1.2.

CARACTERISTICILE AUTOVEHICULELOR CE PARTICIPĂ LA

TRAFICUL RUTIER

Autovehiculele, care participă la traficul rutier, se clasifică:

a) După destinaţie:
a.1) Autovehicule pentru transport de persoane, care se împart în:
- autoturisme;
- autobuze, troleibuze, tramvaie;
- automobile de performanţă (sport, în general acestea nu circulă pe drumuri
publice).
a.2) autovehicule pentru transportul de mărfuri:
- autofurgonete - (tip Transporter);
- autoutilitare – (autoturisme carosate);
- autocamioane;
- autotrenuri.
a.3) autovehicule de tracţiune:
- tractoare cu remorci diverse;
- remorchere pentru transporturi speciale.
a.4) autovehicule pentru servicii speciale:
- autocisterne;
- maşini de pompieri;
- maşini de salvare;
- maşini de salubrizare a localităţilor, etc.4.

1.2.1. Propulsia autovehiculelor care participă la trafic

Autovehiculele sunt propulsate, în general, cu două tipuri de propulsie:

agregatul de propulsie cu rezerva de energie pe autovehicul
agregatul de propulsie este legat la sursa de energie exterioară.
a) În această categorie intră motoarele termice, turbinele cu gaze şi cele cu aburi,
motoarele electrice alimentate de la baterii de acumulatri sau pile de combustie.
Motoarele termice, cu ardere internă su externă;
Motoarele cu ardere internă; Acestea pot fi motoare de care funcţionează după ciclul Otto,
în patru sau doi timpi‚ alimentate cu benzină, alcooli sau gaze (gaz metan, GPL-gaze
petroliere lichefiate, Hidrogen). Acest tip de motor echipează în general motocicletele,
autoturismele, autoutilitarele şi camioanele de capacitate mică sau medie.
Motoarele care funcţionează după ciclul Diesel, alimentate cu motorină, uleiuri
vegetale sau, mai nou, cu amestecuri de motorină şi gaz metan (CH4). Acest tip de
motoare propulsează toată gama de autovehicule rutiere, începând de la automobilele de
foarte mic litraj şi terminând cu remorcherele rutiere, etc.
Motoarele cu ardere externă care funcţionează după ciclul STIRLING – au depăşit
foarte rar stadiul de laborator;
Turbine cu gaze sau cu abur. Numărul autovehiculelor echipate cu turbine
este foarte mic şi echipează, în general, autovehiculele cu destinaţie specială şi
autovehiculele cu destinaţie militară, platformele pentru rachete strategice (Rusia) etc.
Avantajul acestor grupuri de propulsare este că pot funcţiona, practic, cu orice fel de
combustibil lichid sau gazos.
Principial, un astfel de sistem de propulsie este compus (fig. 1) din: CA - camera de ardere;
T - turbina; C – convertor de moment cu variaţie continuă; CV - cutie de viteze pentru a
mări elasticitatea în exploatarea vehiculului; D - diferenţialul autovehiculului.

1
 Figura 1
Sistem de propulsie

Motoare electrice; acestea pot fi de curent continuu, de curent alternativ etc.

Autovehiculele electrice pot fi, aşa cum am aratat, de două feluri, respectiv independente
sau legate continuu de sursa de energie.
Mai exista un mod de propulsie, hibrid, care foloseşte motor termic şi motor
electric.

Capacitatea de trecere caracterizează autovehiculele din punct de vedere al posibilităţii de

deplasare a acestuia pe drumuri de diferite categorii sau pe terenuri fără amenajări speciale.
Capacitatea de trecere normală caracterizează autoturismele şi autocamioanele obişnuite.
Capacitatea de trecere mare, caracterizează autovehiculele off-road şi autovehiculele
speciale militare, mergând până la autoşenilate care au capacitatea de trecere cea mai
mare.
1.2.2. Caracteristicile autoturismelor

Autoturismul este definit ca un autovehicul destinat să transporte cel mult opt persoane
pe locuri, inclusiv conducătorul auto. După capacitatea cilindrică, acestea se clasifică în:
- autoturisme foarte mici cu motoare până în 600 cm3;
- autoturisme mici cu motoare între 600 - 1300 cm3;
- autoturisme mijlocii cu capacităţi între 1300 - 1600 cm3;
- autoturisme mari cu motoare între 1400 - 2000 cm3, mergând cu motorizarea pentru
acelaşi tip de caroserie, până la 2500 cm3;
- limuzine, care sunt echipate cu motoare de peste 2500 cm3.
După forma caroseriei, autoturismele se clasifică în:
cabriolet - cu două portiere; trei volume;
sedan - cu patru portiere; trei volume;
cupeu - cu patru portiere şi strapontină în partea din spate, cu trei volume;
limuzina - cu mai mult de patru portiere, cu trei volume;
break - cu trei sau cinci portiere şi cu două volume;
espace - cu două volume şi mai mult de 5 locuri, spaţiul interior putând fi modificat
după necesităţi.
După modul cum sunt amplasate grupul motor, cutia de viteze şi puntea motoare, apar
ca fiind uzuale următoarele tipuri de propulsie:
a) Clasic, motor în faţă, cutie de viteze, ax cardanic, diferential, două roţi motoare pe
puntea din spate. Există şi posibilitatea motor în faţă, ax cardanic, cutir de viteze, celelalte
elemente fiin d montate la fel ca în cazul anterior;
b) Totul în faţă cu, deocamdată, trei variante:
1. Motor în faţă, cutie de viteze cu diferenţial încorporat şi axe planetare egale;
2. Cutie de viteze în faţă, cu diferenţial încorporat, planetare egale, motorul fiind plasat
după cutia de viteze, spre habitaclu.

2
 3. Motor transversal, cutie de viteze cu diferenţial încorporat, cu planetare
inegale. Este cel mai răspândit mod de dispunere a grupului de propulsie.
c) Totul în spate, motor, cutie de viteze cu diferential încorporat dispuse în partea din
spate a autoturismului. Apare şi aici varianta cu motor transversal. Această soluţie
este acum foarte puţin folosiţă, având dezavantaje majore privind dinamica autovehiculului
şi siguranţa pasagerilor.

1.2.3. Caracteristicile autobuzelor

Autobuzele se definesc ca fiind autovehicule destinate transportului în comun, cu cel

puţin 12 locuri pe scaune şi caroserie închisă.
După destinaţie, autobuzele sunt urbane şi interurbane. Cele urbane, în general, au
dimensiuni mici pentru ţările occidentale şi aveau dimensiuni mari pentru ţările estice, aşa
numitele autobuze cu burduf. Dimensiunile BUS-urilor de oraş sunt impuse de densitatea
traficului, relieful local şi dimensiunile străzilor.
Autobuzele interurbane, sau cu destinaţie turistică, au locuri mai numeroase pe scaune,
având dotări specifice de confort cum ar fi climatizare, grup sanitar, mini-bar, cuşete, etc.
După gabarit, acestea se clasifică în:
- microbuze, cu lungimea între 4,5...5 m şi 8 - 12 locuri;
- autobuze mici, cu lungimea între 7...7,5 m şi 12 – 15 locuri;
- autobuze mijlocii, cu lungimea între 8...9,5 m şi 15 - 25 locuri;
- autobuze mari, cu lungimea între 10... 11 m şi 25 - 30 locuri;
- autobuze foarte mari, cu lungimea de cca. 12 m şi 36 - 45 locuri;
- autobuze articulate, până la 16,5 m şi peste 45 locuri.
Soluţiile constructive pentru autobuze:
a). Bus cu capotă cu motor dispus înaintea punţii faţă, soluţie puţin folosită în prezent
(School-Bus), sau pe puntea faţă;
b). autobuz tip vagon, cu post de conducere avansat şi motor pe puntea faţă (SKODA);
c). autobuz tip vagon cu post avansat de conducere şi motor plasat în consolă, înaintea
punţii faţă, astfel se reduce distanţa dintre osii şi se uşurează manevrele;
d). autobuz tip vagon cu motor dispus între punţi, motor
central, orizontal. Avantajul coborârii centrului de greutate este că se măreşte stabilitatea în
curbe a autovehiculului şi se realizează o mai bună repartiţie a greutăţii pe punţi.
Până acum toate aceste tipuri de autobuze au transmisie clasică, adica motor, cutie de
viteze (reductor), ax cardanic, punte rigidă cu diferenţial încorporat şi axe planetare la roti;
e). autobuz tip vagon cu motor dispus vertical sau orizontal în consolă, în spatele punţii
din spate, sau soluţia "totul în spate". În acest fel se grupează motorul, cutia de viteze şi
diferenţialul, eliminindu-se transmisia cardanică.
Diversitatea tipurilor de autobuze derivă din condiţiile specifice de exploatare, condiţii
de securitate, dinamica autovehiculului, etc.
Astfel, la autobuzele tip vagon, este folosit cca. 90 - 98% din suprafaţa de gabarit, faţă de
numai 75 - 86% la autobuzele cu capotă;
f) autobuze etajate de oraş şi turistice.

1.2.4. Caracteristicile autocamioanelor şi autoutilitarelor

Autocamioanele şi autoutilitarele reprezintă categoria de autovehicule

destinate transportului de mărfuri în vrac sau specializate pentru o anumită categorie de
mărfuri sau pentru o singură categorie de marfă.

3
 Mărfurile în vrac pot fi transportate cu camioane deschise sau închise, cu ladă
basculantă sau prevăzute cu sisteme specifice de încărcare-descărcare. Exemple: nisip,
pământ, grâne, pietriş, în general mărfuri ce nu sunt ambalate.
Specializate pentru o anumită categorie de mărfuri, sunt: autocisternele pentru produse
petroliere, produse alimentare sau lichide industriale, autoizotermele sau maşini frigorifice
pentru transportul în general, a produselor alimentare.
Autovehicule specializate strict pentru un anumit tip de marfă sunt mai puţine ca număr
şi necesită, de obicei, instalaţii auxiliare speciale. Exemplu: cisterna pentru transportul
gazelor lichefiate de suprarăcire sau pentru transportul materialelor radioactive.
Camioanele se clasifică după cum urmează:
- autocamioane uşoare, cu încarcatura utilă între 2.000 - 2.500 daN;
- autocamioane mijlocii, cu sarcina utilă de 2.500 - 5.000 daN;
- autocamioane mari, cu sarcina utilă de 5.000 - 10.000 daN.

Autovehiculele cu caroserie închisă şi sarcina utilă până la 1.000 daN se numesc

autofurgonete (TRANSPORTER).
Soluţiile constructive cele mai folosite pentru autofurgonete sunt:
a). cu post de conducere retras şi motor pe puntea faţă;
b). cu post de conducere avansat, motor în consolă în faţa punţii faţă;
c). cu post de conducere avansat şi motor în spatele punţii faţă.
De remarcat că la toate aceste tipuri de camioane, soluţia este motor faţă, tracţiune spate
pe o punte motoare.
Repartiţia cea mai buna a sarcinii se face în cazul (b).
Rezultă că amplasarea motorului determină coeficientul de utilizare a
lungimii, accesibilitatea la motor şi repartiţia sarcinii pe punţi.
Se defineşte un „COEFICIENT DE UTILIZARE A LUNGIMII” camionului ca
fiind "Ue":
lp
Ue = ,
lt
în care, lp - lungimea platformei şi lt - lungimea totală de gabarit.

Autoutilitarele pot fi construite în trei variante:

a). clasic, cu motor faţă, tracţiune spate cu variantele:

- post de conducere retras;
- post de conducere avansat;
- post de conducere semiavansat.
b). soluţia „totul în faţă”, motor , cutie de viteze şi diferenţial pe puntea faţă;
c). soluţia „totul in spate”, solutie mai puţin folosită la autoutilitare. Ex.VW-
Transporter.

1.2.5. Caracteristicile autotrenurilor

Autotrenurile sunt agregate complexe de transport, formate dintr-

un autotractor (remorcher), cuplat cu o remorcă sau o semiremorcă. La acestea, după caz,
se poate adauga o remorcă
a). Cel mai simplu autotren este format dintr-un camion obişnuit, căruia i se ataşează o
remorcă sau o semiremorcă – tren, cu patru osii sau cu cinci, dacă camionul are două punţi
spate;
b). Autotren pe trei osii, cu semiremorca sprijinită pe tractor. Semoremorca poate avea
una, două sau chiar trei osii;

4
 c). Variante combinatorii cu remorcă sau fără. Un autotren nu poate depasi 25 de tone în
Europa (sarcina utila), sau 40 tone în S.U.A.

1.2.6. Dimensiuni de gabarit

- pentru camion pe două osii, L < 10 m,

- autotren pe trei osii, L < 15 m,
- autocamion cu doua punţi spate, L < 11 m,
- autocamion simplu, cu remorcă L < 18 m,
- autocamion simplu, cu două remorci, L < 22 m,
- autobuze cu burduf, L < 18 m,
- autobuz simplu, L < 12 m.
Încărcătura repartizată pe punţi se recomandă a fi de cca. 25 - 30% pe puntea faţă, restul
fiind preluat pe puntea spate. Ne referim la sarcina utilă.
Pentru a putea aprecia cât mai obiectiv traficul rutier printr-
o intersecţie sau porţiune de drum, numărul autovehiculelor fizice care trec se transformă
în "autovehicule etalon A". Astfel, în tabelul 1. este prezentată echivalarea
autovehiculelor participante la traficul rutier.

Tabelul 1.
Categorie vehicul Coeficient de echivalare
1. Motociclete cu şi fără ataş, scutere etc. 0,5 A
2. Autoturisme, microbuze, autobuze cu capacitate mică, 1,0 A
autoutilitare, furgonete
3. Autocamioane, autobuze, autocare (toate fără 2,0 A
remorcă), tractoare
4. Categoria de mai sus + o remorcă 3,5 A
5. Pentru fiecare remorcă se adaugă 1,5 A
6. Autobuz articulat 4,0 A
7. Tramvai motor 4,0 A
8. Tramvai articulat 6,0 A
9. Pentru fiecare remorcă de tramvai 2,0 A