Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INGRIJITOARE
IPSSM 19
a) în activităţile care necesită utilizarea detergenţilor se vor utiliza mănuşile de protecţie, şorţul de
protecţie din P.V.C. şi halatul de protecţie;
b) atunci când se folosesc detergenţi toxici (curăţarea grupurilor sanitare, WC, etc.) se va folosi
obligatoriu masca de protecţie din tifon pentru protejarea căilor respiratorii;
c) când activitatea necesită folosirea unei scări (activităţi de spălat geamuri), personalul executant va fi
asistat şi de o a doua persoană, care va asigura scara (dacă aceasta nu este dublă);
Art. 3 În cazul în care în este necesară utilizarea aspiratoarelor electrice de praf, se vor respecta
următoarele reguli:
d) este interzisă folosirea improvizaţiilor (cordoane de alimentare înnădite sau cu izolaţia deteriorată,
lipsă ştecher, etc.);
e) este interzisă intervenţia personalului îngrijitor pentru remedierea eventualelor defecţiuni ale
aspiratorului. Remedierea eventualelor defecţiuni se va face numai de către personal calificat.
Art. 4 Pentru evitarea alunecărilor pe pardoseli se va folosi numai încălţăminte adecvată, iar în cazul
în care executantul nu dispune de aceasta, se va solicita punerea la dispoziţie de către angajator;
Art. 5 Pentru activităţile de curăţenie exterioară (spălat şi curăţat geamuri la înălţime, etc.) se va folosi
numai personal autorizat special (alpinişti) şi care să fie apt din punct de vedere medical pentru
executarea lucrărilor la înălţime.
Art. 7 Curăţarea pardoselilor ( parchet, duşumea lemn, mozaic etc. ) cu benzină ori alte lichide
inflamabile nu este admisă decât în cazuri justificate.
Atunci când este strict necesară, această operaţie se poate face utilizând materiale adecvate,
numai la lumina zilei şi cu respectarea următoarelor reguli principale:
a. scoaterea de sub tensiune a tuturor instalaţiilor, utilajelor, maşinilor, dispozitivelor şi
aparatelor electrice din zona de lucru;
b. stingerea tuturor surselor de foc deschis (lămpi, felinare, sobe, etc.);
c. asigurarea bunei ventilări a încăperilor respective prin deschiderea ferestrelor şi
uşilor care dau în exterior;
d. interzicerea folosirii sculelor şi ustensilelor ( găleată, lighean, perie etc. ) din
materiale plastice, precum si a cârpelor din fibre sintetice;
e. interzicerea fumatului şi a focului deschis în zonă.
Art. 9. Păstrarea materialelor inflamabile, a cârpelor de şters din bumbac îmbibate cu ulei,
lac, ceară şi altele similare, se face în încăperi special destinate şi amenajate corespunzător.
Materialele textile folosite pentru curăţenie care sunt îmbibate cu substanţe
combustibile ( ulei, ceară, lacuri etc. ), se colecteaza în cutii metalice prevăzute cu capace şi se
evacuează la sfârşitul zilei de lucru în locuri stabilite pentru aceasta, fără pericol de incendiu.
Art. 10. În clădirile administrative lichidele combustibile necesare pentru curăţenie nu vor
depăşi cantitatea de 25 l. Acestea vor fi păstrate în bidoane metalice ermetic închise şI amplasate la
distanţă faţă de surse de căldură şi foc.
Prin
„lucrul la înălţime" se înţelege activitatea desfăşurată la minim 2 m, măsurat de la tălpile
picioarelor lucrătorului până la baza de referinţă naturală (solul) sau orice altă bază de referinţă
artificială, bază faţă de care nu există pericolul căderii în gol.
Pentru locurile de muncă amplasate până la înălţimea de 2 m se consideră „lucrul la înălţime mică",
la care se vor adopta, de la caz la caz, în funcţie de pericolele existente, toate sau numai unele dintre
măsurile de securitate a muncii prevăzute pentru lucrul la înălţime.
Incadrarea şi repartizarea lucrătorilor pentru lucrul la înălţime se fac pe baza avizului medicului în
urma unui examen medical prin care trebuie verificate aptitudinile şi capacităţile neuropsihice
necesare lucrului la înălţime.
Persoana juridică ce angajează are obligaţia sa precizeze locul de muncă la care va fi angajat
lucrătorul cand cere avizul medical. Lucrătorii vor fi admişi pentru lucrări la înălţime numai dacă au
viza medicală cu menţiunea expresă „apt pentru lucrul la înălţime", menţiune ce va fi înscrisă în fişa
individuală de instruire.
Persoanele sub 18 ani şi cei care au depăşit vârsta de 55 ani nu vor fi admişi pentru lucrul la
înălţime.
Toţi cei care lucrează în condiţiile lucrului la înălţime, indiferent de domeniul de activitate, vor purta
echipament individual de protecţie, specific eliminării pericolului căderii în gol.
Persoana juridică ce acordă echipament de protecţie este obligată să-l întreţină în perfecte condiţii
de utilizare prin păstrare, curăţare şi reparare corespunzătoare.
Lucrul la înălţime este permis numai dacă locul de muncă a fost amenajat sau dotat din punct de
vedere tehnic şi organizatoric astfel încât să prevină căderea de la înălţime a lucrătorilor.
Accesul la şi de la locurile de muncă amplasate la înălţime trebuie asigurat împotriva căderii în gol a
lucrătorilor.
Inainte de începerea lucrului, persoana desemnată cu supravegherea activităţii trebuie să verifice
dacă au fost asigurate toate măsurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentării şi
îmbolnăvirii lucrătorilor.
Lucrul la înălţime trebuie să se desfăşoare numai sub supraveghere. în funcţie de complexitatea
lucrărilor şi a gradului de periculozitate existent, persoana desemnată pentru supraveghere este
conducătorul locului de muncă sau conducătorul lucrărilor respective sau altă persoană desemnată,
echivalentă ca funcţie.
Lungimea totală a scării trebuie stabilită astfel încât să dea posibilitatea lucrătorului să lucreze stând
pe o treaptă care se află la o distanţă de cel puţin 1 m de capătul superior al scării.
Picioarele scărilor trebuie bine fixate, pentru a evita alunecarea şi căderea lucrătorului.
In cazul în care condiţiile de lucru permit fixarea scării sus, atunci se fixează cârlige la capetele
superioare ale ramelor longitudinale.
Pentru ca scara să nu alunece, capetele inferioare ale ramelor longitudinale trebuie dotate, de la caz
la caz, cu saboţi metalici cu capete ascuţite sau cu saboţi de cauciuc.
Scările duble care se desfac trebuie dotate cu dispozitive care să nu permită desfacerea lor
accidentală în timpul lucrului.
Când se lucrează la o înălţime mai mare de 2 m, în locurile cu circulaţie intensă sau pardoseli
alunecoase, la baza scării trebuie să stea un lucrător care va asigura stabilitatea scării. La sol se va
asigura o zonă de protecţie, avertizată vizibil, a cărei suprafaţă este stabilită în funcţie de înălţimea
maximă de lucru, accesul oricărei persoane străine în zonă fiind interzis.
Pentru lucrul la înălţime purtarea castii de protecţie este obligatorie.
Persoanele care coordonează, controlează şi îndrumă procesul de muncă vor purta obligatoriu
casca de protecţie atunci când îşi desfăşoară activitatea în condiţiile lucrului la înălţime.
Pentru lucrul la înălţime mică, de la caz la caz, în funcţie de gradul de periculozitate şi de condiţiile
concrete de muncă, lucrătorii trebuie dotaţi cu cască de protecţie.
Utilizarea scărilor de lemn este permisă la o sarcină maximă de 1,5 kN şi numai de către un singur
lucrător.
Lungimea maximă a unei scări de lemn cu trepte late nu trebuie să depăşească 5m.
Lungimea scării trebuie să permită lucrul de pe o treaptă aflată la o distanţă minimă de 1m faţă de
capătul superior al scării (fig. de mai jos):
Este interzis lucrul de pe primele două trepte ale scărilor simple sau duble.
Este interzisă utilizarea scărilor prelungite prin legare provizorie.
Este interzisă utilizarea scărilor care au trepte lipsă sau sunt reparate provizoriu.
Lucrătorii care folosesc scările trebuie să poarte încălţăminte corespunzătoare pentru evitarea
alunecării.
Conducătorul locului de muncă trebuie să verifice integritatea scării înaintea utilizării.
Este interzisă întinderea de conductoare sau ridicarea de greutăţi cu ajutorul scărilor.
Este interzisă repararea scărilor extensibile de către utilizatori. Reparaţiile trebuie executate numai
de către unităţi specializate, de preferinţă de către producători.