Albinele sunt insecte zburatoare, clasificate in cadrul superfamiliei Apoidea din

cadrul subordinului Apocrita, care mai contine viespile si furnicile, cu care

albinele sunt foarte inrudite. Se pot intalni pe toate continentele, cu exceptia
Antarcticii; numarul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar probabil
foarte multe asteapta inca sa fie descoperite.

Albinele sunt adaptate la hranirea cu nectar si polen, primul ca sursa de energie

(din cauza continutului de zaharuri), al doilea ca sursa de proteine (folosit mai
mult la hranirea larvelor). Nectarul este obtinut din florile plantelor melifere cu
ajutorul trompei. Albinele au antene compuse (aproape la toate speciile) din
douasprezece segmente la femele si treisprezece la masculi. De asemenea au
cate doua perechi de aripi (perechea anterioara fiind mai mare). Unele caste pot
avea aripi mai mici (nefunctionale), dar nici o specie nu este lipsita de aripi.

Multe specii de albine sunt putin cunoscute. Cea mai mica albina este cea pitica
(Trigona minima) cu lungimea de circa 2.1 mm (5/64"). Cea mai mare albina din
lume este Megachile pluto, care poate atinge lungimea de 39 mm (1.5"). Tipurile
cel mai comune de albine din emisfera nordica sunt speciile de Halictidae, sau
albinele atrase de transpiratie, niste albine mici care adesea sunt considerate in
mod gresit viespi sau muste.

Cea mai cunoscuta specie de albine este albina europeana (Apis mellifera).
Ingrijirea albinelor din aceasta specie poarta numele de apicultura sau stuparit.

n familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi: matca,albinele lucratoare si

trantorii.

Albinele lucratoare : Numarul acestora este variabil,osciland de la 10000 in

perioada de iarna,pana la 40000-80000 in vara.Au talia mai mica(12-14 mm), o
greutate de aprox. 100mg si aripile sunt de aceeasi lungime cu abdomenul.In
fapt lucratoarele sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate.

Matca : Este singura femela fecundata din stup,fiind raspunzatoare de inmultirea

familiilor de albine.De obicei in stup este o singura matca,avand corpul mai
lung(20-25 mm), capul mic,abdomenul foarte dezvoltat,aripi mai mici si o
greutate de 250-280 mg.

Trantorii :Sunt masculii care imperecheaza matca,fiind prezenti in cuib din

primavara pana in toamna.In numar de cateva sute,au o lungime de 15-17
mm,aripi ce depasesc abdomenul,capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine

Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita,numarul
indivizilor crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de
mediu.Practic viata familiei de albine cuprinde patru mari perioade.
Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au
iernat,cu albina tanara,nou iesita din celule primavara.Pe la sfarsitul lui
februarie,matca incepe sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul
ghemului,acolo unde regimul termic permite cresterea de puiet.Dupa ce albinele
fac zborul de curatire,matca depune din ce in ce mai multe oua.Pe masura ce
timpul se incalzeste ,ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi,albinele batrane
care se uzeaza fiind inlocuite treptat.

Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul

lunii aprilie toata albina sa fie inlocuita.Se stie ca o albina tanara are o putere
mare de ingrijire a larvelor,putand hrani 2,3 sau chiar 4,ritmul dezvoltarii familiei
fiind foarte mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere.Nectarul si polenul se

gasesc din abundenta si isi fac aparitia trantorii.Matca este hranita puternic,
depune peste 2000 de oua/zi,numarul de albine doici creste si se ajunge in
situatia in care 3-4 doici ingrijesc o larva.Cand acest fenomen se suprapune cu
alti factori favorizanti(lipsa de spatiu,ventilatie insuficienta etc.),apar frigurile
roirii.

Albinele construiesc botci de roire,in care matca depune oua la interval de

cateva zile.La urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie
ce exista in stup.Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci,are loc prima
roire,matca cu o parte din albinele tinere,insotite de multi trantori parasind
stupul.Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din
populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt
suport.,de unde o sa zboare apoi spre o alta destinatie.

In familia de baza,la 8 zile de la capacirea primei botci,iese intaia matca

tanara.Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci,reusind
lucrul acesta daca este lasata de albine.Daca familia ramane in frigurile
roitului,albinele nu lasa matca tanara sa-si omoare suratele,iar in a 9-a zi de la
iesirea primului roi,iese al doilea roi cu matca neimperecheata.Iesirea roiului 2
poate fi intarziata de o vreme nefavorabila(ploioasa).Cand se intampla
asta,acest roi contine mai multe matci tinere.

Caracteristici fizice
Albinele au corpuri scurte, bombate acoperite cu păr și, la fel ca la toate insectele,
prezintă șase picioare și trei părți ale corpului: cap, torace și abdomen. Toracele, la
rândul său are trei segmente, fiecare cu câte o pereche de picioare. O talie mică
conectează toracele cu abdomenul.
Albinele au antene compuse (aproape la toate speciile) din douăsprezece segmente la
femele și treisprezece la masculi. De asemenea au câte două perechi de aripi (perechea
anterioară fiind mai mare). Unele caste pot avea aripi mai mici (nefuncționale), dar nici
o specie nu este lipsită de aripi.
Albinele au 5 ochi, dintre care 2 sunt compuși și sunt situați lateral în partea superioară
a capului și 3 ochi simpli rotunzi (ocelii) situaţi în partea dorsală a capului, dispuşi sub
formă de triunghi. Suprafaţa fiecarui ochi compus apare, privită la microscop, ca un
ansablu de hexagoane, și acești ochi dau posibilitatea albinei să vadă cu o deschidere
de aproape 180 grade, să perceapă culorile și razele ultraviolete. Albinele nu au urechi.
Albinele variază în mărime, fiind specii cu exemplare mici de numai 2 mm lungime, dar
și specii cu exemplare destul de mari de până la 4 cm lungime. Majoritatea albinelor au
culoarea negru cu gri, iar unele sunt galbene, roșii , verzi sau albastre.
Ciclul de viață
Albina se înmulteste prin ouă care sunt de culoare albă și sunt ca niște bastonase de
1,4 pâna la 1,6 mm, curbate înspre partea dorsală și rotunjite la capete. Unul din
capete este mai gros și de aici se va forma capul viitoarei albine. La câteva ore de la
depunere în ou se formeaza embrionul. Dupa trei zile eclozează larva prin ruperea
foițelor embrionare. Larva crește foarte rapid iar după 4 napârliri aceasta începe să-și
construiască coconul și trece apoi prin fazele de prenimfa și nimfă. În ziua a noua,
coconul este acoperit cu un căpăcel de ceară, iar din acesta va ieși apoi albina.
Hrana
Albinele se hrănesc cu nectarul florilor (ce reprezintă sursa de energie a acestora
datorită conținutului de zaharuri) și cu polen (ce reprezintă sursa de proteine, folosită
mai mult la hrănirea larvelor), activitate ce se soldează cu polenizarea florilor, și, în
unele cazuri, cu producerea mierii.
Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte polenizatoare și interdependența
între ele și plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioză cunoscut
sub numele de "mutualism”, o asociere între organisme diferite care este avantajoasă
pentru ambele părți.
Deşi albinele au un corp delicat, o durată de viaţă scurtă, ele nu par să ţină seama de
aceste lucruri, căci zilnic transportă încărcături uriaşe de nectar şi polen, de la câmpul
sau livezile pline de flori la stup. Veşnic neobosite îşi trăiesc scurta viaţă din plin,
făcându-se utile mai ales pentru viitoarele generaţii de albine, dar şi pentru om prin
surplusul de polen ce-l adună. Datorită hărniciei lor, albinele s-au dezvoltat de-a lungul
timpului, putând să fie acum clasificate după cum am arătat pe specii şi rase.
Caracteristici sociale și comportament
Albinele, precum furnicile, sunt insecte incredibile, cu o viata socială complexă și foarte
bine organizată. Albinele sunt considerate insecte sociale deoarece trăiesc în colonii și
se bazează unele pe altele ( sunt și specii de albine solitare). Într-un stup locuiește un
singur roi de albine (format din câteva mii până la câteva zeci de mii de albine) și care
cuprinde trei tipuri de albine: regina (matca), lucratoarele și trântorii.
Albinele lucratoare: Sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate, sunt de
talie mai mică decât celelalte albine(12-14 mm), aripile au aceiași dimensiune cu corpul
și sunt cele mai numeroase albine dintr-un stup, numărul lor oscilând în funcție de
anotimp (mai multe primăvara și mai puține iarna). Durata de viață a albinei lucratoare
depinde de gradul de uzură ca urmare a activitatilor intense desfașurate de aceasta
(curățenia, creșterea larvelor, construcția fagurilor și activitatea de cules nectar și
polen). Cauzele principale de deces pentru o albină lucratoare este epuizarea. Astfel,
mușchii și aripile lor suportă doar un anumit timp de zbor, în general 800 km, iar în
momentul atingerii acestui interval de zbor, se vor afla în incapacitatea de a zbura și a
avea grijă de ele însele. Albinele eclozionate în sezonul activ (din martie până în la
sfârșitul lunii august) trăiesc aproximativ 40 de zile pe când albinele eclozionate toamna
trăiesc până în primăvara viitoare, când se face schimbul de generații, aproximativ între
6 și 9 luni.
Cauza succesiunii de ocupaţii ale albinei este dată de însăşi structura stupului: Albinele
sunt adunate în jurul reginei care ocupă un loc central în stup, iar larvele care scot aripi
în mijlocul stupului sunt împinse înspre afară pe măsură ce se nasc noi albine. Aşa se
face că aceste îşi schimbă şi ocupaţia de la munca de interior la cea de exterior.

T
rântorii: Sunt masculii care împerechează matca și sunt produși numai de către regină,
prin nefertilizarea ouălor. Sunt puțini la număr și pot fi deosebiți ușor datorită faptului
că aripile lor depășesc abdomenul iar capul lor este globulos. Durata de viață a
trântorilor este foarte scurtă, pentru că după împerechere abdomenul lor explodează
ceea ce duce la o moarte rapidă. Trântorii sunt doar partenerii regiei, singurul lor rol
este de a contribui la perpetuarea speciei si nu sunt implicați în altă activitate a
stupului. Astfel, în cazul în care resursele sunt limitate, albinelor lucratoare nu le place
să păstreze trântorii si ii vor goni din stup sau ii vor omorî. Trântorii își petrec cea mai
mare parte a timpului în afara stupului, fiind astfel mai expuși epuizarii sau decesului.
Toate aceste lucruri duc la o durată de viață a trântorilor în jurul a 25 de zile.

Matca: Este singura femelă fecundată din

stup, fiind răspunzătoare de înmultirea familiilor de albine. De obicei în stup este o
singură matcă, având corpul mai lung, capul mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai
mici si o greutate de două sau trei ori mai mare decât o albină lucrătoare. Matca este
cea mai longevivă dintre membrii familiei de albine putând trăi chiar până la 8 ani (este
însă eficientă economic doar un an-doi, după care trebuie schimbată). Aceasta este
activă pe toată perioada vieții putând depune până la 3000 de ouă (de două ori cât
greutatea ei) într-o singură zi. Matca este atent îngrijită și bine hranită de albinele din
suita sa. În familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei hranei, matca este ultima
care moare, fiind hranită cu ultima picatură de miere.
Iarna, albinele stau în stup sub formă de ciorchine pentru a încălzi regina și pe ele
însele. Mierea de albine strânsă vara este folosită în acest anotimp ca și sursă de hrană
și supraviețuire. O singură albină colectează cam 50 grame de miere, iar ca o
curiozitate, trebuie să știți că pentru 1 kg de miere, o albină ar trebui să cerceteze 2-5
milioane de flori și să parcurgă o distanță egală cu ocolul pământului.
În general albinele nu sunt periculoase și agresive, însă acestea nu vor evita să-și
folosească acul veninos din dotare ca să se apere de orice sau oricine încearcă să o
atace pe ea sau întregul roi. După ce înțeapă albinele mor, proces numit “autotomie”,
deoarece atunci când înfing acul în prădători se rupe și abdomenul lor și astfel ele nu
mai pot supraviețui (viespile în schimb își pot recupera acul astfel că ele nu mor după
ce înțeapă)
 C
omunicarea între albine
De unde vine comportamentul “conștient” al albinelor? Evident că nu poate fi învățat în
scurta perioadă în care ele devin adulte, ci se nasc cu această zestre genetică
excepțională, perfectă, valabilă pentru toate albinele de pe Pământ, de milioane de ani.
Comunicarea între albine se face în diverse moduri. Astfel, se distinge:
1. Comunicarea chimică
Matca comunică cu celelalte albine prin feromoni. Regina stupului produce un feromon,
adica un hormon, cu rol de semnalizare, astfel încat albinele lucrătoare să nu mai
hrănească o altă regină și care inhibă maturizarea ovarelor celorlalte albine din stup. În
interiorul stupului feromonii reginei stimulează multe din activitățile lucrătoarelor
precum: construirea fagurilor, creșterea larvelor, hrănirea, depozitare a alimentelor, iar
în exterior feromonii reginei acționează ca un atractant sexual al potențialilor
pretendenti masculini. Mai mult decât atât, feromonii secretați de regină reprezintă
amprenta olfactivă distinctă a fiecărui roi.
Lucrătoarele știu când regina este pe moarte, deoarece aceasta nu mai degajă
feromoni. Dacă regina moare prematur, făra să apuce să depună ouă de regină,
albinele vor crea o nouă matcă din larvele deja existente, dacă acestea nu au mai mult
de 3 zile.
Dacă se întâmplă ca unele albine tinere să se rătăcească, cele din interior eliberează un
“parfum” dintr-o glandă (glanda lui Nasonov) și încep bătaia din aripi “de chemare”,
fixandu-și puternic picioarele pe faguri. Curenții creați răspândesc parfumul și albinele
rătacite regăsesc drumul înspre casă.
De asemenea, anumite substanțe care se află în salivă, trec de la unele la altele,
influențând (în sens pozitiv) comportamentul grupului.