitate de măsură Simbol
Intensitatea câmpului electric intern Ei volt pe metru V/m
Inducţia magnetică statică externă B0 tesla T
Densitatea de curent indus J amper pe metru pătrat A/m2
Rata de absorbţie specifică SAR watt pe kilogram W/kg
Absorbţia specifică (de energie) SA joule pe metru pătrat J/m2
Densitatea de putere a undei incidente S watt pe metru pătrat W/m2
Note: 1. Deoarece unitatea de măsură pentru inducţia magnetică, tesla (T) are o
valoare foarte mare, în practică pentru exprimarea valorilor inducţiei
magnetice se utilizează submultiplii mili (mT) şi micro (µT).
2. În normele în vigoare, nu s-au mai stabilit limite pentru densitatea de curent
indus în corp J, în schimb s-a utilizat intensitatea câmpului electric intern Ei
pentru limitarea expunerii.
3. Normele actuale au stabilit valori-limită de expunere pentru densitatea de
putere a undei incidente doar la frecvenţe peste 6 GHz.

În principiu, toate mărimile enumerate mai sus pot fi utilizate


pentru evaluarea expunerii umane la CEM, precum şi la limitarea
expunerii. Cu toate acestea, nu este necesar să se utilizeze toate
aceste mărimi, unele dintre ele fiind redundante.
Menţionăm faptul că, în normele actuale, limita de expunere
pentru efecte nontermice de stimulare electrică este exprimată prin
intermediul intensităţii câmpului electric intern Ei , în locul densităţii
de curent indus în corp J utilizate în normele precedente.

19
Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM

2. Principalele prevederi ale normelor de expunere


a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice

Actualele norme naţionale de expunere a lucrătorilor la


câmpurile electromagnetice au fost adoptate prin HG nr. 520 din 16
iulie 2016 (Guvernul României, 2016). Aceste norme stabilesc
cerinţele de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor
la riscuri generate de câmpuri electromagnetice şi le înlocuiesc pe
cele stabilite anterior prin HG 1136/2006 .
HG 520/2016 a transpus în legislaţia naţională prevederile
Directivei 2013/35/UE (EP & Council of the EU, 2013). Normele
naţionale de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice au
încorporat toate prevederile tehnice ale Directivei 2013/35/UE.
Astfel, HG 520/2016 a preluat integral anexele directivei în care sunt
prezentate valorile-limită de expunere (ELV) şi nivelurile de
declanşare a acţiunii (AL).
Principalele prevederi ale normelor naţionale de expunere a
lucrătorilor la câmpurile electromagnetice, adoptate prin HG
520/2016, sunt focalizate, la fel ca şi în cazul Directivei 2013/35/UE,
pe următoarele direcţii:
 Efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
 Limitele de expunere şi nivelurile de acţiune;
 Obligaţiile angajatorului:
 Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor;
 Adoptarea de măsuri pentru evitarea sau reducerea
riscurilor;
 Informarea şi instruirea lucrătorilor;
 Consultarea şi participarea lucrătorilor.
 Supravegherea sănătăţii.
20
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Valorile-limită de expunere au fost stabilite pe baza


efectelor directe pe termen scurt ale expunerii la CEM.
În ceea ce priveşte obligaţiile angajatorului, majoritatea lor
sunt cuprinse în capitolul II din hotărâre: "Obligaţiile angajatorului"
şi sunt focalizate pe cele patru direcţii menţionate mai sus. HG
520/2016 mai prevede şi alte câteva obligaţii cuprinse în alte
capitole. Anexa 1 din ghidul de faţă prezintă articolele din hotărâre
referitoare la obligaţiile angajatorului.
Pentru determinarea expunerii, hotărârea prevede utilizarea
Ghidului facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a
Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice (EC,
2015), numit în continuare, pe scurt, ghidul european.
De asemenea, HG 520/2016 defineşte noţiunea de „servicii
sau persoane competente” care pot furniza servicii de evaluare,
măsurare şi/sau calculare a expunerii lucrătorilor la CEM.
Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi la câmpuri
electromagnetice se face de către personal medical specializat, în
conformitate cu legislaţia şi practica naţională.

2.1. Efecte ale câmpurilor electromagnetice

Conform art. 2, HG 520/2016 „reglementează toate efectele


biofizice directe şi efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile
electromagnetice‖. Această hotărâre ia în considerare „efectele
biofizice directe pe termen scurt‖ bine cunoscute şi acceptate de
comunitatea ştiinţifică internaţională.
Normele naţionale „nu vizează efectele pe termen lung ale
expunerii la câmpurile electromagnetice‖, efecte pentru care nu s-a
putut stabili o relaţie de cauzalitate clară şi nici nu a fost determinată
o relaţie doză-efect. Din aceste motive, efectele pe termen lung nu au
fost acceptate de comunitatea ştiinţifică internaţională şi nu au putut
fi luate în considerare de către organismele internaţionale pentru
stabilirea de limite de expunere.
21
Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM

Efectele biofizice directe cunoscute ale câmpului


electromagnetic asupra corpului uman includ:
 Efecte termice;
 Stimularea electrică a muşchilor, a nervilor sau a
organelor senzoriale;
 Curenţii induşi în membre.

Stimularea electrică a organelor senzoriale datorată expunerii


la câmpuri magnetice intense, statice sau de foarte joasă frecvenţă,
se poate manifesta prin simptome tranzitorii. Astfel, stimularea
datorată câmpurilor electrice induse în sistemul vestibular de câmpul
magnetic extern, poate conduce la vertij, iar stimularea retinei poate
provoca senzaţii vizuale numite fosfene. Stimularea electrică mai
poate determina o perturbare temporară a funcţiilor cerebrale
sau musculare ceea ce poate reprezenta un risc la adresa securităţii
lucrătorului.

Efectele indirecte se datorează prezenţei, în spaţiul unde


există câmpul electromagnetic, a unui obiect exterior, purtat pe corp
sau implantat. În funcţie de natura obiectului, interacţiunea cu
câmpul poate conduce la următoarele efecte:
 Interferenţe cu echipamente şi dispozitive medicale
pasive (structuri metalice) sau active (dispozitive
electronice), implantate sau purtate pe corp;
 Proiectarea (smulgerea) de obiecte feromagnetice aflate
în câmpuri magnetice statice;
 Curenţi de contact la atingerea obiectelor metalice;
 Iniţierea dispozitivelor electro-explozive (detonatoare);
 Incendii şi explozii din cauza scânteilor datorate
prezenţei câmpurilor electromagnetice.

22
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

2.2. Limite de expunere şi niveluri de acţiune

2.2.1. Valori-limită de expunere

Pentru a proteja sănătatea lucrătorilor este necesar să se


limiteze nivelul acelor mărimi care sunt direct legate de apariţia
efectului biofizic predominant.
În domeniul de joasă frecvenţă, absorbţia de energie de la
câmpul electric sau magnetic extern este scăzută, iar efectul termic
este nesemnificativ. Efectele asupra sănătăţii sunt legate de
stimularea electrică a muşchilor, a nervilor sau a organelor
senzoriale. Din acest motiv, mărimea fizică prin care se exprimă
limitele de expunere este intensitatea câmpului electric intern Ei şi
are ca unitate de măsură voltul pe metru V/m.
Pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe între 0 - 1 Hz, se mai
utilizează şi limite de expunere pentru inducţia magnetică externă B0
(EC, 2015; ICNIRP, 2009).
La frecvenţe înalte, efectul de stimulare a ţesuturilor
musculare şi nervoase este nesemnificativ, iar efectul dominant este
cel termic. Deoarece absorbţia de energie de la câmpul extern este
importantă, mărimea de interes este rata de absorbţie specifică a
energiei electromagnetice SAR. Limitele de expunere în termeni de
SAR sunt de două feluri:
 valoarea SAR pe întreg corpul;
 valori SAR locale pentru limitarea absorbției
excesive de energie în mici părți ale corpului.
Menţionăm că absorbția excesivă de energie în mici părţi ale
corpului poate apărea în câmpul apropiat din proximitatea unei surse
de CEM (antene, sistemele de încălzire dielectrică, etc.).

23
Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM

La frecvenţe mai mari de 6 GHz, pentru a limita încălzirea la


nivelul pielii, se mai utilizează şi limitarea valorii densităţii de
putere S a undei incidente.
Pentru protejarea față de efectele auditive datorate expunerii
la câmpuri pulsatorii de microunde, se utilizează o limită exprimată
prin absorbția specifică de energie SA.
HG 520/2016 a stabilit două feluri de valori-limită de
expunere ELV (Exposure Limit Value):
 ELV pentru efecte asupra sănătăţii;
 ELV pentru efecte senzoriale.
Aceste limite sunt prezentate în anexa 2 „Efectele nontermice‖ şi
anexa 3 „Efectele termice‖ din hotărâre şi în anexele cu aceleaşi
numere din prezentul ghid. Tabelele 2.1 şi 2.2 prezintă sintetic
mărimile fizice utilizate ca limitele de expunere în HG 520/2016.

Tabelul 2.1. Mărimile fizice prin care sunt exprimate valorile-limită


de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii prevăzute de HG
520/2016.
Unitate de Domeniu de
Mărime Simbol
măsură frecvenţă
Inducţia magnetică externă B0 T 0 – 1 Hz
Intensitatea câmpului electric intern Ei V/m 1 Hz – 10 MHz
Rata de absorbţie specifică SAR W/kg 100 kHz – 6 GHz
Densitatea de putere a undei incidente S W/m2 6 – 300 GHz

Tabelul 2.2. Mărimile fizice prin care sunt exprimate valorile-limită


de expunere ELV pentru efecte senzoriale prevăzute de HG 520/2016.
Unitate de Domeniu de
Mărime Simbol
măsură frecvenţă
Inducţia magnetică externă B0 T 0 – 1 Hz
Intensitatea câmpului electric intern Ei V/m 1 – 400 Hz
Absorbţia specifică (de energie) SA J/m2 0,3 – 6 GHz
24
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

2.2.2. Niveluri de declanşare a acţiunii

Doar două dintre mărimile prin care se exprimă valorile-


limită de expunere pot fi măsurate în practică: inducţia magnetică B0
la frecvenţe sub 1 Hz şi, în anumite situaţii (zona de câmp
îndepărtat), densitatea de putere incidentă S la frecvenţe peste 6 GHz.
Deoarece, în majoritatea situaţiilor, mărimile prin care sunt
exprimate valorile-limită de expunere nu pot fi măsurate, s-au
introdus niveluri de acţiune AL (Action Levels). Aşa cum precizează
HG 520/2016, nivelurile de declanşare a acţiunii sunt: „nivelurile
operaţionale stabilite în scopul simplificării procesului de dovedire a
respectării valorii-limită de expunere ELV relevante sau, după caz,
pentru a lua măsurile relevante de protecţie sau de prevenire
specificate de prezenta hotărâre‖.
Nivelurile de declanşare a acţiunii pentru efecte directe
sunt exprimate prin mărimi fizice mai uşor de măsurat:
 intensitatea câmpului electric E,
 inducţia magnetică B,
 densitatea de putere S,
 curentul indus în membre IL,
La acestea se adaugă nivelurile de referinţă pentru efecte directe
prevăzute de ghidul european pentru câmpuri magnetice cu
frecvenţe sub 1 Hz şi pentru cazul mişcării în câmp magnetic static:
 derivata temporală a inducţiei magnetice dB/dt.
Nivelurile de acţiune pentru efecte indirecte sunt
exprimate prin:
 curentul de contact IC,
 inducţia magnetică statică B0 (pentru interferenţe cu
implanturi active şi pentru riscul de atracţie şi
proiectare a obiectelor feromagnetice).
25
Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM

HG 520/2016 a stabilit nivelurile de acţiune AL pentru


efecte directe la care se adaugă nivelurile de referinţă, asimilate
nivelurilor de acţiune, prezentate de ghidul european. Nivelurile de
referinţă pentru derivata temporală a inducţiei magnetice dB/dt la
frecvenţe cuprinse între 0 - 1 Hz au fost stabilite de Comisia
Internaţională pentru Protecţia faţă de Radiaţiile Ne-Ionizante
(ICNIRP, 2014) şi au fost preluate, ulterior, de ghidul european.
Hotărârea a prevăzut utilizarea ghidului european în care sunt
prezentate aceste niveluri pentru mişcarea în câmp magnetic static şi
pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz.
În cazul efectelor indirecte, nivelurile de declanşare a
acţiunii în termeni de inducţia magnetică statică B0 au fost introduse
cu scopul de a proteja faţă de următoarele riscuri:
 Interferența cu dispozitive medicale active implantate
(de exemplu stimulatoare cardiace);
 Riscul de atracție și proiectare a obiectelor
feromagnetice în câmpul magnetic marginal intens.

Tabelele 2.3 şi 2.4 prezintă mărimile fizice utilizate în


normele actuale ca niveluri de acţiune. Valorile AL prevăzute de HG
520/2016, precum şi cele stabilite de ICNIRP şi incluse în ghidul
european sunt prezentate în anexele 2, 3 şi 4 din ghidul de faţă.

Tabelul 2.3. Mărimile fizice prin care sunt exprimate nivelurile de


declanşare a acţiunii AL stabilite de HG 520/2016 pentru efecte directe.
Unitate de Domeniu de
Mărime Simbol
măsură frecvenţă
Derivata temporală a inducţiei magnetice dB/dt T/s 0 – 1 Hz
Inducţia magnetică B T 1 Hz – 300 GHz
Intensitatea câmpului electric extern E V/m 1 Hz – 300 GHz
Densitatea de putere a undei incidente S W/m2 6 – 300 GHz
Curentul indus în membre IL mA 10 – 110 MHz

26
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Tabelul 2.4. Mărimile fizice prin care sunt exprimate nivelurile de


declanşare a acţiunii AL stabilite de HG 520/2016 pentru efecte indirecte.
Unitate de Domeniu de
Mărime Simbol
măsură frecvenţă
Inducţia magnetică statică B0 T 0 Hz
Curentul de contact IC mA 0 – 110 MHz

În cazul efectelor nontermice specifice câmpurilor de joasă


frecvenţă, pentru intensitatea câmpului electric E şi pentru inducţia
magnetică B există trei feluri de valori ale nivelurilor de declanşare a
acţiunii:
 AL joase – niveluri joase de declanşare a acţiunii;
 AL înalte – niveluri înalte de declanşare a acţiunii;
 AL membre – niveluri de declanşare a acţiunii pentru
expunerea membrelor (la un câmp magnetic localizat).
Pentru derivata temporală a inducţiei magnetice dB/dt la
frecvenţe cuprinse între 0 – 1 Hz au fost stabilite două feluri de
valori ale nivelurilor de declanşare a acţiunii:
 AL joase;
 AL înalte.
În cazul efectelor termice specifice frecvenţelor înalte, există
un singur fel de valori ale nivelurilor de acţiune - AL unic - pentru
toate mărimile utilizate în scopul limitării efectelor expunerii.
Nivelurile de declanşare a acţiunii sunt astfel formulate încât
respectarea lor face ca, în majoritatea condiţiilor de expunere,
limitele de bază să nu fie depăşite. Pe de altă parte, depăşirea
nivelelor de acţiune nu înseamnă, în mod obligatoriu, că sunt
depăşite limitele de expunere de bază, ci doar că sunt necesare alte
metode de evaluare a expunerii.
27
Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM

2.3. Obligaţiile angajatorului

Pentru protejarea lucrătorilor faţă de riscurile de sănătate şi


de securitate datorate expunerii la câmpuri electromagnetice, HG
520/2016 a stabilit o serie de obligaţii ale angajatorului. Majoritatea
acestor obligaţii sunt cuprinse în capitolul II: "Obligaţiile
angajatorului". În plus faţă de acestea, HG 520/2016 mai prevede
câteva alte obligaţii ale angajatorului legate de conformarea cu
valorile-limită de expunere şi de supravegherea sănătăţii angajaţilor,
cuprinse în următoarele două capitole:
 Capitolul I "Dispoziţii generale", secţiunea a 2-a "Valorile-
limită de expunere şi nivelurile de declanşare a acţiunii";
 Capitolul III "Supravegherea sănătăţii".
Toate aceste articolele din HG 520/2016 care definesc obligaţiile
angajatorilor sunt prezentate în anexa 1 din acest ghid.
Principalele obligaţii ale angajatorului pot fi grupate în patru
categorii de activităţi:
 Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor;
 Adoptarea de măsuri pentru evitarea sau reducerea riscurilor;
 Informarea şi instruirea lucrătorilor;
 Consultarea şi participarea lucrătorilor.
La aceste obligaţii se adaugă dispoziţiile privind supravegherea
sănătăţii lucrătorilor care constituie un capitol separat.
Cele mai multe şi, totodată, cele mai complexe dintre
obligaţiile angajatorului sunt cele referitoare la determinarea
expunerii şi la evaluarea riscurilor, precum şi la evitarea sau
reducerea riscurilor. Aceste obligaţii sunt prezentate sintetic în cele
ce urmează.

28
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Obligaţii ale angajatorului privind determinarea


expunerii şi evaluarea riscurilor (art. 10 - 18):
 La identificare şi evaluarea CEM de la locul de muncă trebuie
să se ţină seama de:
 Ghidul european pentru implementarea Directivei
2013/35/UE;
 Standarde furnizate la nivel naţional: standarde europene
adoptate ca standarde române (SR EN);
 Recomandări relevante furnizate la nivel naţional;
 Baze de date referitoare la expunere;
 Niveluri de emisie şi alte date furnizate de producători
sau distribuitori.
 La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenţie
deosebită mai multor aspecte precum:
 Valorilor-limită de expunere;
 Caracteristicilor expunerii;
 Efectelor biofizice directe şi efectelor indirecte,
inclusiv a efectelor asupra sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor expuşi unor riscuri deosebite;
 Expunerii simultane la mai multe surse şi la câmpuri de
frecvenţe multiple;
 Existenţei echipamentelor de muncă alternative
proiectate pentru a reduce expunerea la CEM;

Obligaţii ale angajatorului privind adoptarea de măsuri


pentru evitarea sau reducerea riscurilor (art. 19 – 29):
 Adoptă măsuri pentru eliminarea sau reducerea la
minimum a riscurilor generate de CEM (art. 19);
 În cazul depăşirii AL, dacă evaluarea nu a demonstrat
că ELV nu sunt depăşite, elaborează şi pune în
aplicare un plan de acţiune care cuprinde măsuri

29
Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM

tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri


care depăşesc ELV (art. 21);
 Ţine cont de lucrătorii expuşi unor riscuri deosebite /
specifice, cât şi de toate efectele indirecte, pentru a
elabora, adapta şi pune în practică planul de acţiune
(art. 22 şi 23).
 Dacă, în pofida măsurilor luate, ELV sunt depăşite,
angajatorul (art. 27):
ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub
aceste ELV,
stabileşte şi consemnează cauzele depăşirii ELV,
adaptează în consecinţă măsurile de protecţie şi de
prevenire în scopul de a evita o nouă depăşire.

2.4. Supravegherea sănătăţii

La locurile de muncă în care există expunere la câmpuri


electromagnetice, „în scopul prevenirii şi detectării cât mai rapid
posibil a oricărui efect nociv asupra stării de sănătate‖, se va asigura
supravegherea sănătăţii lucrătorilor (art. 32).
Atunci când nivelul de expunere depăşeşte valorile-limită de
expunere ELV sau dacă un lucrător raportează efecte asupra
sănătăţii, angajatorul asigură controale medicale sau supraveghere
medical individual. Costurile controlului sau supravegherii medicale
nu vor fi suportate de lucrător (art. 34).

30
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

3. Modificări importante aduse de normele actuale

Actualele norme aduc o serie de modificări ale valorilor-


limită de expunere ELV şi ale nivelurilor de acţiune AL. Schimbările
aduse privesc nu doar modificarea unor valori, ci se referă şi la
mărimile fizice utilizate pentru evaluarea expunerii. De asemenea, în
cazul efectelor nontermice specifice frecvențelor joase, s-a trecut la
utilizarea mai multor tipuri de ELV şi de AL (Calotă, 2013; Calotă et
al, 2017; Goiceanu et al, 2017a; 2017b; 2017c).
În continuare sunt prezentate principalele modificări pe care
HG 520/2017 le aduce faţă de HG 1136/2006. Aceste modificări le
reflectă fidel pe cele aduse de Directiva 2013/35/UE.

3.1. Modificări faţă de normele precedente

În privinţa mărimilor fizice utilizate şi a domeniile de


frecvenţă pe care se aplică acestea, au apărut următoarele modificări:
 Schimbarea mărimii fizice utilizate la evaluarea şi
limitarea expunerii la CEM de joasă frecvenţă. Dacă în
normele precedente se utiliza ca ELV mărimea fizică
denumită densitatea de curent indus în corp J, în actualele
norme se utilizează intensitatea câmpului electric intern Ei ;
 Renunţarea la AL exprimat ca densitatea de putere S la
frecvenţe sub 6 GHz (în vechile norme densitatea de putere
se utiliza şi între 10 MHz – 6 GHz).
 Pentru componenta magnetică, s-a renunţat la exprimarea
AL ca intensitate a câmpului magnetic H (A/m) în
favoarea inducţiei magnetice B (T), pe întreg spectrul de
frecvenţă 0 Hz – 300 GHz.
31
Cap 3 – Modificări importante aduse de normele actuale

Referitor la sistemul de valori-limită de expunere şi de


niveluri de declanşare a acţiunii, s-a trecut la un sistem mai complex
care cuprinde mai multe tipuri de valori. Astfel, modificările vizează
următoarele aspecte:
 Introducerea unui sistem dual de limite de expunere
 ELV pentru efecte asupra sănătăţii;
 ELV pentru efecte senzoriale.

 Introducerea de niveluri multiple de acţiune (AL):


 AL joase;
 AL înalte;
 AL pentru expunerea membrelor
(la un câmp magnetic localizat).
Astfel, pentru expunerea la câmpuri magnetice externe de
joasă frecvenţă între 1 – 400 Hz, normele prevăd câte două valori ale
intensităţii de câmp electric intern Ei, , mărime utilizate la evaluarea
şi la limitarea expunerii: ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV
pentru efecte senzoriale.
În ceea ce priveşte nivelurile de declanşare a acţiunii AL
joase, pentru efecte nontermice, normele în vigoare aduc unele
modificări de valori ale acestora pentru:
 Câmpuri electrice de joasă frecvenţă peste 820 Hz;
 Câmpuri magnetice de joasă frecvenţă peste 25 Hz;
 Câmpuri magnetice de frecvenţa reţelei (50 Hz):
(1 mT conform HG 520/2016 faţă de 0,5 mT prevăzut de
HG 1136/2006)
De asemenea, în domeniul de frecvenţă 100 kHz – 10 MHz,
există două seturi de niveluri de declanşare a acţiunii: AL pentru
efecte nontermice şi AL pentru efecte termice.

32
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

3.2. Completări faţă de normele anterioare: cazul mişcării


corpului în prezenţa câmpului magnetic static

La toate aceste modificări desprinse din textul şi din anexele


HG 520/2016, se adaugă limitele şi nivelurile referitoare la
expunerea la câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz, precum şi la
expunerea datorată mişcării în câmp magnetic static, valori
prezentate în ghidul european (EC, 2015). Spre deosebire de
normele anterioare care considerau doar cazul staţionării în câmp
magnetic static, unele dintre aceste noi limite şi niveluri vizează,
pentru prima dată, cazul expunerii datorate mişcării corpului sau a
unor părţi ale corpului, în câmp magnetic static.
Noile limite şi niveluri prevăzute de ghidul european pentru
aplicarea Directivei 2013/35/UE sunt:
 Restricţii de bază (limite) pentru mişcarea în câmp magnetic
static şi pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz:
- intensitatea câmpului electric intern Ei
 Niveluri de referinţă (asimilate cu niveluri de declanşare a
acţiunii) pentru mişcarea în câmp magnetic static şi pentru
câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz:
- derivata inducţiei magnetice în raport cu timpul dB/dt

Directiva 2013/35/UE a prevăzut, în art.11, utilizarea acestor


noi limite şi niveluri care erau în curs de elaborare la momentul
apariției directivei. Aceste valori au fost stabilite de Comisia
Internaţională pentru Protecţia faţă de Radiaţiilor Neionizante
(ICNIRP) în anul 2014 şi preluate, ulterior, de ghidul european.
Utilizarea ghidului european şi, implicit, a noilor limite incluse în el,
este prevăzută şi de HG 520/2016 prin art. 4 şi art. 13.

33
Cap 3 – Modificări importante aduse de normele actuale

Limitele şi nivelurile stabilite de ICNIRP şi preluate de


ghidul european referitoare la mişcarea în câmp magnetic static şi
expunerea la câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz sunt
prezentate în anexa 4 din ghidul de faţă.
Toate aceste modificări şi completări au făcut ca actualele
norme naţionale şi europene să fie complexe şi să prezinte multe
elemente de noutate, ceea ce a condus la un grad mai mare de
dificultate la aplicarea lor în practică. Din acest motiv, Comisia
Europeana a stabilit, prin textul Directivei 2013/35/UE, necesitatea
elaborării unui ghid de bune practici pentru implementarea directivei,
ghid publicat în noiembrie 2015.

34
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

4. Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

Pentru orice loc de muncă este necesară o evaluare generală


a riscurilor, în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006. În cazul locurilor de muncă la care
lucrătorii pot fi expuşi la câmpuri electromagnetice, mai este
necesară şi o evaluare a riscurilor specifice expunerii la CEM.
Evaluarea riscurilor asociate expunerii la CEM va ţine cont
atât de efectele directe ale câmpurilor, cât şi de efectele indirecte
datorate unor obiecte prezente la locul de muncă şi care suportă
influenţe din partea câmpurilor electromagnetice. Pentru lucrătorii
cu riscuri deosebite se vor realiza evaluări separate care să ţină
cont de sensibilitatea lor şi de particularităţile interacţiunii cu câmpul
electromagnetic.
Evaluarea locurilor de muncă la care există expunere la
câmpuri electromagnetice are ca scop demonstrarea conformităţii cu
normele de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice.
Aceasta se poate face în mai multe moduri, iar modalitatea optimă
depinde de situaţiile de expunere existente la locurile de muncă luate
în considerare.
Evaluare specifică expunerii la câmpuri electromagnetice se
va face în acord cu prevederile HG 520/2016. Pentru realizarea
acestei evaluări se pot utiliza metodele prezentate în Ghidul
facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a Directivei
2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice, publicat de
Comisia Europeană. În cele ce urmează este prezentat, pe scurt,
procesul de evaluare a locurilor de muncă, proces descris pe larg în
ghidul european.

35
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

4.1. Etape ale evaluării locurilor de muncă

Există mai multe modalităţi de efectuare a evaluării locurilor


de muncă unde există surse de câmpuri electromagnetice. Metodele
adecvate se vor alege în funcţie de particularităţile locurilor de
muncă, în primul rând de echipamentele care generează CEM şi de
eventuala prezenţă a lucrătorilor cu riscuri deosebite.
Etapele evaluării locurilor de muncă unde există
echipamente care generează CEM pot fi încadrate în următoarele
categorii (EC, 2015):
 Evaluarea iniţială a locului de muncă: evaluarea surselor de
CEM - echipamente utilizate la locul de muncă (evaluare de
tip check list) ;
 Evaluarea specifică a riscurilor asociate expunerii la CEM;
 Evaluarea detaliată / suplimentară a expunerii şi a
conformităţii cu normele de expunere.
Primele două etape sunt obligatorii, a treia fiind necesară
doar dacă evaluarea inițială a echipamentelor nu a fost suficientă
pentru demonstrarea conformității. În privinţa evaluării riscurilor
specifice expunerii la CEM, această etapă este obligatorie atunci
când la locurile de muncă există echipamente care generează CEM.
Paşii care trebuie urmaţi depind de rezultatul obţinut la
fiecare dintre evaluările efectuate. În cazurile cele mai simple în care
expunerea la CEM este redusă, iar acest fapt poate fi demonstrat pe
baza tabelului 3.2. din ghidul european, este suficient să se efectueze
doar evaluarea iniţială a surselor de la locul de muncă, însoțită de
evaluarea specifică a riscurilor asociate CEM.
În alte situaţii în care expunerile pot avea niveluri destul de
mari, va fi necesar ca, pe lângă evaluarea specifică a riscurilor
asociate CEM, să se efectueze şi o evaluare detaliată a expunerii
lucrătorilor urmată de verificarea conformităţii cu normele de
36
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

expunere (cu valorile-limită de expunere ELV sau cu nivelurile de


declanşare a acţiunii AL). Astfel, în unele cazuri poate fi necesară
calcularea sau măsurarea nivelurilor de CEM la locurile de muncă și
compararea lor cu AL. În alte cazuri, poate fi necesară evaluarea
expunerii lucrătorilor prin calcularea unor mărimi fizice interne, prin
intermediul unor studii de dozimetrie și, ulterior, compararea
valorilor acestor mărimi cu ELV.
În funcţie de rezultatele obţinute în diverse etape de
evaluare, poate fi necesar să se ia măsuri de reducere a expunerii
lucrătorilor sub limitele de expunere. După adoptarea de măsuri, se
va relua procesul de evaluare a locurilor de muncă și, eventual, de
luare de noi măsuri, până la demonstrarea conformității.
Subcapitolele următoare prezintă succint cele trei tipuri de
evaluări prezentate mai sus și descrise pe larg în ghidul european. În
privinţa evaluării detaliate a expunerii la CEM, au mai fost incluse şi
alte informaţii disponibile în literatura de specialitate (ASRO, 2009a;
ASRO, 2009b; Goiceanu & Dănulescu, 2006; Morega & Calotă,
2016; WHO, 2006; WHO, 2007).

4.2. Evaluarea iniţială a locului de muncă

Evaluarea iniţială a riscurilor de la locul de muncă


urmăreşte să stabilească:
 dacă există riscuri datorate expunerii la CEM prezente la
locurile de muncă;
 dacă sunt necesare evaluări detaliate ale expunerii;
 dacă este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru
protecţia lucrătorilor.
În această etapă sunt identificate situaţiile de expunere la
CEM: sursele, adică echipamentele prezente la locul de muncă care
generează CEM, precum şi activităţile desfăşurate care presupun
utilizarea acestor echipamente.
37
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

Pentru a veni în ajutorul angajatorilor care identifică şi


evaluează activităţile şi echipamentele care generează CEM, ghidul
european prezintă tabelul 3.2. cu situaţii întâlnite în mod obişnuit la
locurile de muncă. Pentru diverse situaţii de expunere (echipamente,
activităţi) tabelul specifică, în trei coloane separate, dacă sunt sau nu
sunt necesare evaluări specifice pentru trei categorii de lucrători:
 toţi lucrătorii,
 lucrători cu riscuri deosebite datorate dispozitivelor
medicale active implantate (AIMD),
 alţi lucrători care prezintă riscuri deosebite:
- lucrători cu implanturi medicale pasive,
- lucrători cu dispozitive medicale purtate pe corp,
- lucrătoare gravide.
Evaluarea iniţială pe baza tabelului 3.2. din ghidul
european, (evaluare tip check-list a echipamentelor care emit CEM)
poate conduce la unul dintre următoarele rezultate:
1. Dacă în toate cele trei coloane se menţionează că nu sunt
necesare evaluări specifice, atunci nivelurile de CEM vor fi atât
de scăzute încât nu necesită o evaluare a riscurilor specifice
expunerii la CEM şi nici luarea de măsuri suplimentare privind
protecţia lucrătorilor.
2. Dacă se menţionează necesitatea unor evaluări specifice în una
sau ambele coloane care se referă la lucrătorii cu riscuri
deosebite, atunci este necesară o evaluarea separată a riscurilor
pentru lucrătorii cu riscuri deosebite. Măsurile necesare sunt
specifice lucrătorilor cu riscuri deosebite şi sunt prezentate în
anexa E din ghidul european.
3. Când tabelul indică necesitatea efectuării de evaluări pentru toţi
lucrătorii, aceasta înseamnă că este necesară o evaluare a
riscurilor mai detaliată, precum şi o estimare mai riguroasă a
expunerii care să verifice dacă AL sau ELV sunt depăşite sau nu.
38
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Cele trei tipuri de situaţii de expunere la CEM a lucrătorilor


cu diverse grade de risc, precum şi deciziile care se impun privind
acţiunile de urmat în aceste situaţii sunt prezentate în diagrama din
figura 4.1.

Fig. 4.1. Evaluarea iniţială pentru diverse categorii de lucrători:


fără riscuri deosebite (LFRD) şi cu riscuri deosebite (LRD),
fără implanturi active (LRD-FIA) sau cu implanturi active (LRD-IA).

Indiferent de rezultatul evaluării iniţiale, acesta nu exclude


obligaţia angajatorilor de a efectua o evaluare generală a riscurilor
prezente la locurile de muncă.
39
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

4.3. Evaluarea riscurilor specifice

Evaluarea riscurilor specifice expunerii la CEM se plasează


în contextul evaluării generale a riscurilor la locul de muncă. Există o
multitudine de metode pentru evaluarea riscurilor la locurile de
muncă, alegerea metodei folosite rămânând la latitudinea
angajatorului sau a furnizorului de servicii de evaluare.
Ghidul european conţine un capitol menit să îndrume şi să
ofere o metodă generală utilizabilă la realizarea evaluării riscurilor
asociate CEM. În cele ce urmează prezentăm succint principalele
informaţii din ghidul european referitoare la evaluarea riscurilor
asociate expunerii la CEM, recomandări bazate pe informaţiile
oferite de Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă.
Această organizaţie a elaborat o platformă online interactivă de
evaluare a riscurilor (Online Interactive Risk Assessment – OiRA)
care poate fi aplicată şi în cazul riscurilor asociate CEM.
Platforma OiRA permite o evaluare a riscurilor în mai mulţi
paşi structuraţi în patru etape:
1. Pregătire - colectarea de informaţii referitoare la:
 activitatea desfăşurată;
 echipamente utilizate care emit CEM;
 lucrătorul care desfășoară activitatea.
2. Identificare:
 pericole - activități şi echipamente care generează CEM;
 lucrătorii care prezintă riscuri:
- lucrătorul de la locul de muncă respectiv;
- lucrători care îndeplinesc alte sarcini în zonă;
- persoane care nu sunt angajaţi direcţi: vizitatori,
contractanţi, responsabili livrări sau service.

40
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

 lucrătorii care prezintă riscuri deosebite:


- lucrători cu dispozitive medicale active implantate
(AIMD);
- lucrători cu dispozitive medicale pasive implantate;
- lucrători cu dispozitive medicale purtate pe corp;
- lucrătoare gravide.
3. Evaluarea riscurilor şi stabilirea priorităţii lor:
 Evaluarea simplă a riscurilor când în toate cele trei
coloane ale tabelului 3.2 din ghidul european s-a răspuns
cu „Nu‖ (check list);
 Evaluarea riscurilor pe baza gravităţii și a probabilităţii
unui eveniment periculos ;
 Evaluări separate pentru:
- efecte directe,
- efecte indirecte pentru toţi lucrătorii,
- efecte specifice asupra lucrătorilor cu risc deosebit.
4. Plan de acţiune:
 Plan de măsuri
 Implementarea măsurilor
 Monitorizarea riscurilor şi revizuirea evaluării
După prima etapă de colectare de informaţii despre locurile
de muncă şi lucrători, urmează etapa de identificare a pericolelor şi
a persoanelor care prezintă riscuri. Identificarea pericolelor se referă
la activitățile şi echipamentele care generează CEM, precum şi la
caracteristicile CEM (natura şi parametrii câmpului). Ca prim pas, se
va utiliza lista de activităţi şi echipamente din tabelul 3.2 din ghidul
european. De asemenea, se identifică persoanele care prezintă riscuri
datorate expunerii la CEM, inclusiv lucrătorii care prezintă riscuri
deosebite, precum cei cu implanturi active. Pentru lucrătorii care
prezintă riscuri deosebite se vor face evaluări specifice separate.

41
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

În cele ce urmează, vom prezenta mai detaliat cea de-a treia


etapă intitulată „Evaluarea riscurilor şi stabilirea priorităţii riscurilor‖
şi care reprezintă etapa cea mai laborioasă.
Evaluarea riscurilor şi stabilirea priorităţii riscurilor este
cea de a treia etapă a evaluării riscurilor, iar gradul ei de
complexitate depinde de situaţia concretă de la locul de muncă.
Situația de expunere este evaluată, în primă instanţă, în funcţie de
răspunsurile cu ―da‖ sau ―nu‖ la coloanele relevante din tabelul 3.2
din ghidul european. În multe cazuri va fi suficientă o evaluare
simplă, dar în unele cazuri va fi necesar să se efectueze o evaluare
suplimentară. În aceste din urmă cazuri, evaluarea riscurilor se va
face ţinând seama atât de:
 gravitatea unui eveniment periculos,
 probabilitatea ca acel eveniment să aibă loc.

În cazul prezenţei câmpurilor electromagnetice la locul de


muncă pot apărea riscuri datorate celor două categorii de interacţiuni:
directe și indirecte. Riscurile datorate fiecăreia dintre cele două
categorii de interacţiune, directe şi indirecte, trebuie evaluate
separat. De asemenea, se vor evalua în mod specific riscurile
deosebite la care sunt supuşi lucrătorii din următoarele grupuri:
 lucrători cu dispozitive medicale active implantate (AIMD);
 lucrători cu dispozitive medicale pasive implantate;
 lucrători cu dispozitive medicale purtate pe corp;
 lucrătoare gravide.

Evaluarea riscurilor legate de interacţiunile directe va ţine


cont de caracteristicile CEM prezente în zonele unde lucrătorii au
acces. Pericolul legat de expunere la CEM depinde, în principal, de:
 Intensitatea câmpului,
 Frecvenţă,
42
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Pe lângă aceste mărimi, mai sunt şi alţi parametri care pot


afecta gradul de severitate al evenimentului periculos:
 Forma de undă,
 Uniformitatea spaţială,
 Variaţia în timp a intensităţii câmpului.

Expunerea la CEM poate reprezenta un pericol doar dacă


nivelul expunerii depăşeşte valorile-limită de expunere ELV.
Deoarece, în practică, majoritatea ELV nu pot fi calculate sau
măsurate cu uşurinţă, este mai simplu să se evalueze dacă nivelurile
de CEM depăşesc sau nu AL pentru efecte directe.

Evaluarea riscurilor legate de interacţiunile indirecte


trebuie să ţină cont de următoarele evenimente posibile:
 Interferenţa cu dispozitive medicale active (electronice),
implantate sau purtate pe corp;
 Riscul de proiectare a obiectelor feromagnetice în câmpuri
magnetice statice;
 Amorsarea detonatoarelor;
 Incendii şi explozii rezultate din aprinderea materialelor
inflamabile din cauza scânteilor produse sub acţiunea CEM;
 Curenţii de contact.
Îndrumări privind evaluarea riscurilor legate de efectele
indirecte pot fi găsite în ghidul european (anexa E), precum şi în
standardele europene CLC/TR 50404, CLC/TR 50426, CLC/TR
50427.

Evaluarea separată a riscurilor pentru lucrătorii cu riscuri


deosebite se va face în mod specific fiecăruia dintre grupurile de
lucrători prezentate mai sus. Pentru aceste grupuri de lucrători, ELV
şi AL ar putea să nu ofere o protecţie suficientă. Cu toate acestea, o

43
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

protecţie adecvată a lucrătorilor cu riscuri deosebite poate fi


asigurată prin conformarea cu nivelurile de referinţă prevăzute în
Ordinul MSP 1193/2006 pentru aprobarea Normelor privind
limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice
de la 0 Hz la 300 GHz.
Pentru a preveni pericolul datorat acţiunii câmpurilor
magnetice statice asupra implanturilor feromagnetice, se recomandă
respectarea nivelului de acţiune pentru riscul de proiectare a
obiectelor feromagnetice în câmpuri magnetice statice care are
valoarea de 0,5 mT.
Tabelul de mai jos sumarizează toate nivelurile de acţiune
AL pentru efecte indirecte care se aplică tuturor lucrătorilor sau
lucrătorilor cu riscuri deosebite. De asemenea, au fost incluse
nivelurile de referinţă RL pentru protecţia populaţiei. Detalii privind
modalităţile de evaluare a riscurilor pentru lucrătorii cu riscuri
deosebite pot fi găsite în anexa E a ghidului european (EC, 2015).

Tabelul 4.1. Nivelurile de acţiune AL pentru efecte indirecte


şi niveluri de referinţă RL pentru populaţie care se pot aplica
diverselor categorii de lucrători.
Efect Domeniu de Mărime Valoare AL Lucrători
indirect frecvenţă fizică / RL protejaţi
Proiectare de obiecte
Toţi
feromagnetice în câmp 0 Hz B0 AL: 3 mT
lucrătorii
magnetic static
Interferenţa câmpului Lucrători
0 Hz B0 AL: 0,5 mT
magnetic static cu AIMD* cu AIMD*
AL variabil: Toţi
Curent de contact 2,5 - 100 kHz IC
1 - 40 mA lucrătorii
Perturbarea dezvoltării RL variabil.
Joasă Lucrătoare
sistemului nervos al B La 50Hz:
frecvenţă gravide
fătului 100 µT

44
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

4.4. Evaluarea detaliată a expunerii

La unele locuri de muncă, pot exista echipamente care să


genereze CEM puternice. Câmpurile emise ar putea să depăşească
AL, ELV sau ar putea conduce la riscuri inacceptabile datorate
efectelor indirecte (EC, 2015). Pentru asemenea locuri de muncă
trebuie să se efectueze o evaluare suplimentară, detaliată, a expunerii
la CEM şi a conformităţii cu normele.
Tabelul 3.2. din ghidul european (sau tabelul 1 din
standardul SR EN 50499) prezintă o listă a activităţilor profesionale,
a echipamentelor şi a locurilor de muncă generice pe baza căreia se
poate decide dacă sunt sau nu sunt necesare evaluări suplimentare ale
conformităţii. Aşa cum s-a arătat în subcapitolul 4.2. şi figura 4.1., în
situaţia în care în prima etapă, cea a evaluării iniţiale a locului de
muncă, s-a trecut „Da‖ în coloana relevantă – coloana (1) din tabelul
3.2. – atunci va fi necesară o evaluare suplimentară a expunerii.

Evaluarea conformităţii expunerii se poate face în mai multe moduri:


1. Evaluare pe baza datelor existente privind expunerea
datorată echipamentelor de muncă utilizate. Informaţiile pot fi
luate fie din documentele furnizate de producătorul
echipamentelor referitor la emisia de CEM, fie din bazele de
date cu evaluări generice privind expunerea de la diverse
echipamente standardizate sau în anumite sectoare de
activitate. Pentru angajatori aceasta este cea mai simplă
modalitate de evaluarea.
2. Calcularea sau măsurarea nivelurilor de CEM şi
compararea lor cu nivelurile de acţiune AL. Atât calcularea,
cât şi măsurarea nivelurilor de CEM sunt mai puțin accesibile
angajatorilor deoarece necesită cunoştinţe aprofundate de
specialitate şi dotarea tehnică adecvată. Din acest motiv,
45
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

majoritatea angajatorilor va avea nevoie de asistenţă din partea


specialiştilor. La rândul lor, furnizorii de servicii specializaţi
vor trebui să deţină personal calificat, instrumente adecvate
pentru măsurarea CEM şi să cunoască procedurile
standardizate adecvate situaţiilor de expunere investigate
(ASRO, 2009a; Goiceanu & Dănulescu, 2006; Morega &
Calotă, 2016).
3. Evaluarea dozimetrică a mărimilor interne şi raportarea
rezultatelor la valorile-limită de expunere ELV. Evaluarea
dozimetrică reprezintă un domeniu de înaltă specializare, astfel
încât, cu extrem de puţine excepţii, angajatorii nu au
competenţa necesară realizării acestui tip de evaluare şi vor
trebui să apeleze la specialişti. Deoarece studiile dozimetrice
efectuate prin simulări pe calculator sunt laborioase şi
costisitoare, această modalitate este puţin utilizată în practică,
preţurile fiind, în general, inaccesibile pentru IMM-uri .
Rezultatele evaluării expunerii pot demonstrarea respectarea
AL şi/sau ELV sau pot evidenţia depăşirea acestora. Paşii de urmat
în continuarea evaluării expunerii depind de rezultatul evaluării:
 Dacă nu s-a putut demonstra respectarea AL,
 fie se va face o evaluare a conformităţii în raport
cu ELV;
 fie se vor pune în aplicare măsuri de reducere a
expunerii.
 Dacă rezultatele evaluării arată depăşirea ELV,
 se vor pune imediat în aplicare măsuri de reducere
a expunerii;
 cei doi paşi de luare de măsuri şi de evaluare a
expunerii se vor relua până la demonstrarea
conformităţii.

46
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

4.4.1. Utilizarea de informaţii disponibile şi de baze de date

Cea mai simplă modalitate de demonstrare a conformităţii cu


normele de expunere a lucrătorilor la CEM constă în utilizarea
informaţiilor existente:
 informaţii furnizate de producătorii de echipamente;
 baze de date cu evaluări generice ale expunerilor.
Baze de date cu evaluări generice ale expunerilor pot fi puse
la dispoziţie de organizaţii şi institute guvernamentale, organisme
profesionale sau asociaţii profesionale.

Utilizarea de informaţii furnizate de producători


Producătorii de echipamente care generează CEM furnizează
diverse date legate de emisia echipamentelor, în diverse scopuri.
Informaţiile trebuie selectate cu atenţie deoarece, pe lângă cele
referitoare la evaluarea expunerii lucrătorilor, pot exista date legate
de evidenţierea parametrilor tehnici sau de demonstrarea
conformităţii cu normele de compatibilitate electromagnetică.
Dintre informaţiile furnizate de producători, cele mai utile
pentru evaluarea conformităţii expunerii la CEM sunt (EC, 2015):
 indicarea modului în care intensitatea câmpului
scade odată cu distanţa;
 indicarea intensității câmpului ca procent din
nivelurile de acțiune în diferite poziții accesibile din
jurul echipamentului (Fig.4.2);
 evaluări ale expunerilor tipice ale lucrătorilor în
timpul utilizării normale a echipamentului (Fig.4.3).

47
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

Datele exprimate procentual ajută angajatorii să efectueze


propria evaluare a conformității. În general, producătorii de
echipamente furnizează hărţi de contur pentru nivelurile de câmp
care reprezintă fracţiuni de:
 30% din AL,
 50% din AL şi
 100% din AL.
La evaluarea expunerii lucrătorilor, angajatorii vor ţine
seama de toate sursele prezente în mediul de lucru, precum şi de
instalaţiile auxiliare (surse de alimentare, cabluri de alimentare,
comutatoare, etc.).

Fig. 4.2. Hartă de contur cu nivelurile de CEM în jurul unei


surse, raportate ca procent din nivelul de acţiune AL jos
corespunzător frecvenţei emise.
48
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Fig. 4.3. Distribuţia câmpului electric indus în corpul


aflat în proximitatea uni cablu electric poziţionat
în apropierea capului (EC, 2015).

Baze de date cu evaluări generice ale expunerilor


Diverse organizaţii guvernamentale, organisme sau asociaţii
profesionale, precum şi grupuri de cercetare din universităţi sau
institute pot pune la dispoziţie evaluări pentru anumite tipuri de
echipamente sau evaluări generice pentru anumite sectoare
industriale.
Evaluarea expunerii lucrătorului de la un anumit echipament,
in condiţii tipice de lucru permite verificarea directă a conformităţii
cu valorile-limită de expunere ELV. Aceste evaluări sunt realizate
prin efectuarea de studii dozimetrice prin care se calculează
distribuţia în corpul lucrătorului a valorilor mărimilor interne:
intensitatea câmpului electric indus în corp sau rata de absorbţie
specifică. Un exemplu preluat din ghidul european care se referă la
evaluare câmpului electric indus în proximitatea unui cablu străbătut
de un curent electric cu frecvenţa de 50 Hz, este prezentat în fig. 4.3.
49
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

4.4.2. Calcularea sau măsurarea nivelurilor câmpurilor


externe

Evaluarea conformității cu normele de expunere a


lucrătorilor la CEM se poate face prin compararea nivelurilor de
câmp din mediul de lucru cu nivelurile de declanşare a acțiunii AL.
Calcularea sau măsurarea CEM sunt utile, în cazul
echipamentelor care pot genera CEM puternice, atunci când:
 nu există informații şi date disponibile referitor la nivelurile
de câmp emise sau la expunerea lucrătorului;
 există informaţii despre emisia echipamentelor, dar se
cunoaşte faptul că nivelurile generate pot fi apropiate de AL;
 niveluri mari de CEM la locul de muncă pot fi datorate
expunerii simultane de la mai multe echipamente.

Nivelurile de CEM pot fi determinate prin:


 măsurare;
 calcul cu ajutorul unor formule
(doar pentru anumite categorii de surse).
Ambele variante presupun o buna cunoaştere a domeniului
câmpurilor electromagnetice, iar în primul caz sunt necesare
cunoştințe specifice legate de metodele de măsurare a CEM adecvate
evaluării expunerii umane. Majoritatea angajatorilor nu au expertiza
necesară pentru a face evaluarea expunerii prin calcul sau măsurare
și, în consecință vor trebui să apeleze la furnizori externi de servicii
de specialitate (Morega & Calotă, 2016).
Deoarece serviciile de măsurare sau calculare a CEM ar
putea fi destul de costisitoare, în special pentru IMM-uri, HG
520/2016 a prevăzut și alte metode de verificare a conformității
expunerii lucrătorilor, metode prezentate în subcapitolele anterioare:

50
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

 Evaluarea iniţială simplă a surselor de CEM - evaluare tip check


list cu ajutorul tabelului 3.2. din volumul I al ghidului european;
 Utilizarea de informaţii de la producători privind emisia
echipamentelor furnizate;
 Utilizarea bazelor de date cu evaluări generice ale expunerilor
oferite de terți (organizaţii guvernamentale, organisme sau
asociaţii profesionale, precum şi grupuri de cercetare);
 Aplicarea unor măsuri de protecție sau de prevenire.
Doar atunci când utilizarea metodelor de mai sus nu conduce la
demonstrarea conformității cu ELV, angajatorii sunt obligați să
recurgă la calcularea sau măsurarea nivelurilor de CEM, aşa cum
este specificat atât în HG 520/2016, cât şi în ghidul european.

Calcularea CEM cu ajutorul formulelor


Calcularea cu ajutorul formulelor a nivelurilor de CEM în
jurul surselor se poate face doar pentru acele categorii de surse care
utilizează elementele radiante relativ simple sau pentru care au fost
dezvoltate formule de calcul a câmpului emis.
Calcularea estimativă a nivelurilor de CEM se face pe baza
caracteristicilor tehnice ale sursei și se utilizează metode specifice
situației de expunere întâlnite care țin cont de:
 tipul de câmp,
 domeniul de frecvența,
 caracteristicile elementului radiant,
 prezența obiectelor care pot perturba câmpul.
Exemple de calculare rapidă, pe bază de formule, a
nivelurilor de CEM generate de unele surse pot fi găsite în literatură
(Goiceanu & Dănulescu, 2006; IEEE, 2003; ITU, 2008). Totuşi,
pentru multe tipuri de surse calcularea CEM prin formule simple nu
este posibilă, mai ales atunci când sunt prezente obiecte care perturbă
semnificativ distribuția câmpului prin absorbţii sau reflexii.
51
Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

Măsurarea nivelurilor de CEM


În majoritatea situațiilor, soluția cea mai practică de
determinare a nivelurilor de câmp constă în măsurarea lor. Măsurarea
este utilă când calcularea nivelurilor conduce la rezultate apropiate
de nivelul de acţiune AL sau când valorile calculate pot fi afectate de
erori datorate condiţiilor de mediu (propagare, obiecte care perturbă
câmpul) diferite de cele pentru care au fost stabilite formulele.
Totuși, pentru mulți angajatori această soluție nu este direct
accesibilă deoarece nu au nici expertiza și nici instrumentele de
măsură necesare. Acești angajatori vor trebui să apeleze la furnizori
externi de servicii de măsurare a CEM.

4.4.3. Dozimetria câmpurilor interne

Cea mai sigură și mai exactă modalitate de a verifica


conformitatea cu normele de expunere constă în testarea încadrării în
valorile-limită de expunere ELV. Cu toate acestea, compararea
expunerii lucrătorilor cu ELV este un proces dificil deoarece, cu
excepția frecvențelor sub 1 Hz sau peste 6 GHz, mărimile fizice prin
care sunt exprimate ELV nu pot fi măsurate în practică.
ELV sunt exprimate prin mărimi interne legate de inducerea
de câmpuri în corp sau de absorbţia de energie. Între 1 Hz – 6 GHz,
au fost stabilite ELV pentru următoarele mărimi fizice interne:
 intensitatea câmpului electric intern Ei ,
 rata de absorbție specifică SAR ,
 absorbţia specifică (de energie) SA.
În privinţa ratei de absorbție specifice SAR, normele au
prevăzut valori-limită de expunere ELV pentru trei situații:
 valoare medie pe întregul corp: 0,4 W/kg;
 valoare localizată în cap sau trunchi: 10 W/kg;
 valoare localizată în membre: 20 W/kg.
52
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Măsurarea de mărimi fizice în țesuturile corpului ar


reprezenta un proces invaziv și, practic, nu este realizabilă.
Determinarea valorii mărimilor fizice în interiorul corpului uman se
poate face doar prin calcularea lor. Calcularea intensității câmpului
electric indus în corp, a ratei de absorbție specifică şi a distribuţiei
acestor mărimi în ţesuturi (Fig. 4.3) reprezintă obiectul dozimetriei.
Calcule pe care le presupune dozimetria câmpurilor
electromagnetice sunt deosebit de complexe și de laborioase, fapt
pentru care pot fi realizate doar prin simulare pe calculator. Studiile
de dozimetrie computerizată (denumită dozimetrie numerică)
necesită cunoștințe avansate de bioelectromagnetism și de
dozimetrie, precum şi programe de calculator speciale utilizate
împreună cu modele biologice digitale (WHO, 2006; WHO, 2007).
Efectuarea de studii de dozimetrie computerizată (dozimetrie
numerică) poate fi făcută doar de către specialiști / experți în
dozimetria câmpurilor electromagnetice. Costurile studiilor de
dozimetrie computerizată sunt ridicate deoarece necesită platforme
sofware profesionale și modelele biologice care sunt costisitoare.
Mai mult, simulările trebuie rulate pentru fiecare caz în parte, pentru
fiecare localizare a lucrătorului și pentru toate posturile corporale
luate în considerație. Fiecare situație simulată necesită un timp de
rulare și un volum de lucru legat de selectarea şi testarea parametrilor
optimi şi de validarea rezultatelor obţinute.
Datorită costurilor mari ale dozimetriei, precum și a
numărului mic de specialiști în dozimetrie, în majoritatea cazurilor
este mai util, mai rapid și mai ieftin să se apeleze la alte metode de
verificare a conformității cu normele. Dacă se poate demonstra
conformitatea cu nivelurile de declanșare a acțiunii AL, atunci
conformarea cu AL asigură automat și conformarea cu valorile-limită
de expunere ELV. Pe de altă parte, dacă AL sunt depășite, se poate
trece direct la etapa de luare de măsuri de reducere a expunerii pentru
a evita durata şi costul evaluărilor dozimetrice.

53
Cap 5 – Măsuri de reducere a riscurilor de expunere

5. Măsuri de protecţie şi de prevenire


Dacă în urma parcurgerii etapelor de evaluare a locului de
muncă, în niciuna dintre etape nu s-a putut demonstra conformitatea
cu normele de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice,
atunci se vor lua măsuri pentru intrarea în conformitate. Această
situație poate să apară fie după ce au fost parcurse complet toate
etapele de evaluare, fie atunci când etapa de evaluare detaliată a
expunerii nu este pe deplin accesibilă angajatorului. De exemplu,
pasul efectuării de studii dozimetrice şi comparării rezultatelor cu
valorile-limită de expunere ELV poate să fie greu sau deloc accesibil
angajatorului. Aceasta se poate datora fie din cauza costurilor mari,
fie din lipsa furnizorilor de servicii de dozimetrie în regiunea în care
este localizat angajatorul.

5.1. Categorii de măsuri de reducere a riscurilor

Măsurile de protecție și de prevenire trebuie alese în funcție


de situația întâlnită la locul de muncă, pe baza rezultatului evaluării
riscurilor. Aceste măsuri de control a riscurilor trebuie să respecte
principiile de prevenire descrise în ghidul european (EC, 2015).
Măsurile de reducere a riscurilor la care sunt expuși
lucrătorii sunt de mai multe categorii care se referă la:
 Eliminarea completă a pericolului;
 Înlocuirea echipamentelor cu altele mai puțin periculoase;
 Măsuri tehnice;
 Măsuri organizatorice;
 Utilizarea echipamentului individual de protecție.
Eliminarea completă a pericolului implică trecerea la un
proces alternativ care nu generează câmpuri electromagnetice
puternice. Acest tip de măsură este adesea foarte costisitor.

54
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Categoriile de măsuri cele mai accesibile și care oferă o


protecție colectivă sunt măsurile tehnice și măsurile organizatorice,
în multe situații ambele măsuri fiind eficiente și suficiente.

5.2. Măsuri tehnice și măsuri organizatorice

În articolul 21, HG 520/2016 stabilește necesitatea ca


angajatorul să elaboreze și să pună în aplicare un plan de acţiune care
să cuprindă măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita
expuneri care depăşesc ELV, ţinând seama, în special, de
următoarele:
a) alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă
la CEM;
b) alegerea unor echipamente care emit mai puţine CEM, luând
în considerare activitatea care se efectuează;
c) măsuri tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei CEM,
inclusiv, dacă este necesar, utilizarea de sisteme de blocare,
ecranare sau alte sisteme similare de protecţie a stării de
sănătate;
d) măsuri corespunzătoare de delimitare şi de acces (de exemplu,
semnale, etichete, marcaje pe sol, bariere) în vederea
limitării sau controlării accesului;
e) în cazul expunerii la câmpuri electrice, măsuri şi proceduri de
gestionare a descărcărilor cu scânteie şi a curenţilor de
contact prin mijloace tehnice şi prin instruirea lucrătorilor ;
f) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă,
a locului de muncă şi a posturilor de lucru;
g) proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de
lucru;
h) limitarea duratei şi a intensităţii expunerii;
i) acordarea unui echipament individual de protecţie adecvat

55
Cap 5 – Măsuri de reducere a riscurilor de expunere

Zonele în care sunt prezente CEM intense se vor delimita


prin intermediul semnelor de avertizare (Fig. 5.1) şi a barierelor.
Accesul persoanelor cu dispozitive medicale implantate va fi
restricţionat prin afişarea semnelor de interdicţie specifice precum
cele figura 5.2 (Guvernul României, 2006).

a) b)
Fig. 5.1. Semne de avertizare privind prezenţa CEM (Guvernul
României, 2006):
a) câmpuri magnetice intense,
b) radiaţii neionizante.

a) b)
Fig. 5.2. Semne de interzicere a accesului pentru lucrători cu riscuri
deosebite, utilizate în zone cu CEM (Guvernul României, 2006):
a) persoane care poartă stimulatoare cardiace,
b) persoane cu implanturi metalice.
56
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

În cazul expunerii la câmpuri electrice de joasă frecvenţă,


pentru a evita efecte precum descărcările în scânteie şi curenţii de
contact, se vor lua măsuri specific de protecţie precum:
 împământarea obiectelor de lucru ;
 legarea echipotenţială (conectarea electrică a
lucrătorului la obiectul de lucru);
 utilizarea echipamentului individual de protecţie.
În ghidul european sunt descrise o multitudine de alte măsuri
tehnice și organizatorice, pentru diverse situaţii de expunere, de la
măsuri organizatorice simple până la măsuri tehnice complexe.

5.3. Măsuri de reducere a expunerii versus evaluări


dozimetrice

La unele locuri de muncă, în anumite domenii de activitate,


pot exista situații în care nivelurile de câmp depășesc nivelurile de
declanșare a acțiunii AL. Acest fapt nu înseamnă, în mod automat, că
vor fi depășite și valorile-limită de expunere ELV. În cazul în care se
constată depășirea nivelurile de declanșare a acțiunii, angajatorul
poate opta pentru una dintre următoarele două variante de acțiune.
 Prima variantă constă în luarea de măsuri tehnice sau
administrative de reducere a nivelurilor de câmp în zonele în
care lucrătorii își desfășoară activitatea. Ulterior luării de
măsuri, se vor investiga din nou nivelurile de câmp la care
sunt expuși lucrătorii în noile condiții. Aceste niveluri se vor
compara cu nivelurile de declanșare a acțiunii AL.
 A doua opțiune constă în evaluări dozimetrice care se referă
la calcularea intensității câmpului electric indus în corp sau a
SAR, în special în regiunile anatomice preponderent expuse
câmpului extern. Dacă rezultatele obținute depăşesc valorile-
limită de expunere ELV, se va trece la etapa de luare de
măsuri pentru diminuarea expunerii.
57
Cap 5 – Măsuri de reducere a riscurilor de expunere

Ambele variante de acțiune în cazul depășirii nivelurilor de


declanșare a acțiunii, prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje.
Amândouă opțiunile presupun costuri, iar evaluarea lor și decizia de
a urma o cale sau cealaltă rămân la aprecierea angajatorului. În unele
situații este dificil de anticipat care dintre cele două căi de urmat ar fi
cea mai eficientă.
Prima opțiune, luarea de măsuri de reducere a nivelurilor de
câmp, este mai simplă și poate fi făcută, adesea, cu resursele
angajatorului. Costurile măsurilor luate depind de soluția concretă
aleasă pentru diminuarea expunerii. În unele cazuri, costurile legate
de măsurile de reducere a nivelurilor de câmp extern pot fi destul de
mari, încât poate părea mai convenabil să se efectueze studii
dozimetrice de calculare a câmpurilor electrice induse în corp. Pe de
altă parte, dacă valorile calculate ale câmpurilor induse depășesc
ELV, angajatorul tot va trebui să ia măsuri de reducere a expunerii.
Cea de-a doua variantă, calcularea câmpului indus este
deosebit de complexă și poate fi efectuată prin studii de dozimetrie a
câmpurilor electromagnetice care presupun simulări computerizate
cu programe speciale. Efectuarea de studii de dozimetrie numerică
poate fi făcută doar de către specialiștii în dozimetrie. În consecință,
costurile acestor studii sunt ridicate datorită prețului foarte mare al
softurilor necesare, precum și datorită volumului mare de muncă
pentru un singur caz de expunere.
Exemple practice de măsuri de reducere a nivelurilor de
câmp la care sunt expuși lucrătorii sunt prezentate în ghidul european
de aplicare a Directivei 2013/35/UE.

58
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

6. Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

Pentru a permite evaluarea expunerii umane la CEM,


măsurarea nivelurilor CEM trebuie să respecte anumite cerinţe.
Principalele rigori sunt legate, nu doar de calitatea tehnică a
măsurării câmpurilor electromagnetice, ci şi de necesitatea ca
rezultatele măsurărilor să poată fi interpretate din punct de vedere al
protecţiei sănătăţii faţă de expunerea la CEM.
Măsurările trebuie să permită verificarea conformităţii
expunerii din locaţiile investigate cu normele de expunere a
lucrătorilor la CEM. Pentru aceasta măsurările trebuie efectuate într-
o manieră care să permită compararea rezultatelor cu nivelurile
relevante de declanşare a acţiunii AL. La frecvenţe sub 1 Hz sau
peste 6 GHz, rezultatele măsurărilor trebuie să permită compararea
directă a expunerii lucrătorilor cu valori-limită de expunere ELV.
În consecinţă, pentru a fi posibilă interpretarea rezultatelor
măsurărilor de CEM din punct de vedere al protecţiei sănătăţii
lucrătorilor expuşi, este necesar ca măsurările să respecte criteriile
indicate de:
 HG 520/2016;
 ghidul de aplicare a Directivei 2013/35/UE privind
expunerea lucrătorilor la CEM;
 standardele tehnice europene sau române referitoare
la evaluarea expunerii umane la CEM.
Pentru realizarea de măsurări în acord cu principiile indicate
de standarde şi cu cerinţele normelor de expunere, se poate apela la
diverse recomandări de bune practici descrise în literatura de
specialitate, existentă pe plan internaţional sau disponibile în limba
română (ANFR, 2011; ECC, 2007; Goiceanu & Dănulescu, 2006;
IEEE, 2003; ITU, 2008).

59
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

În cele ce urmează ne vom referi la documentele oficiale


care precizează metode şi proceduri standardizate, precum şi la
criterii, cerinţe şi recomandări de bune practici.

6.1. Metode şi proceduri standardizate

Metodele și procedurile utilizate pentru măsurarea CEM


trebuie să fie compatibile cu cerinţele normelor de expunere şi cu
standardele tehnice în domeniul evaluării expunerii umane la CEM.
La ora actuală, sunt disponibile, din partea organismelor competente,
o varietate de metode şi proceduri pentru măsurarea CEM în scopul
evaluării expunerii umane.
Normele naţionale de expunere a lucrătorilor la CEM, prin
articolul 13 din HG 520/2016 precizează următoarele:
„în scopul evaluării prevăzute la art. 10—12,
angajatorul identifică şi evaluează câmpurile
electromagnetice de la locul de muncă, ţinând seama
de Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în
aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile
electromagnetice, publicat pe site-ul Comisiei Europene,
şi de alte standarde sau recomandări relevante
furnizate la nivel naţional, inclusiv de bazele de date
referitoare la expunere‖.
Principalele documente oficiale care descriu cerinţe, metode
şi proceduri de măsurare a CEM utilizabile în domeniul evaluării
expunerii umane sunt ghidul european şi standardele tehnice
europene. O parte dintre standardele tehnice europene au fost deja
adoptate, iar altele sunt în curs de adoptare ca standarde române. În
cele ce urmează ne vom referi la aceste două surse de informaţii şi de
metode disponibile la nivel european, dar şi la nivel naţional, o parte
traduse în limba română.

60
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

6.1.1. Ghidul european

Pentru a facilita aplicarea Directivei 2013/35/UE, Comisia


Europeană a publicat un „Ghid facultativ de bune practici pentru
implementarea Directivei 2013/35/UE privind câmpurile
electromagnetice‖. Pe plan naţional, articolul 13 din HG 520/2016,
care a fost citat mai sus, prevede utilizarea ghidului european de
bune practici, în special în ceea ce priveşte evaluarea expunerii.
Ghidul european indică modalităţile de evaluare a
conformităţii locurilor de muncă cu Directiva 2013/35/UE. Această
directivă a stabilit valori-limită de expunere ELV şi niveluri de
declanşare a acţiunii AL care au fost preluate de HG 520/2016. În a
treia secţiune a ghidului european, printre diversele modalităţi de
evaluare a conformităţii se regăseşte şi verificarea conformităţii prin
măsurarea nivelurilor de CEM (capitolul 8). De asemenea, este
abordată şi problema comparării nivelurilor de câmp măsurate cu
nivelurile de declanşare a acţiunii AL (capitolul 6).
Ghidul european cuprinde o anexa deosebit de utilă, anexa
D „Evaluarea expunerii‖, care tratează în detaliu aspecte tehnice şi
metodologice legate de evaluarea expunerii în diverse situaţii
întâlnite la locurile de muncă. În această anexă sunt descrise
următoarele aspecte:
 paşii de urmat pentru evaluarea expunerii,
 expunerea la câmpuri de frecvenţe multiple,
 expunerea neuniformă,
 expunerea la câmpuri magnetice statice, inclusiv în cazul
mişcării corpului în prezenţa câmpurilor magnetice statice.
Evaluarea expunerii la câmpuri magnetice statice (descrisă
succint și în anexa 4 din prezentul ghid) include compararea valorilor
măsurate cu noile limite de expunere şi niveluri de referinţă stabilite

61
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

de Comisia Internaţională pentru Protecţia faţă de Radiaţiilor


Neionizante (ICNIRP, 2014) ulterior publicării Directivei
2013/35/UE. În art.11, această directiva a prevăzut utilizarea noilor
limite şi niveluri care au fost stabilite de ICNIRP şi preluate de
ghidul european (Goiceanu, 2016).

6.1.2. Standardele tehnice europene şi naţionale

Pentru evaluarea corectă a expunerii la câmpuri


electromagnetice, ghidul european indică standardele tehnice
europene (cod EN) elaborate de Comitetul European pentru
Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) în colaborare cu
Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC). Aceste standarde sunt
adoptate ca standarde române (cod SR EN) de către Organismul
Naţional de Standardizare din România (ASRO).
Standardele sunt adoptate de comisii / comitete tehnice în
domeniul expunerii umane la CEM. Astfel, standardele europene
sunt elaborate de comisia CENELEC TC 106X intitulată
„Electromagnetic fields in the human environment‖. Pe plan naţional,
standardele europene sunt adoptate ca standarde române de
Comitetul Tehnic 279 al ASRO intitulat „Expunerea corpului uman
la câmpuri electromagnetice‖.
Standardele tehnice cuprind informaţii deosebit de utile
procesului de evaluare a expunerii umane la CEM, precum şi
proceduri pentru determinarea câmpurilor, atât externe, cât şi interne.
O parte dintre standardele tehnice descriu proceduri pentru
măsurarea nivelurilor câmpurilor electromagnetice externe. Aceste
standarde specifică cerinţele care trebuie îndeplinite pentru
efectuarea corectă a măsurărilor (Morega & Calotă, 2016).
Dintre standardele tehnice care se referă la măsurarea
nivelurilor CEM în scopul evaluării expunerii umane, cele mai
importante sunt standardele care descriu proceduri de uz general, şi
anume standardele de bază:
62
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

 SR EN 50413 - Standard de bază pentru procedurile de


măsurare şi calcul privind expunerea corpului uman la
câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice
 SR EN 50499 - Procedură pentru evaluarea expunerii
lucrătorilor la câmpuri electromagnetice

Aceste două standarde descriu principiile generale şi


stabilesc cerinţele de bază pentru măsurarea nivelurilor câmpurilor
electromagnetice în acord cu necesitatea de a evalua expunerea
umană şi de a verifica conformitatea cu normele de expunere.

6.2. Etapele procesului de măsurare

Determinarea nivelului de expunere la CEM se bazează, în


general, pe măsurarea mărimilor care caracterizează câmpurile
prezente în mediu, mărimi prin care se exprimă nivelurile de
declanşare a acţiunii AL:
 intensitatea de câmp electric E,
 densitatea de flux magnetic B şi
 densitatea fluxului de putere S.
În cazul câmpurilor intense, se mai pot măsura, suplimentar,
curenţii induşi în membre, în special în picioare, precum şi curentul
de contact care apare la atingerea unor obiecte conductoare care nu
se află în contact electric cu pământul. Modul de măsurare a
curentului de contact şi a curenţilor induşi în membre nu face
obiectul ghidului de faţă.
Atunci când evaluarea se face prin măsurarea câmpurilor
externe și compararea rezultatelor cu AL, conform indicațiilor oferite
în anexa D a ghidului european, și a celor din standardele tehnice SR
EN 50413 și SR EN 50499, procesul de măsurare trebuie să
cuprindă câteva etape.

63
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

Cele trei etape ale procesului standardizat de măsurare a CEM sunt:


 Etapa inițială;
 Etapa identificărilor (pregătitoare);
 Măsurările propriu-zise.
Fiecare dintre aceste etape, ale căror denumiri pot diferi în
funcţie de sursa citată (ghidul european, standarde tehnice), cuprinde
mai mulți pași prezentați sintetic în cele ce urmează. În alte
documente, primele două etape sunt considerate împreună, fără a se
face o diferenţiere netă între ele (Goiceanu & Dănulescu, 2006).

6.2.1. Etapa inițială

Etapa iniţială se focalizează pe documentarea în privinţa


echipamentelor prezente la locurile de muncă şi care pot genera
CEM. Scopul acestei etape este acela de a cunoaşte caracteristicile
echipamentelor de lucru şi a câmpurilor emise. Pe baza informaţiilor
obţinute şi prin utilizarea tabelului 3.2 din ghidul european, se poate
aprecia dacă este sau nu necesar să se efectueze măsurarea CEM
emise de echipamentele de lucru.
Cei trei paşi ai etapei iniţiale sunt:
 Întocmirea listei cu echipamentele care generează CEM;
 Compararea cu tabelul 3.2. din ghidul european sau cu
tabelul 1 din SR EN 50499;
 Parcurgerea datelor tehnice și a altor informații
disponibile oferite de producătorii echipamentelor, inclusiv
declaraţii de conformitate cu standarde specifice.
Modul de parcurgere al acestor paşi este ilustrat în diagrama
prezentată în figura 6.1. Pe baza acestor paşi, se va decide dacă este
necesar să se măsoare nivelurile de CEM la locurile de muncă şi, în
caz afirmativ, se va trece la parcurgerea etapelor următoare.
64
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Fig. 6.1. Parcurgerea paşilor etapei iniţiale a procesului de măsurare a


CEM utilizând tabelul 3.2. din ghidul european.

6.2.2. Etapa identificărilor (pregătitoare)

Această etapă este denumită, în funcţie de sursa de


informare, etapa identificărilor sau etapa pregătitoare. Rolul acestei
etape este de a identifica lucrătorii expuşi, posturile lor corporale,
precum şi caracteristicile CEM la care sunt expuşi şi de care va
trebui să se ţină cont în timpul măsurărilor. Pe baza acestor
informaţii se va stabili care sunt mărimile fizice de măsurat şi se vor
alege instrumentele de măsură adecvate.
65
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

Paşii etapei identificărilor sunt următorii:

 Identificarea lucrătorilor expuși şi a poziţiilor lor:


 distanța față de sursele de câmp,
 postura corporală,
 lucrători cu riscuri deosebite.
 Familiarizarea cu caracteristicile echipamentelor prezente:
 specificații tehnice: frecvențe, puteri, modulații,
caracteristici de radiație,
 regimuri de lucru,
 Identificarea caracteristicilor câmpurilor prezente:
 tipul câmpurilor evaluate,
 frecvenţe, puteri, caracteristici de radiaţie,
 forme de undă, modulaţii,
 zona de câmp: apropiat sau îndepărtat,
 variaţia în spațiu și variația în timp.
 Identificarea factorilor perturbatori:
 conductivitatea solului / podelei,
 prezenţa obiectelor reflectorizante.
 Stabilirea mărimilor fizice utile pentru evaluarea expunerii;
 Selectarea instrumentelor de măsură adecvate.

6.2.3. Etapa măsurărilor propriu-zise

Aceasta este etapa principală a procesului de măsurare a


nivelurilor de câmpuri electromagnetice la locurile de muncă. Pe
baza informaţiilor acumulate şi procesate în cele două etape
anterioare, se poate desfăşura etapa măsurărilor propriu-zise, în
locaţiile de interes, prin utilizarea echipamentelor de măsură
selectate anterior.
66
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Paşii etapei măsurărilor propriu-zise sunt următorii:

 Setarea parametrilor optimi ai instrumentului de măsură;


 Măsurări de tatonare pentru protecția operatorului și a
instrumentului de măsură;
 Observarea regimului de lucru a echipamentelor în
momentul măsurării;
 Efectuarea măsurărilor.

În general, la evaluarea conformităţii prin măsurarea CEM


este necesar să se parcurgă toţi paşii prezentaţi mai sus. În anumite
situaţii, unii dintre paşi pot fi săriţi dacă, în acele cazuri, nu sunt
relevanţi. De exemplu, observarea regimului de lucru a
echipamentelor nu este necesară atunci când echipamentele au un
singur regim de funcţionare, iar parametrii tehnici nu se modifică în
timp.
Înaintea efectuării de măsurări de tatonare pentru protecția
operatorului și a instrumentelor şi sondelor de măsură, dacă situaţia
de expunere nu este complexă, se pot face calcule preliminare ale
nivelurilor de câmp în jurul surselor (Goiceanu & Dănulescu, 2006;
IEEE, 2003; ITU, 2008). Atunci când nivelurile calculate se situează
mult sub nivelurile de acţiune AL, se poate renunţa la măsurările de
tatonare.
Ordinea efectuării paşilor din această etapă poate varia de
caz la caz, în funcţie de situaţia de expunere întâlnită în practică. De
asemenea, unii dintre paşi pot fi reluaţi în funcţie de rezultatele
paşilor anteriori. De exemplu, setarea / reglarea parametrilor
echipamentului de măsură se poate face din nou după măsurări de
tatonare şi / sau după observarea regimului de lucru al
echipamentelor care generează CEM.

67
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

6.3. Cerințe privind efectuarea măsurărilor

Pentru a permite evaluarea conformităţii expunerii


lucrătorilor, măsurările de câmp electromagnetic trebuie să respecte
o serie de cerinţe referitoare stabilite de normele de expunere şi
de standardele de măsurare:

 categoriile de echipamente pentru care se efectuează


măsurări şi regimul lor normal de funcţionare,
 corelarea benzilor de frecvenţă măsurate cu cele din
norme,
 metodele de măsură utilizate,
 selectarea instrumentelor de măsură şi a sondelor,
 reglarea parametrilor optimi ai instrumentelor de măsură,
 modul de selectare a punctelor de măsurare relevante.

În privinţa verificării conformităţii cu normele de expunere,


aceasta se face prin compararea nivelurilor de câmp măsurate cu
nivelurile de acţiune AL. În consecinţă, pentru a permite evaluarea
expunerii, este necesar ca măsurările de CEM să se efectueze în
benzile de frecvenţă precizate în normele de expunere.
Metodele şi procedurile utilizate trebuie să ţină cont de
ghidul european şi de standardele europene, adoptate ca standarde
române, în domeniul evaluării expunerii umane la câmpuri
electromagnetice. În mod deosebit, trebuie respectate prevederile
standardelor SR EN 50413 şi SR EN 50499.
Măsurările se vor face în condiţii tipice de lucru, în
locurile ocupate de lucrători în timpul activităţii, iar echipamentele
trebuie să funcţioneze la parametrii lor uzuali. Toate obiectele care
pot reflecta sau absorbi energie electromagnetică se vor afla în
poziţia lor obişnuită (ASRO, 2009a; Goiceanu & Dănulescu, 2006).
68
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

6.3.1. Echipamente care nu necesită măsurări

Atunci când măsurarea CEM se face în scopul verificării


conformităţii expunerii umane cu normele de expunere, măsurările se
vor efectua doar pentru echipamente care pot genera CEM de
niveluri semnificative. Astfel, pentru anumite categorii de locuri de
muncă şi de echipamente, tabelul 3.2 din ghidul european (şi tabelul
1 din standardul SR EN 50499) precizează că nu este necesară o
evaluare a expunerii la CEM, deoarece se consideră că nivelurile de
CEM sunt cu mult mai mici decât nivelurile de acţiune (Calotă,
2014; Calotă et al., 2017; Goiceanu et al., 2017a; 2017c). Pentru
aceste categorii de echipamente indicate de ghidul european (a
cărui utilizare este prevăzută în HG 520/2016 la art. 4 şi art. 13 – a se
vedea mai jos capitolul 8) nu este necesară măsurarea CEM
deoarece sunt considerate conforme cu normele.
Printre categorii de locuri de muncă pentru care nu este
necesară o evaluare a expunerii la CEM, ghidul european indică şi
activităţile desfăşurate la birou. Echipamentele folosite în mod uzual
în birouri nu pot emite câmpuri electromagnetice peste nivelurile de
acţiune din HG 520/2016. În consecinţă, pentru echipamentele
folosite în mod uzual în birouri nu se măsoară CEM.

6.3.2. Selectarea instrumentelor de măsură

Măsurarea nivelurilor CEM externe trebuie să fie realizată cu


instrumente de măsură şi cu sonde adecvate tipurilor de câmpuri
electromagnetice identificate, frecvenţelor prezente, modulaţiilor
utilizate. De asemenea, se va ţine cont de condiţiile de propagare, de
existenţa factorilor perturbatori şi de situaţiile de expunere întâlnite.
La selectarea echipamentului de măsură trebuie să se ţină
cont de următoarele caracteristici ale expunerii la CEM (EC, 2015;
ASRO, 2009a):
69
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

 Mărimea fizică de interes:


 intensitatea câmpului electric E,
 inducţia magnetică B ,
 densitatea de putere S ;
 Domeniul de frecvenţă al surselor de CEM;
 Ordinul de mărime al nivelului de CEM estimat;
 Forme de undă, caracteristici de modulaţie;
 Polarizarea câmpului;
 Variaţia câmpului în spaţiu:
 zona de câmp,
 câmpuri neuniforme.

Mărimea fizică de interes


În domeniul de joasă frecvenţă trebuie evaluate separat
câmpurile electrice şi cele magnetice. De asemenea, şi în domeniul
de înaltă frecvenţă, în zona de câmp apropiat, trebuie să fie evaluate
ambele componente, electrică şi magnetică, ale câmpurilor
electromagnetice.
În acord cu mărimile fizice de interes, se vor selecta sondele
de măsură adecvate: sonde de câmp electric sau sonde de câmp
magnetic. În cazul sondelor pentru densitatea de putere, se va avea în
vedere faptul că aceste sonde nu determină direct densitatea de
putere S, ci măsoară fie intensitatea câmpului electric E, fie
intensitatea câmpului magnetic H sau inducţia magnetică B
(Goiceanu & Dănulescu, 2006).
În domeniul de înaltă frecvenţă, unele instrumente de măsură
sunt proiectate să indice rezultatul măsurării componentei magnetice
în termeni de intensitatea câmpului magnetic H. În acest caz, ulterior
măsurării, se va face conversia rezultatelor în valori ale inducţiei
magnetice B.

70
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Domeniul de frecvenţă
Domeniul de frecvenţă măsurat de instrumentul de măsură
trebuie să acopere spectrul de frecvenţă emis de sursa sau de sursele
de CEM prezente în mediul de muncă. În general instrumentele
măsoară fie câmpuri de înaltă frecvenţă, fie câmpuri de joasă
frecvenţă, fie câmpuri statice.
În funcţie de tipul de răspuns în frecvenţă, instrumentele de
măsurare a câmpurilor se împart în:
 instrumente de bandă largă,
 instrumente de bandă îngustă.
Instrumentele de bandă largă răspund simultan la toate
frecvenţele din domeniul de frecvenţă acoperit cu o anumită sondă.
Astfel, instrumentele de bandă largă sunt utile pentru determinări
globale ale nivelului de CEM pe întreg domeniu de frecvenţă
acoperit.
Instrumentele de bandă îngustă răspund, la un moment dat,
la o singură frecvenţă, mai precis o bandă îngustă de frecvenţă.
Aceste instrumente se acordează pe o anumită frecvenţă sau baleiază
o bandă de frecvenţă într-un anumit interval de timp. Spre deosebire
de instrumentele de bandă largă, cele de bandă îngustă determină, în
plus, şi frecvenţa componentelor spectrale.
Măsurările de bandă îngustă sunt o formă de măsurări
detaliate şi sunt deosebit de utile mai ales în situaţiile în care (ECC,
2007; Goiceanu & Dănulescu, 2006; ITU, 2011):
 nivelurile de acţiune AL pentru componentele spectrale
prezente sunt diferite;
 este necesară determinarea contribuţiei anumitor
componente spectrale.

71
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

Forme de undă, caracteristici de modulaţie


Instrumentele şi sondele de măsură vor ţine cont de forma de
undă a CEM generate de sursă. Sistemul de măsură trebuie să poată
răspunde suficient de rapid în raport cu viteza de variaţie a
semnalului emis. La alegerea instrumentelor şi a sondelor se va ţine
cont de faptul că diferite tipuri de modulaţie au diferiţi parametri
caracteristici şi sunt necesare anumite valori ale ratei de eşantionare a
instrumentului de măsură, precum şi a timpului de integrare
(Goiceanu & Dănulescu, 2006; IEEE, 2003).

Variaţia câmpului în spaţiu şi zona de câmp


În apropierea unor surse, câmpul poate fi foarte neuniform
pe distanţe comparabile cu dimensiunea sondei de măsură. În aceste
condiţii valoarea indicată de instrumentul de măsură va fi o medie a
câmpului pe volumul ocupat de sondă. Din acest motiv, cu cât
dimensiunea sondei este mai mică, cu atât rezultatul măsurării va fi
mai apropiat de valoarea maximă a câmpului în volumul sondei
(Goiceanu & Dănulescu, 2006; IEEE, 2003).
În imediata apropiere a sursei, la distanţe foarte mici (în
general sub 20 cm), senzorii din sondă pot să cupleze cu sursa de
câmp, ceea ce poate conduce la rezultate afectate de erori mari. În
cazurile în care distanţele dintre punctele de interes şi sursa de CEM
sunt prea mici sau când există neuniformităţilor accentuate, nu se
pot efectua măsurări semnificative. Expunerile la câmpuri cu
neuniformitate accentuată pot apărea, nu doar în zona de câmp
apropiat, ci şi în zona de câmp îndepărtat, în special datorită
reflexiilor pe diverse obiecte conductoare. În toate aceste situaţii, va
fi necesar să se realizeze un studiu de dozimetrie numerică în scopul
verificării conformităţii cu ELV (EC, 2015; IEEE, 2003).
În contrast, în zona de câmp îndepărtat, în condiţii de spaţiu
liber, se poate măsura doar una dintre cele două componente ale
CEM, fie intensitatea câmpului electric E, fie intensitatea câmpului
72
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

magnetic H (sau inducţia magnetică B). Ulterior, dacă este necesar,


se poate calcula cealaltă componentă de câmp, precum şi densitatea
de putere S, cu ajutorul ecuaţiilor 6.1, 6.2 şi 6.3 care caracterizează
zona de câmp îndepărtat:

(6.1) E=Z•H

(6.2) H=E/Z

(6.3) S=E•H

Menţionăm faptul că, dacă există reflexii sau absorbţii


importante, atunci nu sunt îndeplinite condiţiile de spaţiu liber şi, în
consecinţa trebuie măsurate ambele componente de câmp deoarece
nu pot fi utilizate formulele de calcul de mai sus.

6.3.3. Alegerea punctelor de măsurare

Măsurarea CEM trebuie să se facă în punctele de interes în


raport cu poziţia lucrătorului la locul de muncă, în special în cele în
care nivelurile de câmp au valorile cele mai mari. Măsurările se vor
efectua în câmp neperturbat, în absenţa lucrătorului, dar vor ţine cont
de locurile în care acesta îşi desfăşoară activitatea, precum şi de
distanţele faţă de sursele de CEM. De asemenea, se vor lua în
considerare poziţiile corpului şi ale membrelor lucrătorului pe
parcursul activităţii din locaţia respectivă (EC, 2015).
Se mai pot efectua măsurări şi în alte locuri, în puncte
specifice în jurul surselor de CEM, mai ales în puncte
corespunzătoare traseelor parcurse de lucrător în desfăşurarea
activităţii sale sau la deplasarea între două puncte de lucru. Prin
măsurări de tatonare în jurul sursei se mai poate determina şi locaţia
în care nivelul de câmp are valoarea maximă. De interes pentru

73
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

evaluarea expunerii este, în primul rând, valoarea maximă a


câmpului electromagnetic în spaţiul ocupat de lucrător în diverse
momente ale activităţii sale.
Punctele de măsurare – numite adesea locaţii – trebuie să fie
bine alese, reprezentative pentru expunerea lucrătorilor, astfel încât
să permită o bună evaluare a expunerii lor. Localizarea în spaţiul de
lucru a punctelor de măsurare trebuie să fie precis descrisă în
buletinul / raportul de măsurări, prin precizarea distanţelor faţă de
sursele de CEM relevante şi faţă de obiectele de dimensiuni mari
care pot perturba câmpul. În anumite situaţii, pentru precizarea
exactă a punctelor în care s-au efectuat măsurările, se pot realiza
schiţe cu localizarea punctelor de măsurare (ASRO, 2009a; EC,
2015).
Pentru anumite situaţii de expunere localizată şi pentru
posturi corporale relevante, se pot alege puncte de măsurare care să
corespundă diverselor zone corporale:
 cap,
 trunchi,
 membre.
În acest fel se facilitează verificarea conformităţii expunerii cu
nivelurile de acţiune relevante porţiunii din corpul lucrătorului aflate
în proximitatea sursei de câmp electromagnetic.
În cazul câmpurilor cu gradient ridicat, este necesar să se
efectueze măsurări în mai multe puncte din volumul ocupat de corpul
lucrătorului sau de zona de corp expusă. În aceste situaţii, se vor
utiliza sonde de câmp cu dimensiuni cât mai mici pentru a evidenţia
neuniformitatea câmpului şi pentru a putea înregistra valorile
maxime ale câmpului (ASRO, 2009a, IEEE, 2003).

74
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

6.3.4. Protecţia personalului şi a instrumentelor de măsură

Protecţia personalului care evaluează un anumit loc de


muncă trebuie să respecte aceleaşi principii ca în cazul lucrătorului
de la locul de muncă evaluat. Operatorul instrumentului de măsură
nu trebuie să fie expus la niveluri de CEM care depăşesc AL şi pot
conduce la depăşirea ELV.
În cazul surselor puternice, măsurările vor debuta la distanţă
suficientă pentru a asigura protecţia personalului care efectuează
măsurările şi protecţia instrumentului şi a sondelor utilizate. Înainte
de a începe măsurările, dacă situaţia de expunere permite, se pot
efectua calcule pe bază de formule simple pentru estimarea
nivelurilor de câmp, cel puţin în punctelele în care se vor face
primele măsurări.
De asemenea, pe parcursul efectuării măsurărilor, trebuie
evitate efectele indirecte ale CEM:
- Proiectarea obiectelor feromagnetice în câmp
magnetic static;
- Curenţi de contact;
- Şocuri electrice.

6.4. Cerințe privind buletinele / rapoartele de măsurări

Furnizorii de servicii trebuie să înainteze angajatorului un


buletin de detrminări / raport de măsurări care să prezinte rezultatele
măsurărilor, să explice semnificația rezultatelor și să ofere concluzii
clare. Dacă este cazul, buletinul ar trebui să conțină, de asemenea,
recomandări privind măsuri viitoare (EC, 2015).

75
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

Buletinul de măsurări trebuie să includă toate informaţiile


necesare pentru interpretarea rezultatelor măsurărilor din punct de
vedere al expunerii lucrătorilor şi al evaluării conformităţii cu
normele de expunere (Goiceanu et al, 2017a). De asemenea, raportul
va conţine toate informaţiile necesare pentru repetarea măsurărilor în
aceleaşi condiţii, precum şi informaţiile cerute de metoda utilizată, în
acord cu cerinţele specifice ale metodei (ASRO, 2009a).
Buletinul de măsurări trebuie să includă următoarele informaţii
(ASRO, 2009a; EC, 2015):

 data şi ora măsurărilor;


 echipa care a efectuat măsurările;
 locul de muncă evaluat (adresa, numărul camerei);
 lista surselor de CEM prezente;
 caracteristicile surselor de câmp relevante (frecvenţa,
modulaţia, modelul, numărul serial);
 regimul de lucru al sursei în timpul măsurării;
 instrumentele şi sondele de măsură utilizate şi
setările echipamentului (banda de frecvenţă a filtrului,
domeniul dinamic, rata de eşantionare, etc.);
 condiţii de mediu (temperatură, umiditate);
 incertitudinea totală de măsurare;
 locaţiile punctelor de măsură (localizare în spaţiul de
lucru, distanţa faţă de sursele relevante de CEM,
înălţime faţă de sol);
 motivarea alegerii punctelor de măsură (de exemplu:
localizarea persoanei expuse);
 rezultatele măsurărilor;
 nivelurile de declanşare a acţiunii AL la frecvenţele
măsurate;
 data ultimei calibrări a echipamentului de măsură.
76
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Rezultatele măsurărilor de CEM trebuie prezentate într-o


manieră clară şi precisă, alături de informaţiile prezentate mai sus.
Lipsa unora dintre informaţiile enumerate poate conduce la dificultăţi
de interpretare a rezultatelor măsurărilor şi de evaluare a
conformităţii cu normele de expunere.
Buletinele de măsurări trebuie să conţină tabele separate
pentru măsurările efectuate în scopul evaluării conformităţii cu
nivelurile de acţiune pentru efectele termice, respectiv nontermice.
Cele două tipuri de evaluare presupun modalităţi diferite de măsurare a
CEM, în primul rând în ceea ce priveşte medierea temporală, iar acest
lucru trebuie specificat în tabele, de exemplu prin note de subsol.
În cazul efectelor nontermice se recomandă să se prezinte
tabele separate cu valorile câmpurilor electric şi, respectiv,
magnetic deoarece benzile de frecvenţă cu nivelurile de acţiune sunt
diferite. În acest fel, maniera de prezentare a datelor este mai clară şi
se evită posibile confuzii.
Chiar dacă în fişa de măsurări rezultatele au fost colectate în
altă manieră, de exemplu într-un tabel unic, în buletinul de măsurări
tabelele trebuie să fie separate pentru efecte termice, respectiv efecte
nontermice. Toate tabelele trebuie să fie explicite şi uşor de înţeles
chiar şi pentru cei care nu sunt specialişti în domeniu.
Tabelele din buletinele de măsurări nu trebuie să conţină toate
benzile de frecvenţă din normele de expunere, ci doar pe acelea în care
există surse de CEM şi se efectuează măsurări. În funcţie de sursele
prezente, cât şi de posibilităţile de măsurare, benzile de frecvenţă
raportate în buletinele de măsurare pot fi mai mici decât cele din
norme (sub-benzi). Folosirea de sub-benzi este necesară pentru a
reflecta benzile efectiv măsurate şi a nu induce în eroare privind benzi
sau sub-benzi de frecvenţă pentru care nu s-au efectuat măsurări.
În anexa 6 sunt prezentate modele de buletine de măsurare
conforme cu cerinţele normelor de expunere şi a standardelor de
măsurare.
77
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

6.5. Greşeli frecvente întâlnite la măsurarea câmpurilor

Schimbările apărute în noile norme de expunere la CEM, atât


pe plan european, cât şi pe plan naţional, au condus la creşterea
complexităţii procesului de evaluare a conformităţii expunerii
lucrătorilor. Modificările şi completările aduse de normele actuale au
ridicat gradul de dificultate şi în cazul verificării conformităţii prin
măsurarea nivelurilor de CEM (Goiceanu et al, 2017c). Pe fondul
schimbărilor apărute, autorii au întâlnit diverse situaţii în care unii
furnizori de servicii implicaţi în determinarea nivelurilor de expunere
la CEM au aplicat în mod eronat sau au ignorat unele prevederi ale
normelor de expunere sau ale standardelor tehnice (Morega &
Calotă, 2016; Goiceanu et al, 2017b).
Greşeala cel mai frecvent întâlnită constă în efectuarea de
măsurări pentru echipamente aflate pe lista celor considerate
conforme: echipamentele cuprinse în tabelul 3.2. din ghidul european
şi în tabelul 1 din SR EN 50499. Aşa cum s-a arătat în subcapitolul
4.2, aceste echipamente sunt automat considerate conforme cu
normele şi nu se efectuează măsurări ale nivelurilor de CEM.
O altă greşeală constă în exprimarea rezultatului măsurării în
alte unităţi de măsură decât cele specificate de actualele norme.
Acest lucru se datorează modificării care a apărut în norme referitor
la nivelurile de declanşare a acţiunii pentru vectorul de câmp
magnetic. În normele în vigoare se utilizează niveluri de declanşare a
acţiunii exprimate prin inducţia magnetică B măsurată în microtesla
(µT), în locul celor din normele anterioare exprimate prin
intensitatea câmpului magnetic H şi care are ca unitate de măsură
amperul pe metru (A/m). În consecinţă, dacă s-a măsurat intensitatea
câmpului magnetic H, valorile măsurate trebuie convertite în
echivalentul lor exprimat prin B şi, în buletinul de măsurări, se vor
raporta valorile inducţiei magnetice B în microtesla (μT).
78
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Frecvent întâlnită este şi eroarea referitoare la măsurarea


unor mărimi fizice pentru care, pe domeniul de frecvenţă al surselor
de câmp existente la faţa locului, nu mai există valori ale nivelurilor
de acţiune, aşa cum erau stabilite în vechile norme. Pentru densitatea
de putere S normele actuale au stabilit niveluri de acţiune AL doar
pentru frecvenţe cuprinse între 6 – 300 GHz. În precedentele norme,
valorile AL pentru S erau precizate şi pentru frecvenţe între 10 MHz
– 6 GHz, astfel că, la frecvenţe mai mari de 10 MHz, rezultatele
măsurărilor de CEM erau adesea exprimate în termeni de densitate
de putere. Lipsa de atenţie faţă de această modificare a condus la
greşeli în buletinele de măsurări care constau în prezentarea
rezultatelor exprimate prin densitatea de putere în loc de intensitatea
de câmp electric şi / sau magnetic.
Au mai fost întâlnite frecvent şi greşeli legate de
nerespectarea cerinţelor tehnice privind măsurarea CEM în scopul
evaluării expunerii umane: locaţii precizate într-o manieră inexactă,
număr insuficient de măsurări (puncte de măsură) într-o locaţie dată
pentru a face o evaluare corectă a expunerii sau necorelarea benzilor
de frecvenţă măsurate cu cele pentru care normele au stabilit niveluri
de acţiune. În alte cazuri s-a constatat lipsa menţionării distanţelor
faţă de sursele de CEM sau măsurarea nivelurilor de câmp la distanţe
prea mici de sursele de CEM ceea ce conduce la obţinerea de rezultate
eronate.
În ceea ce priveşte modul de prezentare a rezultatelor, în
unele buletine s-a utilizat un tabel unic cu valori ale CEM
corespunzătoare atât efectelor termice, cât şi efectelor nontermice,
deşi modul de măsurare pentru cele două tipuri de evaluări este
diferit. Acest lucru este cu atât mai nepotrivit cu cât normele de
expunere prezintă nivelurile de acţiune corespunzătoare acestor
categorii de efecte în anexe separate şi implicit în tabele separate.

79
Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

Principalele greşeli constatate la măsurarea câmpurilor


electromagnetice de către unii dintre furnizori de servicii de
măsurare a CEM sunt prezentate, în mod sintetic mai jos.

Greşeli frecvent întâlnite în buletinele de măsurare a


nivelurilor de CEM

 Măsurarea de CEM pentru echipamente aflate pe lista celor


considerate conforme (ghidul european şi SR EN 50499);
 Nu s-au menţionat echipamentele generatoare de CEM
prezente la locurile unde s-au efectuat măsurări;
 Rezultate exprimate prin mărimi fizice şi unităţi de măsură
specificate doar în vechile norme: intensitatea câmpului
magnetic H (A/m) în loc de inducţia magnetică B (μT);
 Necorelarea benzilor de frecvenţă măsurate cu benzile din
HG 520/2016;
 Măsurarea densităţii de putere S între 10 MHz - 6 GHz, deşi,
în actualele norme nu mai există niveluri de acţiune pentru
frecvenţe între 10 MHz – 6 GHz;
 Nu s-au menţionat nivelurile de acţiune AL la frecvenţele
măsurate;
 In coloanele cu valorile măsurate, E(V/m) si / sau B(µT),
s-a trecut, incorect, prescurtarea nivelului de acţiune
AL: „Intensitatea câmpului electric măsurat AL(E) si / sau
„Inducţia câmpului magnetic măsurat AL(B)”;
 Prezentarea de valori greşite ale AL (HG 520/2016) datorită
neatenţiei la formulele de calcul ale AL;
 Descriere prea vagă a locaţiilor în care s-au efectuat
măsurări;
 Număr insuficient de măsurări;
 Nu s-a menţionat incertitudinea de măsurare;
 Efectuarea de măsurări la distanţe prea mici de sursă.

80
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

7. Interpretarea rezultatelor din buletinele de


măsurări

Rezultatele măsurării câmpurilor electromagnetice din


mediul de muncă trebuie interpretate din punct de vedere al
conformităţii valorilor măsurate cu valorile maxime stabilite de
normele de expunere a lucrătorilor. Pentru a fi posibilă interpretarea
rezultatelor este necesar ca măsurările să respecte cerinţele legate de
evaluarea expunerii umane la câmpuri electromagnetice.
Domeniul de frecvenţă acoperit de măsurări trebuie să
includă toate frecvenţele surselor de CEM relevante la care sunt
expuşi lucrătorii din locurile de muncă investigate. Nu este necesar
ca domeniul de frecvenţă să includă şi acele surse care generează
niveluri de câmp mult mai mici decât sursele dominante. În acelaşi
timp, este necesar ca măsurările să se efectueze în benzi de frecvenţă
care să corespundă benzilor de frecvenţă precizate în normele de
expunere sau în sub-benzi ale lor.
Evaluarea expunerii la câmpuri electromagnetice se va
face ţinând cont de efectele relevante în domeniul de frecvenţă
măsurat. Cele două mari categorii de efecte ale expunerii la CEM
sunt efectele termice şi efectele nontermice. Efectele nontermice
sunt preponderente la frecvenţe joase (1 Hz – 10 MHz), în timp ce
efectele termice se manifestă la frecvenţe înalte (100 kHz – 300
GHz). În zona frecvenţelor intermediare, între 100 kHz – 10 MHz,
este necesar să se ia în considerare ambele categorii de efecte,
termice şi nontermice.
În cazul în care valorile CEM înscrise în buletinele /
rapoartele de măsurări depăşesc nivelurile de acţiune AL sau
calculele indică depăşirea indicilor de expunere se va continua cu
una dintre următoarele acţiuni:
81
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

 Verificarea existenţei echipamentelor generatoare de CEM


pe lista celor conforme cu normele de expunere (tabelul 3.2
din ghidul european sau tabelul 1 din SR EN 50499)
 Efectuarea de măsurări detaliate;
 Efectuarea de studii dozimetrice şi compararea rezultatelor
cu valorile-limită de expunere ELV;
 Luarea de măsuri de reducere a expunerii.

Efectuarea de măsurări detaliate se referă la reluarea


măsurărilor cu următoarele cerinţe (în funcţie de situaţia întâlnită):
 măsurări pe benzi de frecveţă mai înguste conform
benzilor din normele de expunere;
 determinarea frecvenţei CEM prezente;
 măsurări în mai multe puncte;
 alegerea de noi puncte de măsură mai relevante pentru
expunerea lucrătorilor.

Interpretarea rezultatelor prezentate în buletinele de


măsurare a câmpurilor electromagnetice presupune parcurgerea mai
multor etape descrise în subcapitolele care urmează.

7.1. Verificarea îndeplinirii cerinţelor referitoare la


măsurarea câmpurilor şi la buletinele de măsurări

Buletinele de determinări (numite şi rapoarte de măsurări /


încercări) prezintă rezultatele măsurării nivelurilor de câmpuri
electromagnetice, iar acestea trebuie interpretate din punct de vedere
al conformităţii cu normele de expunere a lucrătorilor. Pentru aceasta
este necesar ca atât procesul de măsurare a nivelurilor de câmp, cât şi
modul de redactare a buletinelor de determinări să respecte criteriile
stabilite de normele şi de standardele în vigoare.
82
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Principalele documente care stabilesc aceste criteriile


referitoare la modul de măsurare a CEM şi de întocmire a buletinelor
de determinări sunt:
 HG 520/2016 care transpune Directiva UE 2013/35/UE;
 “Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în
aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile
electromagnetice” publicat de Comisia Europeana (a
cărui aplicare este prevăzută şi de HG 520/2016);
 Standardele europene adoptate ca standarde române:
SR EN 50413 şi SR EN 50499.

Procesul de măsurare trebuie să respecte, în primul rând,


criteriile stabilite de norme în ceea ce priveşte:
 echipamentele pentru care se fac sau nu se fac măsurări
(conform tabelelor din ghidul european şi din SR EN 50499)

 mărimile fizice care trebuie măsurate (conform tabelelor din


anexele HG 520/2016),
 benzile de frecvenţă pe care se efectuează măsurările
(conform tabelelor din anexele HG 520/2016),
 modul în care se mediază (la măsurare) valorile acestor
mărimi (conform anexelor HG 520/2016),

Buletinul de măsurări trebuie să prezinte toate informaţiile


necesare interpretării rezultatelor din punct de vedere al evaluării
expunerii umane şi al verificării conformităţii cu normele de
expunere.

83
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

Buletinul de măsurări trebuie să conţină rezultatele


măsurărilor şi informaţiile aferente în acord cu criteriile stabilite de
SR EN 50413, în special:
 lista surselor de CEM prezente;
 caracteristicile surselor de câmp relevante (frecvenţă,
putere, modulaţie, etc.);
 regimul de lucru al surselor în timpul măsurării;
 instrumentele şi sondele de măsură utilizate şi setările
echipamentului (banda de frecvenţă totală, banda de
frecvenţă a filtrului, rata de eşantionare, etc.);
 incertitudinea totală de măsurare;
 locaţiile punctelor de măsură (localizare în spaţiul de
lucru, distanţa faţă de sursele relevante de CEM,
înălţime faţă de sol).

Toate aceste cerinţe fundamentale, precum şi alte cerinţe şi


criterii au fost prezentate în capitolul precedent. Modele de buletine
de măsurare a nivelurilor de CEM conforme cu cerinţele HG
520/2016 sunt prezentate în anexa 6.

7.2. Verificarea prezenţei echipamentelor considerate în mod


automat conforme cu normele

Sursele de câmpuri electromagnetic pentru care se fac


măsurări, în scopul verificării conformităţii cu limitele de expunere,
nu trebuie să fie din categoriile surselor considerate conforme cu
normele. Lista echipamentelor generatoare de CEM şi a situaţiilor
de expunere care sunt considerate conforme cu normele şi pentru
care nu este necesar să se efectueze măsurări este prezentată în:

84
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

 Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a


Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice
(transpusă prin HG 520/2016), volumul I, tabelul 3.2;

 Standardul român SR EN 50499 (prin care s-a adoptat


standardul european EN 50499), tabelul 1.
În ghidul european, volumul I, tabelul 3.2, sunt prezentate
cerinţele privind evaluările specifice ale CEM cu referire la
activităţile de lucru, echipamentele şi locurile de muncă obişnuite.
Există categorii de locuri de muncă şi de echipamente pentru care
tabelul 3.2 precizează că nu este necesară o evaluare a expunerii la
CEM. Pentru aceste situaţii nu se măsoară CEM deoarece se
consideră că nivelurile de CEM sunt cu mult mai mici decât
nivelurile de acţiune, iar echipamentele sunt considerate conforme.
Printre exemplele din ghidul european şi standardul SR EN
50499, se numără şi activităţile desfăşurate la birou şi expunerea la
echipamentele utilizate în birouri. Birourile nu reprezintă locuri de
muncă la care să existe o expunere semnificativă, astfel încât să fie
nevoie de o evaluare specifică a expunerii la CEM. Cu alte cuvinte,
echipamentele folosite în mod uzual în birouri nu pot emite CEM
peste nivelurile de acţiune din HG 520/2016. Aceste echipamente
sunt considerate conforme cu normele de expunere.
În consecinţă, la interpretarea unui buletin de măsurări se va
avea în vedere ca valorile prezentate în buletin sa fie in concordanţă
cu specificaţiile tehnice ale echipamentelor care reprezintă surse de
CEM. Pentru categoriile de echipamente despre care se ştie că nu pot
emite CEM mai mari decât nivelurile de acţiune AL, nu se vor lua
în considerare valorile prezentate ca fiind depăşiri ale AL.

85
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

7.3. Selectarea valorilor prevăzute de norme cu care se


compară valorile măsurate

7.3.1. Valorile stabilite de norme ca termen de comparaţie

Valorile măsurate ale CEM sau ale mărimilor fizice corelate


cu expunerea (curentul indus în membre sau curentul de contact)
trebuie comparate cu nivelurile de declanşare a acţiunii AL relevante.
Doar în cazul câmpurilor magnetice statice şi cu frecvenţe sub 1 Hz,
valorile măsurate se compară cu valorile-limită de expunere ELV.
Nivelurile de acţiune AL (în cazul expunerii la câmpuri
magnetice statice, valorile-limită de expunere ELV) sunt precizate în
următoarele tabele din anexele 2 şi 3 la HG 520/2016 şi din anexa
D4 din ghidul european (pentru mişcarea în câmp magnetic static):

 pentru efecte directe nontermice, rezultate în urma interacţiunii


câmpului electromagnetic cu organismul:
 ELV pentru câmpuri magnetice statice (frecvenţe sub 1 Hz):
anexa 2, tabelul A1;
 AL pentru câmpuri electrice cu frecvenţe între 1 Hz – 10 MHz,
anexa 2, tabelul B1;
 AL pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe între 1 Hz – 10
MHz, anexa 2, tabelul B2.

 pentru efecte directe termice, rezultate în urma interacţiunii


câmpului electromagnetic cu organismul:
 AL pentru câmpuri electrice şi magnetice cu frecvenţe între
100 kHz – 300 GHz, anexa 3, tabelul B1;
 AL pentru curent electric indus în oricare dintre membre (10-
110 MHz): anexa 3, tabelul B2.

86
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

 pentru efecte indirecte, ca urmare a prezenţei unui obiect în câmp:


 AL pentru curent electric de contact staţionar la atingerea unui
obiect metalic: anexa 2, tabelul B3 şi anexa 3, tabelul B2;
 AL pentru efecte indirecte ale câmpurilor magnetice statice
(interferenţe cu dispozitive medicale şi riscul de atracţie şi
proiectare a obiectelor feromagnetice): anexa 2, tabelul B4.

 pentru efecte directe nontermice ca urmare a mişcării în câmp


magnetic static:
 AL pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe între 0 – 1 Hz,
ghidul european, anexa D4, tabelul D9.

7.3.2. Alegerea nivelurilor de acţiune relevante pentru


benzile de frecvenţă măsurate

Valorile câmpului electromagnetic obţinute în urma


măsurărilor trebuie comparate cu nivelurile de declanşare a acţiunii
AL corespunzătoare frecvenţei câmpului sau corespunzătoare benzii
de frecvenţă din norme în care este cuprinsă această frecvenţă. Din
acest motiv este necesar ca măsurările să se efectueze în benzile
de frecvenţă precizate în normele de expunere sau în sub-benzi ale
acestora.
Există mai multe situaţii referitoare la benzile de frecvenţă
pe care au fost efectuate măsurările de CEM şi la depăşirea sau nu a
nivelurilor de acţiune AL. Nu întotdeauna benzile de frecvenţă
măsurate corespund benzilor de frecvenţă din normele de expunere.
Diversele tipuri de situaţii întâlnite în practica evaluării expunerii
sunt descrise mai jos (ASRO, 2009a; Calotă et al, 2017; EC, 2015;
Goiceanu & Dănulescu, 2006; Goiceanu et al, 2013).

87
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

Tipuri de situaţii întâlnite referitor la benzile de frecvenţă măsurate:


A. În cazul măsurării în benzile de frecvenţă din norme în care
nivelul de acţiune AL este constant, nu este necesară cunoaşterea
frecvenţei CEM, fiind suficient să se ştie faptul că frecvenţa
câmpului este cuprinsă în acea bandă de frecvenţă.
B. În cazul măsurării în benzi de frecvenţă din norme în care
nivelul de acţiune AL variază cu frecvenţa în interiorul acelei
benzi, se pot întâlni mai multe situaţii care necesită modalităţi
diferite de evaluare a conformităţii expunerii:
1. Atunci când se cunoaşte frecvenţa câmpului măsurat, se
calculează valoarea AL cu ajutorul formulei care descrie
variaţia AL în acea bandă de frecvenţă, formulă care se găseşte
într-unul dintre tabelele indicate mai sus;

2. Atunci când nu se cunoaşte frecvenţa câmpului măsurat, se


poate utiliza valoarea cea mai mică a AL în acea bandă de
frecvenţă din norme. Totuşi, această modalitate conduce la
supraestimări ale nivelului real de expunere. Este posibil unul
dintre următoarele două rezultate:
 Dacă valoarea măsurata a câmpului este mai mică decât AL
minim în bandă de frecvenţă, conformitatea este îndeplinită;
 Dacă valoarea măsurata este mai mare decât AL minim în
bandă de frecvenţă din norme, este necesar să se reia
măsurările cu determinarea frecvenţei CEM. La
interpretarea rezultatelor se va calcula AL la acea frecvenţă
cu ajutorul formulei din tabel şi se va compara valoarea
măsurată cu AL calculat. Dacă valoarea măsurată este mai
mică decât AL calculat, conformitatea este îndeplinită.

88
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

C. În cazul măsurării în benzi de frecvenţă mai largi decât cele


din norme, atunci, în primă instanţă, pentru comparare cu valorile
măsurate, se poate lua în considerare valoarea cea mai mica a AL
dintre benzile de frecvenţă din norme incluse în banda măsurată.
Totuşi, această manieră de evaluare poate conduce la supraestimări
considerabile ale expunerii reale.
 Dacă valoarea măsurata a câmpului este mai mică decât AL
minim pentru benzi de frecvenţă din norme incluse în banda
măsurată, atunci conformitatea cu normele este îndeplinită.
 Dacă valoarea măsurata a câmpului este mai mare decât AL
minim pentru banda largă în care s-au efectuat măsurările,
măsurările trebuie reluate pentru fiecare bandă de
frecvenţă în parte, aşa cum sunt prezentate în norme.
Valorile măsurate în fiecare dintre benzile de frecvenţă se
vor compara cu AL corespunzătoare benzilor de frecvenţă,
aşa cum s-a specificat la punctele A şi B.

7.3.3. Cazul suprapunerii benzilor de frecvenţă pentru


efecte termice şi nontermice

În banda de frecvenţă 100 kHz – 10 MHz sunt prezente atât


efectele nontermice cât şi cele termice, astfel că, atât în anexa 2
(efecte nontermice), cât şi în anexa 3 (efecte termice) din HG
520/2016 sunt precizate nivelurile de acţiune AL pentru câmpuri
electrice şi pentru câmpuri magnetice. La aceste frecvenţe, normele
de expunere a lucrătorilor oferă câte două seturi de AL, unul pentru
efecte termice şi altul pentru efecte nontermice, prezentate sintetic în
tabelul 7.1.

89
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

Tabelul 7.1. Nivelurile de acţiune AL pentru câmpuri electrice şi


magnetice în banda de frecvenţă 100 kHz – 10 MHz.
Banda de AL(E) (V/m) AL(B) (µT)
EFECTE
frecvenţă joase înalte joase înalte
Efecte
nontermice 3 kHz - 10 MHz 170 610 100 100
(anexa 2)
2,0 × 106/f
100 kHz - 1 MHz 610 (descreşte de la
Efecte 20 la 2)
termice
(anexa 3) 6,1 × 108/f 2,0 × 106/f
1 MHz - 10 MHz (descreşte de la (descreşte de la
610 la 61) 2 la 0.2)

În acest interval de frecvenţă de la 100 kHz la 10 MHz,


trebuie verificată conformitatea cu nivelurile de acţiune AL
corespunzătoare ambelor tipuri de efecte, termice şi nontermice.

La măsurarea CEM în intervalul de frecvenţă de la 100 kHz


la 10 MHz se va avea în vedere faptul că modul în care se efectuează
măsurările diferă în funcţie de tipul de evaluare pentru care se face
măsurarea:
 În cazul efectelor nontermice măsurarea CEM se face fără
mediere temporală deoarece nivelul maxim, ca valoare
efectivă RMS (root mean square – valoare/rădăcină medie
pătratică) este cel care contează.
 Pentru evaluarea efectelor termice, măsurarea CEM se face
cu mediere temporală pe o perioadă de 6 minute.
Din motivele prezentate mai sus şi pentru a elimina
confuziile în procesul de interpretare a rezultatelor, este necesar ca
în buletinul de determinări să se precizeze dacă măsurările au fost
efectuate cu mediere sau fără mediere temporală.
90
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

7.3.4. Utilizarea nivelurilor de acţiune joase şi înalte

În cazul efectelor nontermice, normele au prevăzut două


tipuri de valori pentru AL: joase şi înalte. În cele mai multe situaţii,
valorile măsurate ale câmpului electric sau magnetic sunt mai mici
decât AL(E) joase sau AL(B) joase. Totuşi dacă valoarea măsurată
depăşeşte AL joase, atunci trebuie îndeplinite condiţiile specificate
la Art.9, alin.(3) din HG 520/2016:

―(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), expunerea


poate depăşi:
a) nivelurile de declanşare a acţiunii AL joase pentru câmpurile
electrice (anexa nr. 2, tabelul B1), atunci când acest lucru este
justificat de practica sau de procesul utilizat, cu condiţia ca fie
valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa
nr. 2, tabelul A3) să nu fie depăşite; fie
(i) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra
sănătăţii (anexa nr. 2, tabelul A2) să nu fie depăşite;
(ii) descărcările excesive cu scânteie şi curenţii de contact
(anexa nr. 2, tabelul B3) să fie preveniţi prin măsuri
specifice de protecţie, aşa cum prevede art. 25; precum şi
(iii) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile
menţionate la art. 30 lit. f);
b) nivelurile de declanşare a acţiunii AL joase pentru câmpurile
magnetice (anexa nr. 2, tabelul B2), atunci când acest lucru este
justificat de practică sau de procesul utilizat, inclusiv în zona
capului şi a trunchiului, în timpul perioadei de lucru, cu condiţia
ca fie valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale
(anexa nr. 2, tabelul A3) să nu fie depăşite; fie

91
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

(i) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte


senzoriale să fie depăşite numai temporar;
(ii) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra
sănătăţii (anexa nr. 2, tabelul A2) să nu fie depăşite;
(iii) să fie întreprinse acţiuni potrivit prevederilor art. 29,
atunci când apar simptome tranzitorii, potrivit
prevederilor art. 29 lit. a); precum şi
(iv) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile
menţionate la art. 30 lit. f).‖

Pentru a verifica respectarea ELV pentru efecte asupra


sănătăţii se pot utiliza nivelurile joase de declanşare a acţiunii (AL
joase). Atât timp cât AL joase nu sunt depăşite este îndeplinită
conformitatea cu ELV pentru efecte asupra sănătăţii. Pe de altă parte,
uşoare depăşiri ale AL joase nu înseamnă, în mod obligatoriu, că
sunt depăşite şi ELV pentru efecte asupra sănătăţii.
În cazul depăşirii AL joase, verificarea conformităţii cu ELV
pentru efecte asupra sănătăţii poate continua prin a verifica prin
studii dozimetrice dacă nivelul mărimii prin care este exprimat ELV,
intensitatea câmpului electric intern, depăşeşte sau nu ELV.

7.4. Evaluarea expunerii la câmpuri cu frecvenţe multiple

În cazul expunerii la câmpuri cu frecvenţe multiple,


evaluarea conformităţii cu nivelurile de acţiune AL se va face
calculând indicele de expunere. În cele ce urmează sunt prezentate
metode de sumare a CEM pentru efectele nontermice şi efectele
termice. Valorile ambilor indici de expunere trebuie să fie mai mici
decât 1. Este posibil ca indicii de expunere să depăşească valoarea 1
chiar dacă, pentru fiecare frecvenţă în parte, nivelurile
componentelor spectrale sunt mai mici decât AL la acele frecvenţe.

92
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

7.4.1. Regula frecvenţei multiple (MFR)

În situaţia expunerii la CEM cu frecvenţe multiple, cea mai


simpla metodă pentru evaluarea conformităţii cu AL, dar şi cea mai
conservatoare, este regula frecvenţei multiple (MFR – Multiple
Frequency Rule), prezentată în anexa D.3.1.2. a ghidului european.
Evaluarea trebuie făcuta separat, pentru efecte nontermice (1 Hz – 10
MHz) şi pentru efecte termice (100 kHz – 300 GHz).
Pentru efectele nontermice, evaluarea expunerii la CEM cu
frecvenţe multiple prin metoda MFR se face utilizând următoarea
formulă de calcul:

(7.1)

unde: EI = indicele de expunere;


Xf = intensitatea câmpului electric, sau inducţia magnetică sau
intensitatea curentului de contact (valori RMS) la frecvenţa f;
AL(X)f = nivel de acţiune (jos / înalt) pentru efecte nontermice
la frecvenţa f, conform tabelelor B1-B3 din anexa 2.
Practic, pentru calcularea indicelui de expunere nontermic, se
efectuează o sumare a rapoartelor dintre valoarea măsurată şi nivelul
de acţiune corespunzător, pentru frecvenţe între 1 Hz – 10 MHz.
În cazul efectelor termice, indicele de expunere se calculează
prin însumarea rapoartelor dintre pătratul valorii măsurate şi pătratul
nivelului de acţiune la frecvenţe cuprinse între 100 kHz – 300 GHz.
Formula utilizată pentru evaluarea conformităţii cu restricţiile pentru
efecte termice, utilizând metoda MFR, este următoarea:

(7.2)

unde: EI = indicele de expunere;

93
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

Xf = intensitatea câmpului electric sau inducţia magnetică sau


intensitatea curentului de contact (valori RMS) la frecvenţa f;
AL(X)f = nivelul de acţiune pentru efecte termice la frecvenţa
f, conform tabelelor B1 si B2 din anexa 3.
Conformitatea cu nivelurile de acţiune specificate în normele de
expunere este asigurată dacă pentru ambele efecte, termice şi
nontermice, valoarea indicelui de expunere este subunitară:
(7.3) EI nontermic,X ≤ 1

(7.4) EI termic,X ≤ 1 .
Regula frecvenţei multiple reprezintă o metodă
conservatoare de evaluare a expunerii la câmpuri cu frecvenţe
multiple deoarece ignoră fazele componentelor de diverse frecvenţe.
Din acest motiv, rezultatul evaluării expunerii poate fi, adesea,
supraestimat faţă de situaţia reală. În cazul efectelor nontermice,
dacă rezultatul evaluării prin această metoda indică depăşiri ale AL
care nu sunt foarte mari (EI ≤ 4), se recomandă reluarea evaluării
expunerii prin metode mai exacte precum metoda vârfului ponderat.

7.4.2. Metoda vârfului ponderat (WPM)

Metoda vârfului ponderat (WPM – Weighted Peak Method)


este utilizată pentru sumarea câmpurilor de frecvenţe multiple în
scopul evaluării efectelor nontermice. La calcularea indicelui de
expunere, această metodă ia în considerare atât amplitudinea, cât și
fazele componentelor spectrale ale câmpurilor cu frecvenţe multiple.
Deoarece această metodă ţine cont de fazele componentelor
de diverse frecvenţe, se obţine o evaluare mai riguroasă a expunerii
comparativ cu regula frecvenţei multiple. Metoda este utilă atunci
când prin utilizarea regulei frecvenţei multiple s-a obţinut un indice
supraunitar, dar se suspectează că depăşirea este cauzată de neluarea
în considerare a fazelor individuale ale componentelor spectrale.
94
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

În metoda vârfului ponderat, forma de undă este ponderată


de curba care oglindeşte dependenţa AL de frecvență, iar valorea de
vârf a amplitudinii formei de undă ponderate oferă indicele de
expunere. Această metodă poate fi utilizată atât la măsurările în
domeniul timp (analiza formei de undă a CEM), cât şi la măsurările
în domeniul frecvenţă (analiza spectrală a CEM).
Unele instrumente de măsurare a CEM în domeniul timp
utilizează metoda vârfului ponderat pentru a calcula automat indicele
de expunere în acord cu dependenţa AL de frecvenţă. Acest tip de
instrumente utilizează informaţia despre faza componentelor de
diverse frecvenţe şi, în consecinţă sunt indicate pentru măsurări
detaliate în situaţia în care alte metode sau alte tipuri de instrumente
au condus la indici de expunere ceva mai mari decât unitatea (E > 1).
Metoda vârfului ponderat este descrisă în ghidul european.
Calcularea indicelui de expunere prin acestă metodă utilizează
formule mai complicate şi necesită informaţii suplimentare asupra
caracteristicilor CEM măsurate (fazele componentelor spectrale).
Din aceste motive, modul de calculare al indicelui de expunere prin
metoda vârfului ponderat este prezentat în anexa 5 din acest ghid.

7.5. Concluziile evaluatorului privind rezultatele măsurărilor


şi recomandări necesare

La interpretarea rezultatelor din buletinele (rapoartele) de


măsurări se va avea în vedere ca toate cerinţele esenţiale privind
măsurarea CEM, prezentate în subcapitolele 7.1 – 7.3, să fie
respectate. În caz de nerespectare a acestor criterii, fapt care poate
face ca evaluarea rezultatelor să fie dificilă sau chiar imposibilă, se
poate declina posibilitatea de interpretare a rezultatelor din punct de
vedere al protecţiei sănătăţii faţă de expunerea la CEM (Goiceanu et
al, 2017a). În această situaţie, concluzia este de neconformitate a
măsurărilor efectuate cu prevederile HG 520/2016.

95
Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

Dacă echipamentele pentru care buletinele de măsurări


prezintă valori ale nivelurilor CEM se află pe lista de echipamente
considerate conforme (tabelul 3.2 din ghidul european), nu este
necesar ca aceste valori să fie comparate cu nivelurile de acţiune AL.
Pentru aceste echipamente se poate concluziona direct că
echipamentele şi câmpurile emise sunt automat considerate
conforme cu normele. Mai mult, pentru aceste echipamente nu se
vor lua în considerare valorile care sunt mai mari decât AL.
Pentru categoriile de echipamente, activităţi şi situaţii de
expunere care nu se află pe lista celor considerate conforme, se poate
face interpretarea rezultatelor din buletinele de măsurări.
Atunci când toate valorile CEM prezentate în buletinul
de măsurări sunt mai mici decât AL relevante şi indicii de
expunere nu depăşesc valoarea 1, conformitatea cu normele este
îndeplinită. În această situaţie, concluzia este aceea că nivelurile de
CEM măsurate sunt conforme cu normele de expunere a
lucrătorilor.
Atunci când valorile CEM depăşesc AL sau când
calculele indică depăşirea indicilor de expunere se vor
recomanda următoarele acţiuni:
 Efectuarea de măsurări doar pentru echipamente care nu se
află pe lista celor conforme cu normele de expunere (tabelul
3.2 din ghidul european sau tabelul 1 din SR EN 50499)
 Efectuarea de măsurări detaliate;
 Efectuarea de studii dozimetrice şi compararea rezultatelor
cu valorile-limită de expunere ELV;
 Luarea de măsuri de reducere a expunerii.

96
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

În multe dintre cazurile în care valorile CEM par să


depăşească AL, se poate clarifica situaţia de expunere prin reluarea
procesului de măsurare cu efectuarea de măsurări detaliate:

 în mai multe puncte relevante pentru expunerea lucrătorilor;


 cu respectarea distanţelor minime faţă de sursele de CEM;
 cu reducerea întinderii benzilor de frecvenţă şi corelarea lor cu
benzile de frecvenţă din norme;
 eventual cu determinarea frecvenţei sursei.

Dacă şi măsurările detaliate indică depăşiri ale AL,


conformitatea cu normele mai poate fi verificată prin efectuarea de
studii dozimetrice şi compararea rezultatelor cu valorile-limită de
expunere ELV. Deoarece aceste studii sunt costisitoare şi pentru ca
în cazul depăşirii ELV tot vor trebui să fie luate măsuri de reducere a
expunerii, odată ce s-au înregistrat depăşiri ale AL, calea cea mai
directă de urmat este luarea de măsuri de reducere a expunerii.
Din concluziile interpretării unui buletin de măsurări care
indică depăşiri ale AL nu trebuie să lipsească recomandarea,
eventual ca alternativă la dozimetrie, de a se lua măsuri de
reducere a expunerii până la intrarea în conformitate. În plus,
dacă s-a efectuat un studiu dozimetric care arată depăşirea ELV,
atunci respectarea recomandării de luare de măsuri de reducere a
expunerii devine imediat obligatorie.

97
Cap 8 – Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale angajatorului

8. Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale


angajatorului în privinţa măsurării câmpurilor
electromagnetice şi a evaluării expunerii

Primul pas pe care trebuie să-l facă angajatorul pentru a


decide dacă sunt sau nu necesare măsurări ale nivelurilor de CEM
constă în consultarea tabelului 3.2. din ghidul european care prezintă
situaţii de expunere (echipamente şi activităţi) întâlnite în mod
obişnuit la locurile de muncă. Rezultatul verificării pe baza acestui
tabel poate fi unul dintre următoarele:
 Nu se vor efectua măsurări dacă pentru
echipamentele existente la locurile de muncă tabelul
specifică, în coloana pentru lucrători care nu prezintă
riscuri deosebite, faptul că nu sunt necesare evaluări
privind CEM;
 Nu se vor efectua măsurări dacă tabelul indică faptul
că sunt necesare evaluări privind expunerea la CEM,
însă angajatorul le poate efectua pe baza informaţiilor
disponibile (de la producător sau din baze de date).
 Sunt necesare măsurări ale CEM deoarece este
necesară evaluarea expunerii, dar demonstrarea
conformităţii nu se poate face pe baza informaţiilor
existente. Angajatorul va trebui să apeleze la un
furnizor de servicii competent şi se va asigura că
acesta respectă criteriile privind măsurările şi
raportarea valorilor măsurate;
 Sunt necesare măsurări de CEM pe care
angajatorul le poate efectua cu personalul şi dotările
disponibile (situaţie rareori întâlnită).

98
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

În procesul de evaluare a expunerii lucrătorilor, atât


angajatorul, cât și furnizorul extern de servicii de evaluare au
responsabilități legate de buna desfășurare a evaluării expunerii,
cu respectarea indicațiilor din ghidul european. Aceste cerinţe sunt
stipulate în articolul 4, punctul h, din HG 520/2016 care definește
furnizorii externi competenți în modul următor:
―servicii sau persoane competente — persoanele fizice
sau juridice care deţin competenţa, experienţa şi instrumentele
necesare pentru a furniza servicii de evaluare, măsurare şi/sau
calcule privind expunerea la câmpuri electromagnetice, luând în
considerare criteriile prevăzute în volumul I secţiunea 3 pct.
8 subpct. 8.4 din Ghidul facultativ de bune practici pentru
punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile
electromagnetice prevăzut la art. 13.‖
La rândul său, ghidul european, în capitolul 8 ―Calculul sau
măsurarea expunerii‖, precizează faptul că angajatorul trebuie să se
asigure că furnizorul extern deține competența necesară pentru a
furniza serviciul respectiv. Astfel, angajatorul trebuie să utilizeze
criterii de selectare a furnizorului de servicii și, de asemenea, să
urmărească respectarea cerințelor privind buletinul de măsurări /
determinări ( raportul de încercări), aşa cum se precizeazămai jos.

Criterii privind selectarea furnizorului de servicii de evaluare a


expunerii / măsurare a CEM:
 cunoștințe și experiență privind aplicarea ELV și a AL
relevante;
 metode de măsurare şi/sau calcul corespunzătoare;
 instrumente adecvate câmpurilor de interes, ținând seama de:
 frecvență,
 formele de undă,
 caracteristicile impulsurilor.
99
Cap 8 – Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale angajatorului

Persoanele care efectuează măsurările trebuie să îndeplinească


următoarele criterii:
 să cunoască performanțele tehnice ale instrumentelor;
 să știe cum să utilizeze instrumentul „în teren‖ ;
 să știe că măsurările reprezintă un „instantaneu‖ care
depinde de parametrii de funcționare ai echipamentului la
momentul evaluării;
 să fie conștiente de eventualele capcane care pot conduce la
rezultate eronate.

Raportul de măsurări transmis angajatorului trebuie să includă:


 incertitudinea de măsurare,
 semnificaţia evaluării,
 concluzii clare,
 recomandări de măsuri (când este cazul).

Furnizorii de servicii trebuie să prezinte un buletin de


măsurări (raport de încercări) care explică angajatorului semnificația
evaluării și oferă concluzii clare. Dacă este cazul, raportul ar trebui
să conțină, de asemenea, recomandări privind măsuri viitoare.

Evaluarea expunerii lucrătorilor nu se rezumă doar la


simpla măsurare a nivelurilor de CEM prezente în punctele de
măsurare alese, ci ține cont și de următoarele aspecte:
 categoriile de echipamente care emit CEM,
 natura activității desfășurate;
 regimul și ciclurile de funcționare ale echipamentelor;
 relevanţa punctelor de măsurare faţă de amplasarea
lucrătorilor;
 durata de ocupare a zonelor pentru frecvențe la care se
utilizează valorii medii temporale.
100
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Pe baza evaluărilor efectuate, angajatorii trebuie să se


asigure că expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este
situată sub valorile-limită de expunere ELV (HG 520/2016, Art. 8 și
Art. 27). Dacă valorile-limită de expunere sunt depăşite,
angajatorul trebuie să ia măsuri imediate pentru a reduce
expunerea sub valorile-limită de expunere (Art. 27).

Angajatorul se bazează pe furnizorul de servicii de evaluare pentru a


selecta AL sau ELV corespunzătoare cu care să se compare
rezultatele măsurărilor sau ale calculelor. Furnizorul de servicii
trebuie să cunoască toate criteriile de mai sus stabilite de HG
520/2016 și de ghidul european şi să le aplice în practică.

101
Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

1. AGNIR - ADVISORY GROUP ON NON-IONISING RADIATION


(2012) Health Effects from Radiofrequency Electromagnetic Fields.
Chilton, Health Protection Agency, 2012 (Documents of the Health
Protection Agency, Radiation, Chemical and Environmental Hazards,
RCE-20).
2. ANFR - AGENCE NATIONALE DES FRÉQUENCES (2011)
Protocole de mesure in situ. ANFR/DR 15-3, version 3, 31 mai 2011.
3. ASRO - Asociaţia de Standardizare din România (2009a) Standard
Român SR EN 50413 - Standard de bază pentru procedurile de
măsurare şi calcul privind expunerea corpului uman la câmpuri electric,
magnetice şi electromagnetice (0 Hz – 300 GHz). Asociaţia de
Standardizare din România, Bucureşti.
4. ASRO - Asociaţia de Standardizare din România (2009b) Standard
Român SR EN 50499 – Procedură pentru evaluarea expunerii
lucrătorilor la câmpuri electromagnetice. Asociaţia de Standardizare
din România, Bucureşti.
5. CALOTĂ V. (2013) Aspecte legate de noua Directivă europeană privind
expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice. A III-a Conferinţă
Nationala pentru Sanatate si Mediu a Institutului Naţional de Sănătate
Publică (INSP), 28-29 octombrie 2013, Volum de rezumate, pag. 18 .
6. CALOTĂ V. (2014) Reglementări legislative cu privire la expunerea la
câmpurile electromagnetice. A IV-a Conferinţă Nationala pentru
Sanatate si Mediu a Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP),
30 octombrie 2014, Volum de rezumate, pag. 17 .
7. CALOTĂ V., GOICEANU C., DĂNULESCU R., DĂNULESCU E.,
BUNGHEZ C. & NEAMŢU A. (2017) Aspecte legislative privind
expunerea la câmpuri electromagnetice în Romania. A VII-a Conferinţă
Naţională pentru Sănătate şi Mediu a Institutului Naţional de Sănătate
Publică (INSP), 27-28 Septembrie 2017. Volum de rezumate, pag. 7.

102
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

8. EC – EUROPEAN COMISSION (2015) Ghid facultativ de bune


practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/EU privind
câmpurile electromagnetice, Vol. 1: Ghid practic, Vol. 2: Studii de caz,
Vol. 3: Ghid pentru IMM-uri. Comisia Europeană (EC), Direcţia pentru
Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Inclusiune, Unitatea B3,
Luxemburg.
9. ECC - ELECTRONIC COMMUNICATIONS COMMITTEE (2007)
Revised ECC Recommendation (02)04 „Measuring Non-Ionising
Electromagnetic Radiation (9 kHz – 300 GHz)‖. Electronic
Communications Committee Recommendation (ECC) within the
European Conference of Postal and Telecommunications
Administrations (CEPT), revised Recommendation, Helsinki 2007.
10. EP & COUNCIL OF THE EU - THE EUROPEAN PARLIAMENT
AND THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION (2013) Directiva
2013/35/EU a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie
privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la
expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri
electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului
16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei
2004/40/CE. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene (The
European Parliament and the Council of the European Union). Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, L 179, 29 iunie 2013, p. 1–21.
11. GOICEANU C. & DĂNULESCU R. (2006) Ghid practic pentru
determinarea nivelelor de câmp electromagnetic în mediul de muncă,
Editura PIM, Iasi, 2006, 161 pag.
12. GOICEANU C., DĂNULESCU R. & DĂNULESCU E. (2013)
Implementating European Methodology for Determination of
Environmental Electromagnetic Field Levels: Some Difficulties and
Solutions. Environ. Eng. Manage. J., 12(6): 1179-1186.
13. GOICEANU C., (2016) Structura şi modul de utilizare ale noului ghid
european pentru implementarea directivei UE privind expunerea
ocupaţională la câmpuri electromagnetice. A VI-a Conferinţă Naţională
pentru Sănătate şi Mediu a Institutului Naţional de Sănătate Publică
(INSP), 26 Octombrie 2016, Volum de rezumate, pag. 9.
14. GOICEANU C., DĂNULESCU R. & DĂNULESCU E. (2017a)
Aspecte tehnice şi legislative şi greşeli referitoare la măsurarea
103
Bibliografie

câmpurilor electromagnetice. Masa rotundă ―Aspecte tehnice şi


legislative legate de măsurătorile de câmpuri electromagnetice şi de
zgomot‖, a VII-a Conferinţă Naţională pentru Sănătate şi Mediu a
Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP), 27-28 Septembrie
2017. Volum de rezumate, pag. 39.
15. GOICEANU C., DĂNULESCU R. & DĂNULESCU E. (2017b)
Transpunerea în legislația națională a Directivei 2013/35/UE și
aplicarea prevederilor noilor norme privind expunerea ocupatională la
câmpuri electromagnetice. A XV-a Conferinţă Naţională de Fizică
Medicală CNFM 2017, Iaşi, 10-12 noiembrie 2017.
16. GOICEANU C., DĂNULESCU R. & DĂNULESCU E. (2017c)
Transposition of Directive 2013/35/EU into Romanian Legislation and
practical implementation issues. Revista de Fizică Medicală, 5, 4, 18-24.
17. GUVERNUL ROMÂNIEI (2006) HG 971/2006 privind cerinţele minime
pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
Monitorul Oficial al României, partea I, no. 683 din 9 august 2006.
18. GUVERNUL ROMÂNIEI (2016) HG 520/2016 privind cerinţele
minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la
riscuri generate de câmpuri electromagnetice. Monitorul Oficial al
României, partea I, no. 576 din 28.07.2016.
19. ICNIRP - INTERNATIONAL COMMISSION ON NON-IONIZING
RADIATION PROTECTION (2009) Guidelines on limits on exposure
to static magnetic fields. Health Phys, 96, 504-514.
20. ICNIRP - INTERNATIONAL COMMISSION ON NON-IONIZING
RADIATION PROTECTION (2010) Guidelines for limiting exposure
to time-varying electric and magnetic fields (1 Hz to 100 kHz). Health
Phys, 99, 818-836.
21. ICNIRP - INTERNATIONAL COMMISSION ON NON-IONIZING
RADIATION PROTECTION (2014) Guidelines for limiting exposure
to electric fields induced by movement of the human body in a static
magnetic field and by time-varying magnetic fields below 1 Hz. Health
Phys, 106(3): 418-425.
22. IEEE - INSTITUTE OF ELECTRICAL AND ELECTRONICS
ENGINEERS (2003) IEEE Recommended Practice for Measurements
and Computations of Radio Frequency Electromagnetic Fields with
104
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Respect to Human Exposure to Such Fields, 100 kHz-300 GHz. IEEE


C95.3-2002, The Institute of Electrical and Electronics Engineers, New
York.
23. ITU - INTERNATIONAL TELECOMMUNICATION UNION (2008)
Mitigation techniques to limit human exposure to EMFs in the vicinity
of radiocommunication stations. ITU-T Recommendation K.70,
Telecommunication Standardization Sector of International
Telecommunication Union (ITU-T), Geneva.
24. ITU - INTERNATIONAL TELECOMMUNICATION UNION (2011)
Monitoring of electromagnetic field levels. ITU-T Recommendation
K.83, Telecommunication Standardization Sector of International
Telecommunication Union (ITU-T), Geneva.
25. MOREGA M. & CALOTĂ V. (2016) From Directive 2013/35/EU to
National Legislation: Transposition, Implementation and Assessment
Work. Proceedings of 2016 International Conference on Applied and
Theoretical Electricity (ICATE), 6-8 Oct. 2016, Craiova. IEEEXplore,
DOI: 10.1109/ICATE.2016.7754694, ISBN: 978-1-4673-8562-6.
26. PARLAMENTUL ROMÂNIEI (2006) Legea securităţii si sănătăţii în
muncă nr. 319/2006. Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 646
din 26.07.2006.
27. SIENKIEWICZ Z., VAN RONGEN E., CROFT R., ZIEGELBERGER
G. & VEYRET B. (2016) A closer look at the thresholds of thermal
damage: workshop report by an ICNIRP task group. Health Phys,
111(3): 300-306.
28. WHO - WORLD HEALTH ORGANIZATION (ORGANIZAŢIA
MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII) (2006) Static Fields. Environmental
Health Criteria 232, World Health Organization - Organizaţia Mondială
a Sănătăţii, Geneva, 351 pag.
29. WHO - WORLD HEALTH ORGANIZATION (ORGANIZAŢIA
MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII) (2007) Extremely Low Frequency
Fields. Environmental Health Criteria 238, World Health Organization
- Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, 519 pag.

105
Anexe

ANEXA 1

OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI:
ARTICLOLE DIN HG 520/2016
Art. 8. — (1) Angajatorii trebuie să se asigure că
expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este limitată
la valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii
şi la valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale
prevăzute în anexa nr. 2, pentru efectele nontermice, şi în anexa nr.
3, pentru efectele termice.
(2) Respectarea valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte
asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte
senzoriale trebuie demonstrată prin utilizarea procedurilor relevante
de evaluare a expunerii menţionate la art. 10—18.
(3) în cazul în care expunerea lucrătorilor la câmpuri
electromagnetice depăşeşte valorile-limită de expunere ELV,
angajatorul acţionează imediat potrivit prevederilor art. 27.
Art. 10. — în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin.
(4) şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, cu modificările
ulterioare, angajatorul trebuie să evalueze toate riscurile pentru
lucrători generate de câmpurile electromagnetice la locul de
muncă şi, dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze
nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi
lucrătorii.
Art. 13. — în scopul evaluării prevăzute la art. 10—12,
angajatorul identifică şi evaluează câmpurile electromagnetice de
la locul de muncă, ţinând seama de Ghidul facultativ de bune
practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE
privind câmpurile electromagnetice, publicat pe site-ul Comisiei

106
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Europene, şi de alte standarde sau recomandări relevante furnizate la


nivel naţional, inclusiv de bazele de date referitoare la expunere.
Art. 14. — (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin
angajatorului în temeiul art. 10, acesta este, de asemenea, îndreptăţit,
după caz, să ţină seama de nivelurile de emisie şi de alte date
corespunzătoare în materie de securitate furnizate de către
producătorul sau de către distribuitorul echipamentului, în
conformitate cu legislaţia naţională relevantă, inclusiv o evaluare a
riscurilor, dacă condiţiile de expunere se aplică locului de muncă sau
instalaţiei.
(2) în cazul în care respectarea valorilor-limită de expunere
ELV nu se poate determina cu certitudine pe baza unor informaţii
uşor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza
măsurătorilor sau a calculelor. În acest caz, evaluarea ţine seama
de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile
numerice, modelarea sursei, geometria manechinului şi
proprietăţile electrice ale ţesuturilor şi materialelor, stabilite în
conformitate cu bunele practici de cercetare-dezvoltare relevante.
Art. 15. — (1) Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele
prevăzute la art. 10—14 trebuie să fie programate şi efectuate de
către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luând
în considerare art. 13 şi, în special, prevederile art. 8, 9 şi 18 din
Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.
(2) Datele obţinute din evaluarea, măsurarea sau calcularea
nivelului de expunere se păstrează într-o formă care să permită
trasabilitatea şi consultarea la o dată ulterioară, în conformitate
cu dispoziţiile legale în vigoare.
Art. 16. — Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr.
319/2006, cu modificările ulterioare, la evaluarea riscurilor
angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor
elemente:

107
Anexe

.............
d) oricăror efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi
unor riscuri deosebite, în special lucrătorii care poartă un dispozitiv
medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele
cardiace, lucrătorii care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar
fi pompele de insulină, şi lucrătoarele gravide;
e) oricăror efecte indirecte;
Art. 18. — (1) Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a
riscurilor, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
319/2006, cu modificările ulterioare, şi trebuie să identifice măsurile
care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
potrivit prevederilor art. 19—29.
Art. 21. — Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 10—
18, odată ce sunt depăşite nivelurile de declanşare a acţiunii AL
relevante prevăzute în art. 6—9 şi în anexele nr. 2 şi 3 şi cu excepţia
cazurilor în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 10—14
demonstrează că valorile-limită de expunere ELV relevante nu sunt
depăşite şi că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul
elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde
măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri care
depăşesc valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra
sănătăţii şi valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale,
ţinând seama, în special, de următoarele:
.....................................
Art. 23. —în plus faţă de furnizarea informaţiilor prevăzute
la art. 30, angajatorul adaptează, în temeiul art. 35 din Legea nr.
319/2006, cu modificările ulterioare, măsurile menţionate la art. 21
în funcţie de cerinţele lucrătorilor expuşi unor riscuri specifice şi,
după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru
lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau
pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează
108
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau


pentru lucrătoarele gravide care au informat angajatorul cu privire la
acest lucru.
Art. 27. — (1) în nicio situaţie, lucrătorii nu trebuie
expuşi la niveluri de expunere care depăşesc valorile-limită de
expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de
expunere ELV pentru efecte senzoriale decât dacă sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. a) sau c) sau la art. 9.
(2) Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, valorile-
limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-
limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale sunt depăşite,
angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub
aceste valori-limită de expunere ELV. Angajatorul stabileşte şi
consemnează cauzele depăşirii valorilor-limită de expunere ELV
pentru efecte asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere ELV
pentru efecte senzoriale şi adaptează în consecinţă măsurile de
protecţie şi de prevenire în scopul de a evita o nouă depăşire.

109
Anexe

ANEXA 2

Valori-limită de expunere ELV


și niveluri de declanșare a acțiunii AL
pentru efecte nontermice (0 Hz – 10 MHz)

În această anexă sunt prezentate valorile-limită de expunere


(ELV) și nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) pentru efectele
nontermice, valori stabilite de HG 520/2016. În textul preluat din
hotărâre, au fost inserate explicaţii şi au fost utilizate exprimări mai clare
care să faciliteze parcurgerea materialului şi înţelegerea prevederilor
referitoare la ELV şi la AL pentru efecte nontermice.

A. Valori-limită de expunere (ELV)

1. ELV la frecvenţe între 0 Hz - 1 Hz


(pentru inducţia magnetică externă B0 )

La frecvenţe mai mici de 1 Hz, au fost stabilite valori-limită


de expunere (ELV) pentru inducţia magnetică externă B0 (prezentate
în tabelul A1), atât pentru efecte senzoriale, cât şi pentru efecte
asupra sănătății.
ELV pentru efecte senzoriale reprezintă limite de expunere
în condiții de lucru normale și se referă la vertij și la alte efecte
fiziologice legate de perturbarea aparatului vestibular, apărute, în
special, în urma deplasării într-un câmp magnetic static.

110
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Tabelul A1
ELV pentru inducția magnetică externă (B0) la frecvenţe
cuprinse între 0 Hz-1 Hz.
ELV pentru efecte ELV pentru efecte
senzoriale asupra sănătății
Condiții de lucru normale 2T -
Expunere localizată la
8T -
nivelul membrelor
Condiții de lucru
- 8T
controlate

ELV pentru efecte asupra sănătății reprezintă limite de


expunere în condiții de lucru controlate, condiţii care se referă la
adoptatarea de măsuri de prevenire, precum şi la controlul mișcărilor
și informarea lucrătorilor. Aceste ELV au aplicabilitate temporară în
timpul unui schimb de lucru, atunci când sunt justificate de practică
sau de procesul utilizat.

2. ELV pentru efecte asupra sănătății


la frecvenţe între 1 Hz- 10MHz

ELV pentru efecte nontermice asupra sănătății datorate


expunerii la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp sunt
prezentate în tabelul A2. Aceste limite sunt exprimate în termeni de
intensitate a câmpului electric intern care este indus în ţesuturile
organismului de câmpuri electrice şi magnetice externe cu frecvenţe
cuprinse între 1 Hz-10 MHz.
ELV pentru efecte nontermice asupra sănătății protejează
faţă de stimularea electrică a tuturor țesuturilor din sistemul nervos
central și periferic din organism, inclusiv capul.

111
Anexe

Tabelul A2
ELV pentru efecte asupra sănătății pentru intensitatea
câmpului electric intern la frecvenţe cuprinse între 1 Hz-10 MHz.
Domeniul de frecvenţă ELV pentru efecte asupra sănătății
1 Hz ≤ f < 3 kHz 1,1 Vm-1 (vârf)
3 kHz ≤ f < 10 MHz 3,8 x 10-4 f Vm-1 (vârf)
Nota A2-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).
Nota A2-2: ELV pentru efecte asupra sănătății pentru câmpul
electric intern sunt valori de vârf spațiale în întregul organism al
subiectului expus (lucrător).
Nota A2-3: Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de
vârf temporale, adică valori maxime pe perioada semnalului
sinusoidal, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS)
înmulțite cu √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea
expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se
bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul
timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi
aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a
expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și
aproximativ echivalente.

3. ELV pentru efecte senzoriale


la frecvenţe între 1 Hz-400 Hz

ELV pentru efecte senzoriale notermice datorate expunerii la


câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp cu frecvențe mai
mici de 400 Hz sunt exprimate prin intensitatea câmpului electric
intern, la fel ca limitele pentru efecte asupra sănătăţii. Aceste limite
protejează faţă de efecte senzoriale ale câmpului electric intern care
este indus în ţesuturi de câmpurile electrice şi / sau magnetice
externe. Sunt vizate efectele asupra sistemului nervos la nivelul
capului, adică fosfene și modificări minore tranzitorii ale anumitor
funcții cerebrale.
ELV pentru efecte senzoriale sunt prezentate în tabelul A3.
112
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Tabelul A3
ELV pentru efecte senzoriale pentru intensitatea câmpului
electric intern la frecvenţe cuprinse între 1 Hz-400 Hz
Domeniul de frecvenţă ELV pentru efecte senzoriale
1 Hz ≤ f < 10 Hz 0,07/f Vm-1 (vârf)
10 Hz ≤ f < 25 Hz 0,07 Vm-1 (vârf)
25 Hz ≤ f < 400 Hz 0,0028 f Vm-1 (vârf)
Nota A3-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).
Nota A3-2: ELV pentru efecte senzoriale pentru câmpul electric
intern sunt valori de vârf spațiale în capul subiectului expus
(lucrător).
Nota A3-3: Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de
vârf temporale, adică valori maxime pe perioada semnalului
sinusoidal, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS)
înmulțite cu √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea
expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se
bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul
timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi
aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a
expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și
aproximativ echivalente.

B. Niveluri de declanșare a acțiunii (AL)

Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) au fost stabilite de


normele de expunere pentru a asigura, printr-o procedură de evaluare
simplificată, demonstrarea respectării ELV corespunzătoare situaţiei
de expunere sau, dacă AL sunt depăşite, pentru a decide adoptarea
uneia sau mai multora dintre măsurile prevăzute la art. 19—29 din
HG 520/2016.

113
Anexe

Următoarele mărimi fizice și valori se utilizează pentru


exprimarea nivelurilor de declanșare a acțiunii (AL) pentru efecte
directe nontermice sau pentru efecte indirecte la frecvenţe mai mici
de 10 MHz:
 AL(E) joase și AL(E) înalte pentru intensitatea câmpului
electric E a câmpurilor electrice variabile în timp, așa cum
se specifică în tabelul B1;
 AL(B) joase și AL(B) înalte pentru inducția magnetică B a
câmpurilor magnetice variabile în timp, aşa cum se
specifică în tabelul B2;
 AL(IC) pentru curentul electric de contact, aşa cum se
specifică în tabelul B3;
 AL(B0) pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice
statice pentru a preveni pericolul apariţiei unor efecte
indirecte (interferenţa cu stimulatoare cardiace sau atracţia
şi proiectarea unor obiecte feromagnetice), așa cum se
specifică în tabelul B4.

AL corespund valorilor câmpurilor electric și magnetic,


calculate sau măsurate la locul de muncă în absența lucrătorului.

1. AL pentru expunerea la câmpuri electrice

AL joase (tabelul B1) pentru câmpul electric extern se


bazează pe limitarea câmpului electric intern sub ELV (tabelele A2
și A3) și pe limitarea producerii de scântei în mediul de muncă.
La un nivel inferior AL înalte, câmpul electric intern nu
depășește ELV (tabelele A2 și A3), dar, pentru a împiedica produceri
deranjante de scântei, este necesară luarea măsurilor de protecție
prevăzute la art. 25 din hotărâre.
114
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Tabelul B1
AL pentru expunerea la câmpuri electrice cu frecvențe cuprinse
între 1 Hz-10 MHz

Intensitatea câmpului electric,


Domeniul de frecvenţă
AL(E) joase, AL (E) înalte,
[Vm-1] (RMS) [Vm-1] (RMS)
1 Hz ≤ f < 25 Hz 2,0 x 104 2,0 x 104
25 Hz ≤ f < 50 Hz 5,0 x 105 /f 2,0 x 104
50 Hz ≤ f < 1,64 kHz 5,0 x 105 /f 1,0 x 106/f
1,64 kHz ≤ f < 3 kHz 5,0 x 105 /f 6,1 x 102
3 kHz ≤ f < 10 MHz 1,7 x 102 6,1 x 102

Nota B1-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).


Nota B1-2: Pentru câmpurile sinusoidale, AL(E) joase și AL(E)
înalte sunt valorile rădăcinii medii pătratice (RMS) a intensității
câmpului electric, care sunt egale cu valorile de vârf împărțite la √2.
În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată
potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda
de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul
menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee
verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca
acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.
Nota B1-3: a) AL reprezintă valorile maxime calculate sau
măsurate la nivelul poziției corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o
evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a
ELV în toate condițiile de expunere neuniformă.
b) Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de
expunere (ELV), desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din
hotărâre, în condiții neuniforme specifice, ghidul menționat la art. 13
din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a
câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite.
c) În cazul unei surse foarte localizate, situată la câțiva
centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza
dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
115
Anexe

2. AL pentru expunerea la câmpuri magnetice

AL joase (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru


intensitatea câmpului electric intern, în modul următor: pentru
frecvențe sub 400 Hz AL joase derivă din ELV pentru efecte
senzoriale (tabelul A3), iar pentru frecvențele mai mari de 400 Hz
AL joase au fost derivate din ELV pentru efecte asupra sănătății
(tabelul A2).

AL înalte (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru efecte


asupra sănătății exprimate prin intensitatea câmpului electric intern şi
sunt legate de stimularea electrică a țesuturilor nervoase periferice și
autonome de la nivelul capului și al trunchiului (tabelul A2).
Respectarea AL înalte asigură faptul că nu sunt depășite ELV pentru
efecte asupra sănătății, dar este posibilă apariția fosfenelor și a unor
modificări tranzitorii ale anumitor funcții cerebrale, dacă expunerea
la nivelul capului depășește AL joase pentru expunerea la câmpuri
magnetice cu frecvenţe de până la 400 Hz. În acest caz se aplică
prevederile de la art. 25 din HG 520/2016 referitor la măsuri de
protecţie.

AL pentru expunerea membrelor sunt derivate din ELV


pentru efecte asupra sănătății exprimate prin intensitatea câmpului
electric intern şi sunt legate de stimularea electrică a țesuturilor de la
nivelul membrelor. În plus faţă de expunerea celorlalte segmente ale
corpului, s-a luatîn considerare faptul că, datorită dimensiunilor mai
mici, la nivelul membrelor câmpul magnetic este cuplat mai slab
decât la nivelul întregului corp.

116
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Tabelul B2
AL pentru expunerea la câmpuri magnetice cu frecvențe
cuprinse între 1 Hz – 10 MHz
Inducţia magnetică,
Domeniul de Expunerea membrelor la un
frecvenţă câmp magnetic localizat,
AL(B) joase, AL(B) înalte, AL(B) membre,
[µT] (RMS) [µT] (RMS) [µT] (RMS)
1 Hz ≤ f < 8 Hz 2,0 x 105/f2 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f
8 Hz ≤ f < 25 Hz 2,0 x 104/f 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f
25 Hz ≤ f < 300 Hz 1,0 x 103 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f
300 Hz ≤ f < 3 kHz 3,0 x 105/f 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f
3 kHz ≤ f < 10 MHz 1,0 x 102 1,0 x 102 3,0 x 102

Nota B2-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).


Nota B2-2: Pentru câmpurile sinusoidale, AL joase și AL înalte
sunt valorile medii pătratice (RMS), care sunt egale cu valorile de
vârf împărțite la √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea
expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se
bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul
timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi
aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a
expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și
aproximativ echivalente.
Nota B2-3: AL pentru expunerea la câmpuri magnetice
reprezintă valorile maxime la nivelul poziției corpului lucrătorilor.
Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii și la
respectarea automată a ELV în toate condițiile de expunere
neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită
de expunere (ELV), desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din
hotărâre în condiții neuniforme specifice, ghidul menționat la art. 13
din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a
câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse
foarte localizate, situată la câțiva centimetri de corp, câmpul electric
indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
117
Anexe

3. AL pentru curentul electric de contact


(efecte indirecte)

Nivelurile de declanşare a acţiunii pentru curentul electric de


contact staţionar care se stabileşte la contactul cu obiecte
conductoare aflate în câmp au rolul de a limita riscul de şoc electric
atunci când o persoană atinge obiectul respectiv. Şocul electric se
produce atunci când doar una dintre cele două părţi care ajung în
contact, fie persoana, fie obiectul conductor, este legată la pământ.
HG 520/2016 a prevăzut niveluri de declanşare a acţiunii AL
pentru curentul electric de contact staţionar care sunt prezentate în
Tabelul B3.

Tabelul B3
AL pentru curentul electric de contact IC

Curent electric de contact staţionar,


Domeniul de frecvenţă
AL(IC), [mA] (RMS)
Până la 2,5 kHz 1,0
2,5 kHz ≤ f < 100 kHz 0,4 f
100 kHz ≤ f <10000 kHz 40

Nota B3-1: f este frecvența exprimată în kilohertzi (kHz).

4. AL pentru efecte indirecte ale


câmpurilor magnetice statice

Pentru a limita riscurile legate de efecte indirecte datorate


câmpului magnetic static precum interferenţa cu dispozitive medicale
implantate active (AIMD) şi riscul de atracţie şi proiectare a
obiectelor feromnagnetice, s-au stabilit nivelurile de declanşare a
acţiunii pentru inducţia magnetică statică din Tabelul B4.
118
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Tabelul B4
AL pentru inducția magnetică a câmpurilor magnetice statice

Inducţia magnetică
Pericole statică,
AL(B0), [mT]
Interferenţa cu dispozitive implantate active, de exemplu
0,5
stimulatoare cardiace
Riscul de atracţie şi proiectare în câmpul magnetic marginal
3
(fringe field) al surselor de câmp intens (> 100 mT)

119
Anexe

ANEXA 3

Valori-limită de expunere ELV


și niveluri de declanșare a acțiunii AL
pentru efecte termice (100 kHz – 300 GHz)

În această anexă sunt prezentate valorile-limită de expunere


(ELV) și nivelurile de declanșare a acțiunii (AL), valori stabilite de
HG 520/2016 pentru efectele termice. În textul preluat din hotărâre, au
fost inserate unele explicaţii şi au fost utilizate exprimări mai clare care să
faciliteze înţelegerea prevederilor legate de aplicarea ELV şi a AL pentru
efecte termice.

A. Valori-limită de expunere (ELV)

1. ELV pentru efecte asupra sănătății


la frecvenţe cuprinse între 100 kHz - 6 GHz

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru frecvențe


cuprinse între 100 kHz - 6 GHz (tabelul A1) sunt limite pentru rata
de absorbţie specifică a energiei (SAR) de la câmpul electromagnetic.
Rata de absorbţie specifică reprezintă puterea (adică rata de energie
- cantitatea de energie în unitate de timp) absorbită pe unitate de
masă de țesut corporal datorită expunerii la câmpuri
electromagnetice. Unitatea de măsură a ratei de absorbţie specifice
este wattul pe kilogram (Wkg-1).

120
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Tabelul A1
ELV pentru efecte asupra sănătății pentru expunerea la
câmpuri electromagnetice cu frecvenţe între 100 kHz - 6 GHz.

Rata de absorbţie specifică


(SAR)
ELV pentru efecte asupra sănătății
Valori mediate pe orice
perioadă de 6 minute
ELV legată de stresul termic la nivelul întregului corp
0,4 Wkg-1
exprimată ca medie a SAR în corp
ELV legată de stresul termic localizat la nivelul
capului şi trunchiului exprimată ca SAR localizată în 10 Wkg-1
corp
ELV legată de stresul termic localizat la nivelul
20 Wkg-1
membrelor exprimată ca SAR localizată în membre
Nota A1-1: Masa de țesut pe care se mediază SAR localizat
reprezintă oricare 10 g de țesut contiguu. SAR maxim astfel obținut
trebuie să fie valoarea utilizată pentru estimarea expunerii. Cele 10 g
de țesut trebuie să fie o masă de țesut contiguu cu proprietăți
electrice aproximativ omogene. În definirea masei de țesut contiguu
se recunoaște că acest concept poate fi utilizat în calculul dozimetric,
dar că poate prezenta dificultăți în cazul măsurătorilor fizice directe.
Se poate utiliza o geometrie simplă, cum ar fi o masă tisulară de
formă cubică sau sferică.

2. ELV pentru efecte senzoriale


la frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz - 6 GHz

ELV pentru efecte senzoriale pentru frecvențe cuprinse


între 0,3 GHz - 6 GHz (tabelul A2) este legată de evitarea efectelor
auditive cauzate de expunerile capului la radiația pulsatorie de
microunde. Mărimea prin care se exprimă aceată limită este
absorbţia specifică (AS) şi reprezintă energia absorbită în unitate de
masă de ţesut, pe durata unui impuls. Această mărime se exprimă în
jouli pe kilogram (Jkg-1).

121
Anexe

Tabelul A2
ELV pentru efecte senzoriale pentru expunerea la câmpuri
electromagnetice cu frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz - 6 GHz
Domeniul de frecvenţă Absorbţia de energie specifică localizată (SA)
0,3 ≤ f ≤ 6 GHz 10 mJkg-1

Nota A2-1: Masa luată în calcul pentru evaluarea SA localizate este de 10 g țesut

3. ELV pentru efecte asupra sănătății


la frecvenţe cuprinse între 6 GHz – 300 GHz

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru frecvențe de


peste 6 GHz (tabelul A3) sunt limite pentru densitatea de putere (S)
a unei unde electromagnetice incidente pe suprafața corpului care se
măsoară în watt pe metru pătrat (Wm-2). Această limită se utilizată la
frecvențe foarte înalte, pentru care adâncimea de pătrundere în corp
este scăzută, pentru a proteja faţă de încălzirea excesivă a ţesuturilor
de la suprafaţa corpului sau apropiate de suprafaţa lui.

Tabelul A3
ELV pentru efecte asupra sănătății pentru expunerea la
câmpuri electromagnetice cu frecvenţe între 6 GHz - 300 GHz.
ELV pentru efecte asupra sănătății legate de
Domeniul de frecvenţe
densitatea de putere
6 GHz ≤ f ≤ 300 GHz 50 Wm-2
Nota A3-1: Densitatea de putere trebuie să fie calculată ca
2
medie pentru orice suprafață de 20 cm de zonă expusă. Valorile
2
maxime spaţiale ale densităţii de putere, calculate ca medii pe 1 cm ,
–2
nu trebuie să depășească de 20 de ori valoarea de 50 Wm .
Densitățile de putere cuprinse între 6 și 10 GHz trebuie calculate ca
medie pentru orice perioadă de șase minute. Peste 10 GHz,
densitatea de putere se calculează ca medie pentru orice perioadă
1,05
de 68/f minute (unde f este frecvența exprimată în GHz) pentru a
compensa scăderea progresivă a adâncimii de pătrundere odată cu
creșterea frecvenței.
122
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

B. Niveluri de declanșare a acțiunii (AL)

Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) au fost stabilite de


norme pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, demonstrarea
respectării ELV corespunzătoare situaţiei de expunere sau, dacă AL
sunt depăşite, pentru a decide adoptarea uneia sau mai multora dintre
măsurile prevăzute la art. 19—29 din HG 520/2016.

Următoarele mărimi fizice și valori se utilizează pentru


exprimarea nivelurilor de declanșare a acțiunii (AL) pentru efecte
termice sau pentru efecte indirecte (curenţi de contact) la frecvenţe
curpinse între 100 kHz – 110 MHz:
 AL(E) pentru intensitatea câmpului electric E a câmpului
electric variabil în timp, așa cum se specifică în tabelul B1;

 AL(B) pentru inducția magnetică B a câmpului magnetic


variabil în timp, așa cum se specifică în tabelul B1;
 AL(S) pentru densitatea de putere a undelor
electromagnetice, așa cum se specifică în tabelul B1;
 AL(IC) pentru curentul electric de contact, așa cum se
specifică în tabelul B2;

 AL(IL) pentru curentul electric în membre, așa cum se


specifică în tabelul B2.

AL corespund valorilor de câmp calculate sau măsurate la locul


de muncă în absența lucrătorului, ca valoare maximă la nivelul
poziției corpului sau la nivelul unei anumite părți specificate a
corpului.

123
Anexe

1. AL pentru expunerea la câmpuri electrice și magnetice

AL(E) și AL(B) sunt derivate din ELV pentru SAR sau din
ELV a densității de putere S (tabelele A1 și A3) pe baza pragurilor
legate de efectele termice interne cauzate de expunerea la un câmp
electric și magnetic (extern).

Tabelul B1
AL pentru expunerea la câmpuri electrice și magnetice cu
frecvențe cuprinse între 100 kHz - 300 GHz

Domeniul de Intensitatea câmpului Inducţia Densitatea


frecvenţă electric, magnetică, de putere,
AL(E), [Vm-1] (RMS) AL(B), [µT] (RMS) AL(S), [Wm-2]
100 kHz ≤ f < 1 MHz 6,1 x 102 2,0 x 106/f -
1 ≤ f < 10 MHz 6,1 x 108/f 2,0 x 106/f -
10 ≤ f < 400 MHz 61 0,2 -
400 MHz ≤ f < 2 GHz 3x 10-3 f1/2 1,0 x 10-5 f1/2 -
2 ≤ f < 6 GHz 1,4 x 102 4,5 x 10-1 -
6 ≤ f ≤ 300 GHz 1,4 x 102 4,5 x 10-1 50

Nota B1-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).


Nota B1-2: [AL(E)] și [AL(B)] trebuie calculate ca medie
2 2

pentru o perioadă de 6 minute. Pentru impulsuri RF, densitatea de


putere de vârf mediată pe durata impulsului nu va depăşi de mai
mult de 1000 de ori valoarea respectivă AL(S). Pentru câmpurile cu
frecvențe multiple, analiza se bazează pe însumare, după cum se
explică în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre.
Nota B1-3: AL(E) și AL(B) reprezintă valorile maxime calculate
sau măsurate la nivelul poziției corpului lucrătorului. Aceasta duce la
o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a
ELV în toate condițiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea
evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfășurată
potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre în condiții neuniforme
124
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

specifice, ghidul menționat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii


de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza
dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la
câțiva centimetri de corp, respectarea ELV se determină pe baza
dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.
Nota B1-4: Densitatea de putere trebuie să fie calculată ca
2
medie pe orice suprafață de 20 cm de zonă expusă. Valorile
2
maxime spaţiale ale densităţii de putere, calculate ca medii pe 1 cm ,
–2
nu trebuie să depășească de 20 de ori valoarea de 50 Wm .
Densitățile de putere cuprinse între 6 și 10 GHz trebuie calculate ca
medie pentru orice perioadă de 6 minute. Peste 10 GHz, densitatea
1,05
de putere este calculată ca medie pentru orice perioadă de 68/f
minute (unde f este frecvența exprimată în GHz) pentru a compensa
scăderea progresivă a adâncimii de pătrundere odată cu creșterea
frecvenței.

2. AL pentru curenți electrici de contact staționari


și pentru curenți electrici induși în membre

Nivelurile de declanşare a acţiunii AL pentru curentul


electric de contact staţionar care se stabileşte la contactul cu obiecte
conductoare aflate în câmp au rolul de a limita riscurile legate de
efectele indirecte: şoc electric şi, uneori, arsură în punctul de contact.
Şocul electric se produce atunci când doar una dintre cele două părţi
care ajung în contact, fie persoana, fie obiectul conductor, este legată
la pământ.
Nivelurile de declanşare a acţiunii AL pentru curenţii induşi
în membre au rolul de a limita SAR localizat în porţiunea cu arie
redusă a membrului luat în considerare (gleznă sau încheietura
mâinii).
HG 520/2016 a prevăzut niveluri de declanşare a acţiunii AL
pentru curentul electric de contact staţionar şi pentru curenţii induşi
în membre care sunt prezentate în Tabelul B2.

125
Anexe

Tabelul B2
AL pentru curenți electrici de contact staționari și curenți
electrici induși în orice membre

Curent electric de Curent electric indus în


Domeniul de contact staţionar, orice membru,
frecvenţe
AL(IC), [mA] (RMS) AL(IL), [mA] (RMS)
100 kHz ≤ f < 10 MHz 40 -
10 MHz ≤ f < 110 MHz 40 100
2
Nota B2-1: [AL(IL)] trebuie calculată ca medie pentru o
perioadă de 6 minute.

126
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

ANEXA 4

Limite de expunere și niveluri de referinţă (acțiune)


pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz şi
pentru mişcarea în câmpuri magnetice statice (0 Hz)

În această anexă sunt prezentate limite de expunere și


nivelurile de referinţă (asimilate nivelurilor de acțiune) pentru efectele
câmpurilor magnetice cu frecvenţe mai mici de 1 Hz şi pentru efectele
datorate mişcării corpului sau a unor părti ale corpului, în câmp magnetic
static (0 Hz). Aceste valori au fost stabilite de ICNIRP (2014) şi au fost
incluse în ghidul european (EC, 2015). Respectarea acestor limite
este obligatorie deoarece utilizarea ghidului european pentru
aplicarea Directivei 2013/35/UE este stipulată, nu doar în directiva
europeană, ci şi în HG 520/2016 prin art. 4 şi art. 13.
Spre deosebire de normele anterioare care considerau doar
cazul staţionării în câmpuri magnetice statice, ICNIRP (2014) a
prevăzut limite de expunere şi niveluri de referinţa pentru efectele
asupra lucrătorilor datorate mişcării corpului sau a unor părti ale
corpului, în câmpuri magnetice statice. La aceste limite şi niveluri se
adaugă cele care fac tranziţia de la câmpul magnetic static (0 Hz) la
câmpurile magnetice variabile în timp cu frecvenţe mai mari de 1 Hz.
Noile limite şi niveluri prevăzute de ghidul european pentru
mişcarea în câmp magnetic static şi pentru câmpuri magnetice cu
frecvenţe sub 1 Hz sunt:
 Restricţii de bază (limite):
- intensitatea câmpului electric intern Ei ;
 Niveluri de referinţă (asimilate cu niveluri de acţiune):
- derivata inducţiei magnetice în raport cu timpul dB/dt .
127
Anexe

Tabelul A1.
Restricții de bază și niveluri de referință pentru limitarea
expunerii la locul de muncă datorată mișcării in câmpuri magnetice
statice, conform ICNIRP (2014) şi ghidului european (EC, 2015).
Restricţii de bază Niveluri de referinţă
Intensitatea câmpului electric Derivata temporală a inducţiei
Frecvenţa intern magnetice
[Hz] [ Vm-1] (vârf) [ Ts-1 ] (vârf)
Efecte Efecte asupra Efecte Efecte asupra
senzoriale 1 sănătăţii 2 senzoriale 1 sănătăţii 2
0 – 0,66 1,1 1,1 2,7 2,7
0,66 – 1 0,7/f 1,1 1,8/f 2,7
Note :
(1) – Restricții prevăzute pentru a reduce la minimum senzația de fosfene in
condiții de lucru normale.
(2) – Restricții prevăzute pentru a reduce la minimum apariția efectelor asupra
sistemului nervos periferic in condiții de muncă controlate.
(3) – Pentru a preveni vertijul cauzat de mișcarea intr-un câmp magnetic static,
variaţia maximă a inducției magnetice ΔB in orice interval de timp de trei
secunde nu trebuie să depășească 2 T. In condiții de muncă controlate,
această valoare poate fi depășită (ICNIRP, 2014).

128
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

ANEXA 5
SUMAREA CÂMPURILOR
DE FRECVENŢE MULTIPLE
PRIN METODA VÂRFULUI PONDERAT

Metoda vârfului ponderat (WPM) este o metodă de sumare a


câmpurilor de frecvenţe multiple care ia în considerare atât
amplitudinea, cât și fazele componentelor spectrale. Astfel se obţine
o evaluare mai riguroasă a expunerii comparativ cu regula frecvenţei
multiple (MFR).
Metoda vârfului ponderat este utilă atunci când prin
utilizarea regulei frecvenţei multiple s-a obţinut un indice
supraunitar, dar niciuna dintre componentele spectrale nu depăşeşte
nivelul de acţiune. Metoda poate fi utilizată atât la măsurările în
domeniul timp, cât şi la măsurările în domeniul frecvenţă .
În continuare, sunt prezentate modalităţile de utilizare a
metodei vârfului ponderat pentru calcularea indicelui de expunere la
câmpuri de frecvenţe multiple.

A. Metoda vârfului ponderat în domeniul timp

Metoda vârfului ponderat aplicată măsurărilor CEM în


domeniul timp (analiza formei de undă), ponderează semnalul
măsurat folosind filtre RC (rezistenţă-condensator), analogice sau
digitale. Aceste filtre au un câştig dependent de frecvenţă care
reflectă dependenţa AL de frecvenţă.
Există aparate de măsură a CEM în domeniul timp care au o
funcţie de filtrare (uneori denumita Shaped Time Domain – STD)
care ponderează forma de undă în acord cu dependenţa AL de
frecvenţă şi ţin cont de fazele componentelor spectrale. Cu aceste
aparate se poate evalua cel mai bine expunerea la CEM, fără a mai fi
necesare calcule ulterioare privind sumarea componentelor spectrale.
129
Anexe

B. Metoda vârfului ponderat în domeniul frecvenţă

Metoda vârfului ponderat aplicată măsurărilor CEM în


domeniul frecvenţă (analiză spectrală), se poate utiliza la măsurările
spectrale ale CEM. Amplitudinea fiecărei componente spectrale a
câmpului este împărțită la AL corespunzătoare frecvenţei
componentei spectrale, iar la faza fiecărei componente spectrale se
adaugă o fază φf numită unghiul de fază al filtrului. Pentru a
determina amplitudinea de vârf a formei de undă ponderate care
furnizează indicele de expunere, este necesară convertirea ulterioară
a spectrului ponderat în domeniul de timp.
Conversia în domeniul timp a informaţiilor spectrale
ponderate se face cu ecuaţia de mai jos:

(A5.1)

unde: |Af | = amplitudinea de vârf a intensităţii câmpului electric sau a


inducţiei magnetice la frecvenţa f;
θf = faza componentei spectrale la frecvenţa f;
ALf = AL relevant la frecvenţa f.
φf = unghiul de fază al filtrului şi este definit în Recomandările
ICNIRP din 2010:

(A5.2)

130
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

C. Metoda vârfului ponderat aplicată mişcării în câmpuri


magnetice statice

Metoda vârfului ponderat aplicată cazului mişcării în


câmpuri magnetice statice se poate utiliza pentru a verifica
respectarea conformităţii cu nivelurile de referinţă (acţiune) atât
pentru efecte senzoriale (fosfene), cât şi pentru efecte asupra
sănătăţii (stimularea nervilor periferici). Deoarece câmpul electric
indus de mișcarea într-un câmp magnetic static are un spectru care se
extinde până la 25 Hz, formulele de sumare ponderată a acestor
componente vor acoperi domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz.
Pentru a reduce la minimum senzația de fosfene, se va
calcula indicele de expunere pentru derivata temporală a inducţiei
magnetice dB/dt. Indicele de expunere se calculează cu o formulă de
sumare ponderată şi care ia în considerare fazele componentelor
spectrale în domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz:

(A5.3)

unde: |Af | = amplitudinea de vârf a derivatei temporale a inducţiei


magnetice dB/dt la frecvenţa f;
θf = faza componentei spectrale la frecvenţa f;
RLf = nivelul de referință pentru efecte senzoriale la frecvenţa f
φf = unghiul de fază al filtrului.
Faza φf (unghiul de fază al filtrului) este o funcție a
dependenței de frecvență a RLf și are valori de 90°, 180° și 90° în
gamele de frecvențe 0-0,66 Hz, 0,66-8 Hz și, respectiv, 8-25 Hz,
unde dependența de frecvență a RLf este de f 0, 1/f și f 0.
Nivelurile de referință RL pentru dB/dt de vârf sunt
furnizate numai sub 1 Hz (EC, 2015). La frecvențe mai mari de 1 Hz,
HG 520/2016 a adoptat AL doar ca rădăcini medii pătratice (RMS)

131
Anexe

ale inducției magnetice B (anexa 2, tabelul B2), dar nu și ca derivată


a inducției magnetice în raport cu timpul dB/dt. Cu toate acestea, la
frecvenţe peste 1 Hz, se pot utiliza AL(B) (valori RMS) pentru a
calcula echivalentul RL pentru dB/dt (valori de vârf):

(A5.4)

unde: BAL joase, RMS este rădăcina pătratică medie a AL joase pentru
inducția magnetică la frecvența f;
(dB/dt)RL,vârf este RLf convertit pentru dB/dt de vârf la frecvența
respectivă.
Pentru a preveni stimularea nervilor periferici, ICNIRP a
stabilit un nivel de referinţă pentru efecte asupra sănătății pentru
dB/dt cu o valoare de 2,7 Ts−1. Această valoare corespunde derivatei
în raport cu timpul a AL înalt adoptat de directiva europeană şi de
HG 520/2016. Astfel, în domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz, nivelul de
referinţă / acţiune la care se raportează valorile măsurate este
constant. În consecinţă, indicele de expunere se obține prin
însumarea componentelor spectrale la frecvențe de până la 25 Hz
fără ponderarea spectrală a amplitudinii (faza filtrului φf este stabilită
la zero pentru toate componentele spectrale), dar luând în
considerare fazele componentelor spectrale ale dB/dt:

(A5.5)

unde |Af | și θf sunt amplitudinea și faza componentei spectrale dB/dt


la frecvența f.
Detalii suplimentare despre metoda vârfului ponderat,
precum şi în ceea ce priveşte modalităţile de aplicare în practică pot
fi găsite în ghidul european.

132
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

ANEXA 6

Model de buletin de determinări / raport de măsurări


ale nivelurilor de câmpuri electromagnetice

INSTITUŢIA / FIRMA PRESTATOARE .....................


Centrul / direcţia / sucursala / laboratorul...................
Adresa .........................
Tel / Fax: .............................
(Eventual email, website)

BULETIN DE DETERMINARE (MĂSURĂRI)


PENTRU CÂMPURI ELECTROMAGNETICE
Nr. ...... data .......

(Precizaţi: obiectiv investigat, tip de câmp măsurat, scop, solicitant)


Determinările (măsurările) de câmpuri electromagnetice de
joasă / înaltă frecvenţă (şi / sau câmpuri magnetice statice) au fost
efectuate în …..(obiectivul şi zonele / secţiile), în scopul ……
(verificării conformităţii cu normele) … , la solicitarea …. .

(Precizaţi: date solicitant / beneficiar, obiectiv investigat, data măsurării)


Solicitant / beneficiar
Adresa solicitantului / beneficiatului
Obiectivul investigat
Adresa obiectivului investigat
Data măsurării

(Specificaţi: echipamentul de măsură, metode, etc.)


 Echipament de măsură (aparate şi sonde): .............................
 Metode de măsurare: .....................
 Standarde de măsurare utilizate: ...............
 Alte documente de referinţă (norme, etc): ...................
 Incertitudine de măsurare: ...............
 Data ultimei calibrări a echipamentui de măsură: ..............
133
Anexe

(Menţionaţi: condiţiile în care s-au efectuat măsurările)

Echipamente generatoare de câmpuri lista echipamentelor


electromagnetice prezente în locaţiile caracteristicile echipamentelor (dacă
investigate sau în proximitate nu se detaliază mai jos)
Condiţii de măsurare regimul de lucru al echipamentelor, etc.
Condiţii meteo / microclimat (unde e cazul) temperatură, umiditate

I. CÂMPURI MAGNETICE STATICE

Secţia / zona de lucru: .............................


Echipamente (surse de câmp): .............................
Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................

Tabelul 1.1. Valori ale nivelului de câmp magnetic static măsurate la .....
Inducţia magnetică
Nr. statică,
crt. Punct de măsurare B0 Observaţii
(T )
- Denumire încăpere; - Regimul de lucru al
- Localizare punct: distanţe faţă de echipamentelor;
repere fixe; - Distanţe faţă de
- Înălţime faţă de planşeu; obiecte care pot
1
- Distanţe faţă de surse; perturba câmpul;
- Distanţe faţă de poziţia/poziţiile în - Sonde folosite;
care se află lucrătorul în timpul - Segmentul (zona)
activităţii. de corp expusă.
2
3
1 Pentru niveluri mici, inducţia magnetică se poate exprima în mT.
2 Se va preciza dacă valorile sunt cele măsurate sau reprezintă medii spaţiale
calculate pentru regiunea corpului luată în considerare.
Valori-limită de expunere pentru inducţia magnetică statică:
- 2 T pentru condiţii de lucru normale
- 8 T pentru condiţii de lucru controlate
- 8 T pentru expunerea membrelor

134
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

II. CÂMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE


DE FRECVENŢA REŢELEI ELECTRICE
(EVALUARE EFECTE NONTERMICE, f = 50 Hz)

Secţia / zona de lucru: .............................


Echipamente (surse de câmp): .............................
Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................

Tabelul 2.1. Valori ale nivelului de câmp electric şi magnetic de


frecvenţa reţelei (50 Hz) măsurate în ......... .
Intensitatea Inducţia
Nr. câmpului electric magnetică
crt. Punct de măsurare E B Observaţii
[Vm-1] (RMS) [mT] (RMS)
- Denumire încăpere / zonă - Regimul de lucru al
exterioară; echipamentelor;
- Distanţe faţă de repere fixe; - Distanţe faţă de
- Înălţime faţă de sol / planşeu obiecte perturbatoare;
1
- Distanţe faţă de surse; - Sonde folosite;
- Distanţe faţă de lucrător. - Setările aparatului de
măsură;
- Zona de corp expusă.
2
3
1 Pentru niveluri mari, intensitatea câmpului electric se poate exprima în kV/m.
2 Pentru niveluri mici, inducţia magnetică se poate exprima în µT.
3 Dacă nu este cazul să se măsoare una dintre componentele de câmp, electrică

sau magnetică, coloana respectivă poate lipsi.


4 Dacă s-au măsurat şi alte frecvenţe joase sau frecvenţe intermediare se vor

utiliza modelele din secţiunea următoare.


Niveluri de declanşare a acţiunii la frecvenţa de 50 Hz:
 intensitatea câmpului electric:
- 10.000 V/m în condiţii de lucru normale
- 20.000 V/m în condiţii de lucru controlate
 inducţia magnetică
- 1 mT pentru cap şi trunchi în condiţii de lucru normale
- 6 mT pentru cap şi trunchi în condiţii de lucru controlate
- 18 mT pentru membre.
135
Anexe

III. CÂMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE


DE FRECVENŢE JOASE ŞI/SAU INTERMEDIARE
(EVALUARE EFECTE NONTERMICE, f < 10 MHz )
Secţia / zona de lucru: .............................
Echipamente (surse de câmp): .............................
Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................
Tabelul 3.1. Valori măsurate ale nivelului de câmp electric de
frecvenţe joase şi/sau intermediare măsurate în ......
Intensitatea Nivel de
Nr. Frecvenţă1 câmpului
electric2,
acţiune, câmp
electric
crt. Punct de măsurare Observaţii
E AL(E)
[Hz] [Vm-1] (RMS) [Vm-1] (RMS)
- Denumire încăpere / zonă - Regimul de lucru al
exterioară; echipamentelor;
- Distanţe faţă de repere fixe; - Distanţe faţă de
1 - Înălţime faţă de sol / planşeu obiecte perturbatoare;
- Sonde folosite;
- Distanţe faţă de surse; - Setări folosite;
- Distanţe faţă de lucrător. - Zona de corp expusă.
2
1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme
sau curpinsă în ea), exprimată în Hz, kHz sau MHz.
2 Se va preciza că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale.

Tabelul 3.2. Valori măsurate ale nivelului de câmp magnetic de


frecvenţe joase şi/sau intermediare măsurate în .....
Inducţia Nivel de
Frecvenţă1 magnetică , câmp
acţiune,
2
Nr.
crt. Punct de măsurare magnetic Observaţii
B AL(B)
[Hz] [mT] (RMS) [mT] (RMS)
- Denumire încăpere / zonă; - Regimul de lucru al
- Distanţe faţă de repere fixe; echipamentelor;
- Înălţime faţă de sol / planşeu - Distanţe faţă de
1 - Distanţe faţă de surse; obiecte perturbatoare;
- Sonde folosite;
- Distanţe faţă de lucrător. - Setări folosite;
- Zona de corp expusă.
2
1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme
sau curpinsă în ea), exprimată în Hz, kHz sau MHz.
2 Se va preciza că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale.

136
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

Variantă de tabel combinat: câmp electric şi câmp magnetic


(Se poate aplica doar dacă măsurările s-au efectuat pe subdomenii ale domeniilor de frecvenţă stabilite
de HG 520-2016, subdomenii pentru care nivelurile de acţiune, atât pentru câmpul electric, cât şi pentru
câmpul magnetic, au o valoare constantă sau au valori date de o singură formulă.)

Tabelul 3.3. Valori măsurate ale nivelului de câmp electric şi magnetic de frecvenţe joase / intermediare...
Intensitatea Nivel de Inducţia Nivel de
Nr. câmpului acţiune, magnetică2,, acţiune,
crt. Punct de măsurare Frecvenţă1 electric2, câmp electric câmp magnetic Observaţii
E AL(E) B AL(B)
[Hz] [Vm-1] (RMS) [Vm-1] (RMS) [mT] (RMS) [mT] (RMS)
- Denumire încăpere sau zonă - Regimul de lucru al
exterioară; echipamentelor;
- Localizare punct: distanţe faţă de - Distanţe faţă de obiecte
1 repere fixe; care pot perturba câmpul;
- Înălţime faţă de sol / planşeu; - Sonde folosite;
- Distanţe faţă de surse; - Setări folosite;
- Distanţe faţă de lucrător. - Segmentul de corp expus
2
1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme sau curpinsă în ea), exprimată în kHz sau MHz.
2 Se va menţiona faptul că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale.
3 Se va preciza dacă valorile prezentate sunt cele punctual măsurate sau reprezintă medii spaţiale pentru o regiune a corpului.
4 Dacă nu este cazul să se măsoare una dintre componentele de câmp, electrică sau magnetică, coloana respectivă poate lipsi.

137
Anexe

IV. CÂMPURI ELECTROMAGNETICE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ


(EVALUARE EFECTE TERMICE, f > 100kHz )

Secţia / zona de lucru: .............................


Echipamente (surse de câmp): .............................
Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................

Tabelul 4.1. Valori ale nivelului de câmp electromagnetic de înaltă frecvenţă măsurate în ....
Intensitatea Nivel de Inducţia Nivel de Densitatea Nivel de
Frecvenţa1 câmpului referinţă, magnetică, referinţă, de referinţă,
Nr Punct de electric, câmp electric câmp magnetic Putere2, densitate de Sonde Observaţii
crt. măsurare (MHz) E AL(E) B AL(B) S putere AL(S)
(V/m ) (V/m ) (µT)2 (µT)** (W/m2) (W/m2)
1 - Localizare; - Distanţe faţă de
- Înălţime faţă obiecte care pot
de sol; reflecta câmpul
- Distanţe faţă - Regimul de lucru
de surse; al echipamentelor;
- Distanţe faţă - Timpul de
de locul de mediere3.
muncă (poziţie
tipică lucrător).
2
1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme sau curpinsă în ea), exprimată în MHz sau GHz.
2 Densitatea de putere se măsoară doar la frecvenţe mai mari de 6 GHz.

138
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

3 Se va specifica faptul că valorile măsurate reprezintă medii temporale ale densităţii de putere S sau ale pătratelor intensităţii câmpului

electric E sau inducţiei magnetice B. Perioada de mediere este de 6 minute la frecvenţe sub 10 GHz, iar peste 10 GHz de 68/f minute
(unde f este frecvența exprimata în GHz).
4 Dacă nu este cazul să se măsoare E şi/sau B, ori S, coloanele care nu sunt necesare pot lipsi din tabel.

V. PRECIZĂRI, OBSERVAŢII, CONCLUZII


Detalii privind:
 metodele de măsurare utilizate;
 modul de selectare a punctelor de măsurare;
 modalităţile de mediere a valorilor.
Observaţii privind:
 regimul de lucru al echipamentelor;
 caracteristicile câmpurilor emise de echipamente.
Concluzii:
 locurile de muncă la care s-ar putea depăşi / s-au înregistrat depăşiri ale nivelurilor de acţiune;
 recomandări de măsurări detaliate, expertize de specialitate, dozimetrie sau măsuri de protecţie.
(Semnaturi)
Şef Laborator de ...................., Colectiv / echipa de măsurări,
................................ ........................................

139
CONTENTS
Abreviations 6
Introduction 7
1. Concepts of electromagnetic field and human exposure 11
1.1. Physical quantities used to quantify external field level 13
1.2. Field regions: near field and far field 14
1.3. Interaction of electromagnetic fields with human body 15
1.4. Physical quantities used to quantify exposure limits 18
2. Main provisions of national regulations regarding the
exposure of workers to electromagnetic fields 20
2.1. Effects of exposure to electromagnetic fields 21
2.2. Exposure limits and action levels 23
2.3. Obligations of employers 28
2.4. Health surveillance 30
3. Major changes in the new regulations 31
3.1. Changes compared to previous regulations 31
3.2. Complements to previous regulations: movement of the
human body in a static magnetic field 33
4. Workplace compliance assessment 35
4.1. Stages of workplace assessment 36
4.2. Initial assessment of workplace 37
4.3. Specific risk assessment 40
4.4. Detailed assessment of exposure 45
4.4.1. Use of available information and databases 47
4.4.2. Calculation or measurement of external field levels 50
4.4.3. Dosimetry 52
5. Protective and preventive measures 54
5.1. Categories of measures 54
5.2. Technical and organisational measures 55
5.3. Measures versus dosimetric assessment 57

140
6. Measurement of external field levels 59
6.1. Standardized methods and procedures 60
6.1.1. EC guide 61
6.1.2. European and national technical standards 62
6.2. Phases of measurement process 63
6.2.1. Initial assessment 64
6.2.2. Identifications (preparatory phase) 65
6.2.3. Main measurement phase 66
6.3. Measurement requirements 68
6.3.1. Equipment not requiring measurements 69
6.3.2. Selection of measuring instruments 69
6.3.3. Choise of measurement positions 73
6.3.4. Protection of measuring instrument and operator 74
6.4. Requirements regarding the measurement report 75
6.5. Frequently encountered mistakes in measurements 78
7. Interpreting the results from measurement reports 81
7.1. Checking compliance with requirements concerning field
measurements and the measurement reports 82
7.2. Checking whether a priori compliant equipment is present 84
7.3. Selection of values provided by norms to compare
measured values with 86
7.3.1. Values provided by norms as a term of comparison 86
7.3.2. Selection of appropriate action levels to use in the
measured frequency bands 87
7.3.3. Dealing with overlapping frequency domains for
thermal and non-thermal effects 89
7.3.4. The use of low and high action levels 91
7.4. Assessment of exposure to multiple-frequency fields 92
7.4.1. Multiple-frequency rule 93
7.4.2. Weighted peak method 94
7.5. Assessor’s conclusions on measurement results and needed
recommendations 95
141
8. Responsibilities of external provider and of employer
regarding measurement of electromagnetic fields
and exposure assessment 98
9. Bibliography 102

APPENDICES
Appendix 1. Obligations of employers: articles from national
exposure regulations (HG 520/2016) 106
Appendix 2. Exposure limit-values and action levels for non-
thermal effects 110
Appendix 3. Exposure limit-values and action levels for
thermal effects 120
Appendix 4. Exposure limits and reference (action) levels for
magnetic fields with frequencies below 1 Hz and for
movement of human body in a static magnetic field 127
Appendix 5. Summation of multiple-frequency fields by
weighted peak method 129
Appendix 6. Model of report of electromagnetic field
measurements 133

142
Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele naţionale
de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice
(adoptate prin HG 520/2016)

Practical Guide for assessing compliance with national


regulations on workers’ exposure to electromagnetic fields

Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor


Determinanţi din Mediul de Viaţă şi Muncă

Institutul Naţional de Sănătate Publică


Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar
Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi

ISBN 978-973-0-28350-1

143

S-ar putea să vă placă și