Sedinta 2 – Analiza piesei, alegerea semifabricatului

1. ANALIZA TIPULUI DE PRODUCTIE SI CALCULUL RITMULUI DE FABRICATIE PENTRU PROGRAMUL DE

PRODUCTIE IMPUS.

Dupa greutatea pe bucata si dimensiunile lor, piesele pot fi clasificate conventional în:
- piese usoare: sub 100 kg / buc.;
- piese mijlocii: 100 - 1000 kg / buc.;
- piese grele: 1000 - 5000 kg / buc.;
- piese foarte grele: peste 5000 kg / buc.

Caracterul producției Tabelul 1

Piese [buc/an]
Caracterul producţiei
Grele Mijlocii Uşoare
Producţie individuală
<5 < 10 < 100
(unicate)
Producţie de serie mică 5  100 10  200 100  500
Producţie de serie
100  300 200  500 500  5 000
mijlocie
Producţie de serie mare 300  1000 500  5 000 5 000  50 000
Producţie de masă > 1.000 > 5.000 > 50.000

Dat fiind faptul că piesa are masă m < 5 kg se încadrează în categoria pieselor uşoare şi cunoscând că volumul
de producţie este N = 10 piese, constatăm că ne încadrăm în producţia individuala.
Productia individuala – se caracterizeaza printr-un nomenclator variat de produse care se executa in
cantitati mici, in majoritatea cazurilor fiind vorba de unicate.
Productia individuala presupune:
- un nomenclator de produse mare;
- incarcarea utilajului cu aceleasi lucrari se face neregulat;
- utilajele folosite sunt universale;
- regajul se face dupa trasaj si aschii de proba;
- se lucreaza dupa metoda ajustarii;
- controlul dimensiunilor se face cu instrumente universale
- calificarea fortei de munca – ridicata;
- normarea tehnica de timp – statistic;
- dispunerea utilajelor – pe grupe de masini;
- intocmirea documentatiei tehnologice – fise tehnologice.

2. ANALIZA PIESEI

Desenul de executie constituie cel mai important document pentru elaborarea procesul tehnologic
de fabricatie a unui reper.
Verificarea desenului de executie a unui reper prezinta urmatoarele doua aspecte:
- respectarea prescriptiilor standardelor in vigoare;
- verificarea tehnologicitatii piesei.
Aceste verificari prevad urmatoarele:
 - constructia reperului;
- forma;
- dimensiunile;
- tolerantele;
- gradul de finisare;
- materialul.

Din punct de vedere al modului de intocmire al desenului - Desenul a fost executat pe un format A2,
scara folosita este 1:1, fiind trecute toate cotele.
Materialul folosit este 10TiMoNiCr175 cu urmatoarele caracteristici:
- T.T. calire
- Duritatea: HB = 130-190
- Limita de curgere: 𝑅 . = 225[𝑁/𝑚𝑚 ]
- Rezistenta la rupere: 𝑅 = 500 − 750[𝑁/𝑚𝑚 ]
- Alungirea la rupere: 𝐴 = 30 %

Clasa de piese:
Reperul se încadrează în clasa pieselor de tip „ARBORI ÎN TREPTE”
Tehnologicitatea construcţiei reperului:
Tehnologicitatea este însuşirea piese prin care aceasta, fiind eficientă şi sigură în exploatare, să
se poată realiza la volumul de producţie stabilit, cu consum de muncă şi material minim, deci şi cu
costuri scăzute.
Minimalizarea importanţei tehnologicităţii, ignorarea rolului ei de însuşire de baza a
construcţiei piesei, poate duce la mărirea substanţială a volumului de muncă şi a consumului de
material necesar fabricării ei şi, în consecinţă, la creşterea cheltuielilor pentru fabricarea acesteia.
Aprecierea tehnologicităţii construcţiei piesei se face cu ajutorul unor indici tehnico-economici
absoluţi sau relativi, cum sunt:
1. Materialul piesei este .................;
2. Masa piesei este de ................Kg;
3. Indicatorul de utilizare a materialului IUM este definit de relaţia:
IUM = mp / msf
în care: mp reprezintă masa piesei; msf – masa semifabricatului.
Se recomandă: IUM = 0,45...0,70.
Cu cât valoarea indicatorului tinde către valoarea 1 cu atât volumul de material care se
îndepărtează prin aşchiere este mai mic.

4. Volumul de muncă necesar pentru fabricarea piesei (se va calcula ulterior in capitolul 8):
T = ∑ 𝑇 , unde:
 Tni - norma tehnică de timp corespunzătoare operaţiei i;
 n – numărul de operaţii;

5. Gradul de unificare a diferitelor elemente constructive ale piesei, definit prin relaţia:
λt = , unde:
 ltd – număr de tipodimensiuni ale unui anumit element constructiv;
 lt – numărul total de elemente constructive de tipul respectiv;

Astfel, în cazul de faţă se deosebesc următoarele tipuri de elemente constructive:

a) teşituri:
 o teşitura 1.5x45o
  o teşitură 2x45o

λt1 = = 1
b) racordări:
 o racordare R2;
 doua racordari R0.6;
 o racordare R2.5
 5 racordari R0.5

λt2 = = 0,444
c) filete:
 un filet M16x1;
 un filet M30x1.5;
λt3 = = 1
d) canale de pana:
 3 canale de pana cu latimea de 6 mm;
λt4 = = 0.333

Gradul mediu de unificare constructiv λt se calculează cu relaţia:

. . .
λt = = = = 0.644
Din punct de vedere al conditiei principale impuse de unificarea constructiva, respectiv numar
minim posibil al dimensiunilor elementelor constructive se apreciaza ca aceasta este acceptabila.

Condiţii de tehnologicitate impuse de procedeele tehnologice:

Condiţiile de tehnologicitate impuse de procedeele tehnologice de fabricare sunt prezentate în
tabelul de mai jos.

Nr. Condiţie Grad de

Crt. satisfacere
1. Se recomandă ca filetele să prezinte degajare DA/NU
2. Trecerile de la un diametru la altul, vor fi realizate cu raze de racordare. DA/NU
3. La rectificarea arborilor în trepte vor fi prevăzute degajări DA/NU

Tehnologicitatea, ca notiune, se refera la doua aspecte:

- tehnologicitatea de exploatare;
- tehnologicitatea de fabricatie.
In urma analizei reperului din punct de vedere al tehnologicitatii, rezulta urmatoarele:
- este posibila asimilarea fabricatiei acestui reper in scurt timp;
- se pot folosi procedee tehnologice moderne, de mare productivitate, pentru obtinerea
reperului;
- este necesar un consum mic de material;
- materialul prescris este suficient de prelucrabil, nemainecesitand nici un fel de masuri in acest
sens;
- reperul prezinta suprafete simple ce permit accesul usor al sculelor si verificatoarelor;
- reperul prezinta suprafete ce pot fi folosite drept baze de cotare, baze de asezare si baze de
fixare.
 3. ALEGEREA SEMIFABRICATULUI

Reperul este executat din 10TiMoNiCr175 (otel austenitic) cu urmatoarea compozitie chimica:
C = 0.08%
Mn = 2%
Si = 1%
P = 0.045%
S = 0.03%
Cr = 16.5-18.5%
Ni = 10.5-13,5%
Mo = 2-2.5%
Alte elemente: Ti = min 5 ∙ %C, STAS 3583 – 80 inlocuit cu SR EN 10088-1:2015
La stabilirea semifabricatului pentru piesa se tine seama de urmatorii factori: forma, dimensiunile si
greutatea piesei, destinatia piesei, materialul si conditiile de functionare, volumul productiei si utilajul
existent.
Exista doua posibilitati de alegere a semifabricatului :
-semifabricat apropiat de piesa finita ca forma, dimensiuni si rugozitate de suprafata;
-semifabricat cu forma, dimensiuni si rugozitatea indepartata de piesa finita.
Semifabricatele din prima categorie prezinta avantajul unui volum de munca redus pentru
prelucrarile mecanice , a costului mai mic al prelucrarilor mecanice si are dezavantajul costului
ridicat al semifabricarii.
Semifabricatele din a doua categorie prezinta avantaje inverse fata de cele din prima categorie.
Stabilirea semifabricatului se face astfel incat volumul de munca si costul de metal sa fie minime.
Criteriul hotarator pe baza caruia se apreciaza procedeul de semifabricare este costul.
In cazul productiei individuale se aleg semifaricate laminate,cu toate ca necesita un volum mare de
prelucrari mecanice, acest procedeu de semifabricare este ieftin.
Pentru piesa impusa prin tema, tinand seama de materialul din care se executa si avand in vedere
costul, am ales un semifabricat din bara laminata pentru productia individuala.