DINAMICA

GRUPURILOR
Performanța grupurilor: Decizia de grup
Structura

Definirea deciziei de grup

Procesul luării deciziei de grup

Modelul eșantionării informațiilor

Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Modelul gândirii de grup

Definirea deciziei de grup

Alegerea unei acțiuni, a ceea ce să facem sau să nu facem

(Baron, 2000)

Selecția unei alternative dintr-o mulțime de variante posibile

(Miclea, 2003)

Interacțiunea dintre membrii în vederea soluționării unei

probleme comune (Patton et al., 1989)

Problema comună care necesită acțiune de grup este o

problemă căruia individul nu îi găsește soluție (cea mai
bună soluție) dacă lucrează singur
Definirea deciziei de grup

Presupune:
Cooperarea între membri pentru ca toate punctele de
vedere să fie exprimate
Existența unui scop specific asociat luării deciziei

Pentru ca un grup să poată fi considerat grup decizional,

trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
Existența a două sau mai multe persoane unite de o problemă
sau situație comună (grupurile decizionale sunt, de obicei,
grupuri mici)
Interdependența dintre membrii (presupune interacțiune directă)
Un scop comun care dă specificitate grupului
Comunicarea (factorul determinant al efectivității grupului, fără
de care indivizii nu se pot coordona și nu pot acțina ca o singură
entitate)
Existența normelor de grup
Procesul luării deciziei de grup

Decizia de grup abordată ca o problemă presupune

parcurgerea următoarelor etape (Bazerman, Giuliano, &
Appelman, 1984):

Definirea problemei
Identificarea criteriilor sau a obiectivelor deciziei
Cântărirea și acordarea de priorități criteriilor/ obiectivelor
deciziei
Analizarea naturii problemei: identificarea factorilor de suport, a
riscurilor și a stabilirea gradului de dificultate al problemei
Generarea de planuri de acțiune alternative pentru rezolvarea
problemei
Evaluarea critică a variantelor posibile de rezolvare
Implementarea planului de acțiune asupra căruia grupul a căzut
de acord
Definirea deciziei de grup

Asumpția inițială: grupul este un decident mai bun decât

individul

Punctele tari ale deciziei de grup:

O mai bună și mai cuprinzătoare înțelegere a problemei

decizionale datorată punctelor de vedere diferite pe care le
exprimă membrii
Cantitate mai bogată de idei sau alternative ceea ce face
posibilă căutarea celei mai bune alternative și nu doar a
soluției satisfăcătoare
Indivizii învață să aibă încredere și să se bazeze unii pe alții
(Curșeu, 2007)
Definirea deciziei de grup

Asumpția inițială: grupul este un decident mai bun decât

individul

Punctele slabe ale deciziei de grup:

Implicare diferită a membrilor în cadrul interacțiunilor

Dominanța unor membri poate duce la împiedicarea
exprimării tuturor punctelor de vedere
Consumul mare de timp, datorat multitudinii de propuneri
ce trebuie analizate și ajungerii la consens
Presiune normativă care poate duce la conformism
Evadarea din sarcină a membrilor
Definirea deciziei de grup

Problemele cu care se confruntă un grup decizional sunt în

mare măsură aceleași cu care se confruntă și decidentul
individual:

Capacitatea redusă de a identifica și evalua toate informațiile

și aspectele relevante ale unei situații decizionale

Scopurile personale ale membrilor pot fi diferite de cele ale

grupului

Membrii grupului pot percepe diferit aspectele importante

Modelul eșantionării informațiilor

Stasser & Titus, 1984: informațiile împărtășite de către

membrii grupului joacă un rol mult mai important în luarea
deciziei de grup decât informațiile neîmpărtășite

Într-un grup decizional, membrii au acces inegal la informații:

informațiile deținute de către toți membrii sunt informații
împărtășite, informațiile deținute de unul sau de un număr
redus de membrii sunt informații neîmpărtășite

Modelul încearcă să explice implicarea inegală a membrilor

grupului în luarea deciziei ca urmare a distribuției inegale a
informației
Modelul eșantionării informațiilor

Stasser & Titus, 1984: pentru a evidenția rolul pe care

distribuția informației îl are asupra calității deciziei de grup se
folosește un tip specific de sarcini: sarcini cu profil ascuns

Adevăratul profil al alternativei decizionale superioare este

ascuns fiecărui membru când el lucrează individual, dar este
identificat atunci când membrii își împărtășesc toate informațiile

Adevăratul profil al alternativei decizionale superioare este

ascuns grupului atunci când informația este distribuită asimetric

Informațiile împărtășite favorizează o alternativă decizională (de

obicei cea inferioară), iar informațiile neîmpărtășite susțin
alternativa superioară
Modelul eșantionării informațiilor

Stasser & Titus, 1984: sarcini cu profil ascuns

Dezvăluirea informațiilor neîmpărtășite conduce grupul la

alegerea celei mai bune alternative decizionale

Informațiile împărtășite biasează discuțiile de grup fiind

considerate mai importante pentru că toți membrii au
acces la ele

Informațiile împărtășite favorizează o alternativă

decizională (de obicei cea inferioară), iar informațiile
neîmpărtășite susțin alternativa superioară
Modelul eșantionării informațiilor

Stasser & Titus, 1984: într-o sarcină cu profil ascuns

Membrii grupului tind să se centreze în discuțiile de grup

mai mult pe informațiile împărtășite decât pe cele
neîmpărtășite
Probabilitatea ca grupul să ia decizia corectă crește numai
dacă membrii grupului împărtășesc celorlalți informațiile
pe care le decid individual
Grup tinde să acorde importanță diferită informațiilor
despre alternativele decizionale, discutând mai mult
despre alternativa favorizată majoritar la nivel individual
Atunci când decizia este considerată simplă, membrii tind
să discute mai mult informații pozitive legate de
alternative
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: întrucât oamenii au o capacitate

limitată de a procesa informația la nivel atențional și al
memoriei de lungă durată, folosim adesea euristici cognitive

De exemplu, medicii cu experiență folosesc euristici cognitive

personale pentru a pune diagnostice: se bazează pe baza
analizei sumare a unor date, chiar dacă protocolul medical
specifică un volum mai mare de analize pentru diagnosticul
respectiv
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982:

Euristici cognitive generale = modalitățile prin care sistemul

cognitiv uman simplifică informația disponibilă pe care o are
de procesat

Euristicile pot conduce la distorsiuni sau erori (biasări) care ne

împiedică să ne atingem scopurile la cel mai înalt nivel (Baron,
2000)

Euristicile cognitive apar ca urmare a dezinteresului pentru

căutarea și analizarea de informații și alternative noi, sau ca
urmare la imposibilității sau indisponibilității de a utiliza
metode raționale
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de euristici cognitive

Prototipicalitatea alternativelor (eroarea conjucției):

Care dintre următoarele evenimente e mai probabil să se

întâmple?
a. o persoană face atac de cord
b. o persoană cu vârsta peste 50 de ani face atac de cord
c. un fumător cu vârsta peste 50 de ani face atac de cord

Răspunsul corect: a.
Cea mai mare probabilitate statistică de apariție a atacului
de cord este în rândul populației totale care include
celelalte două categorii (persoane este 50 de ani și
fumători peste 50 de ani)
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de euristici cognitive

Prototipicalitatea alternativelor (eroarea conjucției):

Explicația: tindem să oferim răspunsul prototipic (fumător

peste 50 de ani) deoarece:

nu luăm în considerare rata de apariție a unei categorii

particulare într-o populație (numărul total al persoanelor
care fac atac de cord este mai mare decât numărul
persoanelor peste 50 de ani care fac atac de cord)

credem în contrariul asumpției conform căreia conjuncția a

două proprietăți sau a două evenimente independente are
o probabilitate mai mică de apariție decât probabilitatea
de apariție a fiecărei proprietăți în parte
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de euristici cognitive

Accesibillitatea alternativelor

În limba română sunt:

a. mai multe cuvinte care încep cu litera p
sau
b. mai multe cuvinte care conțin litera p?

Răspunsul corect: b.
Este mai accesibil să actualizăm cuvinte care încep cu
litera p (care constituie o ancoră), decât cuvinte care conțin
litera p (pentru care nu avem o ancoră în reactualizare)
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de euristici cognitive

Accesibillitatea alternativelor

Explicația: Tindem să acordăm o probabilitatea mai

ridicată alternativei sau evenimentului care ne este
accesibil în memorie

Accesibilitatea unei alternative este influențată de

experiența personală (frecvența cu care ne-am confruntat
cu acea alternativă), starea de moment (în stări
emoționale negative accesăm mai rapid evenimente
concordante cu starea de moment)
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de euristici cognitive

Accesibillitatea alternativelor

Erorile datorate acestei eurisitici se datorează:

Efectului informațiilor recente: Evenimentele mai recente

sunt mai ușor de reamintit decât cele mai îndepărtate și,
astfel, tindem să le considerăm mai relevante decât sunt
ele în realitate

Legăturilor iluzorii: Atunci când observăm doar

coincidențele dintre două evenimente pe care le
considerăm, astfel, ca fiind asociate între ele când de fapt
nu sunt
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de euristici cognitive

Ancorarea alternativelor

Credeți că putem estima mai corect numărul de bomboane

dintr-un borcan atunci când:
a. suntem întrebați câte bomboane sunt?
b. suntem întrebați dacă sunt mai mult de X bomboane?

Răspunsul corect: a.
Atunci când avem o estimare inițială a unei situații, tindem
să favorizăm această estimare inițială și să fim
concordanți cu ea
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de euristici cognitive

Ancorarea alternativelor

Explicația: Adesea facem estimări inițiale ale unei situații

sau ale unei alternative, estimare care îngreunează
evaluarea ulterioară a alternativelor deoarece tindem să
fim consecvenți cu estimarea inițială

Estimarea inițială are rolul unei ancore pentru evaluarea

alternativelor ulterioare
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de biasări cognitive

Efectul reflectoarelor: tendința de a considera că acțiunile

noastre sunt observate de ceilalți într-o măsură mult mai
mare decât sunt observate în realitate

Eroarea jucătorului: credința că după apariția succesivă a unui

anumit tip de rezultat în aceiași situație, trebuie să apară o
schimbare concretizată în apariția unui alt tip de rezultat (de
exemplu, la jocurile de noroc după apariția succesivă de mai
multe ori a aceluiași rezultat, jucătorii tind să creadă că la
următorul joc se va schimba rezultatul; însă în fiecare joc nou,
fiecare rezultat are aceiași probabilitate de apariție)
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de biasări cognitive

Efectul de framing (încadrarea situației)

Într-o comunitate de 600 de oameni s-a răspândit o

epidemie severă. Aveți de ales între două scheme de
tratament:
a. Dacă se aplică tratamentul A există 33% șanse ca toți
cei 600 de oameni afectați să fie salvați și 66 % șanse
ca nimeni să fie salvat
b. Dacă se aplică tratamentul B, 400 de oameni vor muri
iar 200 nu vor muri.

Răspunsul corect: ambele variante conduc la același

rezultat
Modelul euristicilor și biasărilor cognitive

Tversky & Kahneman, 1982: tipuri de biasări cognitive

Efectul de framing (încadrarea situației)

Explicația: alegerea unei alternative decizionale este

influențată de modul în acre este percepută și
reprezentată acea alternativă în plan mintal

Aven tendința de a alege variante mai conservatoare și de

a evita asumarea riscurilor dacă alternativa este percepută
în termeni negativi (ca pierdere) (de exemplu, varianta B)

Avem tendința de a alege alternative cu grad mai mare de

risc dacă acestea sunt prezentate în termeni de
oportunități (sau câștig) (de exemplu, varianta A)
Modelul gândirii de grup

Janis, 1982: gândirea de grup = groupthink

Gândirea de grup ilustrează tendința membrilor unui grup

decizional de a ocoli/ evita chestiunile care ar putea duce la
dispute, pentru a ajunge la solidaritate și coeziune

Gândirea de grup descrie situațiile în care presiunea grupului

către coeziune conduce la diminuarea eficienței mentale a
membrilor individuali

Exemplu: prăbușirea navetei spațiale Columbia

Modelul gândirii de grup

Janis, 1982: gândirea de grup apare atunci când grupul

manifestă următoarele simptome:

1. Iluzia invulnerabilității grupului: convingerea membrilor că

grupul lor este invincibil – această credință conduce la
optimism excesiv și asumarea de riscuri

2. Credința în moralitatea inerentă a grupului ceea ce conduce

la ignorarea consecințelor morale ale deciziei

3. Raționalizarea colectivă: neluarea în considerare a

avertismentelor sau informațiilor susținute de un singur
membru dacă acestea ar putea duce la reconsiderarea
alternativelor favorizate majoritate

4. Stereotipurile negative față de outgroup

Modelul gândirii de grup

Janis, 1982: gândirea de grup apare atunci când grupul

manifestă următoarele simptome:

5. Auto-cenzurarea devierilor de la consensul de grup:

tendința fiecărui membru de a minimaliza importanța contra-
argumentelor pe care le deține

6. Iluzia împărtășită a unanimității: convingerea că toți ceilalți

membri susțin aceiași alternativă

7. Presiunea directă asupra membrilor ce exprimă argumente

puternice împotriva convingerii majorității

8. Existența unor persoane care protejează grupul de

informațiile contrare
Modelul gândirii de grup

Janis, 1982: gândirea de grup apare ca urmare a următoarelor

cauze:

Nivel ridicat de stres ca urmare a unei amenințări externe:

aceasta conduce la încredere excesivă în calitatea alternativei
susținute de lider

O sursă internă puternică de stres pentru grup: eşecuri

recente, dificultatea ridicată a sarcinii, scăderea stimei de sine

Coeziunea ridicată a grupului (cauză indirectă): tendința

membrilor de a susține alternativele favorizate de majoritate
pentru a nu crea dispute