Universitatea tehnica Cluj Napoca

Istoria Jocurilor
Olimpice de Iarna
Anul I Inginerie Economica

Serban Mihaela
 Mitologia greaca ne spune ca Hercule, cel mai
puternic dintre oameni, si-a provocat cei patru frati la o cursa
înaintea zeilor pe câmpiile de la Olimpia si astfel au apărut
jocurile olimpice, care au luat caracterul unui festival al
sportului, pe care grecii l-au marcat în calendarele lor la
perioade de patru ani, numit Olimpiada. Istoria înregistrata a
Olimpiadelor începe în anul 776 ÎC.În Grecia Antica jocurile
olimpice au devenit una dintre cele mai de durata si apreciate
institutii din acea vreme.În anul 393 DC împaratul roman
Teodosius a declarat jocurile olimpice corupte si le-a
interzis.Cutremure si inundatii au îngropat Olimpia si templul lui
Zeus pâna la sapaturile germane din anii 1870. Când au început
sa apara statui din depozitele antice si coplesitoarea frumusete
culturala a sportului grecesc a fost prezentata, Europa a fost
prinsa de o frenezie a tot ce este clasic.

Olimpiadele Moderne

Un tânar francez, baronul Pierre de Coubertin, a gasit deosebit

de fascinant solul sacru al Olimpiei. A fost inspirat sa conceapa
ideea „Jocurilor Olimpice Moderne” pe care a propus-o cu
succes în fata unei adunari a liderilor autoritatilor sportive din
toata lumea, pe 23.06.1894 în Sala Mare de la Sorbona, în
Paris.Coubertin a visat sa creeze cel mai mare eveniment
sportiv mondial – un spectacol cu adevarat international, care
sa calatoreasca prin capitalele lumii la fiecare patru ani, fiind
totdeauna un mijloc de a atinge scopuri mult mai înalte.
Coubertin si colegii lui, ca si urmasii lor din micarea olimpica
moderna credeau ca sportul mondial poate deveni o platforma
mondiala pentru pace.

În 1911 s-a aprobat pentru prima data sa se desfoare Jocuri

Olimpice de iarna separate, începand cu anul 1916, dar, din
cauza primului Război Mondial, aceasta nu s-a putut face pana
în anul 1924, cand ele s-au desfasurat la Chamonix. Incepand
cu Lillehammer, din 1994, s-a decis ca fiecare an par sa fie
olimpic (cu Jocuri Olimpice de vara si de iarna alternativ), ele
desfasurandu-se la fiecare 4 ani. Toate acestea din cauza
programului retelelor TV si a audientei.
În timpul ultimului secol miscarea olimpica a avut succes în
multe feluri dincolo de visurile lui Coubertin. Ea a supravietuit
traumelor celor doua razboaie mondiale, a îndurat ororile
terorismului modern, a suferit boicoturi politice si a depasit
greutatile economice, care îi amenintau chiar existenta. Astazi
miscarea olimpica este mai puternica si mai sanatoasa decât
oricând.

Editiile Olimpiadelor Moderne de Iarna:

EDITIA ANUL LOCATIA

I 1924 Chamonix, Franta
II 1928 St. Moritz, Elveia
III 1932 Lake Placid, SUA
Garmisch-Partenkirchen,
IV 1936
Germania
(anulată datorită celui de-al
- 1940
doilea Război Mondial)
(anulată datorită celui de-al
- 1944
doilea Război Mondial)
V 1948 St. Moritz, Elvetia
VI 1952 Oslo, Norvegia
VII 1956 Cortina d’Ampezzo, Italia
VIII 1960 Squaw Valley, SUA
IX 1964 Innsbruck, Austria
X 1968 Grenoble, Franta
XI 1972 Sapporo, Japonia
XII 1976 Innsbruck, Austria
XIII 1980 Lake Placid, SUA
XIV 1984 Sarajevo, Bosnia si Hertegovina
XV 1988 Calgary, Canada
XVI 1992 Albertville, Franta
XVII 1994 Lillehammer, Norvegia
XVIII 1998 Nagano, Japonia
XIX 2002 Salt Lake City, SUA
XX 2006 Torino, Italia
XXI 2010 Vancouver, Canada
XXII 2014 Sochi, Rusia
România a participat la aproape toate editiile Jocurilor Olimpice
de iarna, exceptie facând prima editie din 1924 si cea din 1960.
La competitia din 1968, de la Grenoble, Franta, România a
obinut prima si, pâna în prezent, singura medalie din istoria
participarilor - medalia de bronz, câtigat de echipajul de bob-2
persoane, alcatuit din Ion Panuru si Nicolae Neagoe.

Jocurile Olimpice de iarna reprezinta un important eveniment

sportiv la nivel mondial, care are loc o data la patru ani.

Prima editie a Jocurilor Olimpice de iarna este considerata cea

de la Chamonix, Franta, în 1924, desi în anul respectiv
competitia s-a numit „Saptmâna Sporturilor de Iarna”. Probele
sportive din primele competitii au fost: bob, schi alpin, schi
fond, patinaj, hochei pe gheata sarituri cu schiurile, combinat
nordic, curling, biatlon si patinaj viteza. În timp, jocurile de iarna
au evoluat si astfel s-au adaugat noi probe olimpice, precum:
sanie (1964), patinaj viteza pe pista scurta (1992), schi
acrobatic (1992), care au devenit permanente în cadrul
programului olimpic. Altele, precum schi viteza, bandy (fotbal
pe ghea) si skijoring au fost probe demonstrative, dar nu au fost
incluse niciodata în categoria de sporturi olimpice. 12 tari —
Austria, Canada, Finlanda, Franta, Marea Britanie, Ungaria,
Italia, Norvegia, Polonia, Suedia, Elvetia si Statele Unite — au
participat la fiecare editie a Jocurilor Olimpice de iarna. sase
dintre acestea, Austria, Canada, Finlanda, Norvegia, Suedia si
Statele Unite, au câtigat medalii la fiecare editie, iar SUA au
câtigat aurul la fiecare editie.

Între membrii delegatiei Norvegiei, barbati înalti, sobri, în

costume de culoare închisa, cu steagul tarii pe piept, o fetita cu
fustita alba si cu o pereche de patine în mâna dreapta pare un
copil ratacit printre cei mari. E, într-adevar, un copil Sonja
Henie; n-are nici 12 ani si se prezinta la prima competitie
internationala de anvergura din viata ei de pâna acum. E 25
ianuarie 1924, suntem în Franta, la Chamonix, statiunea aflata
la poalele vârfului Mont Blanc, iar primele Jocuri Olimpice de
iarna din istorie sunt gata sa înceap. O observatie doar:
competitia va primi statut olimpic abia un an mai târziu, în
1925; acum se numete doar „Sptmâna Sporturilor de Iarna”
(sau „Jocurile de Iarna”) si se desfoara în preziua gazduirii, de
catre Paris, a celei de-a VIII-a Olimpiade moderne.

Atunci când – la Congresul Comitetului Olimpic International de

la Lausanne, din iunie 1921 – Contele Clary si Marchizul de
Polignac, membrii francezi ai CIO, au pus în discutie organizarea
unor Jocuri Olimpice consacrate doar sporturilor de iarna,
reprezentantii tarilor scandinave au sarit ca arsi; nu puteau fi de
acord cu o competitie care ar fi diminuat teribil importanta
Jocurilor Nordice, pe care le organizau înca din 1901. Aceea era
însa o manifestare sportiva cu caracter local si, în plus, mai
multe tari din Europa Centrala si Occidentala se aflau si ele în
pozitia (si aveau posibilitatea) de a organiza un asemenea
concurs – au plusat francezii. Mai mult, câteva sporturi de iarna
fusesera deja incluse în programul olimpic: probele de patinaj
artistic, în cadrul Jocurilor Olimpice de vara de la Londra, din
1908 (un prim paradox, iata, care se cerea solutionat), iar
hocheiul pe gheta, în programul JO de vara de la Anvers din
1920.
La Lausanne, în 1921, se cerea astfel „tratament egal pentru
sporturile de iarna”, iar Comitetul International Olimpic
identifica o formula de compromis, acordând patronajul sau
pentru organizarea unor „Jocuri de Iarna”, cu ocazia celebrarii
celei de-a opta Olimpiade din era moderna, de la Paris, în 1924.
Viitoarea competitie dedicata sporturilor de iarna nu primea
înca statut olimpic, dar urma sa fie organizata tot de catre
francezi, în preziua jocurilor pariziene.

A urmat apoi desemnarea statiunii Chamonix drept gazda a

acestor „Jocuri de Iarna” cu caracter special si un contract între
Comitetul Olimpic Francez si Chamonix a fost semnat la 20
februarie 1923; prin acesta, oraselul de lânga vârful Mont Blanc
îsi lua o sumedenie de obligatii. Cea mai importanta era,
evident, aceea de a organiza competitia în ianuarie sau
februarie 1924, construind în acest sens o pista de bob, un
patinoar dotat cu toate utilitatile si o trambulina pentru
sariturile cu schiurile.

La Piste de Bobsleigh des Pellerins, Olympique de Chamonix si

Le Tremplin Olympique du Mont sunt realizate cu precizie de
ceasornic, numai ca o ninsoare care cade chiar la finalul lui
decembrie 1923 în statiune – în 24 de ore, stratul de zapada are
nu mai putin de 1.70 m – pune în pericol desfurarea întregii
competitii. E chemata în ajutor armata, iar operatiunile de
deszapezire se întind pe durata primelor trei saptamâni ale lunii
ianuarie. Când e totul gata, o ploaie violenta se abate asupra
orsaului, iar patinoarul se transforma într-un lac; ajunsi deja la
fata locului, sportivii nu au unde sa se antreneze, iar oficialii iau
în calcul chiar anularea câtorva probe. Peste noapte însa, totul
îngheta, iar Chamonix e, într-un final, pregatit sa-si întâmpine
oaspetii.

Vineri, 25 ianuarie, sportivi din 17 tari iau în stapânire orasul.

Zgomotosi, cu tot cu schiuri, patine si boburi, se întâlnesc la ora
14.30 în fata Hotel-de-Ville si traverseaza statiunea, pe Rue
Nationale si pe Avenue du Casino. Rând pe rând, patrund în
patinoarul care va gazdui festivitatea de deschidere delegatiile
Austriei, Belgiei, Canadei, Estoniei, Statelor Unite ale Americii,
Finlandei, Frantei, Marii Britanii, Ungariei, Italiei, Letoniei,
Norvegiei, Poloniei, Suediei, Elvetiei, Cehoslovaciei si
Iugoslaviei. Daca închizi ochii, poti sa-i si vezi: iata-l, stingher,
pe singurul reprezentant al Estoniei (care nici macar nu s-a mai
prezentat în concurs), iata delegatia stufoasa a tarii-gazda,
Franta (cu cei 39 de sportivi ai sai), iat-o pe Sonja Henie, de nici
12 ani, printre colegii ei mai mari, norvegieni; si iata-i pe
purtatorii de drapel ai tuturor tarilor participante cum îl
înconjoara pe schiorul francez Camille Mandrillon, care rosteste
clar si tare juramântul olimpic: „Juram ca ne vom prezenta la
Sporturile de Iarna prilejuite de celebrarea celei de-a opta
Olimpiade în mod loial, respectând regulile care guverneaza
competitia si participând în spirit cavaleresc, pentru onoarea
tarii noastre si pentru gloria sportului”. Sunt, în total, 293 de
sportivi înscrisi în competitie si, printre ei, fetele sunt putine; 13
numai, în probele de patinaj artistic.

Sâmbata, 26 ianuarie, pe Stade Olympique du Mont-Blanc din

Chamonix are loc deja prima proba a „Jocurilor de Iarna”:
patinaj viteza – 500 m. 27 de concurenti se prezinta la ora
10.00 pe patinoarul oficial; cel mai rapid e americanul Charles
Jewtraw, care parcurge jumtatea de kilometru în 44 de secunde.
E prima medalie de aur a competitiei si – dat fiind ca în 1925,
Comitetul International Olimpic decide ca la Chamonix, cu un an
mai devreme, a avut loc, de fapt, prima editie a Jocurilor
Olimpice de iarna – e si prima medalie olimpica „de iarna” din
istorie. E singurul aur american la competitia din statiunea
franceza; iar publicatia „Sports Illustrated” decide ca acest
moment trebuie sa intre în Topul celor mai frumoase 15
rezultate americane la editiile Jocurilor Olimpice de iarna.
Câteva zile mai târziu intra în concurs, la proba individuala
feminina de patinaj, si cea mai tânara concurenta de la
Chamonix: Sonja Henie, nascuta în aprilie 1912. Reprezentanta
Norvegiei se va clasa, în urma programului de figuri impuse si a
celui de figuri libere, doar pe locul 8 din opt concurente; dar va
impresiona prin calitatea executiei si prin prospetime. si-si va
adjudeca, fara prea mari probleme, urmatoarele trei titluri
olimpice supreme (în 1928, 1932 şi 1936; singura patinatoare
din istorie cu trei medalii olimpice de aur în palmares; si
consecutive pe deasupra). La Chamonix, în 1924, câtiga însa
austriaca Herma Szabo-Planck, de 22 de ani.

Privind retrospectiv, paradoxul e în proba masculina: patinatorul

suedez Gillis Grafström se afla în situaia – nemaiîntâlnita pâna
atunci – de a-si apara medalia olimpica „de vara” la primele
Jocuri Olimpice de iarna. Grafström câtigase titlul suprem în
proba sa la JO de vara de la Anvers, în 1920; si face acelasi
lucru si la Chamonix, devenind singurul sportiv din istorie care
câtiga şi un aur „de vara”, si un aur „de iarna” în aceeasi proba.

 În dupa-amiaza zilei de 3 februarie, duminica, are loc si finala

la hochei; o finala clasica înca de pe-atunci: se întâlnesc echipa
Canadei (campioana olimpica „en-titre”, aur obinut la Jocurile
Olimpice de vara de la Anvers din 1920) si cea a Statelor Unite
ale Americii. Câstiga canadienii, cu 6-1, acestia reusind, pe
parcursul întregului turneu, sa marcheze de 110 ori, iar pucul
adversarilor (oricare ar fi fost ei) sa nu intre în poarta lor decât
de 3 ori.

Starurile acestor „Jocuri de Iarna” sunt însa sportivii tarilor

nordice. O fotografie a vremii pastreaza pentru istorie chipul
hotrât, încrâncenat chiar, al finlandezului Clas Thunberg, cel
mai medaliat sportiv al competitiei: Clas obtine cinci medalii la
Chamonix, în concursul de patinaj viteza: trei de aur, un argint
si un bronz. Iar norvegianul de 29 de ani, Thorleif Haug, se
impune la schi fond (18 şi 50 km), dar si la combinata nordica.
De altfel, în topul celor mai medaliati sase sportivi ai acestor
prime Jocuri Olimpice de Iarna din istorie sunt doi finlandezi si
patru norvegieni; iar tarile pe care le reprezinta ei sunt si cele
care domina clasamentul pe medalii: cu 17 medalii, Norvegia e
în frunte, urmat de Finlanda, cu 11.
O observatie se impune însa: faptul c finlandezul Thunberg
câtiga trei medalii de aur în chiar primele doua zile ale
competitiei schimba cu totul modul în care nordicii în general se
raporteaza la „Jocurile de Iarna” de la Chamonix; din adversari
declarati ai concursului devin sustinatori ferventi. si, un an mai
târziu, la Congresul Comitetului Olimpic International de la
Praga, comitetele nationale ale tarilor nordice voteaza cu
entuziasm propunerea de instituire a Jocurilor Olimpice de
iarna; prilej cu care statutul competitiei de la Chamonix din
1924 e reconsiderat, devenind editia I a JO de iarna.

Ceremonia de închidere are loc marti, 5 februarie 1924, când

sportivii câstigtori îsi primesc si medaliile. Nu mai putin de 16
probe (din noua sporturi) fusesera disputate, iar 10.044 de
spectactori platitori de bilet asistasera la cele doisprezece zile
ale evenimentului din Chamonix (îi adaugm aici si pe ceilali
22.819 de spectactori cu statut special: oficiali,
concurenti, reprezentanti ai presei).

Rolul presei a fost unul dominant, reusind sa faca publicitate

mondiala evenimentului, servind astfel cât se poate mai bine
cauzei sporturilor de iarna: 88 de ziarsiti, reprezentând
publicatii si agentii de presa din 14 tari, fusesera prezenti în
statiunea franceza si transmisesera 2.146 de telegrame; un
total de 292.392 de cuvinte. Sa lasam însa la o parte statisticile
adunate de organizatori în raportul oficial al competitiei si sa
spunem altceva: câteva medalii anume au fost decernate la
zeci de ani distanta de momentul Chamonix 1924.

Iata-l, de pilda, în 1974, pe americanul Anders Haugen, primind,

fara ca macar sa se astepte la aceasta, medalia de bronz în
proba de sarituri cu schiurile; dupa50 de ani se descoperise o
eroare în punctajul norvegianului de pe locul III, Thorleif Haug.
Asa ca, în 1974, fiica lui Haug înmâneaza medalia tatalui sau
câtigtorului de drept al bronzului olimpic, care avea atunci 83
de ani.

În 2006, alta reevaluare a situatiei: Comitetul International

Olimpic ofera Marii Britanii medaliile olimpice de aur în
competitia de curling, recunoscând includerea acestui sport în
programul oficial al competitiei din 1924 si, deci, si în programul
olimpic; timp de 82 de ani se considerase ca întâlnirile din
concursul de curling de la Chamonix avusesera statut
demonstrativ, iar câtigatorii, o echipa a Marii Britanii alcatuita
exclusiv din scotieni, primisera, asadar, doar medalii
demonstrative. În 2006, ca urmare a unui articol din „Glasgow
Herald”, Willie si Laurence Jackson, tata si fiu, Robin Welsh si
Tom Murray devin, oficial, medaliatii cu aur de la Chamonix. Iar
jurnalistii de la BBC Sport afirma cu justificata mândrie: „Asa ca
primii medaliati olimpici cu aur din istorie, la curling, sunt acum
britanicii, în 1924, si nu barbatii elvetieni sau femeile canadiene
care au câtigat la Nagano în 1998...”

 La Chamonix, în 1924, au fost acordate medalii în 16 probe,

reprezentând noua sporturi de iarna (biatlon – numit atunci
„patrula militara”, bob, combinata nordica, curling, hochei pe
gheata, patinaj artistic, patinaj viteza, sarituri cu schiurile si schi
fond).
În probele de schi au participat nu mai putin de 101
concurenti: 33 de schiori au luat startul cursei de 50 de
kilometri, 41 s-au prezentat în cursa de 18 km, 27 s-au înfruntat
în timpul combinatei nordice, iar 27 s-au întrecut în sarituri cu
schiurile de pe Tremplin Olympique du Mont (evident, unii
dintre sportivi au participat la mai multe probe). Cei 101 de
schiori au parcurs, în total, o distanta de 3.124 km.

Dintre cele 102 sarituri cu schiurile efectuate, 91 au fost

reusite; 11 concurenti au cazut.

În cadrul turneului de hochei (la care au participat opt

natiuni, care au aliniat 83 de jucatori) pucul a intrat în poarta de
277 de ori, 110 reusite fiind numai ale canadienilor.

Cei 31 de participanti în probele de patinaj viteza au

parcurs în total distanta de 316 km, în timpul total de 9 ore, 5
minute, 20 de secunde si 1/5.

Cei 29 de concurenti (si concurente) din probele de

patinaj au executat în total 660 de figuri impuse.

Echipele de bob de pe primele sase locuri au parcurs o

distanta totala de 34 km 392 m.

 Cu acestea în minte, sa notam ca deschiderea oficiala a

„Saptamânii Sporturilor de iarna” de la Chamonix a avut loc pe
25 ianuarie 1924, într-o vineri, când sportivi din 17 tari
traverseaza statiunea, cu tot cu boburi, schiuri si patine, pentru
a patrunde apoi în patinoarul oficial. Schiorul francez Camille
Mandrillon rostsete juramântul olimpic si gata, Jocurile sunt gata
sa înceapa. Cel mai premiat sportiv al competitiei e finlandezul
Clas Thunberg, care obtine cinci medalii în probele de patinaj
viteza: trei de aur, un argint si un bronz. Norvegianul Thorleif
Haug câtiga, la rândul sau, trei medalii de aur în probele de schi
fond si combinata nordica – iar Norvegia si Finlanda, cu cele 17,
respectiv, 11 medalii, sunt cele mai medaliate tari participante
la competitie. Încheiem cu un paradox: toate medaliile se
decerneaza pe 5 februarie, înaintea discursului oficial de
închidere, tinut de Pierre de Coubertin; dar, pentru ca multi
dintre atleti parasisera deja statiunea, medaliile sunt înmânate
colegilor de echipa.
11-19 februarie 1928: St. Moritz (Elvetia)

Peste patru ani, Jocurile de iarna – de data aceasta, si olimpice –

au loc la St. Moritz, în Elvetia; dar conditiile meteorologice pun
gazdele la grele încercari. Întâi de toate, festivitatea de
deschidere se desfoara pe un viscol teribil. Apoi, temperaturile
ridicate sunt cele care pericliteaza desfasurarea concursului
olimpic: proba de 10.000m patinaj viteza e anulata si câteva
dintre probele de patinaj artistic – desfasurate în mod
traditional afara, în aer liber – se tin în interior, pe patinoarul
Hotelului Kulm din localitate. Proba de 50km schi fond are loc în
conditii cu totul si cu totul ciudate: daca la debut temperatura
era de 0°C, pâna la final ea ajunsese la 25°C.

4-15 februarie 1932: Lake Placid (SUA)

Un orasel cu o populatie numarând mai putin de 4.000 de
locuitori, Lake Placid întâmpina ceva probleme în a se pregati
onorabil pentru competitia olimpica; si aceasta, în mijlocul marii
crize economice a perioadei. Asa se face ca presedintele
Comitetului de organizare, Godfrey Dewey, doneaza un teren
aparinând familiei sale pentru construirea pistei de bob.
Ceremonia de deschidere are loc pe 4 februarie, în prezenta lui
Franklin D. Roosevelt, pe-atunci guvernator al statului New
York; pe 15 februarie, Jocurile se încheie. Cum însa istoria
primelor Jocuri e doldora de paradoxuri, notam ca proba de bob-
4 persoane se desfoară la doua zile dupa finalul competitiei
olimpice (fusese de mai multe ori amânat din pricina
temperaturilor ridicate). De altfel, aceste prime Jocuri olimpice
americane se afla în pericol chiar înainte de a începe, de vreme
ce, pâna cu aproape doua luni înainte de data oficiala de
deschidere, nu cade niciun fulg de zapada în statiune; minunea
se întâmpla de-abia la mijlocul lui ianuarie. Si mai e un obstacol,
si unul care se dovedete pentru multi participanti insurmontabil:
distanta. Calatoria în Statele Unite ale Americii, la începutul
anilor ’30, când nimeni n-are prea multi bani, se dovedeste o
încercare prea dificila pentru multi dintre sportivi: la Lake Placid
ajung, asadar, doar 252 de atleti (la jumatate fata de competitia
gazduita de Elvetia cu patru ani mai devreme). Retinem însa
performantele majore: Sonja Henie îsi apara titlul olimpic în
proba feminina de patinaj artistic, iar americanul Eddie Eagan
intra în istorie dupa ce câtiga aurul în proba de bob-4 persoane.
De ce e spectaculoasa aceasta reusita? Pentru ca Eagan
obinuse deja o medalie olimpica de aur la box, categoria
usoara, la JO de vara de la Antwerp, în 1920; si nimeni n-a mai
câstigat, de la el încoace, si un aur „de vara”, si un aur „de
iarna”, în probe olimpice diferite.

6-16 februarie 1936: Garmisch-Partenkirchen (Germania)

Atunci când se vorbeste despre Germania-gazda a Jocurilor
Olimpice, cei mai multi se gândesc la competitia olimpica de
vara de la Berlin, din 1936, cu tot cu controversele ei: simbolul
nazist – svastica – afisat deschis pe parcursul Jocurilor si
nemultumirea lui Hitler în fata triumfului sportivului american
de culoare Jesse Owens. Totusi, Germania a gazduit în acelasi
an si Jocurile Olimpice de iarna, în orasele Garmisch si
Partenkirchen, care si-au unit fortele pentru organizarea celei
de-a patra editii a competitiei. Si, da, ceremonia de deschidere
a avut loc în prezenta aceluiasi cancelar Adolf Hitler. Dar
Jocurile de la Garmisch-Partenkirchen au intrat în istorie si
pentru ca în timpul aceleiasi festivitati din 6 februarie a fost
pentru prima data aprinsa o flacara simbolica. Aceasta a fost
însa ultima oara când atât Jocurile Olimpice de iarna, cât si cele
de vara au fost gazduite în acelasi an de aceeasi tara.

30 ianuarie-8 februarie 1948: St. Moritz (Elvetia)

Probabil ca nimeni nu-si închipuia, în 1936, ca vor mai trece
doisprezece ani pâna la urmatoarea editie a Jocurilor Olimpice
de iarna. Izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial face însa
cu totul imposibila (si inutila) o sarbatoare, fie ea si a sporturilor
de iarna. Daca plonjam în bucataria Jocurilor si în atmosfera
perioadei, aflam ca în 1940 gazda pentru competitia olimpica ar
fi trebuit sa fie orasul japonez Sapporo. Invazia japoneza în
China a dus, în 1938, la reevaluarea chestiunii, asa ca s-a decis
mutarea Jocurilor la Garmisch-Partenckirchen, în Germania.
Ghinion însa; Germania invadeaza Polonia în 1939, iar
competitia e cu totul anulata. Pentru editia din 1944, gazda ar fi
trebuit sa fie statiunea italiana Cortina d’Ampezzo, dar cum
razboiul e înca departe de a se fi încheiat, si aceasta planuita
competitie dispare din lista de prioritati.

14-25 februarie 1952: Oslo (Norvegia)

Patria schiului modern, Norvegia, primeste si ea sansa de a

gazdui o editie a JO de iarna, cea din 1952, si o flacara e aprinsa
în casa schioarei Sondre Norheim, cea care a facut enorm
pentru popularizarea sportului. Aprinderea efectiva a flacarii
olimpice, pe stadion, e sarcina lui Eigil Nansen, nepotul
exploratorului Fridjtof Nansen. Jocurile debuteaza însa cu o
absenta: Regele Haakon al VII-lea pleaca în Anglia, pentru a
asista la funeraliile Regelui George al VI-lea, care încetase din
viata pe 6 februarie, asa ca fiica sa, Alteta Regala Printesa
Ragnhild, face oficiile de gazda. Din acelasi motiv, membrii
delegatiei britanice defileaza cu o banderola de culoare neagra
pe umar.

Premiere: Portugalia si Noua Zeelanda îsi trimit echipe la

Jocurile Olimpice de iarna, iar în probele de patinaj artistic încep
sa fie folosite computerele, pentru a calcula si afisa imediat
punctajele oferite de arbitri. Mai mult, desi n-are nevoie decât
de o executie curata pentru a-si apra titlul olimpic în proba
individuala masculina de patinaj artistic, americanul Richard
Button e autorul unei îndrazneli care intra în istorie: sare pentru
prima data, într-o competitie oficiala, un triplu-loop (prima
saritura tripla reusita vreodata pâna atunci...)

26 ianuarie-5 februarie 1956: Cortina d’Ampezzo (Italia)

La a doua încercare – caci statiunea italiana fusese desemnata

sa gazduiasca JO de iarna din 1944 – Cortina d’Ampezzo îi
primeste în 1956 pe cei 821 de sportivi, participanti la
competitia olimpica. O flacara simbolica e aprinsa la Roma, în
vechiul Capitol, si o femeie, pentru prima data în istoria
Jocurilor, rostete jurmântul olimpic: schioarea italiana Giuliana
Chenal Minuzzo. Totusi, festivitatea de deschidere începe cu un
incident: ultimul purtator al tortei, Guido Caroli, patrunde în
stadion pe patine; si, în încercarea de a da roata acestuia, se
împiedica de un cablu si cade, aproape stingând flacara. Între
premierele acestei editii, notam debutul în competitiile olimpice
a echipei reprezentând Uniunea Sovietica, care câtiga, de altfel,
cele mai multe medalii la Cortina d’Ampezzo. De asemenea,
aceasta e prima competitie olimpica televizata, desi drepturi de
televizare n-au fost vândute decât începând cu Jocurile Olimpice
de vara de la Roma, din 1960. Performerul acestei editii e
schiorul Toni Sailer; supranumit „Blitz from Kitz”, adica fulgerul
din Kitzbühel, austriacul câtiga trei medalii olimpice de aur în
probele de schi alpin (coborâre, slalom si slalom urias).

18-28 februarie 1960: Squaw Valley (SUA)

În 1955, când Alexander Cushing a înscris Squaw Valley pe lista

potentialelor gazde a JO de iarna din 1960, paradoxal, statiunea
nici macar nu exista. Cushing era pe-atunci singurul locuitor,
singurul posesor al unei case în zona (aflat la 300 km de San
Francisco). Mai mult: competitia olimpica de la Squaw Valley e
precedata de un scandal incredibil, atunci când Comitetul de
organizare refuza sa construiasca o pista de bob; oficialii
americani motiveaza ca doar noua natiuni îsi exprimasera
intentia de a participa si, în aceste conditii, cheltuielile nu se
justificau. A fost prima (si ultima data) când probele de bob au
lipsit din programul Jocurilor Olimpice. Iar România, a carei
delegatie olimpica gravita în jurul echipajelor de bob, va hotarî
sa nu trimita nici un reprezentant la aceasta editie a Jocurilor.
De Squaw Valley se leaga însa un numar consistent de
premiere. Începem cu cea mai importanta: în 1958, CIO lua
decizia de a adopta imnul pe care-l compusese Spiros Samaras
pentru jocurile primei Olimpiade, desfasurate la Atena, în 1896;
acest imn, de-acum cu statut de imn olimpic, e pentru prima
oara intonat la Jocurile Olimpice de iarna din 1960, la
festivitatea de deschidere, desfasurata în prezenta
vicepresedintelui Richard Nixon. O flacara simbolica fusese din
nou aprinsa în Norvegia, în casa schioarei Sondre Norheim,
pentru a fi adusa apoi – pe Atlantic – pâna la Squaw Valley.
Ceremoniile de deschidere si de închidere a Jocurilor au fost
realizate de Walt Disney.

Ne întoarcem la premiere: la aceasta editie a Jocurilor e pentru

prima data construit un sat olimpic, pentru sportivi; sunt folosite
computere (gratie IBM), pentru a gestiona rezultatele; sunt
introduse probele feminine de patinaj viteza.

29 ianuarie-9 februarie 1964: Innsbruck (Austria)

La Innsbruck, în 1964, n-a nins aproape deloc în preziua si în

timpul Jocurilor, asa ca armata a fost chemata în ajutor.
Concret, militarii austrieci au taiat 20.000 de blocuri de gheata
din munti si le-au transportat la pistele de sanie si bob; dupa
cum au trebuit sa transporte si 40.000m³ de zapada pe pantele
care gazduiau cursele de schi alpin. si tot la Innsbruck, în 1964,
pentru prima data în istoria Jocurilor Olimpice de iarna, o flacara
e aprinsa în Olympia; si de-atunci aceasta este procedura
oficiala. Un amanunt de culoare: râul Inn (care da si denumirea
statiunii) izvoraste din Alpii Elvetieni, câtiva kilometri mai sus
de St. Moritz; ceea ce face ca patru editii ale Jocurilor Olimpice
sa fi fost organizate pe malurile Innului: doua editii la St. Moritz
(1928 si 1948) si alte la Innsbruck (1964 si, vom vedea, 1976).

Competitiile de sanie sunt introduse în 1964 între probele

olimpice, însa moartea unui competitor într-o cursa de
pregatire, înaintea debutului Jocurilor, atrage dupa sine o
cantitate serioasa de publicitate negativa. Întârziem în cele ce
urmeaza asupra unei „afaceri” de familie: în proba de slalom,
frantuzoaica de 18 ani Marielle Goitschel ia argintul, în spatele
surorii ei Christine; doua zile mai târziu, Marielle îsi ia revansa si
câstiga aurul în fata lui Christine, în proba de slalom urias. Cea
mai medaliata sportiva a competitiei olimpice e Lidia
Skoblikova, din URSS, care câtiga aurul în toate cele patru
probe de patinaj viteza.

6-18 februarie 1968: Grenoble (Frana)

Presedintele Charles de Gaulle deschide oficial aceasta editie a

Jocurilor Olimpice de iarna, care intra în istorie si pentru ca e
prima transmisa în culori; iar Comitetul de organizare vinde
drepturile de televizare pentru 2 milioane de dolari, mai mult
decât dublu fata de Innsbruck-1964. Apar si controversele:
locurile de desfasurare ale probelor olimpice se afla la distante
mari unele de celelalte, necesitând existenta a trei sate
olimpice; vocile critice afirma ca acest tip de dispunere a fost
menit sa favorizeze transmisiuni televizate spectaculoase, în
dauna sportivilor. La Grenoble apare pentru prima data o
mascota, fie ea si cu statut (înca) neoficial: „Schuss”, un
personaj de desen animat pe schiuri. Tot acum pictograme ale
sporturilor de iarna se regasesc pe medaliile olimpice, iar
Comisia medical a CIO realizeaza în premiera teste doping, dar
si „teste de feminitate”.

Din pricina temperaturilor ridicate si a faptului ca pista e expusa

constant la soare, probele de sanie sunt amânate si, în cele din
urma, cu totul anulate.

3-13 februarie 1972: Sapporo (Japonia)

Japonia gazduieste, în 1972, primele Jocuri Olimpice de iarna

din istoria sa, iar ceremonia de deschidere are loc în prezenta
Majestii Sale Împratul Hirohito. Aceasta a XI-a editie a Jocurilor
este însa si cea la care chestiunea amatorismului ridica foarte
multe discutii. Cu trei zile înainte de debutul Jocurilor,
preedintele CIO, Avery Brundage, ameninta cu excluderea din
competitia olimpica a unui numar de schiori pentru ca
participasera la o tabara de schi din SUA, iar participarea
atrasese dupa sine o serie de beneficii financiare – ca urmare,
mentionează Brundage, schiorii nu mai sunt amatori si, deci,
eligibili pentru JO. În cele din urma, doar austriacului Karl
Schranz i se refuza participarea; el ar fi permis ca numele si
fotografia sa sa fie utilizate în campanii publicitare si ar fi si
câtigat mai mult decât toti ceilalti. În aceeasi serie a
controverselor, Canada refuza sa-si trimita reprezentativa de
hochei la Sapporo (si, patru ani mai târziu, la Innsbruck) pentru
ca aceleasi reguli olimpice interziceau includerea în echipa a
juctorilor din ligile profesioniste de hochei.

4-15 februarie 1976: Innsbruck (Austria)

Jocurile Olimpice de iarna din 1976 fusesera atribuite orasului
american Denver. Dar, surpriza: printr-un referendum care are
loc în 1972, locuitorii voteaza împotriva folosirii fondurilor
publice pentru organizarea competitiei olimpice. Statiunea
austriaca Innsbruck, care pastrase infrastructura din 1964, se
ofera sa gazduiasca înca o data Jocurile; si oferta e acceptata
de CIO. Ceremonia de deschidere include, din aceste ratiuni,
aprinderea a doua flacari olimpice, câte una pentru fiecare
editie organizata.

13-24 februarie 1980: Lake Placid (SUA)

In 1980, Jocurile Olimpice se întorc la Lake Placid, iar ceremonia

de deschidere are loc în prezenta vicepresedintelui Walter
Mondale. Cel care rosteste jurmântul olimpic, patinatorul de
viteza Eric Haiden, va deveni si cel mai medaliat sportiv al
competitiei. Concret, Haiden câtiga toate cele cinci probe ale
concursului de patinaj viteza (de la 500 la 10.000m), stabilind
recorduri olimpice în fiecare dintre ele. Performantele sale –
cinci medalii de aur la o singura editie a Jocurilor; medalii de aur
la toate probele din patinajul viteza – ramân si astazi în
picioare; americanul e considerat, de altfel, cel mai bun
patinator de viteza din istoria disciplinei.

8-19 februarie 1984: Sarajevo (Iugoslavia)

Evident, Sarajevo înseamna „Bolero”-ul patinatorilor britanici

Jayne Torvill si Christopher Dean, acel program senzational de
care vorbea, la mijlocul lui februarie, pe scena Festivalului de la
Sanremo, dirijorul Daniel Harding; cum ca, vazându-i pe viu pe
Torvill si Dean la Sarajevo, s-a îndrgostit de muzica clasica. Si,
da, Sarajevo înseamna Torvill si Dean, înseamna „Bolero”,
înseamna noua note de 6.0, maximul, la impresia artistica. Dar,
pâna acolo, Sarajevo a fost o alegere neateptata pentru
competitia olimpica din 1984; favorite erau considerate Sapporo
(Japonia) si Gothenburg (Suedia). Iugoslavia gazduieste însa
impecabil Jocurile si nu ofera nici un semn al razboiului care se
va declansa în tara opt ani mai târziu.

13-28 februarie 1988: Calgary (Canada)

Gazduite pentru prima oara de Canada, Jocurile Olimpice de
iarna din 1988 sunt si primele care se întind pe 16 zile; numarul
probelor crescuse de la 39 (la Sarajevo) la 46, printre cele
organizate în premiera numarându-se slalomul super-urias si
combinata alpina. Observatii necesare: probele de schi alpin se
desfasoara pe zapada artificiala, iar cele de patinaj viteza –
pentru prima data într-o arena acoperita. Iar patinatoarea de
viteza olandeza Yvonne von Gennip câtiga trei medalii de aur si
stabileste doua noi recorduri mondiale. La rândul sau,
finlandezul Matti Nykänen câtiga ambele probe individuale de
sarituri cu schiurile, devenind primul saritor care obtine doua
medalii de aur la aceeasi editie a Jocurilor; si apoi, înca un aur
în proba pe echipe (trambulina mare).

8-23 februarie 1992: Albertville (Franta)

Sigla olimpica, în chip de flacara; camasa colorata a lui Viktor
Petrenko, care a devenit campion olimpic,aurul lui Kristi
Yamaguchi din proba feminina de patinaj artistic, dar si umbrela
verzulie din programul de gala al japonezei Midori Ito, care ia
argintul; doi fluturi pe patinoar: Marina Klimova si Serghei
Ponomarenko în proba de dans – care iau aurul la Albertville,
dupa bronzul de la Sarajevo si argintul de la Calgary; zborul lui
Toni Nieminen, pustiul finlandez din probele de sarituri cu
schiurile; cursele nebune ale Gundei Niemann la patinaj
viteza,toate acestea sunt parte din jocurile olimpice ale anului
1992.

12-27 februarie 1994: Lillehammer (Norvegia)

La doar doi ani distanta de Albertville, statiunea norvegiana

Lillehammer gazduieste cea de-a XVII-a editie a Jocurilor
Olimpice de iarna; e un compromis care favorizeaza teribil
generatia de sportivi aflata în activitate. Totul, pentru a institui
un decalaj semnificativ între Jocurile Olimpice de iarna si cele
de vara, un decalaj care sa nu descurajeze nici televiziunile
interesate de transmiterea competitiei olimpice si nici
potentialii sponsori. Desigur, în 1994, pe mine ma bucura teribil
sa-l vad pe Alexei Urmanov, în chip de Rigoletto, câtigând titlul
olimpic în proba masculina de patinaj artistic; si pe Oksana
Baiul, ca o boare, ca un abur, luând aurul olimpic într-o proba
feminina dominata de controverse. Cu o luna înainte de Jocuri,
Nancy Kerrigan fusese victima unui atac pus la cale de fostul
sot al Tonyei Harding, contracandidata sa; iar scandalul acesta
a facut sa explodeze audienta Jocurilor în Statele Unite ale
Americii.

7-22 februarie 1998: Nagano (Japonia)

La aceasta a XVIII-a editie a Jocurilor Olimpice de iarna –

gazduite pentru a douaa oara de Japonia si deschise de
Majestatea Sa Împaratul Akihito – au participat mai mult de
2.000 de sportivi, în 68 de probe olimpice; si, pentru prima
oara, turneul olimpic de hochei a fost deschis si profesionitilor.
Americanii si canadienii sunt, în aceste conditii, favoriti, dar,
surpriza, câtiga hocheistii din Cehia. Cel mai medaliat sportiv al
editiei e, ca si la Albertville, norvegianul Björn Daehlie, cu trei
titluri olimpice în probele de schi fond.

8-24 februarie 2002: Salt Lake City (SUA)

JO de iarna de la Salt Lake City s-au aflat în centrul unui scandal
de zile mari: câtiva membri ai CIO au fost fortati sa demisioneze
si altii au fost sanctionati dupa ce s-a descoperit ca acceptasera
cadouri extrem de valoroase pentru a vota ca orasul american
sa fie desemnat gazda a competitiei olimpice în 2002.

Si tot la Salt Lake City – jocuri pe care le-a deschis oficial

preedintele George W. Bush – s-a derulat înca o fila a Razboiului
Rece, atunci când, în urma unor presupuse întelegeri între
arbitri (dar si pentru linistirea spiritelor), au fost acordate, cu
totul excepional, doua medalii de aur în proba de perechi, la
patinaj artistic: una pentru perechea rusa Elena
Berejnaia&Anton Siharulidze si alta pentru perechea canadiana
Jamie Salé&David Pelletier.

10-26 februarie 2006: Torino (Italia)

În scriptele Jocurilor au rmasa însa si alti sportivi; si alte
întâmplari. Iata: nu mai puin de 1.219 teste antidoping, un
numar record, au fost realizate în timpul competitiei torineze, în
cea mai severa si mai vasta campanie antidoping desfurata
vreodata la o editie a Jocurilor olimpice. La Torino, sportivii sud-
coreeni reusesc sa câstige nu mai putin de zece medalii (între
care sase de aur) în probele de patinaj viteza pe distante
scurte. Iar Kjetil Andre Aamodt din Norvegia devine primul
sportiv din competitia de schi alpin care castiga o medalie
olimpica la slalom super-urias la toate cele patru editii ale
Jocurilor la care participa (de la Albertville la Torino; trei medalii
de aur si un bronz). Închei cu o dovada de fair-play: atunci când
Sarei Renner din Canada i se rupe un bat într-una dintre probele
de schi fond, antrenorul norvegian Bjørnar Håkensmoen îi
împrumuta un bat de-al sau; chiar daca mai lung cu 12cm.
Acest act de bunvointa si sportivitate îi permite lui Renner sa-si
ajute echipa sa câstige argintul; în vreme ce Norvegia iese din
medalii, obinând locul 4. Canadianul Duff Gibson obine titlul
olimpic la skeleton, devenind, la cei 39 de ani si 190 de zile, cel
mai vârstnic câstigator al unei probe individuale din istoria
Jocurilor.

12-28 februarie 2010: Vancouver ( Canada)

Iar concursul olimpic de la Vancouver a fost teribil pentru un fan

de patinaj: rusul Evgheni Pluşenko a luat argintul în urma
americanului Evan Lysacek, care a reusit sa câstige titlul
olimpic în absenta unor sarituri cvadruple în programele sale;
prima data când se întâmpla asta dupa 1994. Arbitrii au ucis
patinajul artistic în noaptea asta – au spus unii. Actualul sistem
de punctaj încurajeaza precautiile si omoara pasiunea si
evolutiile curajoase – au spus alii, redeschizând discutiile despre
un cod de punctaj care nu e înca pe deplin viabil. Considerându-
se adevaratul câstigator al probei masculine, Pluşenko a
identificat, la festivitatea de premiere, o modalitate aparte de a
se aseza pe podium: a trecut în viteza pe prima treapta înainte
de a se aseza pe a doua. Iar Vladimir Putin, pe-atunci premier, i-
a transmis: „Argintul tau valoreaza aur”. Cu acest episod târziu
al Razboiului Rece, în proba feminina, aurul a fost obtinut de
frumoasa, gratioasa Yuna Kim – primul aur pentru Coreea de
Sud din istoria patinajului artistic. Iar în proba de dans
câstigatori au fost canadienii Tessa Virtue si Scott Moir, care
sunt, la rândul lor, autorii unor premiere: primul cuplu din
Canada care obtine titlul în proba de dans; cel mai tânar cuplu
de dans care ia aurul; primii dansatori care iau aurul la debutul
lor olimpic (dupa editia inaugurala a probei, la JO din 1976).

Soci, 2014

A XXII-a editie a Jocurilor Olimpice de iarna s-a desfasurat

în orasul Soci Rusia în perioada 7 - 23 februarie 2014, câteva
probe având loc însa în orasul-statiune Krasnaia Poliana. Au
avut loc 98 de probe sportive în cadrul a 15 sporturi. Atât
Jocurile Olimpice cât si cele Paralimpice vor fi organizate de
Comitetul de Organizare Soci (COS).

Soci a fost ales ca oras-gazda pe data de 4 iulie 2007 în cadrul

a celei de-a 119-a întruniri a CIO din Ciudad de Guatemala,
celelalte doua candidate pentru gazduirea acestei editii fiind
Salzburg (Austria) si Pyeongchang (Coreea de Sud).
Candidatura orasului Soci a fost sustinuta de presedintele rus
Vladimir Putin si de sportiva Maria Sarapova. Aceasta este
prima editie a JO organizata în Federatia Rusa, dat fiind faptul
ca Jocurile Olimpice de vara din 1980 din Moscova au avut loc în
interiorul Uniunii Sovietice.Aceasta va fi prima editie a Jocurilor
Olimpice, cu Thomas Bach în functia de presedinte al CIO.

Logo-ul a fost compus de catre agentia internationala de design

Interbrand, iar în urma expertizei, a fost prezentat de catre
Comitetul Olimpic Rus pe data de 1 decembrie 2009 la
Moscova. Este prima data în istoria Jocurilor Olimpice când o
sigla reprezinta un link de internet, sochi2014.ru. Elementele
„Sochi” si „2014” sunt umplute cu culoare albastra în timp ce
„.ru” nu are culoare, ci doar un contur de culoare albastra.
Elementele întâi precizate sunt asezate unul sub altul, astfel
încât ofera impresia unei imagini în oglinda si reprezinta vârful
Muntilor Caucaz precum si adâncimea Marii Negre. Sub
domeniul de internet este amplasat simbolul olimpismului, cele
5 cercuri. Sigla se adreseaza tinerilor si generatiei digitale care
nu mai prezinta nicio bariera între natiuni si iubitorii spoturilor
de iarna.

Candidatura orasului Soci s-a lansat sub sloganul „Poarta catre

viitor” (Gateway to the Future) sub pretextul ca JO 2014
reprezinta o poarta catre o dezvoltare sustinuta pe plan sportiv,
social, economic si ecologic. Conform presedintelui Comitetului
Olimpic Rus, Dmitry Chernichenko, aceste jocuri „vor schimba
întreaga regiune”. Desi investitiile sunt estimate la 35 de
miliarde de euro, expertii straini se îndoiesc de stabilitatea si de
compabilitatea ecologica a desfasurarii unui asemenea
eveniment într-un oras cu clima subtropicala.

Motoul final al JO a fost publicat în septembrie 2012 sub forma

„Fierbinte. Rece. Al tau.” (Hot. Cool. Yours.) Dmitry
Chernichenko a spus ca acest moto descrie diversitatea Rusiei.
Se refera si la „pasiunea pentru sport, sezonul rece si perceptia
în lume despre Rusia si despre JO”.

Torta olimpica a fost aprinsa pe data de 29 septembrie 2010 în

Olimpia antica, începând o calatorie de sapte zile din Grecia
pâna în Rusia. Defilarea tortei olimpice a început la Moscova pe
data de 7 octombrie 2013 si va parcurge 83 de orase din Rusia,
ajungând la Soci în ziua ceremoniei de deschidere, pe 7
februarie 2014. Este cea mai lunga defilare a tortei olimpice din
istorie, aceasta parcurgând o ruta de 64.000 de kilometri, de la
Kaliningrad în vest, la Chukotka în est.Torta olimpica a ajuns si
la Polul Nord pentru prima data printr-un spargator de gheata
nuclear si tot pentru prima data, a ajuns în spatiu la Statia
Spatiala Internationala, fiind dusa de astronautii rusi Oleg Kotov
si Serghey Ryazansky. Torta a atins si cel mai înalt punct din
Europa, Muntele Elbrus si cea mai mare adâncime, la Lacul
Baikal.

Torta olimpica este de culoare rosie, culoarea traditionala a

sportului rus. Conceptul din spatele tortei se bazeaza pe
contrastele Rusiei. Combina motive din folcorul rus cu inovatia
noilor tehnologii. Forma tortei doreste sa dea impresia unei
pasari magice, unui phoenix. Aceasta permite flacarei sa
ramâna aprinsa în cele mai grele conditii, specifice Rusieiː vânt
si viscol puternic.

Povestea bobului jamaican

Jamaica este o tara tropicala, unde zapada cade doar în povesti.

Participarea ei la Jocurile Olimpice de Iarna din 1988, la Calgary,
a stârnit multe zâmbete.

Echipajul de bob dublu era format din sprinteri care nu

participasera vreodata la o disciplina de iarna. Cu ajutorul
sportivilor din tarile cu traditie în acest sport, jamaicanii au reuit
sa se califice la Jocuri, însa nu au reuit sa termine competitia.

Într-una dintre curse, bobul s-a rasturnat, iar cei doi sportivi l-au
împins pâna la finis. Povestea lor a fost baza unui film de succes
– ”Cool Runnings”.

  Heiden, patinatorul absolut

Americanul Eric Heiden a reuit la Lake Placid, în 1980, o
performanta unica în acel moment: a cucerit cinci medalii de
aur la o singura editie a Jocurilor Olimpice.

Unul dintre cei mai talentati patinatori de viteza din istorie,

Heiden s-a impus atunci în toate cele cinci probe olimpice, pe
distante cuprinse între 500 de metri si 10 kilometri.

Miracolul de pe gheata

Un alt moment magic care a avut parte de o ecranizare pe

masura este succesul echipei de hochei a SUA în fata Uniunii
Sovietice, la Jocurile Olimpice din 1980, de la Lake
Placid.Americanii nu erau cotati cu nici o sansa înaintea
meciului din semifinale cu rusii, care erau cea mai mare forta a
hocheiului pe gheata din acea vreme. Cu toate acestea, echipa
de amatori (majoritatea studenti) a gazdelor s-a impus cu 4-3,
ultimele doua goluri venind dramatic, în repriza a treia.În final,
SUA a învins Finlanda i a cucerit titlul suprem.

Sonja Henie, zeita patinajului artistic

În vârsta de doar 11 ani, norvegianca Sonja Henie lua startul
editiei inaugurale a Jocurilor Olimpice de Iarna. Avea sa termine
competitia de la Chamonix pe locul 8, însa în anii urmatori
devenea cea mai importanta figura din istoria patinajului
artistic.A câstigat de trei ori concursurile individuale olimpice si
a iesit de zece ori campioana mondiala. Este cea mai titrata
sportiva din istorie în patinajul artistic, iar dupa ce a parasit
patinoarul s-a mutat la Hollywood, unde a avut o cariera de
succes ca actrita.

Ammann, elveianul zburator

Simon Ammann este singurul saritor cu schiurile care a cucerit

patru medalii de aur în probele individuale.
Cu toate ca putini îi dadeau vreo sansa la izbânda, elvetianul a
reusit ”duble” atât la Salt Lake City (2002), cât si la Vancouver
(2010), iar acum, la 32 de ani, încearc sa puna din nou în
practica ”reteta” si la Soci.

 Steven Bradbury, cel mai norocos campion olimpic

Patinatorul australian a reusit sa cucereasca aurul în proba de

short track 1.000 de metri de la Salt Lake City dupa o serie de
evenimente incredibile.În sferturile de final, el a încheiat cursa
pe locul trei, însa organizatorii au decis sa îl elimine pe sportivul
de pe locul doi, astfel ca a ajuns în semifinale. Ramas în urma si
în aceasta intrecere, Bradbury a fost lovit din nou de noroc când
ceilali trei sportivi au cazut pe ultima turnanta.Soarta a fost de
partea sa si în marea finala, când a reusit sa treaca primul linia
de sosire, dupa ce marii favoriti s-au încurcat unul pe celalalt.

”Herminatorul”

Când schiorul austriac Herman Maier a zburat de pe pista de

coborâre la Nagano, în 1998, multi s-au temut ca si-a pierdut
viata. Cu toate acestea, senzationalul sportiv a trecut imediat
peste oribilul accident si a câstigat, în zilele urmatoare, titlurile
olimpice la Super G si Slalom Urias.Dupa aceasta evolutie Maier
a fost poreclit ”Herminatorul”, o trimitere la rolul interpretat de
compatriotul sau Arnold Schwarzenegger în filmul
”Terminatorul”.

Omul de zapada (Schneeman) 

Austriecii au dorit ca editia de iarna din 1976, de la Innsbruck,
sa se desfasoare sub deviza Jocurile Simplitatii. I-au pus
mascotei pe cap o autentica palarie tiroleza, însa forma omului
de zapada a fost intens criticata, el aducând mai mult cu
mascotele M&M. De asemenea, manusile si talpile uriase n-au
fost pe placul criticilor.

Hidy si Howdy

Acesti ursi polari îmbracati în cowboy s-au vrut a fi simbolul

ospitalitatii din Canada de Vest la Jocurile Olimpice de Iarna de
la Calgary, din 1988. Aceste costume i-au facut însa sa arate
mai degraba înfioratori, fapt ce a atras o serie de proteste cu
privire la alegerea lor.
Magique

Mascota JO de iarna din 1992, de la Albertville, a vrut sa

simbolizeze prea multe si a reusit sa impresioneze foarte putin.
Ideea de vis si imaginatie s-a pierdut în atelierul de creatie al
artistului, pe pita a iesit un hibrid criticat de toata lumea.

Hakon si Kristin

Cei doi copii inocenti, îmbracati în haine de vikingi, au fost

mascotele JO de Iarna de la Lillehammer, din 1994. Alegerea lor
a fost însa intens criticata, din cauza faptului ca aceasta
inocenta si puritate nu are nimic de-a face cu spiritul de
luptatori legendari al vikingilor.

Izzy
Conceptul mascotei JO de la Atlanta, din 1996, a fost lansat
patru ani mai devreme, iar în timp forma a suferit mai multe
modificari. Este o mascota facuta pe computer si i se
reproseaza faptul ca nu reflecta nimic din spiritul Americii.

Athena si Phevos

Doi copii au fost alesi ca mascote si pentru JO de la Atena, din

2004. Ei au fost modelati dupa papusile antice grecesti, ca
modalitate de a îmbina modernitatea cu antichitatea, dar
rezultatul este monstruos, cu gâturi prea lungi si talpi uriase.

Neve si Gliz
Neve înseamna "zapada" în limba italiana, iar Gliz vine de la
"gheata", iar aceste doua mascote au fost alese sa promoveze
JO de Iarna de la Torino, din 2006. Alegerea italienilor nu a fost
deloc pe placul publicului, care i-a considerat pe cei doi destul
de rudimentari.

Fuwa

Nu a fost o mascota, nici macar doua, ca la alte Olimpiade, ci nu

mai putin de cinci: Beibei, Jingjing, Huanhuan, Yingying si Nini.
Sunt astfel aranjate încât mesajul este "Beijing te saluta!".
Simbolizeaza un peste, un urs panda, o flacara olimpica, o
antilopa tibetana si o rândunica si sunt aranjate în Feng Shui.

Miga, Quatchi, Sumi si Mukmuk

Sunt mascotele JO de la Vancouver,2010. Miga este un urs de
mare, care face snowboarding în regiunea Vancouver, lui
Quatchi îi place sa calatoreasca si viseaza sa devina portar de
hochei, Sumi reprezinta "spiritul animalelor", iar Mukmuk este o
marmota prietenoasa.

Wenlock si Mandeville

Au fost si sunt cele mai criticate mascote din istorie. Înca de

când organizatorii JO 2012 le-au aratat publicului semnalele au
fost negative.

A XXIII-a editie a Jocurilor Olimpice va avea loc în 2018 la

Pyeongchang, în Coreea de Sud. Pyeongchang este un oras
aflat în partea de nord-est a Coreii de Sud, din Regiunea
Gangwon. Orasul se afla în preajma Muntilor Taebaek si se afla
la 180 de kilometri est de capitala tarii, Seul. Acesta se afla la
700 m înaltime fata de nivelul apei, si este un loc prielnic pentru
pasionatii sporturilor de iarna.
Aici se va scrie o noua pagina a istoriei Jocurilor Olimpice de
iarna si sper ca va fi o editie plina de evenimente pozitive si de
rezultate spectaculoase.