Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a

Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara

Facultatea de Inginerie Alimentară

Proiect la disciplina : POLITICI ŞI STRATEGII GLOBALE DE SECURITATE

ALIMENTARĂ

Temă proiect : Cadrul legislativ referitor la etichetarea alimentelor și a

organismelor modificate genetic

Profesor coordonator, Studentă

Conf.Dr.Ing. Camelia Cioban Ulici Cecilia Ioana

An IV , CEPA 1

Timișoara ,2020
 CUPRINS

SIGURANȚA ALIMENTARĂ 3
Legislația generală 3
Etichetarea produselor alimentare 4
Aspecte-cheie 4
Etichetare 5
Organisme Modificate Genetic 6
Organisme modificate genetic în România 8
Bibliografie 9

SIGURANȚA ALIMENTARĂ
Politica europeană în materie de siguranță alimentară are două obiective principale:
protejarea sănătății umane și a intereselor consumatorilor și promovarea bunei funcționări a
pieței unice europene. Astfel, Uniunea Europeană se asigură că sunt stabilite și respectate
norme de control în domenii precum igiena produselor alimentare și a furajelor, sănătatea
animalelor, sănătatea plantelor și prevenirea contaminării produselor alimentare cu substanțe
externe. Uniunea reglementează, de asemenea, etichetarea produselor alimentare și a
furajelor.

În urma unei serii de crize legate de produsele alimentare și furaje (de exemplu,
epidemia de encefalopatie spongiformă bovină și criza dioxinei), politica UE în materie de
siguranță alimentară a făcut obiectul unei reforme substanțiale la începutul anilor 2000. A fost
definită abordarea „de la fermă la consumator”, garantând un nivel înalt de siguranță în toate
etapele procesului de producție și de distribuție pentru toate produsele alimentare
comercializate în cadrul UE, fie că acestea sunt produse în UE sau importate din țări terțe.
Acest corpus legislativ reprezintă un sistem complex și integrat de norme care acoperă
întregul lanț alimentar, de la hrana și sănătatea animalelor, protecția plantelor și producția de
alimente până la prelucrare, depozitare, transport, import și export și vânzările cu amănuntul.

Legislația generală
Un regulament-cadru stabilește principiile și cerințele generale ale legislației UE
privind alimentele și furajele ținând seama de „principiul precauției”. Regulamentul instituie o
procedură pentru evaluarea riscurilor și stabilește dispoziții generale privind trasabilitatea
alimentelor și furajelor. De asemenea, introduce Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și
furaje ,permițând statelor membre și Comisiei să facă schimb de informații rapid și să își
coordoneze răspunsurile la amenințările pe care le pot reprezenta alimentele și furajele pentru
sănătate. Totodată, acesta instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, a cărui
sarcină este evaluarea tuturor riscurilor legate de lanțul alimentar și informarea cu privire la
acestea. După o verificare a adecvării și drept răspuns la inițiativa cetățenească europeană
privind glifosatul, UE și-a revizuit legislația generală privind produsele alimentare cu scopul
de a îmbunătăți transparența evaluării riscurilor realizate de EFSA și independența studiilor
științifice care stau la baza acestora și de a îmbunătăți cooperarea cu statele membre în ceea
ce privește furnizarea de experți și de date. Se vor revizui și alte acte legislative esențiale în
domenii precum alimentele noi, OMGurile, pesticidele, materialele care intră în contact cu
alimentele și aditivii alimentari, pentru a le alinia după revizuirea legislației generale privind
produsele alimentare și pentru a spori transparența.[1]

Etichetarea produselor alimentare

Libera circulație a unor produse alimentare sigure și sănătoase în Uniunea Europeană
(UE) aduce beneficii majore sănătății și bunăstării populației și constituie un aspect esențial al
pieței unice. Pe lângă garantarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății, legislația UE
asigură informarea corespunzătoare a consumatorilor pentru ca aceștia să facă alegeri în
cunoștință de cauză în domeniul produselor alimentare pe care le cumpără și le consumă.
 Aspecte-cheie
Actul legislativ se aplică întreprinderilor în toate etapele lanțului alimentar și tuturor
produselor alimentare destinate consumului final. Aceasta include produsele alimentare
livrate de unitățile de restaurație colectivă sau furnizate acestora.

Responsabilitatea pentru furnizarea informațiilor necesare și asigurarea preciziei

acestora îi revine producătorului sub a cărui denumire se comercializează produsul alimentar.
Dacă acesta are sediul în afara UE, responsabilitatea îi revine importatorului.

Anumite informații sunt obligatorii. Printre acestea se află denumirea produsului

alimentar, lista ingredientelor, cantitatea netă, data limită de consum, instrucțiuni de utilizare
dacă este necesar, denumirea și adresa operatorului și o declarație nutrițională.

Informațiile obligatorii trebuie să fie disponibile fără costuri suplimentare pentru

consumatorii care utilizează servicii de vânzare la distanță pentru a cumpăra produse
alimentare, înainte de încheierea cumpărării.

Concentrația alcoolică dobândită trebuie să fie menționată pentru orice băutură cu mai
mult de 1,2 % alcool în volum.

Pentru anumite tipuri de produse alimentare, precum cele care conțin îndulcitori, sare
de amoniu sau cu conținut ridicat de cafeină, trebuie să se furnizeze informații obligatorii
suplimentare.

Cantitatea netă a produselor alimentare și a lichidelor este exprimată în litri, centilitri,

mililitri, kilograme sau grame.

Anumite produse alimentare, precum plantele aromatice și condimentele, aromele și

ceaiurile din plante, sunt exceptate de la furnizarea declarației nutriționale obligatorii.

Alte produse, în special fructele și legumele proaspete, apele carbogazoase, oțeturile și

produsele lactate, precum brânzeturile, untul, smântâna și laptele fermentat, nu trebuie să
furnizeze o listă a ingredientelor.

Informațiile referitoare la produsele alimentare trebuie să nu inducă publicul în eroare,

în special prin a sugera că produsul posedă caracteristici sau efecte speciale pe care nu le are.
Informațiile trebuie să fie precise, clare și ușor de înțeles de către consumator. [2]
 Etichetare
 Comerciantii care vand produse proaspete, care se ambaleaza pe loc, si produse vrac trebuie
sa le eticheteze conform noului regulament in vigoare.

Iata informatiile obligatorii care trebuie sa apara pe etichetele produselor alimentare:

 Denumirea produsului: denumirea legala sau o denumire descriptiva in caz ca prima

nu exista.
 Lista ingredientelor se prezinta sub forma unei enumeratii in ordinea descrescatoare a
ponderii in masa produsului. Enumeratia trebuie sa fie precedata de titlul Ingrediente?.
 Substantele care provoaca alergii sau intoleranta (precum laptele, mustarul, cerealele
ce contin gluten, ouale, pestele, soia, arahidele, crustacee, moluste, dioxid de sulf si
sulfiti etc).
 Acestea trebuie evidentiate in lista de ingrediente prin stilul fontului folosit. Daca nu
exista o lista de ingrediente, alergenii trebuie oricum mentionati.
 Cantitatea anumitor ingrediente sau categorii de ingrediente. Este obligatorie
specificarea cantitatii unui ingredient care face obiectul denumirii produsului,
reprezentarilor grafice sau este o caracteristica esentiala a produsului.
 Cantitatea neta de produs alimentar. Cantitatea se va exprima in unitati de masa pentru
produse solide si in unitati de volum pentru cele lichide.
 Data durabilitatii minimale sau data limita de consum.
 Conditiile speciale de pastrare si/sau conditiile de utilizare. In cazul produselor care
necesita conditii speciale de pastrare si utilizare, acestea trebuie specificate pe eticheta.
De asemenea, daca este cazul, trebuie mentionate si conditiile de pastrare/utilizare
corespunzatoare si termenul de consum dupa deschiderea ambalajului.
 Numele sau denumirea comerciala si adresa operatorului sau importatorului.
 Tara de origine sau locul de provenienta pentru anumite tipuri de carne sau in cazurile
in care omiterea acestui tip de informatii ar putea induce cumparatorul in eroare.
 Instructiuni de utilizare, in cazul in care omiterea lor ar ingreuna utilizarea corecta a
produsului alimentar.
 Pentru bauturile care contin mai mult de 1,2% de alcool in volum, concentratia
alcoolica dobandita.
 O declaratie nutritionala. Sunt exceptate de la aceasta obligativitate apele minerale si
suplimentele alimentare, acestea supunandu-se altor reglementari.
Noul regulament de etichetare a produselor alimentare pune accent pe lizibilitatea
informatiilor de pe ambalaje si etichete. Ca regula generala, dimensiunea corpului de litera
mica trebuie sa fie de minimum 1,2 mm. Informatiile voluntare, publicitare si sloganurile nu
trebuie incluse pe eticheta in detrimentul spatiului necesar prezentarii informatiilor obligatorii.
Limbajul folosit trebuie sa fie unul accesibil consumatorului final.

Odata cu noul regulament, este obligatoriu sa se indice tara de origine sau locul de
provenienta pentru carnea de vita, carnea de animale din specia porcina, caprina si cea de
pasari de curte (proaspata, refrigerata sau congelata). In plus, etichetarea carnii trebuie sa
contina indicatii privind statul membru sau tara terta in care a fost crescut animalul, statul
membru sau tara terta in care a fost sacrificat animalul, precum si codul de identificare a
lotului de care apartine respectiva carne. [3]
 Organisme Modificate Genetic
Organism Modificat Genetic sau Transgenic este termenul cel mai folosit pentru a
defini o planta de cultura sau un animal aparent normale, carora, prin intermediul unor tehnici
de inginerie genetica li s-au transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri
sau chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietati noi.

Cele mai recente studii demonstreaza ca produsele modificate genetic afecteaza sanatatea
mamiferelor. Porumbul modificat genetic MON863 al companiei Monsanto, aprobat pentru consum
uman pe piata Uniunii Europene, a cauzat serioase modificari la nivelul ficatului si rinichilor cobailor
care l-au consumat în timpul unui studiu stiintific.

Culturile modificate genetic au fost create pentru profit de companiile producatoare, care au
o politica extrem de agresiva. Una din consecintele utilizarii de seminte modificate genetic este
pierderea dreptului de a refolosi pentru culturile urmatoare semintele obtinute din recolta din cauza
patentelor pe aceste varietati. In fiecare an agricultorul va trebui sa cumpere semintele de la
companiile producatoare. In cazul în care fermierul este depistat ca nu a cumparat semintele din
cultura, este pasibil de platirea unor amenzi si despagubiri substantiale catre companie, pe baza
legislatiei de proprietate intelectuala. Ceea ce este si mai ingrijorator, este faptul ca legislatia care
teoretic isi propune sa protejeze fermierii de contaminare cu OMG, este absolut inaplicabila.

-Datorita uniformitatii genetice a culturilor modificate genetic exista riscul ca o cultura

întreaga sa fie distrusa de un singur daunator nou. Pentru mediile rurale in care este dezvoltat
agroturismul, prezenta culturilor modificate genetic in micile ferme reprezinta un dezavantaj major
pentru imaginea acelei zone, datorita ingrijorarilor cetatenilor din toata lumea, care sunt alarmati de
riscurile OMG-urilor asupra sanatatii si mediului si care doresc ca alimentele pe care le consuma sa
fie cat mai sigure si ecologice.

-Prin aceasta tehnologie se poate ajunge la un monopol cu efecte devastatoare pentru

drepturile agricultorilor si consumatorilor, care vor deveni dependenti de produsele firmelor
producatoare de OMG.
 Organisme modificate genetic în România
Soia modificata genetic

Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au fost introduse in

Romania in anul 1998. Este vorba de 14 varietati soia modificata genetic. Cifre oficiale arata
ca:

- in anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG

- in anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG

- iar in 2006 au fost cultivate 137 275,5 ha.

Cand Romania a devenit stat membru al UE in anul 2007, soia MG a fost oficial
interzisa pentru cultivare pe teritoriul Romaniei, conform reglementarilor europene (soia MG
nu era autorizata pentru cultivare pe teritoriul UE, fiind considerata nefezabila din punct de
vedere economic).

Porumbul modificat genetic

Totusi, in acelasi an, in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru cultivare in Romania un
soi de porumb MG cu denumirea MON810 (ce apartine companiei Monsanto). Acesta era
singurul OMG autorizat in UE, pe care Romania l-a autorizat automat.

In Romania nu au fost efectuate studii de evaluare a porumbului modificat genetic

pentru a se vedea care sunt efectele asupra mediului. In privinta porumbului modificat genetic
MON810, cifrele oficiale arata ca:

- in 2007 au fost raportate 332,5 ha cultivate cu porumbul MON810,

- iar anul trecut in 2008, suprafetele au crescut semnificativ pana la 6 130,44 ha,

- in timp ce anul acesta, 2009, s-a raportat insamantarea unor terenuri de suprafata
totala de 3093,5177 ha. [4]

Pana in prezent, utilizarea OMG in agricultura a fost axata, inainte de toate, pe

reducerea
costurilor la nivelul exploatarii agricole, in principal, in tarile in curs de dezvoltare. Fiecare
societate ar trebui sa posede norme etice care sa regleze nu doar satisfacerea nevoilor
alimentare fundamentale, ci sa certifice daca acest deziderat presupune si mijloace adecvate.
Scopul nu poate justifica folosirea oricaror mijloace.
Problemele de etica in domeniul biotehnologiilor agroalimentare privesc consecintele
potentiale ale utilizarii OMG-urilor sau ale oricarei alte tehnologii pentru intensificarea
productiei de alimente in scopul ameliorarii securitatii alimentare. Preocuparile
consumatorilor in legatura cu OMG se refera, in principal, la siguranta sanitara a alimentelor.
Date fiind problemele ridicate de anumite marfuri alimentare care nu sunt transgenice, cum ar
fi problemele alergenilor, reziduurile de pesticide, ale contaminarilor microbiologice si, in
ultimul timp, encefalopatia spongiforma bovina (BSE, boala "vacii nebune") si maladiile care
afecteaza oamenii, consumatorii, uneori, au dubii in privinta sigurantei sanitare a marfurilor
alimentare obtinute prin utilizarea noilor tehnologii.[5]

Etichetarea organismelor modificate genetic 

În cazul organismelor modificate genetic care sunt puse la dispoziție pentru activitățile
de :

 introducere pe piață - punerea la dispoziție a organismelor modificate genetic,

contra cost sau gratuit, unor persoane autorizate pentru activități cu organisme
modificate genetic. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, nu este
considerată introducere pe piață
  punerea la dispoziție a organismelor modificate genetic pentru a fi utilizate
exclusiv pentru introducerile deliberate în mediu. [6]

Scopul etichetării este de a oferi consumatorilor informațiile necesare ,

suficiente , verificabile și ușor de comparat , astfel încât să permită acestora să aleagă
acel produs care corespunde exigențelor lor din punct de vedere la nevoilor și
posibilităților lor financiare , precum si de a cunoaște eventualele riscuri la care ar
putea fi supuși.[7]
 BIBLIOGRAFIE
https://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_2.2.6.pdf

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Aco0019

https://www.magister.ro/blog/noi-cerinte-etichetare-produse-alimentare/

https://ecoruralis.ro/storage/files/Documente/OMGuri.pdf

Bioethics; Journal Articles

https://lege5.ro/Gratuit/geydqobsgy/ordonanta-de-urgenta-nr-43-2007-privind-
introducerea-deliberata-in-mediu-a-organismelor-modificate-genetic?
pid=32588472#p-32588472

http://dbp.idebate.org/ro/index.php/Alimentele_care_au_la_baza_organisme_modificat
e_genetic_ar_trebui_sa_contina_aceasta_informatie_pe_eticheta_produsului