Sunteți pe pagina 1din 3

TEMA I - Semiotică.

Teorii ale limbajului

Răspundeţi la următoarele întrebări:


1. Care sunt, după John Fiske, diferenţele dintre “şcoala proces” şi “şcoala semiotică”?
Dar complementaritatea dintre cele două orientări în abordarea teoretică a
comunicării?
Conform lui John Fiske, școala proces consideră că mesajul este ceea ce s-a transmis de la A
la B, adică este preocupată de modul în care emiţătorul şi receptorul codifică şi decodifică. Pe
de cealaltă parte, școala semiotică abordează comunicarea ca producere şi schimb de
înţelesuri și este preocupată de modul în care mesajele interacţionează cu oamenii pentru a
produce înţelesuri. Așadar, școala semiotică definește conceptul într-un sens mai larg, pe
când cea proces îl definește într-un mod mai restrâns și mai apropiat de înțelegerea comună.
După părerea mea, complementaritatea între cele două vine din faptul că școala semiotică
aprofundează și duce conceptul de comunicare despre care vorbește și școala proces la un
nivel mai profund, cu mai multe explicații.

2. Care sunt etapele procesului de comunicare în modelul elaborat de G. Gerbner?


Argumentaţi importanţa termenului SE pentru activitatea de Relaţiile Publice.

Comunicarea, conform lui Gerbner, este un proces ceva mai complicat decât îl prezintă
ceilalți. În primul rând, el pune în relație mesajul cu “realitatea” despre care este vorba. În al
doilea rând, concepe comunicarea ca pe un proces care este alcătuit din 2 dimensiuni: cea
perceptivă şi cea de comunicare. În dimensiunea orizontală (perceptivă) se pornește de la un
E-eveniment, care este perceput de receptor. Perceperea lui E de către M are ca rezultat E1 . M
poate fi atât uman, cât și mașină, ceea ce influențează parametrii în care evenimentul va fi
perceput. În cazul în care M este mașină, perceperea lui E este limitată de parametrii tehnici
și capacitățile fizice, iar dacă este uman, atunci procesul este mai complex. Dimensiunea
verticală (de comunicare) este cel de-al doilea stagiu al comunicării conform lui Gerbner.
Acum are loc percepția despre eveniment, care este formată din S și E, rezultate din procesul
pe care M l-a făcut. S se referă la forma pe care o ia mesajul, iar E se referă la conținut. Tot
modelul lui Gerbner se termină cu întoarcerea la dimensiunea orizontală. Aici, ce este
perceput de M2 nu mai este E, ci SE1, adică percepția afirmației despre E-ul inițial.

Importanța lui SE constă în faptul că alegerea lui S, adică a formei, va afecta felul în care E
este perceput. Cum afirma și McLuhan: The medium is the message. Ca să aleg un subiect de
actualitate, astăzi, știrile pe care le vedem despre Covid-19 pe diverse pagini de Facebook nu
mai par atât de credibile precum cele prezentate de Ministerul Sănătății, pentru că cititorii au
observat un anumit nivel de exagerare sau informație care le-a fist infirmată ulterior de
autorități.
3. Care sunt factorii constitutivi ai comunicării şi funcţiile limbajului conform modelului
elaborat de Roman Jakobson? Cum le folosim în elaborarea unui mesaj?
Factorii care constituie modelul elaborat de Jakobson sunt cei fără de care comunicarea nu ar
putea avea loc și anume: un expeditor care trimite mesajul unui destinatar, un destinatar care
înțelege că mesajul se poate referi și la altcineva decât el însuși, anume la un context. În plus,
Jakobson mai adaugă și contactul care se poate realiza între expeditor și destinatar, dar și
codul prin intermediul căruia s-a elaborat mesajul.
Funcțiile limbajului, conform modelului, sunt: funcția emoționala, care exprimă relația dintre
expeditor și destinatar, funcția persuasivă, care descrie efectul creat de mesajul transmis,
funcția referențială, care descrie orientarea reală a mesajului, funcția empatică, cea care
menține relația dintre expeditor și destinatar, funcția de metalimbaj, care constă în
identificarea codului utilizat în comunicare și funcția poetică, cea care se referă la relația
dintre elementele mesajului.
În elaborarea unui mesaj, putem spune că primele 3 funcții sunt, cel puțin, de bun-simț și sunt
cele pe care le regăsim și în modelul lui Newcomb. Personal, mă gândesc la aceste funcții ca
la niște clasificări ale unor sofisme, pentru că sunt folosite inevitabil de către noi în orice
conversație, uneori fără să ne dăm seama sau să conștientizăm.

4. În ce constă dezvoltarea modelului elaborat de C.S. Peirce de către Ogden şi


Richards?
C.S. Peirce a fost unul dintre cei care au bazele semioticii. El vede semnul, utilizatorul și
realitatea externă ca fiind unghiurile unui triunghi. Ogden și Richards văd tot un model
triunghiular, dar cu alte denumiri ale componentelor lui Pierce, anume: referentul, referința și
simbolul. În cazul modelului dezvoltat de cei doi, referentul şi referinţa sunt legate direct, ca
şi referinţa cu simbolul și numai legătura dintre simbol şi referent este indirectă

6. Ce au în comun contribuţiile lui Peirce şi de Saussure la evoluţia semioticii? Ce înţelege


Umberto Eco prin „eroare referenţială”?
Umberto Eco înțelege prin „eroare referenţială” faptul că, până atunci, științele limbajului au
susținut ideea conform căreia semnele lingvistice s-ar referi la ”obiectele” din realitate, lucru
care s-a schimbat odată cu Saussure, care spună că semnele se referă la concepte, nu la
lucruri. C.S. Peirce și Saussure au fost cei care au pus bazele semioticii. Pierce a venit cu
modelul tringhiular (semn-obiect-interpretant), iar pentru Saussure, semnul este un obiect
fizic cu semnificaţie sau “un semn constând din semnificant şi semnificat”. Semnificantul
este imaginea semnului aşa cum îl percepem, iar semnificatul este conceptul mental la care se
referă.
TEME PENTRU SEMINAR
1. Construiţi o situaţie de comunicare prin care să ilustraţi diferenţele dintre E, E1 şi SE
din modelul lui Gerbner. Într-o televiziune cine face selecţia lui E, pentru ca acesta să
devină E1? – pentru situația de comunicare vezi documentul Word intitulat Video Alte
Două Românii

Pentru situația de comunicare prezentată în documentarul oferit de Recorder, am identificat,


conform modelului lui Gerbner, următoarele părți: E poate fi protestul prezentat de Recorder,
M este reprezentat de către cei care urmăresc documentarul casă, iar E1 este reprezentat de
felul în care evenimentul inițial, protestul, este perceput de cei de acasă. După părerea mea,
aici E nu este altceva decat un E1 al televiziunii sau al reporterului/regizorului care se ocupă
de evenimentele prezentate. În acest caz, M ajunge la SE prin conținutul oferit de Recorder
așa cum este el. Faptul că nu este o transmisie live, că nu sunt reporteri lângă protestatari și
faptul că Recorder nu este un canal de televiziune în sine, contribuie la S-forma și E-
conținutul care ajunge în orma finala SE1.

Când vorbim despre o televiziune cu transmisie live avem reporteri, care, indirect, prin
anumite întrebări pot influența răspunsul celor intervievați, lucru care poate afecta conținutul-
E. Forma-S poate fi mai greu controlată în cazul emisiunilor live, nevaând opțiunea de a tăia
la montaj părțile care ar putea îndruma M în altă direcție.

Personal, am încercat să mă uit cât mai obiectiv la videoul realizat de Recorder, însă un lucru
a ieșit în evidență: faptul că taberele nu erau doar împărțite în cei care țin cu PSD și cei care
nu, ci și în cei bătrâni care țin cu PSD și generația tânără care ține cu DNA.