Rolul parteneriatului școală-familie în implementarea educației incluzive

în România

Educația incluzivă joacă un rol important în contextul educației românești actuale. Educația
incluzivă înseamnă accesul la educație pentru toți copiii, indiferent de caracteristicile acestora, prin
respectarea și aplicarea unui model de educație, conform căruia fiecare copil are dreptul să fie
crescut în propria familie și să urmeze școala care se potrivește cel mai bine nevoilor sale. Pentru a
atinge acest obiectiv, toți factorii educaționali ar trebui implicați, astfel încât să fie eficienți
cooperarea dintre ei ar putea oferi un mediu educațional adecvat. Educația incluzivă își propune să
adapteze continuu educația la cerințele speciale de învățare ale copiilor. Educația se realizează prin
înlăturarea barierelor în învățare și asigurarea participării tuturor copiilor vulnerabili la excludere și
marginalizare, printr-o abordare strategică concepută pentru a satisface cerințele de învățare ale
tuturor copiilor. Școlile bazate pe educație incluzivă oferă o educație de bază, accesibilă și de înaltă
calitate destinată tuturor copiilor.

În parteneriatele educaționale, profesorii și membrii consiliilor școlare sunt responsabili de

asigurarea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea și educarea copiilor. Școlile incluzive trebuie să
recunoască individualitatea fiecărui participant la actul educațional și să creeze un mediu în care
elevii se simt apreciați și integrați. Părinții au responsabilitatea de a sprijini activitatea școlilor, de a
înțelege importanța educației în formarea și dezvoltarea copiilor și semnificația activităților care
contribuie la dezvoltarea abilităților și a aspirațiilor elevilor către succes. Comunitățile, inclusiv
grupurile de părinți care lucrează împreună, ar trebui să creeze oportunități de învățare și să
organizeze evenimente și programe care să sprijine, să promoveze și să recompenseze progresul,
creativitatea, contribuțiile, performanța și excelența elevilor. Comunitățile au responsabilitatea de a
crea contexte familiare, de a oferi evenimente menite să încurajeze copiii cât mai mult. Conceptul
de „școală comunitară” se referă la un loc care oferă programe și servicii destinate elevilor,
familiilor și membrilor comunității. Lucrul în parteneriat ar trebui să implice încredere și respect
reciproc între parteneri, un schimb constant de informații, împărtășirea acelorași obiective și
strategii, precum și drepturile și responsabilitățile convenite în mod obișnuit. Atitudinea membrilor
consiliului școlar față de implicarea familiilor și a membrilor comunității este esențială pentru un
astfel de parteneriat, această atitudine fiind adesea elementul cheie care determină succesul sau
eșecul unor astfel de programe de parteneriat. Directorii ar trebui să poată crea un tip de mediu de
lucru în care profesorii și personalul școlar percep părinții ca parteneri deplini.

Prezentul studiu este destinat a fi în principal un tip de cercetare calitativă. Datele pe care
intenționam să le obținem se referă la modul în care comunitatea părinților susține includerea
copiilor cu nevoi speciale de educație în sistemul școlar principal.

1. Locul cercetării, caracteristicile lotului

Chestionarul a fost distribuit în trei școli din Sibiu, Școala Elementară numărul 8, cu clasele I-VIII,
Școala elementară numărul 25, cu clasele I-VIII și Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară
Terezianum. Lotul la care a fost aplicat chestionarul era format din 55 de cadre didactice, ambele
profesori de gimnaziu și profesori de liceu.

2. Premise și obiective

 Este deosebit de important în contextul românesc actual să încurajăm educația parteneriatelor

menite să sprijine activitățile care vizează educarea și formarea celor mai tinere generaţii. Noțiunea
de „comunitate educațională” este un model de organizație inspirat de alte domenii (cum ar fi
comunitatea religioasă, comunitățile profesionale, comunitatea părinților). Acest concept definește
un model de organizare nonformală a factorilor extrașcolari la nivel local și nivel regional implicat
în susținerea activităților educaționale proiectate și desfășurate în cadrul şcoală.

Obiective:

- stimularea motivației profesorilor de a încuraja implicarea părinților în învățământ

- identificarea nivelului de implicare a comunității părinților în problemele școlare;

- identificarea gradului în care profesorii implică părinții în actul de educație;

- furnizarea de argumente pentru necesitatea cooperării dintre comunitatea școlară și părinți.

3. Organizarea studiului, metodele utilizate

Metoda folosită a fost un chestionar aplicat tuturor membrilor lotului, cu întrebări care vizează
implicarea comunității părinților în includerea copiilor cu CES în învățământul mainstream. Trebuie
menționat faptul că au fost respondenții atât bărbați, cât și femei, cu vârste între 20 și 67 de ani.
 Concluzii

Rezultatele sondajului au arătat că noțiunea de „comunitate educațională” este un factor cheie

în activitatea educațională. Cu toate acestea, chiar dacă cadrele didactice consideră că cooperarea
comunității școală-părinți este esențială pentru activitatea educațională, aceștia susțin că această
cooperare nu se simte de fapt în toate activitățile pe care le desfășoară; de obicei completează doar
ceea ce se face în școală.

Comunitatea, în măsura în care este prezentă în activitățile educaționale, este văzută ca un

„partener”, un susținător activ și benefic al multor activități educaționale. De asemenea, profesorii
sunt de acord că au fost susținuți de comunitatea părinților nu numai în învățământ( includerea
copiilor cu CES în educația mainstream), dar și în toate celelalte activități desfășurate în instituțiile
de învățământ.