o perioada grea, in care Profetul moare, intre anii 632-661, islamul depaseste hotarele arabe, astfel

puterea este in mainile omeyazilor.

George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866,[1][2] Hordou, Ungaria Regală, Imperiul Austriac – d. 9
mai 1918,[1][2] București, România) a fost un poet, critic literar, scriitor, publicist
și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al
literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din
manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare
(culturalizare) a țăranilor, fiind un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al
prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei
populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte
mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul
țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a
introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl
recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul
că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

Cuprins

 1Biografie
o 1.1Primii ani
o 1.2Debutul literar
o 1.3Gazetar la Sibiu
o 1.4Perioada bucureșteană
 1.4.1La Academia Română
o 1.5Sfârșitul
 2Opera
o 2.1Tematică și particularități
o 2.2Volume publicate
o 2.3Conducător de reviste
o 2.4Activitatea de traducător
o 2.5Traduceri
 3Omagieri
o 3.1Filatelie
o 3.2Numismatică
 4Note
 5Bibliografie
 6Lectură suplimentară
 7Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]
Primii ani[modificare | modificare sursă]
George Coșbuc s-a născut în 1866, pe 20 septembrie, fiind al optulea dintre cei 14 copii ai
preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu.
[3]
 Copilăria și-o petrece în satul natal Hordou, în orizontul mitic al lumii rurale, în tovărășia basmelor
povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-
un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac (cântăreț la
biserică) Tănăsucă Mocodean, George Coșbuc învață să citească încă de la vârsta de cinci ani.[4][5]
Poetul și-a început studiile la școala primară confesională greco-catolică din Hordou, în toamna
anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873,
pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii triviale (confesionale, greco-catolice) din
Telciu, cea mai mare comună de pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu,
directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe
data de 21 iunie 1876. În toamna aceluiași an, George Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului
fundațional greco-catolic din Năsăud, perioadă de când datează și primele contacte cu operele
literaturii române și universale, precum Nikolaus Lenau, Heinrich Heine, Adalbert von
Chamisso, Gottfried August Bürger și alții. La Gimnaziul superior (liceul, astăzi colegiu național) din
Năsăud predau profesori cu o pregătire serioasă, unde se punea accent pe studiul limbilor și al
literaturilor clasice, astfel tânărul Coșbuc formându-și aici o temeinică bază pentru cultura sa.[6]
Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului
năsăudean, încă din clasa a V-a (1880 - 1881), ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, George
Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în
paginile revistei Muza someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății
traduceri din Friedrich Rückert, Sándor Petőfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din
cenușă.[7]
Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă cea latină, cu principalele opere ale literaturii
europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această
perioadă, destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, iar după trecerea
acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere la Universitatea
Francisc Iosif (Franz Josef) din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română, condusă de
preotul unit Grigore Silași. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria vechilor greci,
cele de traducere și interpretare din scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și
romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților
români din universitatea clujeană, timp în care își începe colaborarea la
gazeta Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).[8]
În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre
studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare.[9] Continuă colaborarea la Tribuna,
publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici,
directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu
el o eventuală colaborare de durată. Coșbuc publică și în coloanele revistei din Gherla Cărțile
săteanului român, continuând în același timp să scrie la Tribuna precum povești și basme versificate
(Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), fapt ce îl determină pe Slavici, să îl aducă cu orice preț
la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna,
inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa publicistică. [10]

Debutul literar[modificare | modificare sursă]

Despre începuturile sale literare însuși George Coșbuc mărturisește:
„Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am și nici
nu știu ce era, însă îmi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări
prin toate foile ardelenești.”
Referirea este făcută la revista de informare pedagogică și literară Școala practică, redactată de
pedagogul Vasile Petri, în care, „student” în clasa a VII-a liceală, George Coșbuc trimite spre
publicare în primăvara anului 1883 o traducere. Primele încercări de versificație, cu solide studii
umaniste de limba latină și greacă, filosofie și istorie filosofică, istoria literaturilor, poetică și prozodie,
datează din perioada cursurilor Gimnaziului Fundațional din Năsăud. Evenimentul principal se
produce în toamna anului 1880, când gimnazistul este primit ca membru al Societății de lectură a
elevilor Virtus Romana Rediviva:
„Întâiele încurajări mi le-au dat profesorii mei de liceu care în vederea talentului meu literar mă scuteau
de studiile științifice ...”
Începând din octombrie 1882, membrii societății elevilor gimnaziști din Năsăud redactează publicația
liceului, Muza Someșeană, un caiet manuscris, în care elevii publicau texte originale, traduceri și
observații critice. Aici vor apărea primele poezii ale elevului George Coșbuc, altele urmând a fi citite
de autor în ședințele societății, în total peste cincizeci de poezii „dintre cele 160 scrise pe când era
elev în clasa a șasea”. La 20 decembrie 1883 Societatea de lectură "Virtus Romana Rediviva" îl
alege ca președinte. Mai târziu, în numărul 47 din 18/30 noiembrie 1884,
revista Familia din Oradea îi publică poezia Aș vrea să fiu, semnată tot C. Boșcu, purtând indicația
„după Petöfi”.[9]
Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista Tribuna din Sibiu îi publi