Referat de laborator

cu tema

Hormoni alimentari
CUPRINS
1. Introducere ....................................................................................................... 4
2. Hormonii de crestere folositi in domeniul produselor vegetale ................... 6
2.1. Fitohormonii ................................................................................................. 7
2.1.1. Acidul abscisic ......................................................................................... 7

2.1.2. Auxinele .................................................................................................. 8

2.1.3. Giberelinele ............................................................................................. 9

2.2. Retardantii .................................................................................................. 9

2.3. Substante inhibatoare ................................................................................ 10
2.3.1. Tipuri de inhibatori naturali ................................................................... 10

2.3.2. Tipuri de inhibatori sintetici .................................................................... 11

3. Hormonii de crestere folositi la animale ....................................................... 12

3.1. Ce sunt hormonii de crestere ...................................................................... 12
3.2. De ce sunt folositi hormonii in produsele alimentare .................................. 12
3.3. Efectele alimentelor cu hormoni de crestere ............................................... 13
4. Bibliografie ...................................................................................................... 15

2 din 15
1. Introducere
Hormonul (grec. ορμόνη, - horman, hormanus - a pune în mișcare, a trezi)
este o substanță biochimică care transmite informații de la un organ sau țesut la
altul, fiind secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și
coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism.
Spre deosebire de sistemul nervos unde informațiile de la centru
(creier sau măduva spinării) impusurile nervoase se propagă prin prelungirile
axonice sau dentritice cu o viteză mare ce durează fracțiuni de secundă,
informațiunile transmise pe cale hormonală sunt mai lente, unele ca de exemplu în
cazul adrenalinei care durează secunde, pe când în cazul celorlalți hormoni durează
zile, până ce informațiile ajung la organul sau țesutul țintă.
De la această regulă fac o excepție hormonii tisulari (produși de țesuturi), hormoni
ca: histamina, serotonina, sau prostaglandinele, care sunt produși direct de
parenchimul organului țintă.
Hormonii au fost descoperiți pe la începutul secolului XX, termenul de
hormon a fost pentru prima oară folosit în anul 1905 de psihologul englez Ernest
Starling (1866-1927).
Hormonii fiind substanțe care acționează pe anumite organe țintă, ce au
receptori speciali în membrana celulară care leagă moleculele hormonului
respectiv, unde hormonii declanșează o serie de reacții biochmice, pătrunzând prin
membrana celulară ajungând în citoplasmă, respectiv nucleul celulei.
Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele
endocrine: hipofiză, epifiză, tiroidă, paratiroidă, pancreas, glandele suprarenale cu
corticosuprarenala și insulele Langerhans, gonadele sau glandele genitale.
Denumirea de glande endocrine sau glande cu secreție internă se datorează faptului

3 din 15
că hormonii produși de glandele respective se varsă direct în sânge fiind
transportati pe calea sanguina la organul tinta.
Hormonii produși de plante se numesc fitohormoni (au de exemplu un
nucleu format din o grupare fenolică și steroidă) și asemănător hormonilor produși
de organismul animal, acționează la distanță fiind suficient o cantitate foarte mică
de ordinul nanogramelor. Știința care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și
hormonilor se numește endocrinologie, iar medicul care lucrează în această ramură
endocrinolog.
Exemple de reglări pe cale hormonala:
 Glicemia (concentrația de zahăr din sânge) esterini reglat prin insulină produs de
pancreasul endocrin - (insulele Langerhans)
 Lipemia (Concentrația în grăsimi prin activitatea ficatului și pancreasului)
 Senzația de foame (Centrul foamei fiind activat la scăderea valorii glicemiei)
 Activitatea sexuală la bărbat sau femeie și reglarea ciclului menstrual
 Dezvoltarea sistemului osos
 Adaptarea la stress
 Activitatea hormonală este dirijată prin:
 axul Hipotalamo-Hipofizar printr-un sistem Feedback
 sistemul nervos vegetativ (parasimpatic și ortosimpatic)
 prin concentrația în sânge a calciului, glucozei etc.

4 din 15
2. Hormonii de crestere folositi in domeniul produselor
vegetale
Actiunea constienta a omului de influentare a naturii s-a inscris de-a lungul
timpului ca o coordonata a existentei, a devenirii sale. Agricultura, ca sector de
baza a activitatii umane, este chemata sa raspunda cerintelor crescande de produse,
pentru raportul cantitatii, al calitatii si al diversitatii. Astfel a fost o necessitate
trecerea la forme eficiente, intensive, de mare randament ale cultivarii pamantului.
Acesta este insa o resursa limitata ca intindere, dar inepuizabila ca potential.
Posibilitatile de crestere a productiei agricole, de reglare a structurii acesteia,
evolueaza odata cu nivelul de cunostinte, cu experienta acumulata, cu
perfectionarea aparaturii de crestere si a tehnologiilor de cultura a plantelor.
Descoperirea substantelor cu actiune reglatoare asupra cresterii
fitoharmonilor, stimulatorii de crestere, inhibatorii, retardantii, a pus la indemana
specialistilor un instrument eficace, de un deosebit rafinament pentru dirijarea si
controlul proceselor de crestere si de dezvoltare a plantelor.
Fitoregulatorii de crestere sunt substante biologic active, naturale sau de
sinteza, care influenteaza procesele de crestere si dezvoltare ale plantelor, marind
in general rezistenta acestora la actiunea nefavorabila a daunatorilor si a unor
factori de stres. Din aceasta grupa de substante fac parte: fitohormonii, retardantii,
inhibatorii si fitocromul. Fitoregulatorii de crestere au un spectru larg de actiune.
Pe langa reglarea de crestere si dezvoltare, ei pot influenta si alte procese
biochimice si fenomene biologice cum ar fi: germinarea; pornirea sau inhibarea
mugurilor, a tuberculilor si bulbilor; randamentul fotosintezei; circulatia apei, a
substantei brute si elaborate; absorbtia si transportul substantelor anorganice si
organice; rezistenta la cadere a frunzelor si a fructelor; inflorirea si fecundarea si
rezistenta plantelor in conditii de stres. In practica agricola, fitoregulatorii sunt
folositi in cantitati mici, in functie de ordinal PPM.
5 din 15
2.1 Fitohormonii
2.1.1. Acidul abscisic
Acidul abscisic este un inhibator natural important, larg raspandit in
organismele vegetale care impreuna cu substantele stimulatoare de crestere in
special cu auxinele, gliberelinele si citochiminele, regleaza procesele de crestere si
dezvoltare ale plantelor. Acesti inhibatori endogeni au o activitate biologica foarte
puternica. Este initiatorul si „controlorul” proceselor de imbatranire la plante,
inhiba cresterea si dezvoltarea plantelor, grabeste abcizia sau caderea fructelor si a
frunzelor, determina repausul mugurilor si al semintelor, inchiderea si deschiderea
stomatelor, inhiba biosinteza acizilor nucleici si a proteinelor, opreste germinatia
semintelor si pornirea mugurilor in vegetatie.
Descoperirea acidului abscisic s-a datorat unor cercetari independente
efectuate in principal de doua colective de cercetare: unul in S.U.A. condus de F.T.
ADDICOTT iar celalalt in Anglia condus de P.F. WAREING. Colectivul din
S.U.A. a lucrat in principal pe bumbac. In 1961 acest colectiv a extras din
capsulele mature de bumbac un compus cristalin, cu structura nedeterminata,
denumit abscisin I, care accelereaza abscizia frunzelor de bumbac. Ulterior, acelasi
colectiv in 1963, a descoperit un nou inhibator endogen, in frunzele tinere de
bumbac denumit abscisin II, care accelereaza absicizia frunzelor si produce
cadurea frunzelor tinere. Proprietatile fizice si chimice, precum si formula
moleculara (C15H2O4) a acestui compus au fost determinate de OHKUMA in 1963.
La scurt timp dupa descoperirea si stabilirea proprietatilor celor doi
inhibatori endogeni –abscisin II si dormin- au comparat proprietatile, masa
moleculara, punctul de topire si spectrele de absorbtie si au constatat ca sunt
identici.

6 din 15
 Acidul abscisic este un inhibator endogen care sub aspectul structurii
moleculare, face parte din clasa compusilor terpenoidici. Este genetic inrudit cu
sterolii, pigmentii carotenoidici, cu compusii monoterpenici, diterpenici,
triterpenici si politerpenici.
2.1.2. Auxinele
Auxinele sunt compusi naturali, fiziologic polivalenti care in doze extrem de
reduse, direct sau indirect, pot efectua atat cresterea cat si dezvoltarea plantelor,
respectiv formarea organelor vegetative si generative.
Prezenta auxinelor naturale in plante, lucrarile de extragere, purificarea si
identificarea chimica, au pus in evidenta prezenta auxinelor naturale, in
concentratie extrem de reduse, in diferite organe ale plantelor, acumulandu-se
indeosebi in organele cu crestere activa.
Prin aplicarea metodelor cromatografice, s-a constatat prezenta auxinelor si
in alte organe, intrand in amestecuri complexe cu rol stimulator sau inhibator.
Cantitati infime de auxine se gasesc in cambiu si in tesuturile parenchimatoase.
Biosinteza auxinelor naturale – compusul auxinic natural gasit in diferite
tesuturi vegetale a fost denumit heteroauxina si este identificata chimic cu acidul
beta-indolilacetic sau acidul indol-3-acetic (AIA) cu formula bruta C 10H9O2N.
Acest compus a fost luat ca model pentru elicidarea biogenezei substantelor
auxinice endogene. Acest precursor care se transforma prin oxidare pe cale
chimica la un anumit nivel de fertilizare si indiferent de regimul de lumina este
triptofanul, un aminoacid existent in protoplasma vie.
Compusii intermediari au fost gasiti in stare naturala in diferite organe ale
plantelor de porbum, mazare, bob, lupin, varza. Auxina se sintetizeaza in frunzele
tinere de unde migreaza spre varfurile de crestere ale tulpinii si lastarilor sub forma
de proauxina inactiva in stare legata de proteina.

7 din 15
 Inactivarea auxinelor – in prezenta luminii captata de unii fotoreceptori are
loc degradarea auxinelor, ca un proces de oxidare si trecere intr-o forma oxidata si
inactiva.
Auxine acive + O2 + lumina  Auxina inactiva CO2
2.1.3. Giberelinele
In prezent se cunosc 52 de gebereline, notate cu GA 1 – GA52 care au fost
identificare prin metode moderne de separare si analiza (electroforeza,
spectrometrie, cromatografie).
Prezenta geberinelor in plante – locul de sintetizare a giberelinelor este in
embrionii semintelor in curs de germinare, in frunzele tinere, mugurii apicali,
organele florale si varfurile radacinilor. Din aceste zone circula in toate tesuturile
prin xilem si floem, cu o viteza de 5cm/h.
Actiunile fiziologice ale giberelinelor:
 stimularea germinarii semintelor;
 stimularea cresterii tulinii;
 cresterea frunzelor;
 modificarea dominatiei apicale;
 stimularea infloririi si fructificarii;
 modificari in metabolismul plantelor.

Aplicatii practice:
 tratarea solului cu gibereline in vederea stimularii germinarii semintelor;
 distrugerea buruienilor;
 stimularea cresterii gazonului in perioada de primavara si toamna.

2.2. Retardantii
Actiuni fiziologice ale retardantilor
a) Modificarea caracterelor anatomorfologice ale plantelor franeaza
procesele de crestere in lungime a tulpinii si lastarilor, mai ales la nivelul
8 din 15
internodurilor, care in momentul tratarii se gasesc in faza intensa de diferentiere si
alungire. La plantele horticole se scurteaza internodurile, se ingroasa tulpinile si
este stimulata ramificatia laterala, se obtin rasaduri viguroase de buna calitate.
b) Stimularea infloririi fructificarii si maturarii. Este stimulata transformarea
mugurilor vegetativi si floriferi, este grabita inflorirea si se reduce procentul
florilor avortate, asigurand o buna fecundare si legarea fructelor. In plantatia de
pomi se modifica raportul dintre crestere si productie, prin reducerea cresterii in
lungime a lastarilor, marirea procentului de flori legate, stimularea cresterii
fructelor, reducerea caderii premature a frunzelor si obtinerea unei recolte de
calitate superioara, cu valoare comerciala ridicata.
c) Marirea rezistentei plantelor la factorii nefavorabili. Maresc rezistenta la
temperaturi scazute, seceta, arsita, salinitate, boli si daunatori, crestere capacitatea
de rezistenta la ger si la brumele de primavara si toamna.
2.3. Substante inhibatoare
2.3.1. Tipuri de inhibatori naturali:
Inhibatorul beta. A fost extras din radacini si tulpini si inhiba germinatia
semintelor in fruct sau in perioada de latenta.
Acidul abscisic. Un puternic inhibator natural gasit in mugurul dorminzi de
paltin si provoaca fenomenul de cadere a fructelor tinere.
Florizinul. Se sintetizeaza numai in frunze la lumina de zi scurta din toamna
sau din primavara. Acesta migreaza in muguri si exercita o actiune pregnanta de
inhibare in perioada de repaus mugural din cursul iernii.
Cumarina. Se sintetizeaza in frunze si se acumuleaza in diferite tesuturi
vegetale.
Acidul cinamic. Este gasit in plante sub forme izomerice cis si trans. Se
considera ca este un precursor al cumerinei care rezulta dintr-un lant de
transformari. Acid cis-cinamic  Acid trans-cinamic  Acid cumaric  Cumarina.

9 din 15
Efectele fiziologice ale inhibatorilor naturali:
 mentine starea de repaos al plantelor;
 regleza cresterea si inflorirea mugurilor;
 favorizeaza procesul de cadere a fructelor si frunzelor
 previne incoltirea semintelor din fruct
 grabeste imbatranirea tesuturilor
 mareste rezistenta plantelor la seceta

2.3.2. Tipuri de inhibatori sintetici:

a) Hidraliza maleica impiedica diviziunea celilara in apexul tulpinii, determina o
reducere a lungimii lastarilor la pomi,dar in acelasi timp o marire a numarului
acestora, provoaca intarzierea infloririi, inhiba incoltirea tubercurilor de cartofi si a
bulbilor de ceapa in timpul pastrarii in depozite.
b)Actinomicin-D este un puternic inhibator al metabolismului nucleoproteic,oprind
cresterea plantelor.
c) Cloramfenicol- inhiba sinteza proteinelor solubile si reduce continutul de
pigmenti foliari.
d) Puromicina- este un antibiotic care inactiveaza unele enzime implicate in sinteza
antocianilor

10 din 15
3. Hormonii de crestere folositi la animale
3.1. Ce sunt hormonii de crestere
Hormonii de crestere sunt substante chimice produse in mod natural de
organismul tuturor animalelor, inclusiv al oamenilor. Acesti hormoni reprezinta
mesaje chimice eliberate in sange de catre organele care produc hormoni. Aceste
mesaje afecteaza diferite parti ale corpului. Chiar daca sunt produsi in cantitati
mici, hormonii controleaza functii importante ale organismului, precum cresterea,
dezvoltarea si reproducerea. Hormonii au o chimie diferita: pot fi steroizi sau
proteine.
Hormonii steroizi sunt activi atunci cand sunt consumati, in timp ce
hormonii de tip proteina doar atunci cand sunt sunt injectati. Tendinta de a
administra antibiotic si hormone de crestere in hrana animalelor in scopuri zoo-
economice, in scop profilactic sau de tratament, incorporarea accidental si
adaugarea de antibiotic pentru conservarea produselor au amplificat posibilitatile
poluarii alimentelor de origine animal.
Pentru a evita riscul prezentei reziduurilor in alimentele destinate
consumului uman avand in vedere implicatiile generate de abuzul in utilizarea
antibioticelor , este necesar ca utilizarea lor sa fie controlata cat mai strict , sa se
opreasca administrarea furajelor ce contin antibiotic cu sufficient timp inaintea
sacrificarii , sa se limiteze dozele terapeutice si profilactice. in ceea ce priveste
hormonii de crestere, in unele state au interzis folosirea lor si importurile de
produse de origine animala obtinute de la aceste animale tratate cu substante
necorespunzatoare.
3.2. De ce sunt folositi hormonii in productia alimentara
Hormonii de crestere sunt dati animalelor pentru a creste mai rapid si pentru
a produce mai multa carne. Hormonii de crestere maresc de asemenea si productia

11 din 15
de lapte la animale. Sunt folositi si pentru a obtine culturi mai rezistente la
daunatori.
Chiar daca sunt folositi la scara larga pentru a mari productia de produse
animaliere, fructe sau legume, acesti hormoni au un impact negativ asupra
sanatatii.

3.3. Efectele alimentelor cu hormoni de crestere

Pubertate precoce la femele. Pubertatea precoce la fetite este asociata cu
anumiti hormoni de crestere care sunt folositi in produsele cu carne, lactate si
branzeturi. Hormonii steroizi in special sunt responsabili pentru aceasta problema
medicala. De asltfel, pubertatea precoce este un factor de risc major pentru
cancerul de san.
Cancer de san. Riscul de cancer de san creste dramatic in cazul consumului
de alimente cu hormoni de crestere. Carnea de pui sau de curcan sunt printre
alimentele care contin cele mai mari cantitati de hormoni de crestere. Hormonii de
crestere, precum estrogenul si testosteronul, sunt folositi in special la produsele din
carne de vita si oaie. De asemenea, carnea rosie si produsele lactate contin grasimi
saturate care maresc riscul de afectiuni cardiace. Pentru a evita astfel de probleme,
citeste foarte bine eticheta alimentelor pe care le cumperi, deoarece sunt unele
alimente care au trecuta aceasta informatie pe eticheta.
Cancer de prostata. Un alt riscul al consumului de alimente cu hormoni de
crestere este cancerul de prostata. Barbatii care consuma cantitati mari de carne
rosie tratata cu astfel de hormoni sunt expusi acestui risc. Este astfel indicat ca
astfel de alimente sa fie consumate cu moderatie, iar carnea sa fie bine gatita, insa
nu arsa. Alege bucatile de carne slaba, cu putina grasime.
Sistem imunitar slabit. Alimentele cu hormoni de crestere scad rezistenta
sistemului imunitar, in special atunci cand sunt consumate in cantitati foarte mari.
12 din 15
Aceste alimente maresc riscurile de numeroase afectiuni. Si legumele sau fructele
tratate cu hormoni de crestere scad rezistenta sistemului imunitar la infectii.
Bacteriile rezistente la antibiotice se pot dezvolta alarmant in tractul
gastrointestinal, ceea ce duce la reactii alergice si alte complicatii.

13 din 15
 3. Bibliografie
 Lucian Ionel Ilie - Teza de doctorat. Facultatea de Medicina Veterinara-
Bucuresti, anul 2010.
 Vintila Iuliana Alexandra – Lucrare de diploma. Facultatea de Medicina
Veterinara- Bucuresti, anul 2012.
 Moldoveanu Cosmin – Lucrare de dizertatie. Facultatea de Medicina Veterinara-
Bucuresti, anul 2012.
 http://sanatate.acasa.ro/dieta-nutritie-4/hormonii-de-crestere-din-alimente-
efecte-asupra-organismului-168443.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Hormon#Fitohormoni_.28hormoni_produ.C8.99i_
de_plante.29

14 din 15
15 din 15